Ca de obicei, după fiecare examen al vieții văd căutări de tipul ăsta. Oameni, tineri și mai puțin tineri, caută ceva care să-i motiveze și să-i inspire. Eu nu sunt aici să fac asta, eu sunt aici să servesc o doză de realitate.
Capcana
Capcana e la îndemână. Bill Gates. Jeff Bezos. Steve Jobs. Elon Musk. David Karp. Citeam zilele trecute un articol pe care nu îl mai găsesc acum despre cum toate reușitele astea sunt parte mit, că toți au pornit cu un pic de ajutor de pe unde s-a putut.
Asta e capcana. Ne uităm la oamenii ăștia fără să ne uităm la context. Au părinții voștri să vă dea un sfert de milion de dolari ca să faceți o afacere, ca lui Bezos? Aveți o mamă care vă poate obține un contract cu IBM, când pe CVul vostru nu scrie altceva decât că ați abandonat facultatea? Aveți o mami care să cunoască niște investitori care să vă dea bani la 19 ani, deși businessul vostru nu face bani, ca lui Karp? A fost tati congressman, ca al lui Buffett?
Și tot așa. Asta e diferența dintre un om deștept și un om deștept cu o oportunitate uriașă. Cimitirele sunt pline de oameni deștepți care n-au avut ocazii. Nu zic că ăștia care au reușit sunt niște rupți cărora le-a picat succesul în brațe, dar au avut un ajutor pe care restul de 99% nu îl avem.
Avem niște cunoștințe, fiica a fost acceptată la o facultate din Olanda, nu s-a putut duce pentru că părinții nu au de unde să îi dea 1.000€ pe lună pentru cheltuieli. Părinții lui Bromania au avut. Părinții lui Selly au avut timp și bani să îl trimită la București cu trenul și mașina, ca să își urmeze pasiunea. Și tot așa.
Realitatea
Ceea ce vedem e doar 1% din ce se întâmplă. Vedem că 1% din cei care au renunțat la școală au reușit în viață bine de tot. Probabil încă 10-20-30% sunt bine. Restul de 50% nu o duc așa de bine.
Auziți asta destul de des: mie nu mi-a trebuit facultate. Sau “nu am folosit niciodată diploma de facultate”. Ceea ce e adevărat. Doar că o ai. Ai fost 4 ani într-un mediu intelectual care ți-a permit să te dezvolți încât să faci lucruri mai mari decât diploma. Aia e faza. De aia auziți de la isteții ăștia că pentru ei BACul e inutil, pentru că ei sunt deja sus de tot. Pe restul de 99% care se chinuie să ajungă undeva nu îi vede nimeni. Cineva trebuie să livreze comenzile, cineva trebuie să sape șanțurile, cineva trebuie să conducă taxiurile.
Sunt oameni care au reușit fără facultate sau BAC? Destui. Sunt alții care vor reuși azi sau mâine? Absolut. Pentru restul există vise și articole inspiraționale.
Da, școlile de meserii sunt în continuare top. Ieși un electrician sau un mecanic cinstit, ai o meserie bună și bănoasă toată viața dacă nu ești lepră. Dacă vrei asta.
Și, ca să răspund la întrebările din titlu, da, e posibil, dar trebuie să fii destul de deștept să faci asta. Nu sar joburile și succesurile pe tine.
Da. Poți. Dar nu în România.
Știu ca suna cheesy dar poți in US.
Am dovada vie la 20 de m de mine. Cumnata-Miu. Nu știe sa citească bine… Ca știi ca la ei spelling și talking is doua lucruri diferite. A terminat efectiv 4 clase. Are o afacere – Las Vegas BASED – care ii aduce anual profit undeva între 250 – 300k.
Dar omul muncește. Zilnic. Plus ca mai nou vrea sa se extindă și în alt domeniu respectiv imobiliare.
Revin la idee: poți dacă pleci din tara.
Oh sa nu uit: persoana sus menționată nu are părinți / prieteni / investitori cu bani care să-l fi ajutat. Efectiv a muncit, a luat-o de la zero.
Și a trecut și prin lucruri nasoale… Ca viata nu e doar roz.
Și eu am luat ca și el de la zero. Doar bac-ul și după 13 ani de MAI am zis fuck it. Și am plecat.
Bine hai nu chiar de la 0… But still…
Peace out ( drop the mic)
LE: pt aia cu down vote
– un salariu de front end dev aici Pleaca de la 76 – 80 k / an și nu ai nevoie de 4 ani de facultate. Soooooo..
Ah un exemplu clar: un prieten de-al meu din ro lucrează pt o firma din Utah. Aia au dat niște bonusuri doar pentru 5 din aia 10 romani ce lucrează la firma. Și șeful din ro a zis ca nu mai vrea bonusuri pentru nimeni din ro – ca nici el n-a luat. Pe principiu: sa moara și capra vecinului… Ca așa-s romanii.
Whistler , spune le si cum te ai chinuit cu sportul 15 ani si cum tara asta nu face nimic pentru sportivii cu performante la nivel de copii si juniori .
Calea ta nu e calea tuturor. Dacă tu nu ai reușit să trăiești ok în România nu înseamnă că alții nu pot. 80k în state nu e impresionant. Și oamenii care îți dau dislike îți dau pentru că nu le place aroganța nefondată.
Eu ti-am dat dislike pt partea cu plecatul din tara.
Eu n-am facultate si o duc foarte bine
Lucrez in Big4, m-am descurcat. Sau nu foarte bine, foarte decent
Chiar ieri am prins o chestie mișto la Dave Ramsey in emisiune: o pediatră a zis că face 250k $ pe an, iar mai apoi un electrician spunea că face între 300-350k $ pe an.
Ideea de a face facultate sau nu, nu contează, atât timp cât ești bun în ceea ce faci.
Uneori ai nevoie de facultate pentru asta, alteori e suficientă și o școală profesională.
Întradevăr mirajul youtube-lui a prins mulți tineri din ziua de azi, dar nu poți compara youtube-ul românesc cu cel american. Câți youtuberi români fac peste 15k $/lună? Eu știu 5 youtuberi din US care fac 25k $/lună, dar au conținut financiar și peste un milion de abonați.
John banuiesc ca in emisiune au uitat sa discute de detaliu. Electricianul tau e terminat la 55 de ani si la virta aia da bani la greu pe medici si medicamente iar medicul poate practica fara probleme si dupa 65 de ani.
@Whistler: Da!
Cunosc si eu cazuri similare, in Arizona, Florida, Chicago + gramada prin zona Toronto, Canada.
Sau in limbaj academic, vulpea care n-ajunge la struguri…
De ex cei din AZ – niste oameni extraordinari, simpli fara facultati/chestii, dar muncitori, ageri, cu vointa. Rezultatul? is milionari in $ si au pornit de la zero (subcontractari de spalat pe jos Jani King, casa de batrani etc). Si-acu’ vorbeste prost engleza
Reversul medaliei: cunosc si oameni cu facultate dar care se taraie de azi pe maine, in job-uri ok dar minimale. Stau in chirie desi is pe la 45-50 de ani si veniti aici de peste 10-15 ani.
O muie sincera si viguroasa votantilor PSD cu dislike la comentariul lui Whistler!
voi citiți doar titlurile? în tot articolul se vorbește de survival bias, că majoritatea nu o fac, da ție ți-a ieșit sau știi tu pe cineva, gata, toată lumea poate fără bac
@Whistler
Doar bac-ul și după 13 ani de MAI … saracu’ de tine ce grea ti-a fost viata in Romania.
@DanC
ai plecat si din Romania, si tot jegos ai ramas. :):):)
@bucuresci: Hahaha
bine ca esti matale fin, asa ca Bombonel, nu? Ca si ala era educat/academic+vorbea finut da’ ce folos?
@Whistler
80k pe an in IT in US e nasol rau de tot daca e in San Francisco/San Jose sau p-acolo. E tot nasol si daca e pe coasta de est, zona aia okish (New York si-mprejurimi). E nasol si daca e in Seattle. 80k pe an e okish prin rust belt sau prin statele din centrul US… ma rog, intelegi tu, 80k pe an e okish in zonele alea mai nasoale din US.
Apropo, 75k euro pe an ia un front end dev in Munchen. Si crede-ma, e mai misto decat in US of A.
@Whistler… ok, ai si tu o exceptie statistica si gata nu mai e rotund Pamantul. 99% din cartile despre dezvoltarea personala gresesc exact la partea din articol, e clar ca daca faci ce fac oamenii de success e posibil sa ai noroc sa-ti iasa… dar ce nu poti face e partea cu norocul si cu partile pe care nu le stii despre succesul lor. De cele mai multe ori succesul unora inseamna pur si simplu ca din toti care au incercat super multe lucruri, unii au avut norocul ca acel lucru sa prinda… si aia a fost.
PS: Uita-te la tipa aia(Oumi Janta) de se da cu rolele, s-a zdrobit sa-si faca un nume pe Instagram si abia facea cativa followeri… a venit un lache a filmat-o 2 minute si a pus pe Twitter filmarea, fara sa fie ceva vedeta si acum are cateva sute de mii in 2 sapt…. ar putea sa vina si ea peste un an, doi sa-ti zica ca daca perseverezi si muncesti mult, succesul vine …
@Whistler
Asa poate sa vina peste un an si Oumi Janta sa-ti zica ca daca perseverezi si muncesti succesul vine… si tu sa muncesti si sa perseverezi si sa n-ai noroc sa treaca un lache pe langa tine sa te filmeze 2 minute.
goldy, să-ți trăiască soacra de pe casă, nu mai comenta după ce bei, mane.
Poți să reușești în viață și fara bac sau alte diplome, cu o condiție: sa înveți ceva atunci când îți surâde șansa! Am cunoscut în Londra un cioban fara carte care s-au ambiționat să reușească acolo, s-a autodisciplinare și, deși a lucrat inițial pe lângă români, s-a autoperfecționat continuu! A mers un an regulat la cursuri gratuite de engleza, apoi s-au înscris la un curs de electrician de doi ani cu 2500 lire. După trei ani de Anglia deja făcea 120 lire zilnic și nu voia să se oprească doar aici! Mai poți reușesc dacă ai abilități de comunicare, de șmecherie și charisma de a imbrobodi pe ceilalți! Daca se face in sens bun al tău e viitorul! Eu nu am fost niciodată prea social și nu am suportat niciodată să am un sef mai prost decât mine, dar am fost ambițios sa merg la seral la 18 ani după ce am întrerupt școala ( dar în 2 ani am învățat trei meserii), apoi la 24 am mers la zi la facultate! Lucrez și de pe urma studiilor, dar și zilnic in faianță după servici. Greu, dar pe mine nu m-am afectat deloc până acum criza covid!
Fain text.
Și mie-mi plac ăia care se agață de Bill Gates și cei ca el în încercarea de a-și justifica eșecurile. ”Hai mă că n-ai nevoie de ea, CĂ ȘI BILL GATES…”. Da – corect – și el; dar arată-mi te rog limbajul de programare inventat de tine înainte să-mi vorbești de Bill, și abia apoi spune-mi cum ăla s-a lăsat și el de facultate. Trecem peste cum omul – spre deosebire de tine – își permitea să renunțe la ea pentru că părinții lui aveau bani. Ori peste cum ”acolo” școala era altfel, costa, sau peste cum el a plecat de la Harvard și nu de la Liceul Tehnic din Chinteni. Lăsăm astea. Trece la cum ăla, fără facultate, a construit un imperiu software care a început cu Microsoft BASIC. Iar limbajul tău de programare – acum că ai plecat din anul II de la Agronomie – se numește mai exact cum? Compilatorul ce output dă? Binare ELF? E marketabil în piața de azi? Ah – tu știi doar de Instagram și păcănele?
Mnah bun atunci.
Și mie asta mi se pare amuzant: nu că ăia aveau posibilități/părinți cu bani/contextul potrivit. Ci că ăia știau chestii. Să te compari cu Bezos în condițiile în care pentru tine ”PHP” e jumătate de număr de înmatriculare auto mi se pare ilar. Să îl dea cineva pe cutare afacerist fără studii superioare drept exemplu în condițiile în care el, fără Bac, nu-și poate calcula singur impozitul pe venit – asta cere tupeu. Și e frumos așa – să te mângâi pe suflet că există oameni care au reușit fără Bac sau facultate; face bine la ten. Doar că – după cum scrie și-n articol – ăia-s atât de rari încât o comparație potrivită ar fi să te simți liniștit că ai dat faliment pentru că – uite – există alți falimentați care au câștigat la loto prin 1975; în SUA; deci ești OK, viitorul e asigurat.
sistemul de operare inventat de mine se numește „eu sunt prost, și mă agăț de prostia mea ca să justific că beau banii și îi sparg pe țigări și păcănele, de aia n-am reușit în viață”. nu stii tu cu greutățile, coloja, tu ai avut viață ușoară, ai făcut două facultăți, dar o să vezi tu când imi iau un bmw nou din 1999. mai vedem noi atunci cine e șeful!!!
@zoso: mi-a plăcut fata din clipul cu vlogerii fără Bac. Ea n-a dat examenul pentru că ”e un soi de revoltă împotriva sistemului”. Am râs.
E drăguț cum li se pare greu ăstora mai tineri. În 1978 erau cam 700 pe un loc la Drept în Cluj. Repet: 700 de oameni pe un singur loc. Se dădea examen – desigur. În 1997 eu am dat examen din 3 materii ca să intru la facultate și ne luptam 4 pe un loc. Am dat Bac-ul din 4 materii (română, engleză, istorie, fizică) apoi la 3 zile după am dat examen de intrare la facultate din alte 3 materii. Și-am dat în paralel și la altă specializare, ca să mă asigur că intru undeva, așa că suma ar fi 4 examene Bac, câte unul pe zi; 3 zile pauză, apoi examen de intrare #1 specializarea #1, a doua zi examen de intrare #1 specializarea #2, apoi a treia zi examen de intrare #2 specializarea #1, examen de intrare #2 specializarea #2 – și tot așa. Șase zile la rând. La cealaltă specializare am picat al doilea sub linie; erau 7 pe un loc.
Cei din ziua de azi pot da doar Bac-ul la liceu industrial și apoi se pot înscrie aproape oriunde vor fără examen. De la Sport la Resurse Umane la Studii Politice. Dar înțeleg că e dificil – că așa zic vlogerii ăia.
pe fată au trimis-o părinții la londra să studieze actorie. se compară cu ăia care au văzut londra doar în poze? ea zice că nu, ăia zic că da.
Dacă iau bacul, mă duc la facultate.
Dacă nu, căpșuni Spania intensiv.
Ok, că s-ar putea ca diploma de facultate pe care ai obținut-o sa nu te ajute.
Am fost acolo, am făcut aia. Mă dau exemplu clar, că am făcut cu totul alte munci decât ce am terminat in facultate. Dar diploma aia s-ar putea să ajute la a obține un job mai bun, la a obține o certificare unde e nevoie de studii superioare, nu neapărat în domeniul studiilor.
Se pot face artificii în companii, că un om bun să fie luat prin încadrarea pe alte funcții, dar să facă altă muncă decât încadrarea.
Dar pentru asta trebuie diplomă de licență. Indiferent dacă e dea ASE sau de la polii prostiei naționale: Spiru Haret, Brâncoveanu, Dimitrie Cantemir sau universitatea din Pitești.
Un exemplu clar: pentru a obține o certificare de la Autoritatea română pentru tehnica și securitate, e nevoie de bacalaureat. Asta se folosește pentru a putea monta sisteme de curenți slabi.
Se poate monta și fără, mai ales pe rezidential, dar banii vin de la firme, acolo e grosul. E o meserie bine plătită, dar necesită un nivel de studii.
Alte exemple: oameni în toată firea, 40+ de ani, s-au trezit prin companiile unde lucrează că șefii mai mari vor să îi promoveze în funcție, să îi pună mai bine pentru că sunt serioși.
Păi trebuie să se ducă la facultate, indiferent care. Păi stai că nu are liceul sau bacalaureat.
Alt exemplu clar: om, aproape 50 de ani, ceva patron de firmă, tip isteț, s-a apucat să facă liceul seral, a luat bacul și acuma-i student la inginerie electrica pe anul 3. A considerat că dacă vrea să fie mai bine și să facă o muncă mai bănoasă și curată, că-i trebuie studii.
Da, există întotdeauna opțiunea de a îl plăti pe altul să țină locul cu studiile, dar nu e fezabil pe termen lung din cauză că poate pleca oricând și să ia cu el tot mersul firmei.
