Marius și Miruna au, așa, o undă de regret că au ales sa petreacă mai mult timp cu copiii lor în loc să se concentreze pe făcut mai mulți bani. Parcă era bine și cu bani mulți.
Doar că nu se poate mereu și viața e plină de alegeri, și sunt două categorii care nu se înțeleg una pe alta:
Unii vor chestii. Poate au suferit când erau adolescenți, poate au murit de foame pe acasă sau pe la primele joburi, poate au dormit pe jos prin țări străine, nu contează, cert este că nu își doresc să se mai întoarcă la a nu avea. Alții vor chestii și sunt în postura de a face bani (poate un prilej bun în industria X, poate niște conexiuni). Toți trag tare pentru un scop care de multe ori e același: să arate la tot cartierul că au bani. A râs o gagică de tine acum 20 de ani? Trimite-i acum o poză cu Q7-le tău cel nou! Sigur o impresionezi, în caz că mai ține minte cine ești. Aveai colegi care câștigau mai mult la un loc de muncă în urmă cu 10 ani? Sună-i acum și scoate-i la masă și arată-le 530-ul tău, luat din muncit la găini. Sunt oameni care muncesc de le ies ochii din cap, pentru că vor mereu mașini noi, gadgeturi și alte minuni. Fără un motiv anume. Pur și simplu mai bagă 4 ore la muncă pentru că mașina are deja 3 ani și telefonul 6 luni și vrea altele noi.
Alții nu vor chestii. Și muncesc cât să trăiască bine și să pună un ban deoparte. Vor să stea mai mult acasă, vor să doarmă liniștiți, vor să știe în ce clasă au copiii. Faze din astea de prost gust. Și știu că, dacă vor o mașină mai nouă, trebuie să sacrifice toate astea. Dacă vor, trebuie să tragă mai tare, să neglijeze familia, să doarmă mai puțin.
Și aici se rupe filmul un pic. Aflându-mă în categoria a doua (haine de la Decathlon, mașină de 5 ani, oraș de provincie), nu înțeleg cum îmi folosește mie invidia vecinilor dacă îmi iau mașină mai mare și mai nouă sau dacă îmi iau iau o haină mai scumpă. Au tot căutat să înțeleg, dar nu a mers. Aș face mai mulți bani la București, dar și o oră prin trafic de acasă spre orice. UUU, Costică Văcaru la reducere? Ce mă fac însă dacă nu vreau un ceas de 1.000 sau 5.000€ la mână și vreau să dorm la prânz?
Ce descoperă mulți este că atunci când încep să nu mai alerge ca disperații după bani pe care să-i spargă pe prostii, banii se fac mai ușor și ei sunt mai liniștiți.
Schema asta se numea într-o vreme downshifting, acum se numește work life balance, dar tot “rat race” e cel mai bun termen.
Nu zic că metoda mea e cea mai bună și cea mai potrivită pentru toată lumea, zic doar că, odată comunismul terminat, n-am avut lipsuri, n-am murit de foame, n-am umblat cu haine rupte, am avut televizor color, casetofon, HC90, bocanci de rocker și bani de bere. Tata n-a venit acasă beat în ziua de salariu fără salariu, mama nu cumpăra aur și ne dădea margarină cu pâine goală. Poate de asta nu simt nevoia să îmi iau un Q8 și să mă dau mare cu el. Am un iPhone SE.
Nu regret nimic, trebuie doar să văd cum mă pensionez la 50 de ani, că ăsta e cel mai nou trend. Pe de altă parte eu fac chestii care îmi plac, lucrez cu oameni faini, deci nu știu de ce m-aș lăsa de muncă prea devreme. 😁
Sa te pensionezi la 50 ar inseamna ca si tara sa aiba un PIB de 9 trilioane.
Nu merge sa ne luam dupa altii fara sa tinem cont de aspecte, nuante.
Un baiat fain a incarcat video-ul asta despre geoeconomie. Ma intreb daca unu din finante si BNR, daca nu Isarescu, sa-l vizioneze si sa mai priceapa ceva din el cum se face o economie pe bune, incat nici nostalgicii din comunism sa nu mai spuna ca s-a facut pe vremea aia ceva: https://www.youtube.com/watch?v=lswiu1K1Vnk
Sa te pensioneze la 50 de ani înseamnă să nu te bazezi pe pensia de stat ci sa te bazezi pe economiile proprii.