Oamenii se trezesc târziu că parcă erau bune și studiile ălea. La 45 de ani, după 20 de ani de teren, parcă nu ar strica un loc mai călduț, cu ceva funcție său bijniț, care să aducă bani fără trasu cu spinarea.
Coloja: „…Dar înțeleg că e dificil – că așa zic vlogerii ăia.”
Eu am inteles ca vlogerii(tinerii din ziua de azi) zic ca se invata lucruri inutile si invechite, ca n-au o problema cu volumul ci cu continutul.
tot Coloja: „Am dat Bac-ul din 4 materii (română, engleză, istorie, fizică)…”
Combinatia asta ‘cu de toate’ ca o shaorma ii supara pe vlogeri. Nici pana in ziua de azi nu s-a schimbat nimic in invatamant si copiii trebuie sa calculeze la ora 10 aria calotei sferice si la 11 trebuie sa analizeze un text si sa straluceasca in ambele rezolvari.
Pana la urma toata nebunia aia cu examene de 100 de persoane/loc ce a rezolvat? La ce a fost buna? Pe multe din locuri s-a intrat pe pile si acum dupa 20-30 ani avem ‘justitia pe care o aparam’ si Opresti aroganti prin spitale. E mult mai ok sa intre cine vrea la facultate si sa reuseasca cine poate.
@Psionics: hai să lăsăm placa cu ”vai – noi ne răzvrătim că lucrurile sunt învechite”. Cică tinerii de-aia ar pica la Bac. Right.
Păi hai să-ți zic o chestie:
La prima mea facultate, prin 1997, învățam din cărți rămase de pe timpul Răposatului. De-alea de trebuia profesorul să facă slalom printre citate cu Gloriosul și Partidul. Se scria pe foaie, de mână. Nu uit nici acum că-mi rămânea mâna crispată după ce băgam 12 coli A4 la foc rapid dictare. Se dicta pentru că existau poate 2 exemplare la bibliotecă sau nu existau deloc. Să rămâi cu ceva. Internet nu era ca-n ziua de azi, să găsești tot ce vrei pe el. Prin Dial-Up prindeai cam 15kbps în cel mai bun caz iar texte în română găseai ioc. Nu tu calculatoare, nu tu proiectoare, telefoanele mobile abia ce începuseră să apară și se dădeau beep-uri, că minutul era scump. Ceea ce însemna că mergeai iarna la curs la 20.00 și stăteai pe coridorul neîncălzit o oră și profesorul nu venea. Că nu avea cum să te anunțe că a reprogramat cursul.
Și-acum să-ți spun cum a fost la a treia facultate – cea de psihologie. 2012.
Cursuri în format electronic. Proiectoare HD. Suportul de curs trimis prin e-mail înainte de examen în DOC sau PDF. Toți colegii plagiau referate de pe net și stăteau pe smartphone la seminarii.
Sau la a patra – sociologie – încheiată acum. Să vezi tu semioligofreni întrebați cine a fost Reagan sau Gorbatchov sau M. Thacher și să se uite bălind la poza lor proiectată pe perete. Așa – 30+ oameni tăcând. Sau colegul care mi-a spus ultragiat că ”îți dai seama – ne-a dat aia de citit o carte întreagă!” (referindu-se la cum o profesoară ne dăduse de citit ”Republica” lui Platon). În ziua de azi iau Scan2Go pe Android și fac poze la carte și mi-o imprim acasă. Mergeam cu tableta e-ink de 13” și făceam schițe de mână după care le exportam în PDF ca să le aibă și colegii. Tastam toate cursurile pe un laptop cu ecran de 10” când era nevoie de dictare. Se amâna un curs? Se posta pe grupul de Facebook și aflai imediat, de nu mai trebuia să mergi aiurea la facultate.
Și-ajungem acum la materie: e OK. E chiar OK. M-am uitat la cum preda Ann Swidler sociologie la Berkeley University. 25 de ore de curs filmat – îl găsești pe YouTube la liber. M-am uitat la toate acum 4-5 veri. Concluzia a fost că aia a predat în 25 de ore ce ni s-a predat nouă în 4. Nu le dădea de citit ”Sinuciderea” lui Durkheim ca nouă; le dădea de citit 2-3 pagini din ea. În rest ca materie și detalii suntem – culmea – peste acel curs.
Așa că nu – nu materia e de vină. Materia e OK față de ce-i pe-afară. Depinde și de specializare desigur, dar la sociologie și psihologie n-am învățat chestii expirate. Materialele sunt OK. Cursurile sunt OK. Ai tehnică și tehnologie la dispoziție. Poți întreba prin e-mail orice vrei, oricând vrei. Poți căuta pe net.
Fără un termen de comparație nu aveți cum înțelege exact cât de mult a avansat educația superioară în România față de ce era înainte de sistemul Bologna. Materia nu e învechită. Doar generațiile noi mai leneșe. Și asta pentru că poate intra oricine oriunde.
Am avut o colegă în anul I la psiho. Venise cu media 10 la Bac. De pe la ceva liceu industrial din Oradea. Mândră tare – bursă – alea alea. A rezistat până după prima sesiune și a plecat cu coada între picioare și s-a făcut chelneriță. Asta era în 2012. Suntem în 2020 și fata e încă chelneriță cu 10 la Bac și fără facultate. Ultima oară când m-am văzut cu ea eram la cafea cu soția și mi-a adus ea ceștile. Fețe-fețe, jenă de ambele părți, schimbat niște cuvinte despre vreme și asta a fost.
Să nu fiu înțeles greșit: nu apăr sistemul actual. E corupt, e jegos, s-ar putea mai mult. Dar față de ce era în anii 90-2000 e efectiv lux prin comparație. Știi cum? La modul ”chirie în uscătorie” versus ”hotel de 4 stele”.
100% ai dreptate ca s-a dezvoltat sistemul fata de acum 20-30 ani. Si nivelul de trai in Romania s-a dezvoltat enorm. Totusi pentru ca a fost foarte greu si foarte naspa atunci si e greu si naspa acum nu trebuie sa-i condamnam pe cei nemultumiti si pe cei care vor sa se schimbe si sa schimbe sistemul. Dupa parerea mea cei ce se revolta impotriva sistemului si daca au argumente pertinente trebuiesc sprijiniti nu ridiculizati sau damnati inchizandu-le gura cu fraze care incep cu „-Pe vremea mea „.
De unde scoateți frate cifrele astea? 700 pe loc la drept… la Cluj!
Și, câte locuri au fost puse la bătaie de facultate? S-a închiriat vreun stadion când s-a organizat concursul de admitere?
Eu știu alte cifre: 1985, Facultatea de drept București – 21 pe loc. Mulți candidați din București se gândeau în anul ăla să se mute la Iași, unde erau „doar” 16/loc.
Cea mai mare concurență de care auzisem în perioada aceea era la specializarea Silvicultură – 50/loc.
Fiecare face aprecierile din propria experiență, nu e cazul meu care la Bac la matematică abia am luat un 5 și ceva, ar am cunoscut oameni din diverse medii de învățământ. Știu că mediciniștii au fost întotdeauna o elită, dar cele mai disputate locuri, unde se consumau cele mai puternice emoții pentru că erau supuse foarte mult subiectivismului examinatorilor, mi s-au părut a fi cele de la regie din cadrul IATC-lui.
@Psionics:
Vezi tu – acolo e răspunsul tău la întrebare: ”dacă au argumente pertinente”.
Îmi poți da un asemenea exemplu de argument pertinent valid?
@dan: Nu compara UBB Cluj din anii ’70 cu Bucureștiul. Ummm – nu-l compara nici măcar în ziua de azi. La urma urmei UBB Cluj e singura universitate românească din top universități din lume. Primul laborator de psihologie experimentală din lume a fost la UBB Cluj (așa – ca informare).
Dar revenind la Drept și numărul acela:
Hai să vedem câți studenți avea România în anii 70-80:
Hai să luăm anii ’80.
Populația României în 1985 era de 22,69 milioane (fapt ușor verificabil online). Rezultă un număr de 163.368 de studenți în România lui 1985. Adică 1 student la fiecare 138 de persoane.
Populația României în 2017? 19,64 milioane de suflete. Din care studenți? Păi…
531.600 de studenți în 2017. Adică 1 student la fiecare 36 de persoane.
Cu alte cuvinte, actualmente numărul studenților este de patru-cinci ori mai mare decât era în 1985.
Să luăm acum în calcul – pe lângă raportul de 5/1 – faptul că în anii 70-80 nu existau atâtea specializări ca acum. Aveaid e ales Drept, Inginerie, Arhitectură sau Medicină dacă voiai să fii cineva pe timpul lui Ceaușescu. Drept urmare era bătaie pe astea 4. Nu făcea nimeni norvegiană-daneză ori IT ori politici sociale. Erau vreo 10 specializări în toată țara. Maximum. De unde deducem că azi sunt 3-4-5 pe un loc la cele mai căutate pentru că restul au de unde alege. Știe că nu intră la nedicină? Dă la kinetoterapie. Sau sport. Nu merge la engleză-franceză? Dă la engleză-română. Sau engleză-germană. Sau germană-cantoneză. Există zeci de specializări doar în IT. Există facultate pentru educatori și învățători (”Psihologia Învățământului Primar și Preșcolar – PIPP”). Există PIPP și în maghiară dacă vrei. La Oradea – nu la București. Hei – există PIPP la fucking Beiuș, care e al doilea oraș ca mărime din Bihor, populație cam 20.000. Repet: facultate de nișă ÎN FUCKING BEIUȘ.
Bun. Și tu nu înțelegi de ce erau 700/1 loc la Cluj prin 1977-78 și dai exemplele tale.
Nu compari Clujul cu Bucureștiul și nici raportul de studenți de atunci cu cel de acum. Ori numărul de specializări/facultăți disponibile. Două extreme îndepărtate, oricum o iei.
Răzvan, nu discut de calitatea învățământului dintre cele două universități, aș fi ridicol, eu rămânând, cum am mai scris și în alte dăți, băiat cu liceu’. Dar insist să cred că am proprietatea cifrelor. Dacă vii cu un link, un extras dintr-o arhivă, o statistică oficială, ceva, atunci îmi bag coada între picioare și promit că nu mai discut despre subiect. Dacă cifra avansată de tine e adevărată, mai spectaculos mi s-ar părea felul cum au reușit organizarea examenului.
Am ales 1985 pentru că chiar cunoșteam o persoană care urma să candideze în anul următor și țin minte și acum trăirile și îngrijorările pe care le încerca o adolescentă cu privire la un astfel de examen care pe vremea aceea era de cele mai multe ori hotărâtor pentru carieră și, de ce nu, pentru viață. Iar mama ei era avocată și tatăl ceva director prin Ministerul Agriculturii.
Plus că 1885 a fost primul an în care dădeau examen cei din generația decrețeilor, și care s-a mai continuat câțiva ani până prin 1988-1989. Statistic, atunci au fost cei mai mulți candidați. După 1990 a crescut numărul celor care aveau pretenții să candideze la o facultate dar, cum ai scris și tu, a explodat și numărul opțiunilor și ofertelor.
@dan: înțeleg că ești om doar „cu bacu'” dar vorbești despre educația superioară cu mine, om cu 4 facultăți, un masterat și un doctorat pe terminate pentru că… ”îți place să crezi că ai calitatea cifrelor”.
Bun așa.
În comentariul de mai sus pusesem niște statistici ca imagini. Văd că n-au apărut (poate n-am pus eu tag-urile bine). Dar le pun ca link: unu și doi. Sursele lor: Revista sociologică ”Calitatea Vieții” și INSSE – Institutul Național de Statistică.
Dar mișto asta cu ”eu cunosc pe cineva care”/”am auzit de la cineva” dar îi ceri răspicat ăluilalt să-ți prezinte dovezi științifice, că altfel tu nu înghiți orice.
Ciocu’ mic, doar aia cu 5 facultati sa vorbesca acum
@Razvan Coloja
Deja o dai in diverse. Omul ți-a pus o simplă întrebare. Câte locuri erau atunci la Drept La Cluj?
10, 100, 1000
Înmulțește numărul de locuri cu 700 și vei afla de ce omului i se pare imposibil de organizat un concurs de admitere.
Ai dat niște linkuri. De unde reiese din linkurile alea că erau 700 pe loc la Drept la Cluj?
Vino cu argumentul ăla ca ai terminat 12 facultăți și am terminat dialogul.
De obicei așa argumentezi?
Domnu’ Coloja, din postura de psiholog, sociolog si ce-ti mai fi dvs, poate ar fi cazul sa va dati seama ca inversunarea de care dati dovata nu ajuta deloc mesajului pe care il transmiteti.
Ca sa nu mai zic de atacul ad hominem de mai devreme.
Gogu, „decat” cu o facultate.
…mda. Și-au apărut oamenii fără bac să ceară lucruri răspicat. Că li se cuvine. Să fie, să se arate, că altfel ei nu cred. Ca de obicei – de sub anonimat, în pauza dintre două îndoiri de șaibă, agramat și pretențios formulat.
Mmmmda…
Ne răspunzi mă și nouă cum e cu ăia 700 pe loc? Asta ai înțeles tu?
Că noi întrebam că ni se cuvine? :)))))
Acum nu răspunzi că sunt oamenii agramați.
Și astfel copii, aveți și exemplul elocvent că o facultate te ajută dar nu te face mai deștept dacă nu are cu cine. Ce să mai zic de cei cu 4 facultăți.
Omului i s-au terminat argumentele. Mai bagă o facultate, poate te mai prinzi de niște lucruri.
Ei că m-ați enervat: pe net nu am găsit nimic despre istoricul facultății de drept a UBB, dar am găsit despre cea din cadrul Universității București – zice că acolo că între 1968-1989 aveau 150 de locuri la zi. Presupun că la Cluj ar fi fost pe la 100 – având în vedere că atrăgea studenți din tot Ardealul, și chiar din afara acestuia. Ignoram seral și fără frecvență. Ei, la raportul indicat de R.T.C. ar ieși 70000 de înscriși la drept în Cluj. Pe bune? Unde erau cazați, unde se organiza examenul, că nici stadionul nu era suficient… Sorry dude, dar ca absolvent de sociologie ar trebui sa ai un simț când cifrele nu se pupa. Și ca absolvent de orice, ar trebui să ai o oarecare rigoare, o oarecare considerație pentru fapte, încât să poți spune: ‘scuze, rectific informația x, regret eroarea’. Altfel e prea trist, îmi aduce aminte de profesorii-zei atoateștiutori, pe care dacă îi contrazici cu indiferent ce ai comis o blasfemie. Și ar fi păcat să fi preluat și asta din cele patru facultăți, pe lângă multe chestii admirabile pe care sunt convins că le-ai preluat; o linguriță de apa de canal adăugată într-un butoi de vin = un butoi și o linguriță de apa de canal.
Răzvan T. Coloja, e trist să te folosești de numărul de diplome ca argument suprem atunci când vrei să-ți întărești afirmațiile. Aici nu ești la un interviu de angajare pe un post de bugetar. Îți doresc, sincer,ca doctoratul să fie pe merit.
„Știu pe cineva” din motive de confidențialitate, mai ales că n-am mai văzut persoana respectivă după revoluție.
Dar, ca să vezi ce bâiguiam din memorie de dimineață, iată ce ma găsit dintr-o singură căutare pe net: http://hui.uaic.ro/hui/HUI.5.2014.141-156.pdf
Informațiile esențiale sunt la paginile 144 și 146 (poate și 143)
Oameni buni, eu vă zic o chestie:
1. Rar mi-e jenă să recunosc când greșesc. Mi se pare prostesc să o ții pe-a ta când dovezile te contrazic.
2. Dar nu e vorba de asta aici. Că 700, că nu – e ok: mănânc căcat, ăla e un detaliu nesemnificativ. Aici însă e vorba de cum niște omuleți au găsit nodul din papură. Gen ofer 50 de informații diferite în comentarii și omuleții n-au ce zice ci stau și fierb. Până apare asta cu ”700/ba nu 700”; moment în care omuleții sar fix ca hienele pe cifra aia și încep să lase comentarii lungi și triumfătoare. Gen ”ha! l-am prins că a greșit”. Și eu stau și mă uit cum ăia dansează în horă la modul super-vesel pe un detaliu minor când discuția defapt e despre cu totul altceva. Omuleții n-au intrat să discute pe subiect când era cazul însă acum agită pumnișorii în aer pentru cifra ”700”; aduc dovezi; invocă chestii.
Înțelegeți de ce mi-e scârbă să duc discuții de genul acesta? Pentru că de fiecare dată apar ăia 5-10 oameni care nu mă au la inimă sau nu-s de acord cu ceea ce tocmai am scris. Și nah – e greu să combați alea așa că prind o chesitie de-asta cum e cea cu ”700” și dă-i frate pe aia și-o freacă la infinit. Și-i las; că nu e prima oară când se întâmplă și nu va fi nici ultima oară.
Cam despre asta e: despre cum discuția e despre X.13 și vine cutare să arate că punctul din mijloc nu e chiar rotund. Efectiv pe lângă subiect, doar pentru că poate. Iar eu se presupune că trebuie să le țin isonul, că – după cum scriam mai sus – ei au drepturi și cer lucruri răspicat. Mnu.
3. Chestiile cu ”mai fă o facultate” și ”uite cum facultatea nu te” nici nu le discut. Mi se pare de la sine înțeles că sunt ridicole.
Every time. Every f*****g time: intru pe un blog, las un comentariu, începe o discuție și apar ”oamenii zero”. Ăia de sub nickname care se exprimă greu în scris și se leagă de detalii pentru că subiectul principal îi depășește. Cred că de 15 ani e aceeași poveste; doar oamenii zero diferă și locul în care apar. Și ăia se leagă de absolut orice: dacă ai scris cărți îți spun că probabil sunt de rahat; dacă ai studii superioare e că de ce le ai; dacă ai date ei au alte date, că au auzit de la cineva. Și tot așa. Și ăștia efectiv strică tot farmecul temei principale, indiferent de discuție.
700. Hmm.
@Răzvan T. Coloja
esti foarte departe de viata reala. Coboara incet de pe muntele de vanitate /orgoliu/prostie pe care te-ai urcat.
toti aici pe blog sunt oameni, nu exista „omuleti” decat in mintea ta.
Problema ta este ca ai avut, si ai in continuare, un ton foarte arogant. Era simplu sa spui: <>, dar nu: vine, flutura „am x numar de facultati, tu cine esti?”, dupa care se plange ca lumea are ceva cu el. Era atat de simplu sa treci peste asta, chiar nu conta, ceea ce admiti si tu. Aia e. Orgoliu, ingamfare etc.
Cine se exprima greu in scris? Dă și tu 2-3 exemple. Tu ne zici nouă că ne legăm de un detalie nesemnificativ în timp ce tu într-o discuție care teoretic ar trebui să fie pe bază de argumente vii și ne zici că nu răspunzi că ăla e agramat, că celălalt are doar o facultate și tu ai 4. Sesizezi ironia?
Este un detaliu nesemnificativ pe care tu ai simțit nevoia să îl întărești.
„În 1978 erau cam 700 pe un loc la Drept în Cluj. Repet: 700 de oameni pe un singur loc. ”
In general daca ceva e nesemnificativ nu simți nevoia să întărești spusele prin „Repet”.
Sunt curios ce facultăți ai terminat. Inca nu reușesc să îmi dau seama care este punctul tău forte.
Îi zici ăluia că nu are cum să aibă noțiunea cifrelor pentru că tu ai terminat 4 facultăți.
Ca și cum eu daca termin sociologie, psihologie, litere și anefs sunt mai stăpân pe cifre decât unul care termină orice profil tehnic.
Vii cu niște cifre, te pretinzi a fi un om care înțelege acele cifre dar apoi ne zici că de fapt cifrele alea sunt așa nesemnificative. Atunci de ce sa nu zicem că erau 5600 pe loc. Așa de dragul povestirii.
Ce să zic, îți urez multă baftă in continuare. Iar chestia cu „mai fă o facultate” vine in contextul in care se pare că cele 4 facultăți nu te-au pregătit îndeajuns pentru lumea reală.
@msrp:
De obicei când cineva mă întreabă ceea ce m-ai întrebat tu iar eu încep să răspund, respectivul sfârșește mereu prin ”și ce te lauzi?”. Uitând că el m-a somat. Dar fie – mușc din nou:
Litere, informatică, psihologie și sociologie. Și un master cu triplă specializare în psihologie (clinică, consiliere psihologică și psihoterapie). Și mai am un an de doctorat în sociologie. De CISCO CCNA mai are rost să zic?
Păi nu știu. Acum 20 de minute ediția internațională a „Linux Magazine” mi-a numit pe Twitter unul dintre articolele publicate la ei anul acesta drept ”one of our Most Read Features”. Link. E despre scripting BASH și data mining în sociologie iar eu cum nu știu de-astea mai bine-i întrebi pe ei de puncte forte. Cover story în numărul 234 al revistei dacă bine-mi aduc aminte. Habar n-am.
Auzi? Dar hai – dacă tot jucăm jocul ăsta – punctele tale forte care ar fi? Eu ți-am dat mai sus unul validat azi de cea mai importantă revistă Linux din lume. Oferă-mi și tu ceva. Dă acolo un ”plus” de la tine.
Ba, pana la urma n-am inteles, erau 700 pe loc la drept in anii ’70 la Cluj?
In fine, c-am lamurit asta, bai, sugeti ciorapii grav, Coloja are dreptate. Ma rog, poate n-au fost chiar 700 pe loc, poate au fost doar 70, dar voi ati ratat complet ideea din comentariul lui – acu cativa ani era ceva absolut normal sa auzi de 30-40-100 de candidati pe loc la aproape toate facultatile. In 1996 daca mai tin minte bine erau parca 20 pe loc la electronica in Timisoara. La modul ala barbar de nota cu care se rata admiterea era ceva gen 8.75. Nu mai zic de calculatoare, acolo se cadea cu 9.50. Dar si mai grav era la medicina, acolo era nebunie, daca nu erai de 10 pe linie, nu prea intrai, ca erau alti 40 mai bine pregatiti decat tine. Si apoi Dreptul… pula mea, ala care INTRA la Drept era vazut drept geniu, ca p-acolo auzeai de chestii absolut absurde, gen 70 pe loc. Era o performanta majora in sine faptul ca a fost admis la Drept. Da, bai copilasi, cam asa era. In schimb acu…
„Cea mai mare concurenţă la UMF Cluj-Napoca, de 2,56 candidaţi pe un loc, a fost înregistrată la programul de studiu Tehnică Dentară din cadrul Facultăţii de Medicină Dentară, unde s-au înscris 128 de concurenţi pe 50 de locuri la licenţă – 30 buget şi 20 cu taxă.”
„La programul de studiu Medicină de la Facultatea de Medicină au fost scoase la concurs 300 de locuri la buget şi 20 cu taxă, numărul celor înscrişi fiind de 771, iar concurenţa de 2,4 de candidaţi pe loc.”
„Potrivit site-ului Universităţii de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca, în total s-au înscris pentru anul universitar 2019/2020 un număr de 1.727 de candidaţi, numărul locurilor scoase la concurs fiind de 650 la buget şi 261 la taxă.
Astfel, la programul de studiu Farmacie din cadrul Facultăţii de Farmacie s-au înscris doar 88 de candidaţi, deşi au fost scoase la concurs un număr de 146 de locuri la licenţă, din care 96 la buget şi 50 cu taxă. La celălalt program de studiu din cadrul facultăţii, Nutriţie şi Dietetică, s-au încris 63 de candidaţi pe cele 50 de locuri la licenţă scoase la concurs, 20 la buget şi 30 la taxă.”
In pula mea, ma, la farmacie sa fie mai multe locuri decat candidati…. Acum cativa ani la Farmacie ajungeau aia de 9.90, care au ratat intrarea la Medicina…
La Poli in Timisoara, in 2019 cam asta era situatia:
„Cele mai căutate domenii sunt Informatică (754 de candidaţi pe 65 de locuri), Calculatoare şi Tehnologia Informaţiei (576 de candidaţi pe 155 de locuri), Mecatronică (215 candidaţi pe 90 de locuri), Autovehicule Rutiere (142 de candidaţi pe 80 de locuri), Inginerie şi Management (223 de candidaţi pe 155 de locuri), Inginerie Electrică (149 de candidaţi pe 90 de locuri), Arhitectură (187 de candidaţi pe 110 locuri), Ştiinţele Comunicării (175 de candidaţi pe 60 de locuri), Inginerie Geodezică (54 de candidaţi pe 32 de locuri)”, au transmis reprezentanţii Universităţii Politehnica din Timişoara.”
Bun, o sa sariti ca sacalii, ca uite ce convurenta acerba e la Informatica, 12 pe loc, ignorand din nou ideea, dar csf, ncsf.
Tu ai început să te lauzi dinainte de a intra în detalii.
Întrebarea era simplă. Ai ceva date legate de cei 700 candidați pe un loc la Cluj? Cum putea ajunge răspunsul la întrebarea asta la o laudă de sine mi-e greu să înțeleg.
Am terminat o singură facultate. Automatică și Calculatoare la UPB. Nu a fost nevoie de mai multe pentru că am mers in continuare pe drumul ăsta. E irelevant in continuare in discuție însă voiam să îți mai dai un pic din argumentele alea că oamenii nu te înțeleg pentru că nu au luat bacul.
Nu am chestii publicate în reviste. Cod nu o să îți arăt.
E ok oricum între timp am folosit și Google. Mi se pare grav că ai terminat și practici Psihologia…
@msrp: Vezi? Exact ce ziceam: vii și mă întrebi ironic care ar fi punctele mele forte. Eu răspund. Concluzia ta – sunt arogant alea-alea. După care – când te întreb eu ce puncte forte ai tu (dacă tot mă întrebi pe mine) – te eschivezi și ”eu nu dau cod/eu nu am/am făcut calculatoare”.
Ideea pe care continui să o ratezi e asta: e irelevant dacă erau 700 sau 70 (după cum scrie și altcineva mai sus); te agați de chestia asta pentru că e singura pe care o ai. Relevant în context și pentru discuție nu e numărul ci faptul că pe atunci era într-un fel iar acum e în alt fel. Dar cum ție ți-e greu să accepți chestia asta te legi de detalii în continuare: ”700”, ”cum e cu 700”, ”de ce 700”; asta după ce ți-am scris clar mai sus că nu mi-e jenă să recunosc când greșesc. Asta ca să pricepi cât de disperat te agați de nodul din papură.
Ideea pe care o ratezi e că argumentul meu cu facultățile nu e scos din laudă – așa cum pretinzi la modul jegos – ci ca răspuns la întrebarea ta. Când mă întrebaseși ce realizări am eu ți-am răspuns și ți-am scris clar înainte că, de obicei, când dau un răspuns la întrebarea asta, reacția omului e de ”și ce te lauzi?”. Asta după ce tot el mă somează.
Și ce faci tu? Fix chestia asta: ”hurr am căutat pe Google durr și ce te lauzi hurr că e trist că durr”. Înțelegi ce jegos e? E un win-win pentru anonimul de pe net: dacă nu răspund la întrebare e ”hehe, fraiere”, dacă răspund e ”huo, lăudărosule”. Nu e bine nicicum.
Dar e bine că ai căutat pe Google. Nu că n-ai fi putut să o faci înainte să mă întrebi – nu? Dar parcă e mai comod să-l lași pe om să răspundă singur ca apoi să poți să-l faci arogant – nu?
Mișto de tot dude.
Domnule Coloja, sunteti exponentul perfect al sistemului romanesc de invatamant.
Omul care stie de toate si nu stie sa faca nimic.
Dupa ce am vazut nivelul discutiei de mai sus si inversunarea de care dati dovada, nu as putea sa va recomand decat un pic de introspectie. Vedeti ce se intampla acolo inainte de a avea grija prin natura profesiei dvs de psiholog clinician, de alti oameni. Nu poti sa pretinzi ca ajuti oamenii sa isi faca ordine in ograda, daca in ograda proprie e jale, haos si teroare.
Cat despre articolul de linux, domnul Coloja, sa explicam cum sa folosim grep, wget si sed merge intr-un curs de liceu, poate facultate. Chestia asta nu este un blazon al unui informatician. In 80% din cazuri astea sunt unelte ajutatoare pentru a-ti putea face meseria bine, eficient. Astea nu sunt un scop in sine. As fi inteles sa vad o lauda cu o aplicatie care face ceva nou sau care ia ceva vechi si prost si il face bine. Webscraping fac altii la modul serios si se pot castiga bani foarte frumosi din asta.
Va pot indruma, daca aveti puterea sa acceptati un sfat de la cineva care nu are decat o facultate, sa va indreptati atentia catre un singur domeniu si acolo sa faceti ceva BINE. E foarte bine ca aveti experienta si in alte domenii. Asta va poate face mai eficient si mai capabil de a avea idei noi care sa duca la rezultate inovatoare. Dar este o prostie sa iti irosesti energia in 7 vanturi si apoi sa te iei la harta cu anonimii de pe internet, ca tu le stii pe toate si esti cel mai bun.
Mult succes in continuare!
@Gogu:
Înțeleg că nu mi-ai văzut site-ul. Nu că aș mai fi postat pe el de un an și ceva dar te costa fix un click să verifici înainte să afirmi.
Una la mână: chestia cu ”dar ești psiholog” am mai auzit-o de ”n” ori. Tot de la oameni care se așteaptă să casc pasiv ca ei să mă scuipe în gură. E un fel de tromf pentru ei pentru că ei cred ce-au văzut prin filme: că psihologul e psiholog și când face duș, și când e în pat.
Doi la mână: profesia mea e una; ce fac în timpul liber e alta. Eu nu le amestec așa cum nici brutarul nu macină absent niște aluat cât se uită la un serial. Empatia mea e rezervată strict pentru clienți, cei dragi mie și eventualelor persoane care decid că o merită. Eu nu trebuie să dau din cap necondiționat a ”aham – și cum te face asta să te simți?” în secțiunea de comentarii a unui blog, la fel cum nu psihanalizez automat orice vânzătoare de ABC. Nu le aplic teste psihologice vecinilor și îmi permit să întrerup amicii dacă doresc în timp ce port o discuție cu ei la bere. Nu confunda viața mea personală cu profesia pentru că niciuna nu o definește pe cealaltă și – cu atât mai sigur – nu o poți deduce pe niciuna dintre ele după modul în care-mi apăr opiniile pe un blog. La fel cum eu nu pun diagnostice pe-aici și nu analizez cu ochi fin și critic de psiholog fiecare virgulă pusă aiurea mă aștept ca tu, ca om normal, să nu te aștepți să fac asta cât stau în chiloți, acasă, cu țigara în gură și tastând pe laptop. La fel cum frizerul nu sare imediat ce ajunge acasă cu mâinile în părul soției, nici eu nu implic profesia mea în modul în care fac ciorbă, scriu un comentariu, ori mătur prin fața ușii.
Trei la mână: și de ar fi să fie așa, sper că n-ai înțeles cumva greșit de prin filme că a fi psiholog înseamnă să înghiți necondiționat de la oricine, orice, oricând, cu zâmbetul pe buze și ochi blajin de psihoterapeut. Pentru că – de exemplu – eu din cabinetul meu pot zbura oricând pe oricine doresc dacă eu consider că încalcă limitele sau se poartă arogant cu mine. Mă ia cu ironii sau e nesimțit? Închei ședința în clipa aia și ”poftiți spre direcția ușii”. Repet: a fi psiholog nu înseamnă a nu avea un cuvânt de spus, opinii diferite, personalitate sau o părere contrară. În orice caz nu pe un blog.
Mă bucur că explici bazele grep/sed/wget și m-aș bucura să le-o explici și celor de la ”Linux Magazine” care au decis să pună articolul cap de afiș în #234 al revistei. Eventual și celor care l-au citit, dacă tot ziceau ieri cei din redacție că e printre cele mai citite. Zi-le lor de chestia asta cu blazonul dacă tot n-ai avut curiozitatea – din nou – să dai click pe numele meu să vezi cu ce se mai ocupă tipul ăla. Că poate construiește clustere SBC și scrie drivere și nu e rămas la nivel de ”cu grep poți face x”. Dar hei – ce mișto sună chestia cu blazoul informaticianului venind din partea unui om care face presupuneri chit că are – fix ca cel de mai sus – Google la îndemână.
Refuz sfatul ăsta de a mă acorda mediei și a sta la locul meu așa cum consideră societatea că trebuie. Și – din nou – înainte să vrei să îndrumi pe cineva din postura omului cu o facultate poate – REPET: POATE – n-ar strica să te documentezi totuși dacă cel căruia îi vrei tu binele prin comentarii n-a realizat cumva deja chestiile despre care tu presupui că nu le poate face. Zic și eu așa – că poate n-ar strica un Google Search înainte să sfătuiești; să nu pari cumva ridicol făcând-o bazându-te pe presupuneri. Eu doar zic.