@Eddi re. youtube video, nu inteleg cum poti sa ai incredere intr-unul cu 844 de subs. adica daca tot vrei sa te uiti la ceva pe domeniu cauta macar sa aiba mult mai multe views. de ex: Kurzgesagt https://youtu.be/fTTGALaRZoc
Te angajezi jandarm, macar part-time…
intr-o tara normala se poate si devreme acasa si cu bani, doar in ro trebuie sa muncesti ca un spart in coporatii, sa faci 4 ore extra zilnic ca sa te poti considera „cu bani” (e.g.6000 lei salariu, >10.000 lei pe luna de familie).
E vina corporatiilor ca nu te platesc ca in tarile normale sau… nu inteleg?
nu stiu a cui e vina dar eu continui sa fiu socat vazant ca 80% din preturile la alimente si produse sunt similare sau mai mici decat cele din Romania.
Si-atunci normal ca intre salariul minim de 350 de euro din Ro si minimul de 1200 euro din Franta (de ex) e o distanta considerabila.
Ori ca sa castigi 1000 de euro in Ro si peste trebuie sa lucrezi la corporatie si nu la modul decent cu terminat la program ci de cele mai multe ori, la salariul ala trebuie sa fii sclav pe plantatie pe principiul „nu te platim 1000 de euro ca sa pleci la program ci ca sa stingi lumina in firma”.
si-atunci s-a impamantenit asta ca daca vrei sa ai bani in ro trebuie sa sacrifici viata personala, familia si timpul liber ceea ce e valabil doar pentru tarile sarace.
6000lei/luna si nu fac ore in plus, plec la timp si sunt destul de relaxat. Cum? Pai am ajuns cat de cat expert in domeniu, fac cat 2-3 absolventi, treaba la timp, calitate buna, fara probleme, ii invat si pe cei noii veniti in echipa… Si peste cam 6 luni posibil sa mai bag asa un….1000lei
https://www.numbeo.com/cost-of-living/compare_countries_result.jsp?country1=Romania&country2=Germany
@Andrei, comparația aia nu este corectă deloc. Ca să îți dai seama de ce în germania se trăiește mai bine, luăm exemplu un muncitor cu un salariu mediu, cu același job, atât în Germania, cât și în România. Să zicem job de frizer. Bun, în românia, frizerul nostru câstigă 2200 lei ( 2200 unitați/hârtii). În germania, același frizer câștigă 2200€ ( tot 2200 unități/hârtii). Acum, ca să înțelegi de ce frizerul din germania își permite mult mai multe decât frizerul din românia, facem o comparație la prețuri în unități (nu ținem cont de valută, doar de unități/hârtii câștigate), cu toate ca link-ul tău spune ca în germania viața este mai scumpă cu 110% în general față de viața în românia.
Chiria în România 1328 unități vs 682 unități în germania. O masă la restaurant de 2 persoane, în românia 100 unităț vs 45 unități în germania.
O bere în românia 6 unități vs 3.5 unități în germania.
O sticlă de vin în românia 20 de unități, vs 4 unități în germania.
O mașina normală ( să zicem golf, cum au dat și ei exemplu), în românia 74.000 unitați vs 20.000 unități în germania.
Și exemplul poate continua.
Deci, cum să îți spun, frizerul din românia în general trăiește mult mai prost față de frizerul din germania. Aceeasi muncă, acelasși program, etc.
Am foarte mulți prieteni care au plecat la muncă în uk, germania, spania, și toți se vaietă ca acolo sunt mai scumpe, dar cand le-am pus problema așa s-au cam potolit.
@Andrei, dupa siteul ala m-am orientat cand mi-am negociat salariul in Franta.
Adevarul de pe teren e altul insa si o mare parte din preturi sunt sub media calculata pe site.
Evident ca sunt geci de 500 de euro dar altfel poti gasi o geaca buna si in 100 de euro (Ca in ro), pantofii 100 de euro (ca in ro), body de lana cu gat 25 de euro (ca in ro).
mancarea pe saptamana, 2 persoane 75 de euro (fara vin si iesiri) – ca in Ro.
Nu stiu cum s-o spun dar in afara de chirie si servicii (tuns, etc) nu consum mai mult de 800 de euro (in ro aceleasi chestii ma costau vreo 600).
„daca vrei sa ai bani in ro trebuie sa sacrifici viata personala, familia si timpul liber ceea ce e valabil doar pentru tarile sarace”
Nu, boss, asta e valabil în TOATE țările (mai puțin dacă moștenești, furi sau câștigi la loto). Conform unui vechi proverb tradițional, și cu pula-n cur, și cu sufletu-n rai nu se poate. Vrei viață socială, să lucrezi 1-2 ore pe săptămână, fără să fii stresat, dacă se poate și fără să vii la birou, dar și salariu care să-ți permită să schimbi mașina anual, telefonul lunar, croazieră în jurul lumii, citibreic în Tokio și pauză lunară în Maldive, penthouse în centrul orașului (măcar de vreo 200-300 de mp, cu terasă și arbori ornamentali, firește). Nu vrei să te pună cineva și CEO la Google? Fără să trebuiască să faci munca respectivului, firește.