@Coloja
(ai pierdut respectul meu pe care-l acord tuturor celor cu care am conversatii pe internet)
M-am uitat la site, nu e nimic special, nu m-a dat pe spate. Am vazut doar un fanfaron cu ifose de Dumnezeu.
Eu ma retrag din discutie. Drum bun si cale batuta!
@Gogu: respectul unui anonim oarecare din online valorează pentru mine exact cât un trunchi de copac uscat din Papua Noua Guinee. Dar așa – cam pe-acolo. Mă impresionează fix cât te-ar impresiona pe tine dacă eu ți-aș spune că nu-ți mai dau like la comentarii pe-aici de azi înainte. Fix aceeași valoare o are și nu știu dacă pricepi ce zic.
Cât despre ce-ai văzut la mine pe site eviți dibaci să spui exact cât ai bătut câmpii înainte să te uiți pe-acolo. Acum cică-s fanfaron, brusc; tot e mai ok, că până acum mă educa doct fără să se documenteze înainte.
Csf ncsf.
Plecăciuni maestre.
@cojona, ce vad eu aici, nimeni nu ți-a invalidat primele comentarii pe baza detaliului „celor 700”, chiar au fost apreciate, eu ti-am dat like, în schimb tu te-ai atacat la nivel de psycho, iar mai târziu discuția a deviat. Ti-am răsfoit Facebook-ul, ai niște pasiuni frumoase, keep it up!
Societatea in care traim e construita in asa fel incat diploma de BAC sa conteze in gasirea unui job sau unui loc la o facultate. Deci, da, diploma de BAC conteaza daca vrei sa urmezi calea usoara, calea batuta de 99% din oameni, e un must-have.
Diploma de BAC sau cea de facultate iti ofera garnatia unei vieti fericite si fara griji sau a unui loc de munca de vis? Cu siguranta BIG NU.
Lumea repeta faptu ca daca faci ce iti place va bine, asa e dar as mai aduaga si ambitie si consecventa.
Secretul succesului in Romania e foarte simplu: fa orice, fa mancare, pune gresie, scrie un cod, fa contabilitate primara la 20 firme, orice, dar fa-le bine si daca nu-ti bati joc de munca si de clientii banii vor veni garla si vei trai bine sau foarte bine cu sau fara BAC.
Banc(vechi, copiat de nu stiu unde)
-Parintii mi-au zis sa invat la scoala daca nu vreau sa ajung sa vand hamburgheri la McDonald’s. Am crescut, scoala a trecut, m-am facut mare si le-am aratat ca s-au inselat.
Cristi, drive-thru window associate la BurgerKing
Mă, Io personal nu cunosc om care a făcut o facultate și să nu fie undeva mai bine.
Că lucrează la un birou, că e ceva șefuț, că lucrează mai curat pe la vreo firmă, dar nu este pălmaș.
Problema e că odată ieșit din mediul ăla de salahor, informațiile circulă altfel, oportunitățile sunt mai accesibile, se face loc la oameni cu influență mai mare, se stă de vorbă altfel decât cu pleava.
Diploma nu garantează succesul sau realizări în viață, dar ușurează și ajută. Face drumul mai ușor și deschide niște uși. Bine, combinație cu carisma și talentul omului.
Foarte corect, faci o facultate si pentru oportunitati (unele oferind accesul mai usor in corporatii, care vin sa recruteze direct) si mai ales pentru relatiile pe care le stabilesti..
PS. Ganditi-va la MBA de exemplu in alte tari. Aproape toti il fac exclusiv pentru conexiuni.
@Ionut M Am eu. Doi prieteni ai consoartei cu facultate cum zici tu. El sofer livrator piese auto, ea secretara basculeaza pe 17 milioane.
Ea nu o sa plece niciodata de acolo din ce am vorbit cu ea pentru ca „daca ajung intr-un loc mai rau”.
Bucuresti ca sa ne intelegem bine. Nu sat de langa Alexandria. Daca astea sunt 2 joburi care necesita facultate
e bine.
Un exemplu: Primarul S3 a luat BAC-ul la 31 de ani, dupa ce a facut bani in imobiliare. In politica mai sunt asemenea exemplare, cu BAC mai tarziu si doctorat probabil, la acelasi pret.
In Romania, modelul nu Bill Gates, ci Gigi Becali.
Super exemplu, Robert Negoita. In 2010 era deja sclavul PSD, spala bani la hotelul detinut impreuna cu fratele lui, Ionut. Organiza concursuri de “miss” ca mai apoi sa apara prin presa ca de fapt traficau carne vie (nu am nici o indoiala ca e adevarat). S-a combinat cu o tipa de 17 ani din Buzau care a picat bacul cu 3. A adus-o intr-un liceu din jud Ilfov in sesiunea din toamna si a luat fata bacul cu 9.50, a rupt cartea in vara aia. Si multe alte “detalii” despre viata lui care numai un exemplu de recomandat nu il fac. Sper ca ai fost ironic cum ca ar fi el un exemplu 😊
Concluzia e ca poti sa ai BAC-ul luat cu nota mare si sa faci bani grei. Nu neaparat in aceasta ordine.
Eu consider ca in romania, sau cel putin asa era cand eram eu la facultate, lipsesc oarecum exemplele de oameni care au reusit prin munca. Intelectuala nu 1% din performeri in sport. Ce se poate realiza, ca om simplu din familie fara pile, daca AI facultate.
Ar fi misto daca ar da cativa exemple care au reusit in felul asta.
Funeriu :)))
Funeriu!!! Futu-i mama lui de accent!
@Loft ce intelegi tu prin oameni care au reusit prin munca? ne referim la o suma X castigata lunar, anual? unde tragem linie intre un om realizat si un om nerealizat. cu facultate.
@bogdan
Uite de exemplu pe vremea mea, toti ziceau „bine ca esti la facultate (UBB) ca sa poti iesi somer cu diploma”. Sau „mai bine afara din tara, chiar la munca necalificata, decat cu salariile de aici”. Sau „la ce iti trebuie diploma, sa lucrezi sclav la vrun patron nu iti trebuie diplome”
Compara asta cu persoane pe care le-am intalnit in afara, care aveau la cunostinta urmatoarele optiuni:
– master + doctorat si ramanere in cadrul facultatii
Sau ce vad mai des: tras tare in tinerete si devenit contabil autorizat gen ACCA dupa care toata viata asigurat cu job f bine platit
Astea sunt doar exemple de cativa indivizi care s-au folosit de studii pentru a-si asigura un viitor peste medie. Si ii vad an de an, alte fete aceeasi poveste, sefi angajati chiar fara experienta stict in domeniu, numai pentru ca au hartia asta.
E foarte naspa sa nu ai pic de incurajare sau niste exemple pozitive cand esti tanar, asta zic.
Nu mai bine iei bacu si faci o facultate si vezi apoi daca te a ajutat in viata sau nu?
Era o vorba: e greu in viata cu carte, dar fara oare cum o fi?
„Cineva trebuie să livreze comenzile, cineva trebuie să sape șanțurile, cineva trebuie să conducă taxiurile”
Nu te încurca cu școala daca vrei sa ajungi „Cineva”!
Apropo de Bill Gates, uitati-va la documentarul de pe Netflix cu el, cum sta si citeste non-stop, vacanta lui inseamna liniste si citit 100 de carti nu pacanele si Bulgaria. Daca vroia termina Hardward-ul de 2 ori la cat de inteligent e omul.
Cam asa. Multi nu inteleg ca renuntarea la Hardward nu a fost o nebunie. Omul lucra in paralel in draci in anii de studentie si a vazut din 1973-1974 care e potentialul pietei de software. Era o piata ce avea sa fie uriasa, ceea ce s-a si intamplat.
Asa ca a fost o decizie foarte logica si calculata sa renunte si sa lanseze compania proprie in 1975, omul simtea ca pierde timp pretios. Am citit undeva ca a reusit chiar sa inghete anul scolar, ca sa poata reveni, daca era cazul. Asta ca sa mai ii mai temperam pe aia care isi zic „Nu fac niciun fel de scoala, renunt la tot si vad eu dupa aia ce fac, cum a facut Bil Gates”.
Iar povestea aia cu IBM e la 5 ani dupa ce Microsoft a fost infiintat. Ani in care Gates a marturisit ca a facut personal review de cod si/sau a rescris fiecare linie de cod produsa de companie. 5 ani de zile la rand. Contractul cu IBM nu a fost pur si simplu un cadou, ca era maica-sa nu stiu ce. A venit dupa ce contractul dintre IBM si Digital Research s-a facut muci in 1980, ca aia de la Digital Research nu au putut sa produca un sistem de operare in conditiile cerute de IBM. Aia de la MS au reusit sa faca asta, asta a fost diferenta.
Adica e un pic exagerat sa pui succesul lui Bil Gates pe baza a nu stiu ce relatii avea maica-sa. Omul asta ar fi reusit oricum, pentru ca stia ce vrea si a pornit exact la momentul potrivit, la mijlocul anilor 70, cu 6 ani inainte ca IBM-ul sa produca primul PC (august 1981)
Si, strict la subiect: da, poti sa reusesti chiar si fara BAC si facultate, inclusiv in Romania. E mai greu, dar o poti face, daca stii bine ce vrei (adica sa stii exact de ce vrei musai sa nu duci studiile la capat si ce faci cu acei 4-5-6 ani), te orientezi bine in piata si pui osul la bataie.
e posibil să fi avut succes. sau e posibil ca IBM să aleagă pe altcineva și windows să fie un fel de Linux amuzant.
Hardwardul il termin si eu. Harvard-ul e mai greu.
Cred ca ma duc la Standford totusi.
Adica e un pic exagerat sa pui succesul lui Bil Gates pe baza a nu stiu ce relatii avea maica-sa. Omul asta ar fi reusit oricum, pentru ca stia ce vrea si a pornit exact la momentul potrivit, la mijlocul anilor 70, cu 6 ani inainte ca IBM-ul sa produca primul PC (august 1981)
„His father was a prominent lawyer, and his mother served on the board of directors for First Interstate BancSystem and the United Way of America. Gates’ maternal grandfather was J. W. Maxwell, a national bank president.”
„At 13, he enrolled in the private Lakeside prep school, where he wrote his first software program. When he was in the eighth grade, the Mothers’ Club at the school used proceeds from Lakeside School’s rummage sale to buy a Teletype Model 33 ASR terminal and a block of computer time on a General Electric (GE) computer for the students.”
In plus, cica MS l-ar fi pornit cu bani imprumutati de la tac-su. Acu, da ma, e destept, e pula mea, geniu, nimeni nu contesta asta. Dar, fara scoala privata (unde parintii au ajutat la achizitionarea unui calculator), fara suportul parintilor, ar fi avut sansa sa-si puna in valoare calitatile?
Cat despre dealul cu IBM, care de fapt a facut MS-ul ce e acu…
„IBM, the leading supplier of computer equipment to commercial enterprises at the time, approached Microsoft in July 1980 concerning software for its upcoming personal computer, the IBM PC. IBM first proposed that Microsoft write the BASIC interpreter. IBM’s representatives also mentioned that they needed an operating system, and Gates referred them to Digital Research (DRI), makers of the widely used CP/M operating system. IBM’s discussions with Digital Research went poorly, however, and they did not reach a licensing agreement. IBM representative Jack Sams mentioned the licensing difficulties during a subsequent meeting with Gates and asked if Microsoft could provide an operating system. A few weeks later, Gates and Allen proposed using 86-DOS, an operating system similar to CP/M, that Tim Paterson of Seattle Computer Products (SCP) had made for hardware similar to the PC. Microsoft made a deal with SCP to be the exclusive licensing agent of 86-DOS, and later the full owner. Microsoft employed Paterson to adapt the operating system for the PC and delivered it to IBM as PC DOS for a one-time fee of $50,000.
The contract itself only earned Microsoft a relatively small fee. It was the prestige brought to Microsoft by IBM’s adoption of their operating system that would be the origin of Microsoft’s transformation from a small business to the leading software company in the world. Gates had not offered to transfer the copyright on the operating system to IBM because he believed that other personal computer makers would clone IBM’s PC hardware. They did, making the IBM-compatible PC, running DOS, a de facto standard. The sales of MS-DOS (the version of DOS sold to customers other than IBM) made Microsoft a major player in the industry.”
Ce sa vezi, ma, nu Gates a scris OS-ul, ma……
Poti, chiar si-n Romania, nu doar afara, dar regula de mai sus ramane valabila, trebuie sa fii destept.
Am avut destui in jurul meu care nu au terminat facultatea si care lucreaza in domeniul IT de ani de zile, avand o cariera frumoasa si salarii pe masura.
Da, e greu la inceput, cand daca ai CV-ul gol si doar diploma de BAC nu te baga in seama prea multe firme, companiile cu atat mai putin. Conteaza sa demonstrezi ca ai fost in stare atat intelectual, dar si ca ambitie, sa te tii de un proiect 3-4 ani si sa-l duci la final.
Eu am inceput de jos de tot, asa era si piata pe vremea aia, de la instalari de Windows-uri, la schimbat de tonner in imprimanta. Trebuie sa tragi 2-3 ani pentru experienta care sa echivaleze cu facultatea in ochii HR-ului de la companiile mai mari.
Singurul moment cand am simtit ca imi trebuie facultatea a fost cand am devenit eligibil de scutirea de impozit. Norocul meu a fost ca au modificat si legea la scurt timp, fiind nevoie doar sa fii student, nu absolvent, ca scapi de el. M-am inscris si, trei ani mai tarziu, sunt licentitat.
Ma ajuta la ce fac zi de zi? Nu. Conteaza 10% la salariu pe luna, evident.
care este procentul de colegi cu facultate si colegi fara facultate in compania in care lucrezi? asa vezi cati s-au descurcat in IT fara facultate.
clar infim, ai dreptate, de unde si faptul ca trebuie sa fii destept. cei care nu au facultate si au rausit sunt cei care nu au terminat facultatea din multe alte motive decat ca nu ii duce capul.
Exista oameni care nu iau bacul sau nu merg la facultate pentru ca deja si-au gasit pasiunea/deja muncesc/deja au au avut ceva sclipire si ii duce capul sa produca bani pentru mancare si pur si simplu scoala devine pierdere de timp in calea drumului ales (lucru cu care sunt perfect de acord, aveam colegi in facultate care deja produceau bani frumosi si veneau la cursuri de gura parintilor comunisti pentru care succesul in viata era diploma aia infecta, scoala nu i-a ajutat decat la linistea din casa pana si-au luat zborul si cand si l-au luat, s-au dus bine).
Exista si lepre incapabile sa faca altceva decat sa crape seminte, sa rupa Netflixul si sa mearga in Vama pe banii parintilor, in timp ce bacul si scoala li se pare o povara.
Diferenta intre prima categorie si a doua e ca primii au o sansa fara BAC si studii. A doua categorie cauta pe net despre Bill Gates si vor fi niste ratati incapabili sa reproduca un cacat de eseu de 2 pagini oricum gandit de altcineva despre Eminescu.
Faza asta cu pasiunea/bani de tanar/etc e o chestie foarte periculoasa. Am discutat cu destui care se cred buricul pamantului ca la 18-20 de ani castiga 2000e pe luna din soft. Considera ca deja le stiu pe toate. Da, sunt utili, aduc plus valoare, dar daca incepi sa discuti un pic cu ei vezi ca imparatul e gol. Nu inteleg foarte bine ceea ce fac si nu au nici baza teoretica sa poata sa invete mai departe. Se limiteaza singuri si se complac in „ce stiti voi, eu sunt aranjat”, din experienta enorma de 2-3 ani in real life. Cei pasionati, geniali, sunt foarte putini. Fara un fundament solid e foarte dificil sa construiesti ceva. Chiar si amaratul ala de BAC te invata sa faci si lucruri care nu-ti plac, sa prioritizezi, sa nu renunti, etc. Tu vrei sa fi Bill Gates fara sa vezi ca aia mancau antreprenoriat pe paine in conditiile in care noi avem mentalitati de ev mediu (atat unii angajati cat si unii angajatori)
De ce toata lumea leaga reusita in viata de bani, multi bani ?
Nu toata lumea. Pentru mine, rausita in viata inseamna liniste, lipsa grijilor, iar aia nu vine daca nu ai bani. Nu multi, dar suficienti incat sa nu te gandesti ce se intampla daca ramai fara loc de munca sau ai nevoie de o interventie medicala mai costisitoare.
Pentru că te ajuta sa trăiești. Te ajută să ai un nivel de confort și să nu dormi sub podul Basarab. Nu-i așa că e mișto să și bani? Nu trebuie un motiv, pur și simplu e ok când nu strangi din buci pentru o cafea sau 2 zile la mare.
As opposed to? :))
@LittleBro, toata lumea din comentarii
@Sin, pentru doar 2500 de euro ai acces limitat la un curs gratuit care iti va schimba viata
@Ionut M, nu m-am exclus din situatie
Pentru că banii înseamnă timp liber. Cu cât ai mai mulți bani, cu atât ai mai mult timp liber, dacă vrei. Timp liber în care poți să faci orice, fără să-ți bați capul de facturi, credite șamd.
Am un prieten care nu prea s-a-mpăcat cu cartea, dar care și-a luat bacul, apoi a făcut școala de șoferi profesioniști și e șofer de TIR. Tipul a fost întotdeauna pasionat de șoferie și îi place la nebunie ceea ce face.
Stiti voi gluma aia ca „banii nu aduc fericirea, dar mai bine plangi intr-un Mercedes decat pe bicicleta”?
Lumea arata altfel cand nu ai griji din astea de „stai sa intre salariul” sau „intai sa platesc ratele” etc.
Sa ridice mana sus ala care are multi bani si mult timp liber. Codin Maticiuc, tu nu ai voie sa participi.
@rv: io-s unul din cei cu timp liber suficient. Doar că mie-mi place ca în timpul liber să găsesc metode de a face și mai mulți bani pentru a avea și mai mult timp liber.
Și nu, nu-s milionar în Euro.
Romania e tara smecherilor si combinatorilor. Un singur exemplu: firma de transport Edi. Odata cu moartea patronului au murit si relatiile iar firma a disparut. Fiecare firma privata, inclusiv companiile de top multinationale, are smecherul lui cu relatii in politica, la militie, la fisc si la administratia locala, altfel n-ai nicio sansa.
Joburi de viitor: tractorist si vidanjor (la cite case construite in cimp avem ma gindesc serios sa ma reprofilez din inginer in vidanjor).
Tractorist e job de actualitate nu de viitor. Daca esti bunicelmuncesti pe tractoar de 200.000 euro, primesti in sezon catre 6000-8000lei pe luna sau chiar mai mult. Pentru sumele astea stai pe camp de dimineata pana seara cand ai treaba. Iarna stai acasa si primesti 3000 lei/luna. Se dau banii astia ca sa latifundiarul ca va avea cu cine recolta si semana la anul.
E bine, e rau?
Foarte bun exemplul cu Edy Spedition. Partea și mai interesantă e ca fiul lui, care a făcut facultatea în Elveția (unde era coleg cu copilul lui Năstase
) , nu reușit să preia frâiele firmei și să o aducă din nou pe linia de plutire. În acest caz putem spune că nici facultatea și nici banii de la părinți nu au ajutat.
În câțiva ani probabil o sa aflăm în ce măsură i-a folosit facultatea lui Victoraș Nicula.
Exemplul cu Edy Spedition arata doua scenarii posibile:
– fiul nu era pregatit si implicat in afacerea tatalui si nu a putut prelua fraiele. Cel mai probabil scenariu in general, tatal nu si-a pregatit fiul pentru succesiune din timp, fiul nu era bun afacerist, directorul adjunct nu si-a dat interesul dupa decesul boss-ului, pana sa preia fiul mersul lucrurilor.
– scenariul cel mai plauzibil in Romania: boss-ul avea legaturi personale cu politica si mafiile din diverse zone ale aparatului de stat, iar legaturile erau esentiale pentru succesul financiar al companiei. Fiul nu avea habar si nimeni nu l-a bagat in seama. Afacerea a murit.
chiar și fără legături, o afacere de transport, care e necesar pe vremurile astea non stop, nu e ușor de falimentat.
Nu poti compara o firma de familie cu o multinationala. Sa spunem ca de maine esti CEO la Coca-Cola/Vodafone/ IBM Romania. Oricat de nepregatit esti, va fi aproape imposibil sa o bagi in faliment pentru ca nu esti de capul tau pe acolo. La companiile cu capital romanesc, ca director faci aproape de toate ca astea sunt conditiile.
@Nickro: Fiecare multinationala are citiva angajati pe post de consilier care stiu la ce usa trebuie sa bati daca ai nevoie de o autorizatie de constructie, la ce ghiseu sa stai daca vrei inmatriculata intr-o zi BMW-ul sefului proaspat relocat din Germania, in ce buzunare sa bagi plicul daca vrei ca vizitele fiscului si al mediului sa fie cit mai scurte, etc… Am lucrat in mai multe firme romanesti si peste tot era la fel, cite-o capusa din astia care statea toata ziua la cafea si pe la secretara, fara de care viata era mult mai grea. Salariul lor era trecut la pierderi tehnologice.
Bac-ul cred ca “trebuie” cumva sa il iei. E o mizerie de examen, dar parca daca il iei demonstrezi cumva ca nu esti complet idiot.
Cu facultatea am un bias, ca am terminat una la vreo 10 ani dupa bac cand am avut timp sa ma ocup si de ea, asa ca nu pot sa fiu obiectiv.
Nici eu nu inteleg, de ce atata zarva pentru un amarat de bac. Pana la urma, trebuie sa iei 6, ca sa treci. Un amarat de 6. Asta pentru ca media trebuie sa fie minim 6, ca sa promovezi BAC-ul.
Si de regula, ca sa iei 6, ai de rezolvat chestii banale, de maxim clasa a10-a. Practic, jumatate de varianta.
Cand te angajezi undeva, nu scrie ca ai luat BAC cu 10 sau cu 6. Important e ca il ai acolo.
La fel si la facultate, nu conteaza ca ai luat licenta cu 10 sau cat o fi nota minima. Si pentru nota minima, depui efort minim, nu te pune nimeni sa faci de 10.
Conteaza ca ai kktul ala de hartie.
TLDR: nu puteti deveni programatori peste noapte, aviz amatorilor, nu va aruncati banii pe cursuri scumpe. Eu vreau sa povestesc ceva despre reconversie profesionala. Asta legat de cei ce vor sa se transforme in programatori din alte meserii. Mi s-a propus si am acceptat ca in firma unde lucrez ca programator de baze de date sa tin cursuri de baze de date. Unii de pe la call center-uri, altii operatori, altii etc. Nici nu aveam loc de toti nici macar impartiti, in fine, ideea e ca vad multa exaltare cel mai probabil atrasi de perspectiva unui salar mai mare. Chestia buna: lumea intelege rapid instructiuni de baza si treburile simple gen interogari, filtre, join-uri. Partea proasta e urmatoarea: cand am ridicat putin de tot stacheta si le-am dat exercitii putin mai complexe sunt gata. Daca nu ai o gandire analitica serioasa nu ai capacitatea de a transpune o cerinta mica sau medie intr-o solutie IT cu toata documentatia si bunavointa din lume. Si gandirea asta analitica se formeaza si se dezvolta greu si in timp. Aia care ati fugit de matematica, fugiti si de programare, sfatul meu.
+1 la ce ai povestit. Pare simplu de tot când faci chestii d-alea basic prin care să înțelegi cum e structurat un select, dar când trebuie să faci lucruri mai complexe se cam rupe filmul. Mă miră, totuși, că ai zis că join-urile fac parte din categoria conceptelor prinse ușor.
Pai le-am explicat simplu cu exemple si desene ca la copii.
Uite suntem la o petrecere, astea sunt femei, astia sunt barbati. Inner join sunt cuplurile de la petrecere, left join sunt cuplurile plus fetele singure, right join sunt cupluri si barbati singuri, full outer join sunt cupluri cu fete si barbati singuri. Si bagi zambilici, si rad toti si hihihi si hohoho. In final e doar teoria multimilor ce se face in clasa a 6-a cred si unii ce o inteleg se vad deja un mic Bill Gates. 
Si e totul „fun and games” pana le dai un „arata-mi diferenta in volum si pret al produsului X din 2020 pe al 2-ea trimestru comparativ cu 2019 pe al doilea trimestru”. Nici altele simple nu le fac pt ca nu au gandire analitica sa imparta o pb mare in altele mai mici si sa le lege intre ele.
„Aia care ati fugit de matematica, fugiti si de programare”
Nici macar acolo nu exista echivalenta. Am lucrat cu copii buni la mate, care au renuntat rapid la programare. Ar fi avut cap sa o faca, dar ii plictisea/enerva enorm, li se parea ceva steril si repetitiv. Copii care au intrat lejer la licee de mate-info bune in Bucuresti si care apoi au constatat ca e partea de informatica nu e pentru ei.
Parerea mea e ca ar trebui sa fie incercati/testati masiv copiii pe la 12-14 ani in directia asta, prin programa scolara (adica pana in clasa a 8-a). In maxim 3-6 luni o sa inteleaga fiecare daca poate sa faca asta sau nu. Marea majoritate nu se pot baga in asta, cam asta e realitatea. Repet, o sa renunte inclusiv unii care ar putea sa duca, la nivel pur intelectual. In schimb, pentru cei care sunt facuti pentru asta: o sa li se pare ca l-au luat pe Dumnezeu de picior dupa primele linii de cod.
@Ciocanul
Nu are nici o legatura „cat esti/ai fost de bun la mate” cu „capacitatea de a invata programare”. Motivul pentru care oamenii nu pot invata programare este incapacitatea de a abstractiza. In principiu, daca stii foarte bine matematica, dar esti un analfabet functional, e practic imposibil sa inveti programare. Daca reduci programarea strict la implementare, ai partial dreptate.
@ Sandu, fix asta te invata matematica, sa gandesti analitic, riguros, sa operezi cu concepte abstracte. Nu prea se poate programare fara matematica, am intalnit situatia asta de n ori pana acum. Gandirea matematica te ajuta sa structurezi mai bine, sa abstractizezi, sa gasesti solutii, etc.
@Ciocanul: cei mai multi, as spune chiar toti, care vor sa de recalifice pe programare viseaza un post caldut in birou si salariu mare dar isi inchipuie ca o sa faca acelasi gen de munca repetitiva, care sa nu implice sinapse noi, pe care o faceau si la jobul vechi. Ganditul e greu, cere exercitiu si vointa.
Desigur, nu ajuta nici faptul ca mai toata lumea (inclusiv pe bloguri) denigreaza meseria asta de parca aia care o fac au nimerit acolo din greseala si oricine e capabil sa o faca. N-or fi IT-istii toti genii, dar nici sa ii compari cu orice casierita la Mega Image nu e corect.
@silicon_v: in Ro, matematica nu se face cum trebuie. Se merge pe principiul „decat putin si prost mai bine mult si fara rost”. Elevii „buni la mate”, unii chiar olimpici, isi datoreaza succesul meditatiilor lungi in care invata cat mai multe tipuri de probleme si rezolvarile lor.
Nu cred ca exista vreun elev sau student in Ro care sa fi rezolvat o problema a carei rezolvare nu era deja cunoscuta. La mate inveti de fapt sa fentezi sistemul de testare pe baza de examen. Ca sa nu mai pomenim de matematicile aplicate care sunt subject tabu in Ro.
Ca om care a terminat o facultate de filosofeală și acum lucrează ca programator, sunt doar parțial de acord cu tine. Toată viața am fugit de mate, fizică și chimie. Dar când m-am avut nevoie de ceva statistică la job m-am apucat să învăț și am reușit să stăpânesc niște chestii de bază destul de bine. Când am trecut pe programare mi-a fost un pic jenă că nu mai eram chiar la vârsta studenției, dar mi-am suflecat mânecile și în juma de an scriam cod suficient de bun cât să mă angajez. Bănui că nu mă descurc prost din moment ce lucrez încă în domeniu șapte ani mai târziu.
Poți învăța orice atât timp cât ai două chestii: motivație bună și consecvență. Problema e că oamenii care vor vag o schimbare în carieră nu-și dau seama cât efort implică asta. Nu poți schimba domeniul cu un curs ținut de colegul de firmă, oricât de bine ți-ar preda colegul. Cel mult acolo ți se dau niște sfaturi, ești ghidat către un traseu eficient de învățare. Dar ăla e doar punctul 0. De la punctul zero la angajabil mai sunt câte sute de ore de învățare (de fapt habar n-am câte ore, nu mi le-am numărat). Plus realizarea că procesul de învățare nu se termină după angajare.
Subscriu. Facultatea mi-a folosit doar pentru a mă angaja, fără ea nu aveam acces la acel post. Am folosit vreodată ce am învățat la facultate? Nu, am învățat meseria de la 0, era cu totul altceva decât ce văzusem în cărți.
După ani de zile am schimbat macazul. Mi-a folosit facultatea? Da, pentru angajare, că de data asta chiar nu mai avea legătură cu domeniul.
So, diploma prinde bine când nu ai alte șanse.
faptul ca ai inteles ce scria in cartile alea anoste iti garantez ca te-a ajutat sa intelegi si sa inveti meseria despre care zici, de la 0. Adu un baiat de pe strada, care n-a luat bac-ul, din diferite motive, m-as arunca sa zic ca aproape nu conteaza motivul pt care nu l-a luat, si iti garantez ca nu va invata acea meserie. Faptul ca treci prin facultate, dar nu ca rata prin apa, iti structureaza gandirea, iti formeaza un mod de a gandi. Ai vazut vreodata un copil de 4-5-6 ani incercand sa faca rezumat la o carte citita? majoritatea n-au nici o noimba in ce povestesc. asa si tu daca n-ai fi avut diploma aia. Nu diploma te ajuta ci procesul prin care ai trecut ca sa ajungi la ea.
@maxp – Probabil că da, acumularea teoretică mi-a făcut mult mai rapidă și mai ușoară acumularea practică de care era mare nevoie. Și văzând ce-a ajuns fosta mea meserie în ziua de azi, adică presa, unde parcă se angajează numai de la șaormerie și covrigărie (și probabil că sunt oameni acolo mai buni ca un jurnalist veritabil), chiar sunt obligat să-ți dau dreptate
Poti sa te descurci, dar vei da sigur peste o situatie in care esti intrebat “care sunt ultimele studii terminate?”, iar in momentul ala fara diploma deja nu mai poti negocia un salariu mai bun sau risti sa pierzi locul in fata altuia care are si diploma. E bine sa fie ca nu se stie niciodata unde ajungi. Da, cunosc mecanic care pana in 30 ani doar cu bac face minim 2-3k euro pe luna, dar pana acolo a tras taica si a avut curaj sa isi faca treburile lui, munca non stop, si nu multi sunt in stare de asa ceva. Vei avea tu oportunitatea sa ajungi sa castigi atat fara diploma? Pai nu stii. Mergi si invata, iar in caz de ceva macar nu ramai cu regrete ca nu ai facut si studii.
@Robert corect si as adauga ca e mai bine sa faci astea cat esti tanar si creierul e inca la 100% capacitate ca apoi cu varsta te mai ramolesti, mai apar copii care trag de tine mai ales cand sunt mici ca nu stiu ei de „tati trebuie sa invete pt sesiune dupa ce a bagat 8 ore la munca”. De asta e vorba aia „toate se fac la timpul lor”
„Poti, dar nu in Romania”. LoL.
Daca ai un pic de ambitie, poti.
Am trei cuvinte pentru voi: „pal”, „rigips”, „termopane”.
Dorele, tu esti?
Si cand ajungi la 50 de ani, cand deja incepe sa te lase corpul, ce faci ? Cand ajungi la pensie, ce faci ?
@Claudiu
Și ce te faci dacă te lasă ochii la 50 de ani de la atât belit ochii la cum muncesc alții și la peste 60 de ani pentru ca le place ce fac și corpul e obișnuit de efortul fizic regulat?
Varucule, ia de cauta journeyman si lasa bagaboantele in pace pe insta.
Am terminat o facultate tehnica din care am dobandit cunostinte necesare practicarii meseriei in care activez (ingineria constructiilor). Pe langa aceste cunostinte un mare avantaj il consider dezvoltarea de relatii cu fosti colegi care activeaza intr-o multitudine de domenii dintre cele mai diverse.
Daca ar fi sa fac un top al avantajelor as plasa pe primele 3 pozitii cunostintele, relatiile si ambitionarea sa finalizezi un proiect de 3-4 ani.