TL;DR: vrei bani mulți? Pune mâna și muncește. Vrei mai mult timp liber? Acceptă un loc posibil mai slab plătit. Niciuna dintre astea nu e de condamnat, e alegerea ta, atât timp cât nu schelălăi după aia despre cât de esploatat/sărac ești.
@DanielP: mai pune si costul chiriei(sau mai bine al imobiliarelor) si costul serviciilor si diferenta se mai atenueaza.
Aia de care zici tu ca au plecat sa fie frizeri fie stau cate 4-5 in apartament sa mai taie din cheltuieli, fie se muta cu totul si traiesc pe zero (adica de la o leafa la alta) dar bazandu-se pe sistemul social mult mai bine pus la punct.
@Alex, ca să înțelegi mai bine ce am vrut să spun mai sus, te rog mai citeste odată. Am facut comparație pe cifrele site-ului respectiv.
În viața reală, pot să îți dau exemplu concret.
Sora, soțul ei si bebe mic de un an și ceva, plecați în UK. Media salariului lunar 4800 GBP. Chiria, în Southport, la flat 58mp2, 400 GBP, utilități 230 GBP, mâncare 300GBP, mașină și telefoane 550GBP (am inclus si asigurarea, combustibil și reparații – media lunară). Încă 300GBP întreținere copil, și înca 200-300GBP iesiri în oraș, diferite activități. Avem așa 400 + 230 + 300 + 550 + 300 + 300 = 2080 GBP, deci undeva la 2700 GBP rămași lunar. Cum poți să spui că nu o duc mai bine decât în românia, când aici de 4800 de lei traiești mediocru ca o familie de 3 persoane și când vreodata poți pune lună de lună mai mult de 50% din veniturile familiei deoparte?
Am dat exemplu cu meseria de frizer doar, nu sunt frizeri.
Iarăși, acum, vor sa îsi ia casă in Cambridge, 412.000 GBP cu rată de aproximativ 650 GBP/luna, cu avans de 40%. Când vreodată în scumpa noastră țară îți poți lua casă de jumătate de milion de euro cu rată de 650 de lei? Dacă nu înțelegi comparația cu unitățiile, poți încerca cu procente, e același drac.
Aici la ultima ai greșit-o, vrei să zici jumătate de milion de lei.
@DanielIP – daca aia e media salariului lunar, inseamna ca au job-uri foarte OK si bine platite, deci venituri cumulate undeva la £70-£75,000. Deci medici, ingineri, programatori, management mediu, ceva in directia aia. Ori deja acolo e vorba de valoarea skill-urilor si utilizarea lor, nu neaparat de volumul muncii. Dar perfect de acord cu concluzia comentariului tau.
@Mihaita, da, am greșit intenționat, ca să accentuez diferența de 3-4x cu aceleași hârtii/unități.
@Undeepishcotu’, tocmai asta este problema. Că și în țară tot 75.000-80.000 de hârtii câștigi, în comparația făcută, dar nu îți permiți o casă de 500.000 unitați cu acel venit. Nu contează meseria, job-ul sau funcția. Comparam doar ce poți cumpăra cu aceleași hârtii/unități în diferite țări și acel site nu reflectă realitatea.
În teorie, costurile sunt dublu în germania vs românia, în practică, poți cumpăra de 3x mai mult în germania cu aceleași hârtii/unități.
În principiu, câștigăm același hârtii/unități, doar ca ale lor sunt mai valoroase și evident că trăiesc mai bine, chiar și cu 1400 de hârtii/unități (comparație cu 1400 de hârtii/unități – salariul minim), un individ din germania, poate să trăiască o viață liniștită, să platească chirie, să mănânce și să se îmbrace. În schimb, un individ din românia, cu aceleași hârtii/unități abia dacă îi mai rămâne ceva după plata chiriei.
@DanielP: o casa de 500.000 de hartii/unitati in Ro e vreo 100.000 de euro si maruntis. Ai incurcat borcanele, hartiile si unitatile. Cu 4800 de lei in Ro esti bine de tot peste medie, traiesti bine, chiar daca ar fi un salariu. Cum a spus cineva mai sus, tu vorbesti de joburi bine platite acolo, fa calculul cu frizeri si vezi ce iese.
La capitolul locuinta in rate mai pune si diferentele dintre dobanzile practicate la noi si la ei.