Când spui ingineria construcțiilor te referi la CIA, CFDP, instalații sau.. . Ca atunci când vine inginerul cu o plansa cât catedra iar tu în facultate ai făcut maxim un A3 am un singur lucru de spus „Headshot”
Cu bac, fara bac (ori facultate), Elon Musk, Bill Gates si altii ca ei au fost geniali inca de mici.
In schimb, oamenii care isi pun astfel de intrebari sunt, in mare parte, lenesi si submediocri. Cealalta mica parte nu se cramponeaza in intrebari din astea, ci pur si simplu se apuca de treaba
Un „Bill Gates” de Romania poate fi Daniel Dines. Cred ca are cel mai mare succes din istoria IT-ului local. A facut Politehnica. La fel si colegul cu care a facut UiPath.
man, evaluarea aia e fix asta, o evaluare. el trebuie sa producă bani și valoare ca să aibă în realitate banii ăia. și, la cum arde banii, s-ar putea să crape înainte să poată arăta ceva.
A terminat FMI Unibuc
@Nickro Uipath are venituri anuale in jur de 400 de milioane $ la o evaluare (a se citi cumparare a x% din firma de un fond de investitii speculant) de 10 miliarde $ . Nu zic ca nu e de viitor ce fac ei acolo, dar mi se pare ca e prea mult hype.
Am intrat la facultate in ’98, bursier, a 2-a medie de intrare, facultate profil tehnic. Si atunci, ca si acum, bursa aia avea valoare simbolica, mancam cartofi prajiti cu sacul si mai ma indulceam cu o conserva de pate din cand in cand, parintii nu aveau bani sa ma tina in facultate.
Dupa 2 ani de zile eram disperat, aveam datorii pe la toti prietenii (cand nu ai un ban in buzunar si esti dator 1 milion, cum era atunci, ti se pare ca a cazut cerul pe tine…). M-am angajat la un Service Desk al unei companii multinationale pentru un proiect de cateva luni; cand s-a terminat proiectul mi-au oferit un job permanent, pe care l-am acceptat, desi insemna program de 8 ore iar cursurile se duceau in cap. A trebuit sa imi inghet anul in cele din urma si am continuat cu jobul (aveam 21 ani), care era o provocare permanenta, ma duceam de placere si fiecare zi insemna sa invat ceva nou.
Au trecut de atunci 20 ani…facultatea a ramas „inghetata”, eu ma semnez cu Director IT si am in spate o cariera „pe bune”, cu ani de experienta corporatista internationala. Ma consider o persoana norocoasa, care a beneficiat de o conjunctura favorabila si care a avut sansa sa lucreze din pasiune, ceea ce a contat enorm in modul in care am luat decizii in cariera. Dar in egala masura as recomanda cu tarie oricui sa isi termine intai facultatea, pentru ca genul acesta de povesti de succes sunt rarisime…..
Poți să reușești în viață fără nicio oră de școală, nu încape discuție. Depinde ce se înțelege prin acest „reușești”… Da, firmele încep să pună preț din ce în ce mai mult pe ce știi ce faci, nu pe maculatura atașată la CV. Dar când singurul lucru pe care știi să îl faci este să „entărteining, din astea”… nu mai sunt așa de sigur de reușită. Sau dacă e ceva, e pe termen scurt și se evaporă mai repede ca ghețarii de la Polul Nord.
Postul asta nu prea are rost, deoarece majoritatea cititorilor au o varsta la care au lasat de mult in spate intrebarile astea existentiale, iar cei ce se incadreaza in acea categorie au deja parerea formata. Eu vad lucrurile mai simplu: cei ce au ambitie, vor sa faca ceva in viata, au noroc de anturaj/parinti ce ii indruma bine, vor lua bacalaureatul, vor absolvi facultati, multi in strainatate, si isi vor gasi un drum in viata.Restul…..hmmmmm…..pai si pentru ei se va gasi un loc , ba chiar e nevoie de ei: Romania nu e o tara ce exceleaza in cercetare/dezvoltare(din contra, suntem la coada UE-deci nu chiar silicon valley, plin de oportunitati si investitori), drept urmare e nevoie mare de palmasi fara studii de pus marfa pe raft la kaufland&comp, in general afacerile mari din romania sunt detinute de firme straine(care pot sa isi aduca personal instruit daca au nevoie/oricum vor delocaliza rapid), nevoie de muncitori fara pretentii si usor de manipulat va fi intotdeauna in strainatate, va fi loc pentru fete la produs, baieti la furat, etc.
Sa mai distrugem niste mituri: vai ce destepti sunt romanii, inteligenta nativa (hmmmm, fara antrenament, creierul si inteligenta se cam duc pe apa sambetei)ca sunt buni la it, uite hackerul x fara bac a fost angajat la nasa, plm…..romanii au fost (repet) fost buni la it datorita programului comunist de dezvoltare a ciberneticii, pentru ca se facea matematica la un nivel bun, si oamenii aveau o gandire dezvoltata, erau obisnuiti sa le transpire cerebelul, etc…..acum….toti lucreaza la call center si se autointituleaza it-isti
Multi citeaza exemple in care persoana x castiga nu stiu cate zerouri facand meseria y: pai stop, hai sa vedem cate ore lucreaza x pt suma respectiva fata de z, care are studiin si castiga 70% din suma respectiva lucrand jumatate din timp(da, restul sta cu familia, se plimba, se odihneste, faca sport, nu e frustrat ca e plecat nonstop de acasa si cine stie cu cine umbla nevasta), si oare in ce conditii de munca activeaza fiecare? In ce mediu?Care e respectul in societate fata de ambele meserii?
Cum zicea un personaj trist pentru noi, dar ce percepea bine realitatile economice si sociale, invatati, invatati si iar invatati(investise niste bani in creioane, nu in alimente).
Sunt de acord cu Whistler, în țara nu poți, sau este extrem de greu, și nu ca nu se poate pentru ca persoana n-ar avea capacitatea, aproape la orice înființare de firma se cere ceva cu studii superioare, sunt puține profile pentru care nu se cer studii extra.
indiferent ce, si aia care pot dar n-au studii n-au dreptul
Dar si mai ciudat mi se pare si ca nu prea contează ce fel de studii superioare ai, la noi primează doar sa ai ceva
Pe perioada ciumei am jucat niste poker online. Prost, pana mi-a deschis ochii un cetatean care si-a mancat tineretea online si traieste din asta.A zis asa : „piticule exista o diferenta imensa intre posibilitate si probabilitate.NU mai spera la carti bune!”.
E posibil sa ai 3 perechi ?Da. Probalitatea este insa de 2.87%. Adica ai 93% probabilitate sa NU faci 3 perechi. Cam asa si cu bacul. E posibil sa o duci binisor fara bac ? Da. Dar destul de putin probabil.
Jocul asta de poker te invata ca pe langa probabilitati aplicate pielea ta (adica pierzi bani) egal important este si ce carti au ailanti.
Imi pare rau pentru cei care nu au luat bacul si sper sa aiba puterea sa il dea din nou si sa-l ia.
Altminteri este foarte probabil sa aiba o viata mai grea fara hartie.
3 de un fel am vrut sa zic, nu 3 perechi.
Bine, ca să mai și glumim, te-ar fi ajutat poate și faptul că 100-3 fac 97, nu 93
Bill Gates a abandonat Harvard, nu clasa a noua la Liceul Agricol.
mema asta o pune pe fb în fiecare toamnă și taică-meu, prof de mate de generală.
bine, el folosește ”SPIF”, vechiul acronim (să mă bați și nu știu de la ce vine) al liceului tehnologic din oraș.
Mie mi-a folosit facultatea, deși n-am profesat nici măcar o secundă în domeniu, am făcut orice altceva. Si nu mă refer la diplomă, că nici nu a fost nevoie s-o arăt pe la angajatori. Inclusiv locul de muncă actual nu-mi cere încă studii superioare. Dar, dar.
Nu vreau să mă iau exemplu pe mine, că e normal să fiu subiectivă. Am un prieten bun care a avut si are o viață super imprevizibilă, pornind de foarte de jos. A terminat un liceu tehnologic pe bune, era un foarte bun electronist. Când a început nebunia cu calculatoarele, a fost primul care si-a băgat nasul fără să și-l prindă. Era super specialist prin anii 90. Apoi a început să-și caute de muncă în domeniu dar cu salariu mai bun. Surpriză! Toți îl voiau că făcea supertreaba dar nimeni nu voia să-l plătească la nivelul unuia cu studii superioare dar mai prost pregătit. Si s-a apucat omul de vestita facultate Automatică și Calculatoare. Baaai, s-a apucat de matematică la patruzeci și ceva de ani după ce terminase definitiv cu ea, așa credea, cu vreo treizeci de ani în
urmă. A terminat-o, a ajuns să lucreze la o vestită multinaționala în București și a făcut si un master, că voia să fie sef de proiect si altfel nu se putea. Acum face bani foarte buni în Munchen, unde lucrează cum vrea el si pune condiții angajatorului cum i se năzare, la cate stie. Le-as face cu mare plăcere cunoștință cu el tinerilor ăstora cu „skoala veti” si cu Bill Gates în cap, că prietenul meu este varianta românească fără oportunități ale celebrului american. Garantez.
Oamenii aia enumerati in articol, pe langa faptul ca au avut ceva spate, erau inscrisi la cele mai bune scoli din lume, deci nu erau niste parliti de la vreo scoala profesionala de la coada vacii. Au fost sustinuti financiar, dar si pe ei i-a dus capul sa mearga mai departe si sa dezvolte un biznis.
Stiu 2 cazuri:
1. Tipa cu 11 clase, rupe pe Cisco, Siemens, si tot ce inseamna Linux si retele si pen testing. In prezent locuieste la Amsterdam si face 10k pe luna.
2. Tip cu 10 clase, golan autodidact – abandoneaza scoala si invata programare. La 20 de ani face de la 2000 de coco pe luna din freelancing. La 30 conduce o agentie cu contracte prin afara si zeci de proiecte finalizate.
Deci da, reusesti si fara bac. Bacul e doar o validare ca ai putut sa tocesti 4 ani lucruri care nu-ti vor folosi niciodata in viata. Nu zic ca e un lucru rau sa ai bacul luat, dar nu reprezinta o bariera intre tine si succes.
Spor
Succesul nu înseamnă numai bani.
In afară de programare, ce exact poți vorbi cu unul care nu a terminat 10 clase?
Uau, e o drona care face mii de „coco”! Cacat. Altceva, ce face altceva?
Tu prezinti extremele. Dar ar fi interesant ca cineva sa mearga mai departe cu un articol si sa prezinte o situatie de genul: salariu mediu pentru cei care au BAC si cei care n-au, salariu median pentru cele 2 categorii, top 10% din fiecare categorie, etc.
Băi Teo, problema pe care tu nu o vezi este următoarea: nu toți au șansa să facă ce fac cunoscuții tai cu 10 și 11 clase. Ăia sunt cazuri rare.
Și eu am un tovarăș bun cu care am lucrat cot la cot, făcând programare de roboți industriali. Omul are doar bacalaureat. Își face treaba foarte bine.
Nu toți au șansa asta. Dar pentru a evolua în pic, după o perioadă e recomandat să îți acoperi competențele profesionale și cu niște hârtii. Am tras de el, să vină cu mine la școală, ca să iasă inginer. Nici de al dracu nu a vrut, cu toate că îl duce dibla și are timp să facă.
Pentru restul bacul și studiile sunt pentru oportunități și pentru a putea intra în locuri unde hârtia este o formalitate, cu cerințe impuse de către nomenclatorul de meserii.
Îți zic eu caz concret, pentru că am fost la o companie mare la interviu pentru un post pe robotica și am fost refuzat pentru că nu am avut studii în inginerie. Se cere împuțita aia de hârtie. Exemplu real din viață.
Și dacă te apuci prin conjuncturi de o meserie/specializare, după 2-3 ani de practică este recomandat să certifici competențele profesionale dobândite.
Ai meseria pe care nu ți-o ia nimeni, precum și diploma care spune că tu ești apt și îndeplinești cerințele de calitate, cunoștințe profesionale, standarde de lucru și poți emite un act.
Asta e țara lu diplomă.
E ideal și un vis frumos ca să faci un curs bun de ceva, iar apoi să te duci direct pe bani frumoși. In cazul ăla toate școlile superioare nu ar mai folosi la nimic. Sunt firme mici unde nu contează studiile, dar se merge la rupere de oase, sunt firme unde contează și mentalitatea a evoluat și sunt firme unde discută pe diplomă.
Ca o paralelă am mai fost acum 2 ani la un interviu la o firmă franceză pe integrare, iar directorul tehnic, un împuțit francez, a început să strige la și să îmi reproșeze că de ce nu am eu diploma de inginer. Bineînțeles a ieșit ditai scandalul cu urlete și strigături din partea mea și a lor, apoi ducandu-ma glonț în birou la HR cu scandal.
Când le-am întrebat de ce m-au chemat dacă obligatoriu era diploma de inginer, că scria pe cv clar ce studii am, au tăcut din gură. Nu a zis nimeni nimic. Și m-am dus iar peste francez, el nici nu citise CV-ul să vadă dacă eu sunt ce au nevoie.
Hârtia contează. Enorm.
In Italia contează si nota. Daca ai luat „cum laude”, scrii asta in CV și ajuta.
Mai conteaza si orientarea ta ca persoana, nu e suficient sa inveti sa faci ceva foarte bine. Scoala romaneasca oricum e o mizerie sinistra care nu te invata sa faci nimic, maxim sa lucrezi la ceva corporatie urmand pas cu pas procedurile. Si eu stiu un caz care a reusit fara bac, un flacau de la noi care o luat prin 2012 primele fonduri europene pe agricultura si acum are cateva sute de hectare de cereale. Acuma nu stiu cati sunt care nu reusesc.
wow, știi două cazuri, practic l-ai demolat pe Zoso. Eu știu cel puțin 100 de cazuri de loseri care nu au luat bacul, beat that!
Astia suparati pe succesul celor fara studii superioare sunt oamenii care au terminat facultate si master, prasesc suport tehnic pe 3500 de lei la corporatie si nu ies din vorba lu’ sefu’. Bitch please.
Fratele meu e un betivan notoriu (ad literam, il cunoaste tot orașul de betivan).
Ăștia care nu vor să facă facultate, puteți gandi asa. 
Muncește pentru a bea banii, stă cu mama, la 40 de ani.
A terminat ASE la Bucuresti, s-a intots acasa „in provincie”, ține în spate una dintre cele mai mari firme de cauciucuri și service de camioane din oraș.
Au încercat sa-l dea afară de vreo trei ori, l-au chemat inapoi pentru că nu se descurcau fără el. Au chemat om, sa-l înlocuiască, gagiul râde și spune ca așteaptă omul care să-l poată inlocui pe betivanul de el. Până acum, au trecut minimum 5 ani de când se tot chinuie ăia să găsească om la fel de bun ca el, nu au reușit.
Concluzia: iti trebuie facultate pentru a-ti permite „glume” la muncă.
–
Săptămâna trecută l-au rugat să fie treaz 100%, ca le vine control, iar ei nu se descurcă.
De vreo 10 ani e bețivul pe pozitie, nu a avut niciodată probleme la controale.
Bah, dar ce cauta Bezos acolo in discutie?
Mie ciar îmi face rău acum facultatea făcută. Trebuie să-mi dau salariul pe coeficienți de studii superioare, deci impozite mai mari. Prost am fost, mai bine săpam la şanțuri cum zicea tăticuța.
Nu stiu dacă există in vreo țară dezvoltată această mentalitate împotriva școlii.
Peste jumătate din comentariile acestui articol susțin că școala e un cacat.
Amuzant, când gândim că avem cel mai mic IQ mediu din UE. O tarade proști desculti, care insistă că e ok să fie proști desculți.
Pentru o privire de ansamblu, putem corela PIB-ul țărilor dezvoltate cu IQ-ul mediu al acestora. Sau, ne putem intreba de ce țări ca USA importă creiere, adică ai sanse mult mai mari „sa te ia americanii” dacă ești deștept și școlit? Ce știu ăia, msi mult decât prostalanul de român care „știe el” că școala e inutilă?
In ro am ramas repetent, am 10 clase, în a 11a la 18 am plecat in Londra.