Dobanzile de la ei sunt ceva mai mici decat cele de la noi (uneori sunt diferente considerabile pentru aceleasi conditii de creditare).
salut,
pareto principle? 80% degeaba vs 20% care produc?
personal am inteles de foarte mult timp ca iti croiesti viata cum vrei tu. vrei apartament in manhattan si copii? se poate fara niciun fel de problema, trebuie doar sa vrei cu adevarat, si sa depui efort pt asta.
dar 80% nu vor asta conform Pareto.
https://en.m.wikipedia.org/wiki/Pareto_principle
The original observation was in connection with population and wealth. Pareto noticed that approximately 80% of Italy’s land was owned by 20% of the population. He then carried out surveys on a variety of other countries and found to his surprise that a similar distribution applied.
iPhone SE, chiaburule?
nokia 3310 e la reparat.
3310 la reparat? Ce-ai făcut cu el, ai oprit meteoriți?
am bătut cuie cu el prin curte.
Invers?
las ca la anu nu mai poate sa facă update. sa vezi atunci…
Zoso, sau ai dat cu el in cap sa vezi care e mai tare?
Pe scurt, asuma-ti responsabilitatea pentru efectul deciziilor.
Intotdeauna sunt motive de nemultumire.
Sunt de acord cu ideea ta, si am facut si eu de curand o miscare dinasta ca sa castig 2 ore si jumatate de petrecut cu copilul (plecat mai devreme de la servici si un job mai relaxant, de asta am si timp sa mai comentez aici)
Dar exista si reversul medaliei. Nu e vorba numai de reducerea fondului pentru cheltuieli (haine de la reduceri, concedii mai putin exotice, masina mai veche) – oricum nu ma spargeam in figuri, doar ca economisesc mai putin.
Mai important, poti sa pierzi senioritatea schimband serviciul (pozitie mai putin solicitanta sau mai putine responsabilitati), in plus ii vezi pe toti cei care au plecat de la acelasi nivel cu tine ca au acum salarii 2x ca al tau , pozitii importante in firme etc.mai mult asta ma atinge.
De ce contează ce fac ceilalți?
Pai te interesează faptul ca tu ai timp în plus sau că Xulescu e mai șmecher și că el e senior? Lasă copilul și du-te să recuperezi ca după aia să te plângi și tu că n-ai timp, dar #valoare…
Pai ma gandeam ca intra cititorii cu cap de aici si mai impartasesc si ei o experienta. De moralizatori n-as avea nevoie. Eu am scris experienta mea, scrieti si voi cum v-ati simtit intr-o situatie similara.
@Loft, hai că ai dreptate, deci o să dau curs invitației.
Băi, din ceva motiv de căcat așa ești educat de mic. Nu știu dacă de părinți, de societate, de școală, dracu să le cânte, dar primul instinct este ca dacă auzi că un om o duce mai bine decât tine (sau doar „bine”, definește asta oricum vrei) să te gândești că nu e corect, că vrei și tu etc. Asta se aplică la salarii vs. colegii de la birou, la case vs. prieteni, la mașini vs. rude, practic oriunde poți să compari ce ai tu cu ce au ăilalți.
Mie nu-mi place să fiu așa („invidios”) și am decis că trebuie să fac tot posibilul să elimin chestia asta din structura mea ca om. Cum ajungi în punctul respectiv ține de fiecare persoană în parte, dar mi se pare important să realizezi că nu e OK și să faci ceva în direcția asta.
Majoritatea celor de o varsta cu mine au ajuns pe pozitii de management. Platite mai bine, clar (nu stiu exact cat si nici nu imi pasa), dar o tin din sedinta in sedinta. Eu am ramas pe zona tehnica, in care alternez perioadele mai aglomerate cu perioade de frecat mentosanu.
Works for me. Ce fac altii nu ma intereseaza.
@florin: și dacă vei afla cât din bugetul lor se duce pe pilule antistres/antitensiune vei fi și mai fericit!
cercetați „piața” secțiilor de cardiologie – veți fi uimiți câți „directori” sub 40 de ani ară p’acolo…
Ai pus la un moment dat un link cu diferenta intre bogati si saraci. Nu mai e casa mare, masina scumpa,
(h)aur la maini, gat si in gura, blana scumpa. Nu vb de extreme, vb de medii bogati vs medii saraci.
Diferentele sunt de calitatea vietii si mai subtile fata de cum erau mai de mult.
O locuinta intr-o zona buna vs pizdeea si totul aproape(sa nu mai faci o carca pe drum).