Dupa mai multi ani plecând de acasa fara nici un leu fara sa cunosc pe nimeni, muncind de la fabrici, acum sunt manager într-o agenite imobiliara de calibriu mediu(vreo 30 de birouri, eu am partea mea in zona mea unde eu sunt „seful”
Am trecut prin extrem de multe cacaturi inclusiv
Inclusiv dormit in masina si slab vai de mine(cand ai vise, uiti ca nu stii sa faci mancare) trebuind să mă duc la shift de 12 ore noaptea in fabrica incarcand o masina cu tone de salam..
Iar acum nu Vreau sa ma laud dar am invatat din tot si m-am mutat la londra si am început o viață nouă unde asta fac, inca sunt la inceput, nu fac zeci de mii pe luna si sunt departe de a fi bogat dar eu zic ca sunt ok si ca m-am aranjat pe viata cu ce stiu sa fac si invatand din toate chestiile prin care am trecut.
mesajul care e?
nu ai murit de foame fara școală?
esti mulțumit de viața ta, cum a decurs ea? crezi ca, dacă ai fi terminat școala, parcursul tău ar fi fost mai bun, sau mai rău?
apropo, ce înseamnă „manager intr-o agentie imobiliară”, de un repetent poate face asta? ai învățat ceva in plus față de momentul în care erai repetent? daca da, cum se numește când înveți?
si repet intrebarea: oare daca aveai mai multă școala ai fi avut un parcurs mai bun? raspunde din poziția ta de azi, versus aia de repetent…
Fix despre asta e vorba. Daca aveai si ceva scoala si depuneai acelasi volum de munca, cu cat crezi ca iti era mai bine?
n-am avut o situatie buna acasa, si daca era sa ma duc la bucuresti sunt convins ca nu as fi iesit atat de bine si cu prea mult rost, dovada ca am avut mult prea multi colegi in fabrica care aveau facultate, si cativa ani mai tarziu tot acolo sunt(n-am nimic cu ei, dar zic asa)
ideea e ca in uk de exemplu nu te intreaba nimeni niciodata de vreo diploma atata timp cat nu cauti ceva de specialitate(daca vrei doctor iti trebuie medicina etc) dar in rest poti sa faci un curs de orice si te angajezi in absolut ce domeniu vrei tu.
si in multe alte domenii, daca esti talentat sau bun la ceva, daca pornesti de jos si cauti sa progresezi atunci o sa progresezi oricum.
Unii nu se descurca nici cu facultate. Dar hei, e o lume libera…
Povestea asta cu X sau Y ce a renuntat la facultate are un strat romantic pe care il inteleg la multi. Adica, fiecare elev se viseaza un viitor Elon Musk sau Bill Gates si mai ales cum vor putea sa schimbe lumea si s-o redefineasca. Problema lor? Nu inteleg ca motivul din spatele renuntarii la facultate este fix din cauza faptului ca acea facultate le manca foarte mult timp, pe care ei il voiau sa-l investeasca in afacerea lor, afacere care putea sa nu reuseasca!
Cine a renuntat la facultate, a muncit dublu fata de unul care a facut facultatea si a facut asta direct convins ca va reusi. La noi, multi prefera doar faptul sa renunte la facultate iar apoi sa guste un pic din viata, pentru ca in final sa descopere ce de cacat sunt lucrurile astea.
De asemenea, sa faci facultatea in Romania este ieftin comparativ cu alte tari, imprumuturile pentru studii nu sunt inca o obisnuinta si de asemena mai poti invata una alta daca iti dai interesul. Plus ca daca ai noroc sa locuiesti intr-un centru universitar poti scapa de cheltuieli aferente.
Asa ca daca e vreun absolvent sau neabsolvent de bac, care spune ca facultatea nu e importanta ii urez mult succes pe piata muncii, dar sa aibe un plan precis asupra ce vrea sa faca, nu spart seminte si vizionat filme pe Netflix.
Ai spus tot ce trebuia spus, despre problema asta. Asta am observat citind si comentariile, toti care au lasat scoala, au facut-o, ca sa poata munci dublu, nu ca sa frece menta. Asta e o chestie esentiala pe care nu o vede nimeni.
The tricky shit :)))
Vorba unuia pe internet : daca vrei sa joci Solitaire la aer conditionat , la birou, ar fi bine sa faci totusi o facultate, aici la noi in Romania…
Am un coleg de generatie care in anul 2 de facultate s-a angajat pentru ca parintii nu mai puteau sa il sustina la facultate (fiind din provincie). A fost nevoit sa renunte la facultate cca 2 ani mai tarziu pentru ca nu avea cum sa duca un job full time si o facultate destul de grea in acelasi timp. A regretat putin decizia dar a muncit si mai mult sa fie cel mai bun din companie. A schimbat cateva companii intre timp dar acum, aproape douazeci de ani mai tarziu are o pozitie de management in reprezentanta locala a unei multinationale importante si a ramas acelasi om muncitor, cu picioarele pe pamant si cu capul pe umeri.
In domeniul meu, microelectronica, fara diploma nici nu e cazul sa incerci, oricat de meserias esti. Diploma aia certifica un singur lucru: ca te-ai apucat de studii si le-ai terminat, ai dus la final un proiect personal, educatia. Cunostintele si expertiza in domeniu se verifica la interviuri, nu esti angajat pe baza diplomei, dar fara ea nu ai sanse. Cum zic multi pe aici, trecerea prin studii si certificarea lor prin diploma structureaza gandirea. Meseria se invata mai incolo. Ce poti face cu un individ foarte bun, care de fapt face chestiile pe genunchi, fara metoda stiintifica? Care nu stie pic de matematica, ca nu a trecut prin examen care sa certifice ca macar la un moment dat a stiut matematica (ca orice se uita). E plina lumea de oameni de succes care nu au cunostinte de baza in domeniu, pentru ca au prins o oportunitate rara, cum zice pe aici un manager de imobiliare.
O chestie greu e inteles este faptul ca educatia se face cu succes la o anumita varsta, dupa care in creier se osifica niste mcanisme si lcunostintele nu mai pot fi structurate, nu mai pot fi adaugate chestii noi. Matematica se structureaza si capata sens pornind cu ea de la clasa a 5-a si insistand pe ea la 17-18 ani, cand analiza matematica poate capata sens. La 30 de ani nu mai poate fi invatata daca la 17 ani nu ai inteles ce e o derivata, punct. Exista cazuri statistice, dar pentru majoritatea oamenilor nu functioneaza. Lucrurile se fac la vremea lor. Sigur ca de-a lungul vietii creierul dezvolta alte zone, apar interese noi ce creeaza abilitati noi, informatiile disponibile se pot utiliza holografic intr-un domeniu nou, dar totul e posibil in masura in care creierul are deja stocate informatii din perioada adolescentei.
Nu fiți așa de extremiști, nu e ori A ori B. Sunt destul de tânăr, am dat BAC-ul acuma 5 ani și pot sa spun ca cei care nu îl dau pentru a se rezolvata sunt niște idioți. Examenul nu e greu, e mai ușor decât majoritatea examenelor care le dai in liceu. Nu vrei sa te duci la facultate? Nici o problema, nici eu nu am fost dar examenul de BAC trebue sa poți sa îl trecu fără probleme.
Acuma, dacă familia nu are bani sa îți dea pentru a începe propria afacere asta nu însemnă ca ești condamnat de a lucra 9-5 pentru toată viața. Sigur, va trebui sa începi ca muncitor 9-5 dar nimeni nu te oprește sa investești câștigurile intr-o afacere sau sa iei un credit după ca sa îți vezi ideea realitate iar cei care joaca la păcănele și mănâncă semințe nu știu decât ca Gates a in spatele la CoronaVirus acuma, nu visează ei ca ajung la nivelul lui.
Se vede dupa optimism ca esti tanar. 90% din afaceri falimenteaza in primii 5 ani. Dupa 5 ani esti falit, poate indatorat la greu, ai 5 ani pauza pe CV si nici nu mai esti asa de tanar. Asa ca sa lasam visul American la locul lui, in lumea viselor.
E bine că ești optimist și îți dau și eu o încurajare. Chestie pe care eu am inceput sa o fac.
Pe lângă job, am inceput timid pe la cunoscuți, prieteni, colegi de muncă, să mă ocup din nou cu electrică.
Chestii mici: 2 prize, 1 tablou, o siguranță, legat un boiler, montat o mașină de spălat.
Chestii nu de anvergură, că nu îmi permite timpul și nu am nici cheful de a băga mereu după serviciu.
Acum la început o fac așa pe NV. Nu am nimic concret, nu am lucrări sufici9, încât să mă complic cu un PFA and shit.
Jobu e baza, ciubucurile sunt banii de bere. Am mai făcut și moca, am mai cerut de început doar bani de motorină și materiale, ca să îmi recapăt dexteritatea și să mă mai pun la punct cu ce e in domeniul rezidential. Dacă văd că treaba merge, îmi fac un PFA și prestez, dar durează până îmi fac un nume și lumea mă știe. Așa se incepe.
După primele 3 luni nu e rău pentru câteva intervenții. Se fac bani din domeniu.
Poți începe ușor, după program, dar să ai și jobu.
Iar dacă ai comenzi și veniturile îți garantează traiul, precum și știi că de muncă ai constant, poți renunța la job și te ocupi de firma ta full-time.
Dar asta dacă și numai dacă 1-ai de muncă constant și ești sigur că e viabil, 2- banii obținuți în medie din ce faci acoperă cheltuielile plus un mic profit.
Altfel rămâi la nivel rotunjire de venituri după program.
@IonutM problema este ca daca faci asa doar dupa munca cam ramai cam la nivelul asta pt ca din cauza jobului nu vei avea timp sa te dezvolti pe partea asta. deci de la un nivel in sus va trebui sa rupi pisica in 2
@maxp
Așa e. Sunt de acord cu tine. Dar nu știu dacă o să mă duc pe direcția aia sau o să merg așa, la nivel mic. Depinde de alte lucruri.
Eu incercam sa zic că la început trebuie o plasă de siguranță financiară, până lucrurile mișcă. Eu nu cred în poveștile scrise pe hârtiile de șters la cur numite capital sau zf, cum la 30 de ani și-a dat demisia de la corporație și a pornit propriu bijniț cu 50.000 de euro, senin și zâmbitor, fără să își pună problema falimentului și riscului datoriilor la bănci. Se pornește treptat. Poate funcționa sau poate să nu funcționeze. Apoi de unde banii ăia? Mami, tati, iubi-dubi, incubatorul de afaceri Studio 20?
Nu te arunci cu capul înainte, dacă nu îți permiți să pui cruce banilor dacă lucrurile merg prost.
De aia am zis că deocamdată e așa, la țăcăneală și am spatele asigurat de job.
Acuma na, eu nu dau vina pe covid19, nu visez să fiu vlogăr, față de pește sau antreprenor nu am. Mă descurc așa.
@Dex Gândirea ta este greșita din start. Pentru tine este “decât să încerc și să nu reușesc mai bine nu încerc”. Mindset greșit din start. 20% din afaceri dau faliment in primul an, 50% in 3 ani și 70% in 10 iar principala problema este Cash-Flow. Multă lume încerca sa începând o afacere doar cu bani suficienți pentru prima luna de chirie și echipamente iar de multe ori succes nu vei găsi din start. Trebue sa îți creezi un portofoliu de clienți, trebue sa te cunoască lumea. Nu vei reuși sa faci profit din prima luna, probabil 1/2-1 an va trebui sa susții afacerea cu capital proprie sau cu ajutorul unor investitori. Dacă nu ai plănuit cel puțin un an cu cashflow negativ nu vei reuși. In al doilea rând un SRL are răspundere limitată. Nu va trebui sa plătești tu, ca persoane fizica, datoriile societății dacă acesta intra in insolventa.
@Ionut M Un PFA te-ar ajuta mult ca sa te dezvolți. Nu trebue sa renunți la job pentru a deschide un PFA (Chiar ai putea sa pornești un SRL mai bine). Am avut nevoie de electricieni și am dat mereu de niște idioți care nu puteau sa facă treaba fără sa înjure și sa ceara și o bere la final. Dacă ii ceream o factura mai făcea și scandal. Majoritatea sunt pe OLX, poți sa dai un anunț acolo și iti programezi clientii după cum ai tu timp liber. A-și sugera sa începi un PFA sau SRL, faci un site frumos cu Webflow, WIX, etc. si putina reclama pe Google in zona ta și OLX iar când vei avea venituri confortabile poți sa faci full-time. Foarte important este sa ceri un preț de care ești mulțumit, altfel nu vei găsi nicio satisfacție in munca.
@Robert N-am zis sa nu incerci, am zis sa fi realist. Si eu am incercat, si poate voi mai incerca.
Din nou, e naivitate sa crezi ca aia care dau gres, au fost complet tampiti, sau ca tu esti mai smecher ca toti. Vorbesc la modul general, nu personal.
Legat de SRL, inca il mai am, ma costa vreo 1000 de lei sa-l inchid. Orice amenda vine pe numele meu personal. Nu stiu cum e cu alte datorii, dar esti raspunzator personal pentru destule chestii, nu poti arunca SRL ul la gunoi cand nu-ti mai place.
Si daca tot vorbim de lucruri cu potential ridicat de esec, dar si rasplata pe masura, putem adauga sportul, muzica, pictura, gaming, etc.
@Robert Nu asta am vrut sa zic, am vrut sa zic sa fi realist. Am scris un comentariu mai lung, dar l-a cenzurat securitatea.
@Dex Unii parteneri vor dori să semneze contracte de fidejusiune (fiduciary duty), în acel moment tu îți ei răspunderea fata de creditor ca persoana fizica ca, în caz în care societatea pe care o reprezinți intră în insolvență ii vei achita datoria. La început nu știi și ești de acord. Eu sunt de părere ca intr-o afacere ambele părți trebuia sa își asume un risc și nu voi fi niciodată de acord cu așa ceva. La fel e și la bănci; Poți să găsești banca care nu va cere contract de fidejusiune dacă societatea pe care o împrumuta este relativ stabilă.
Nu știu situația ta, doar îmi dau cu părerea la modul general. Probabil primești amenzi pe nume personal deoarece nu ai mai depus nici o declarație de mult timp. Administrativ devine răspunzător ca persona fizică dacă se ajunge la concluzia că nu și-a făcut datoria față de societate sau și-a asumat veniturile societății comerciale. O soluție ar fi sa declari ca nu mai ai activitate pe societate. Este o declarație pe propria răspundere care se depune anual și ai scăpat de amenzi. Dacă societatea nu a avut venituri suficiente sa își acopere toate datoriile tu nu ai nici o răspundere. O dai in insolvență, se vinde ce este in proprietatea societății + capitalul social și se împarte între creditori. După îți deschizi alt SRL.
@Robert Aparent esti mai informat ca mine.
Comentam la modul general, nu neaparat pe cazul meu particular, ca ai diverse cheltuieli pe persoana fizica si cand firma e practic moarta, chiar daca nu te-ai aruncat in cine stie ce aventuri fiscale.
Una peste alta sa ai o firma nu e asa usor cum pare. Mi-au zis-o si mie altii mai experimentati, plus putinul pe care l-am vazut personal.
Asta comentam de fapt, ca nu e de ajuns sa vrei sa ai succes, sa ai o idee buna, sa muncesti, sa-ti mearga mintea, etc
In principiu banul e principalul atu. Ai bani sa arunci, firma are mari sanse sa mearga. Dar asta nu prea se pupa cu idea ta de a finanta o firma din salariu. Nici nu mai vorbesc de cat de gresit o sa estimezi cheltuielile necesare la prima aventura de acest gen.
@Dex Înțeleg ce vrei sa spui. Într-adevăr, să începi o afacere fără nici un fel de safety net și, mai ales cu fonduri putine este extrem de greu indiferent de cât de bună este ideea. În România conceput de a investi in mici antreprenori este nonexistent. Cei care au bani de investiții prefera sa ii pună in banca sau sa ii îngroape in proprietăți. Acest lucru este foarte rău pentru economie, proprietățile nu aduc plus valoare. Din acest motiv, cei cu idei nu au capitalul necesar sa le pună in practică in România și renunța, iar alții pleacă in străinătate unde pot primi ajutorul necesar sa înceapă o mică afacere. Noi, cei care dorim sa rămân in România, deși iarba e mai verde afara trebue sa cerem ajutorul de la cei 3 P – Prieteni, Părinți și alți Proști (Friends, Family and other Fools). Deseori acest lucru nu e posibil și trebuie sa încercam pe cont proprie și să ne asumăm un risc destul de mare, dar dacă reușim, se va mărita acel risc. Trebue sa știi foarte bine când pornești la drum cât ești dispus să risti și unde sa te oprești.
@Robert Ca anecdota, am un prieten care chiar a investit in niste mici antreprenori. Vreo 3 investitii in jur de 10000 de eur fiecare. Toate o data.
Primul era un tampit care nu putea face mai mult de subzistenta. Si-a mai scos omul paguba cu niste lucrari facute pentru el personal, gen fara manopera si taxe. Asta pentru ca a avut nevoie de serviciile respective.
Al doilea a avut succes, dar in acte nu prea, si a tot investit, si pana la urma i-a dat niste bani, ca sa scape de el, si asta a acceptat ca sa scape de chinuiala si bataie de cap. Profit, dupa ani buni, si ceva munca investita, probabil foarte slab.
A treia investitie nu mai tin minte.
Adica exista motive pentru care nu dai banii din mana pe promisiuni de afaceri. Adica bani „putini”, pe care nu prea ai cum sa-i recuperezi, fiind „sarac”.
Incerci un distilat pentru discutia de 2 ore cu Funeriu?
Vad un usor bias pro funeriu, adica te vad in tabara „nu iti pune in traista” nu in tabara, „in pofida…”.
Mai e si tabara am fost olimpic la mate / am luat 10 la bac dar le folosesc doar pentru circulaba in care au picat ambii in discutia aia.
Eu personal cred ca se traieste si cu si fara studii superioare iar succesul in viata nu depinde foarte mult de asta. Nu retin sa fii invatat ceva interesant in facultate, mai iute este vorba de anturaj, e un alt tip/model de tineri cei ce merg la facultate fata de cei ce merg la munca necalificata la 18 ani.
Evident ca studiile iti ofera o sansa in plus la o existenta mai departe de munca fizica insa in acelasi timp sa admitem ca sunt f multi oameni cu studii superioare si mediocrii.
Da, este o mare diferentea intre Romania si alte tari, in Romania este mult mai importanta diploma de studii superioare la angajare decat afara.
Am bac, nu am facultate, m-a intrebat cineva de el? Plea spataru poate in somn. fac peste 3000 eur / luna. cum? Prin vointa si cu capul. Daca esti prost nu te salveaza bacul. Daca esti idiot nu te salveaza facultatea
Daca esti bun in ceva si vrei sa inveti de oriunde.
asta zic și eu
Daca la 20 de ani ai cunostintele necesare, o idee disrupting si realizezi ca e momentul oportun pt ea, atunci da, cred ca merita sa renunti la facultate. Asta pentru ca nu ai cum sa cladesti ceva relevant si sa faci o facultate in paralel, din care sa ai asteptarea sa si ramai cu ceva. Dar aceste cazuri sunt rare. In general sunt oameni cu apetit de risc ridicat, spirit antreprenorial sau care lucreaza in domenii in care o anumita diploma nu e esentiala. Pentru noi restul (destul de multi) parcursul clasic e mult mai safe.
Cred ca sunt printre cei care au mai multe diplome decat e nevoie. Una singura ar fi fost suficienta pt a lucra in domeniul meu. Dar parcursul care a condus la obtinerea celorlalte probabil ca a adus o viziune un pic mai larga, mai multa structura si ocazia de a cunoaste oameni foarte faini. Cred ca totul depinde de tipologia fiecaruia si de ce ne dorim si putem.
Bacui naspa.
Facultai naspa.
Se poate reusi in viata fara amandoua.
Si acum un cantec vesel sa cantam.
Sa fim fericiti.
https://www.youtube.com/watch?v=xuPn1KqnZyk&list=RDBlz27vNmzvw&index=5
Imi place articolul si chiar e bine punctat. Doar geniile sau cei care se gasesc la momentul oportun, in locul si momentul potrivit. Insa discutam despre 10% si cum spuneai si tu, cimitirile sunt pline de genii care n-au avut un parinte sau un sponsor in spate.
Facultatea este buna. Nu pt ocaziile pe care ți le oferă, ci pentru ca înveți sa te comporți într-o societate superioara fata de ce ai întâlnit în liceu. Ceea ce reprezinta viata reala.
Oportunități sunt peste tot în România. Important e sa cunoști oameni și sa ai habar de acea afacere în care te bagi. În România afacerile mici, medii (pana în 15 mil euro/an), sunt făcute de oameni, dacă schimbi proprietarul, afacerea moare.
Ai mai discutat pe-aici de asa ceva, asta e purul adevăr. Comporta-te decent, cu o relativa onoare, serios în piață, speculează oportunitățile care apar în jurul tău, și cunoaște cât mai multe persoane.
Succesul e o munca de zi cu zi. Din exterior se vede doar rodul. Riscul, responsabilitatea, munca, nopțile nedormite nu se vad.
https://www.youtube.com/watch?v=q-JgG0ECp2U … articolul tau pe scurt.
Eu am făcut facultate. Dar nu am terminat ultimul an și nu am licență. Din primul an am lucrat, am învățat chestii foarte faine la job, din care am trăit de atunci. Facultatea era plină de dinozauri de la Ștefan Gheorghiu. Nu aveau habar de ce predau. Și îi urau pe cei ce lucrau deja în privat.
Însă, acum la 40+ simt lipsa acelei hârtii.
Scoala conteaza. Civilizatia si progresul tehnologic au mers mana in mana cu educatia. Scoala nu educa prostul, oricata scoala ar face prostul. Scoala ajuta pe cel care isi defineste prioritatile din timp-adolescenta tarzie ar fi cam ultima sansa sa realizezi ce vrei.
Hazardul chimic caruia îi spunem geniu nu viziteaza decat un procent infim dintre oameni. Si chiar si genialii au nevoie de un ajutor la un moment dat. Si in plus au nevoie sa fie perseverenti, apti sa traga, sa nu renunte.
Drumul batatorit prin scoala nu asigura succesul, dar creste sansele sa nu faci munca de pălmaș.
Si in Romania se poate ajunge la un trai decent daca te tii de treaba-lasa dracu’ facultatea daca tu nu poti citi o carte fara sa transpiri. Fii sincer si alege o meserie-strungar, electrician, sudor-banoase in orice tara din lumea asta.
Daca esti apt de efort intelectual atunci tine-te de treaba, ia scoala aia in serios. Se poate sa te si distrezi in timpul asta. Chiar si fara bani. Asa cum in anii ’90 ne bucuram la o jumate de săniuță si doua chitari intr-un camin infect asa cred ca se poate si acum. Si aveam parte si de fete pe vremea aia, asa saraci cum eram mai toti.
Scoala pana la BAC este confuza, grea, reformabila si discutia despre reforma nu trebuie sa inceteze pana nu se ajunge la un consens national cum a facut Finlanda in anii ’50. Dar nu e de netrecut. Facultatea se alege, te poti interesa dinainte cu ce se mananca. Sunt atatea oferte acum. Dar tine-te de treaba.
Exemplul de mai sus cu repetentul care dormea in masina si pana la urma a reusit sa iasa de pe strazi si sa detina un job decent este la „asa nu”. Chit ca e admirabil ca nu a ajuns in lumea interlopa. Nu faci scoala-bine, dar nu trandavi. Faci scoala-strange din dinti, fa-te auzit, dar nu trandavi.
https://en.wikipedia.org/wiki/Survivorship_bias
Nimeni nu ia in calcul tonele de loseri fara scoala care nu au facut nimic cu viata lor si au fost uitati de istorie.
E mai usor sa reusesti fara facultate, dar mult mai greu fara BAC.
In multe cazuri pentru orice meserie pe langa un curs de calificare ai nevoie si de bac.
In Romania sunt multe posibilitati pentru ca piata nu e saturata ca pe alte mealeaguri dar si obstacole sunt, dar daca reusesti sa navighezi printre poti ajunge bine.
Cunosc cazuri extreme care au ajuns de la sapat santuri la firme cu peste 300 de angajati, de isi schimba masinile cum imi schimb eu sosetele.
Daca ai 17-20 de ani pune mana pe carte si treci bac-ul nu trebuie sa fie cu 10, doar sa il ai hartia respectiva in mana. Apoi invata o meserie care te atrage ( constructii, instalator, mecanic,bucatar….) in 2-5 ani ajungi sa cunosti meseria cu ochii inschisi si apoi incepi sa faci si bani, dar in acest timp trebuie sa furi meserie, apoi trebuie sa iti faci treaba cat mai bine cu putinta, sa nu fii lenes, ca apoi oportunitati se ivesc de la fosti colegi, sefi ….
Cu facultatea aleasa bine ajungi sa incepi de la alt nivel, cu alte cunostinte, relatii. De preferat sa faci facultatea undeva prin Europa, te costa 1000 euro/luna dar oportunitatile si relatiile sunt la alt nivel. Din pacate nu avem toti parinti care sa investeasca in noi 50 mii de euro sa putem studia prin Europa.
Dom’le, eu cunosc mai mulți oameni care au reușit în viață fără diplomă de bac sau facultate, pur și simplu nu au mai vrut să meargă la școală, unii de prin clasa a 8-a. S-au apucat de sport, au tras de fiare, apoi au inceput sa faca tir sportiv, turism montan, chestii de survivalisti. Au fost mereu mai rebeli, nu le plăcea de miliție, erau meseriași, baieti de baieti. Acum au benzinării, saloane de masaj, magazine, firme de taxi, de transport marfă, lumea îi respectă, îi salută, nimeni nu le stă în față și nici n-au nevoie să facă pe șmecherii, că au oameni care ies la înaintare pentru ei, bodyguarzi, frați de cruce, nene, ca haiducii!
A, să nu uit, e vorba de băieți din Kosovo, albanezi, veterani ai războiului din 1998-99, patrioți! Ca ăștia: https://www.youtube.com/watch?v=0NCzSMGSnWk sau https://www.youtube.com/watch?v=V3o4eAwaPwM
Deci, se poate, nene, da’ nu in Romania, ca aici nu sunt oportunitati, dom’le! Am zis!
@eses
Aia sunt excepția, nu norma. Nu te mai caca pe tine cu exemple de șmecherie, de oameni care au prosperat mâncând pulă cu Nutella la micu dejun. Sunt foarte puțini ăia pe care tu mi-i arăți. Cunosc câțiva băieți răi, răi de tot care s-au ridicat, dar până au ajuns acolo au fost în niște locuri și situații urate de tot. Și nu le-a garantat nimeni că o să iasă bine la final.
Valorăm și scoatem în față șmecheria de colectiv și tupeul de cocalar prost, avem țărani cu 4 clase care se visează bombardieri când își bagă salariile la păcănele. Nu ăla e modelul bun de urmat.
Pentru că ăia din condiția lor de analfabeți văd ăla ca fiind singurul model de reușită. Se uită în oglindă și se vede realist: țăran prost, urât, sărac, cu pula mică, fără dinți, cu 8 clase la seral, fără perspectivă de a se ridica prin munca și școală.
Și atunci imită un model care a avut succes plecând de la aceeasi parametri cu ai lui.
Bani se fac și cu 10 clase.
Am o rudă care face pe luna de 4 ori banii mei. Dar la 30 de ani e copt de șapă, betoane și frig punând la pavele.
Cei mai mulți sunt oameni normali, care vor să ducă o viață bună, fără a risca. Și pentru cei mai mulți, școala+ corporația sunt cea mai buna alegere.
Da, șmecher și spirit liber pe 15 milioane. Nu mersi. Sunt mai buni 4500 de lei sclav la corporație, îmbrăcat ca un hipster, făcând glume cu clienții in4 limbi străine. Amin
Acum, serios vorbind, eu n-as fi putut lucra in strainatate, pentru organizatii internationale, in lipsa diplomei de facultate (chiar si cea de master a contat, ca o supra-asigurare ca pot sa fac ceea ce are nevoia misiunea in cauza). Da, diplomele au fost dublate de experienta, ca am lucrat inca din timpul facultatii, dar fara hartii, eram doar un auto-didact, multumim pentru interes, la revedere. Desigur, am dat teste de limbi straine, trimis CV cu scrisori de la referenti s.a., dar fara diploma nici nu m-ar fi bagat in seama.
Apropo, si in teren, fie Kosovo, BiH sau Serbia, nu conta cat de bine pregatiti erau angajatii locali, ca daca nu aveau diploma, salariul era mai mic, nu conta domeniul (exemplu: IT-ist cu 8 clase care muncea de rupea si rezolva o multime de chestii, soft si hard, si era platit mai putin decat building manager-ul care nu facea decat sa dea ordine femeilor de serviciu si sa schimbe becurile, dar avea diploma de inginer mecanic…).
Pe de alta parte, in unele misiuni ONU (mai ales in Africa si Asia) s-a mers pe ideea ca un an de facultate se poate echivala cu patru ani de experienta in profesia respectiva, dar asta doar pentru persoane din tari cu probleme gen razboi civil, failed state etc., iar oamenii in cauza aveau oricum alte calitati necesare, gen vorbeau limbi locale, faceau parte din comunitati minoritare izolate, erau specializati in anumite domenii-cheie in zonele respective etc.
Bottom line: exista un timp pentru toate, inclusiv un timp pentru invatat. Pana la 18-19 ani e mai bine sa stai in scoala si sa acumulezi. Daca nu poti sa treci de bac (cu exceptia unor accidente nefericite…), atunci ai o problema si ar trebui sa te orientezi in viata catre ocupatii mai putin comode, chiar daca poate banoase. Dar, cum spunea dl. Vali, trebuie cu adevarat sa-ti placa de cheia franceza, daca chiar nu vrei sa stii cine a fost Voltaire…
Poți să reușești în viață și fara bac sau alte diplome, cu o condiție: sa înveți ceva atunci când îți surâde șansa! Am cunoscut în Londra un cioban fara carte care s-a ambiționat să reușească acolo, s-a autodisciplinat și, deși a lucrat inițial pe lângă români, s-a autoperfecționat continuu! A mers un an regulat la cursuri gratuite de engleza, apoi s-a înscris la un curs de electrician de doi ani cu 2500 lire. După trei ani de Anglia deja făcea 120 lire zilnic și nu voia să se oprească doar aici! Mai poți reuși dacă ai abilități de comunicare, de șmecherie și charisma de a imbrobodi pe ceilalți! Daca se face in sens bun al tău e viitorul! Eu nu am fost niciodată prea social și nu am suportat niciodată să am un sef mai prost decât mine, dar am fost ambițios sa merg la seral la 18 ani după ce am întrerupt școala ( dar în 2 ani am învățat trei meserii), apoi la 24 am mers la zi la facultate! Lucrez și de pe urma studiilor, dar și zilnic in faianță după servici. Greu, dar pe mine nu m-a afectat deloc până acum criza covid!
Un alt aspect neglijat in discutia asta bac/nebac/scoala de meserii este faptul ca meseriile tehnice necesita o intelegere a stiintelor exacte la nivel de baza. Cum dracu poti fi constructor bun cand nu intelegi nimic din fizica, gen centrul de masa al unui obiect, echilibru stabil/instabil/indiferent, coeficient de frecare, plan inclinat, chesii din astea de baza. Sau de ce fierbe unghiul drept la 90 de grade. In continuare idioti analfabeti pun gresie si faianta, fura materialul si pun doar la colturi. Folosesc cuie la imbinarea lemnelor, cand exista suruburi. Monteaza burlanele de scurgere a apei fara nici o logica, iar la prima ploaie curge peste tot. Mecanic auto ce nu intelege cum se etanseaza un filet, cum se unge motorul, principiul distributiei variabile, cacaturi din astea ce ne mananca zilele. Toata industria merge cu oameni slab pregatiti tehnic, pentru ca asa li se spune, daca nu iei bacul, faci o scoala de meserii.
Uite una simpla: am început o facultate și m-am lăsat fiindcă ma dezgustau profesorii și fiindcă nu mai aveam energie și resurse. Era 2002 și surprinzător nu am murit de foame.
Dar am muncit domle’ cât nu a tras tot neamul meu, în ultimii 18 ani. Orice de la muncitor necalificat cu specializare pe carat cu cârcă, la reporter pentru o publicație locala sau operator calculator. Azi sunt bine, chiar nemeritat de bine. Asa ca mi-am luat chiloții în dinți și am dat facultate din nou. Dacă îmi îngăduie Bunul Dumnezeu, peste 3 ani o sa am nenorocita aia de diploma pe care trebuia sa o iau cu vreo 21 de ani înainte. Multa munca, mult chin, multe lecții învățate. Nu regret dar nici nu as mai face la fel. Și nu, nu ma simt prea special.