Educatie copii cu scoala buna, activitati platite multe de saptamana si de weekend. T
Timp de sport, hobby-uri, ingrijire a ce manci, asigurare medicala babana, concedii multe si stat cu copiii.
Toate astea pt multi reprezinta un lux si in tarile cu apa calda.
De acord cu ce spui tu, Vali, dar tine cont ca mai e o componenta: trasul la jug da o anume dependenta.
Exemplul meu: am un salariu stabil de cativa ani, relativ mic pentru domeniu (IT) dar decent pentru Romania. Daca muncesc mai mult nu iau neaparat mai multi bani. Mai prind cate o prima, foarte rar ore suplimentare platite, dar venitul anual nu variaza cu mai mult de 10-20%.
Pur si simplu, daca am proiect unde e de lucru trag mai tare, daca e mai lejer o ard si eu cat pot. Pe medie nu ma omor cu munca, dar nici nu sunt „bugetar”. As putea probabil sa imi gasesc un job de multinationala la care sa muncesc 50-60 de ore/saptamana si sa catig aproape dublu, dar in afara de a-mi termina ratele la casa mai devreme si a avea mai multi bani de economii/investitii nu stiu la ce m-ar ajuta concret. Nu-mi doresc Q7, masina de acum 3 ani e buna, telefonul de acum 2 ani e inca OK.
Cu toate astea, intotdeauna dupa o perioada de munca mai intensa simt un fel de plictiseala amestecata cu vinovatie atunci cand am niste saptamani mai lejere. Cand am perioade de cateva luni deja incep sa ma uit dupa alt job.
Trec peste, pentru ca sunt roman si lenes :D, dar ma uit mai atent in jur si ii inteleg pe dependentii de adrenalina, pe workaholici, pe cei „lacomi”. Exista, pe langa cei descrisi de tine, care vor doar sa epateze, o gramada de oameni pentru care Q7-le ala e doar un alt obiectiv, un alt morcov de pus in fata magarului pentru a il motiva sa traga si mai tare caruta. Sunt obligati sa vrea mai mult, pentru ca daca s-ar opri n-ar intelege ce li se intampla, si n-ar fi capabili sa traiasca in alt ritm.
Asa e, dar cand or sa puna pulanul de munca pe spinarea ta, te vei duce la jobul ala de 50-60h/sapt. Macar sa faci un ban cinstit in plus.
@Gogu: M-as duce, dar am mai fost pe acolo si nu prea mi-a placut. Si nu doar pentru ca se muncea prea mult, cu asta probabil te obisnuiesti sau iti gasesti in timp un loc caldut in care sa poti sa o lasi mai moale neobservat.
Dar relatiile interpersonale au mult de suferit intr-un astfel de mediu. E suficient sa ai cativa calcatori pe cadavre (care de obicei, ce coincidenta, sunt aia din locurile caldute) si atmosfera devine foarte neplacuta.
Foarte bun subiect.
Sincer nu credeam ca exista oameni din aceștia, pana sa nu cunosc pe viitoarea soție a unui prieten bun.
Pur si simplu nu înțelegeam cum naiba sa nu pui bani deoparte cand ai doua salarii foarte bune (peste 5000-6000 lei amandoi), cum sa nu vrei sa iti iei o casa sau sa pui avans spre una si sa stai cu chirie.
Nu frate. Hăinuțe non stop. Ghetuțe, pantofiori, coafor, saloane, nonstop. Credit pentru Iphone XS Max (rate fara dobândă de la Style nu e credit!!). Iubiiii, mergem in Bali te rooog? (pe langa Dubai acum 2 luni). Ah, am uitat – sunt luni încare se împrumută pentru chirie la părinți.
Nici nu are rost sa ii spun ceva (lui, nu ei – dacă i-as spune ei probabil sunt un fraier care nu se stie bucura de viata) ca e mega îndrăgostit si nu percutează. Problema e ca gagica e super versată, el mai putin si deja programează nunta. L-a cerut ea in căsătorie după 3 luni.
Bun si care este problema?Fiecare are alt stil de viata, unii vor apartament altii Dubai nu poti sa zici ca unii sau altii au facut alegerea mai buna, fiecare cu prioritatile lui.Mai rau este cand ai Iphone si nu ai dinti.
Chiar nu este treaba ta sa te bagi in viata lor.
@Flavius: aia se numește în termeni populari „gold-digging whore”. O să-i dea cu tifla fraierului când se termină cașu’.
E bine ce fac. Mai grav ar fi sa-si faca o casa, copil si apoi divort. Sa fie mai bine placere.
@John Temple: ce gold digging ma, pampalaule, daca amandoi au salarii (mari) egale.
Banii nu au de ce sa se termine atata timp cat muncesc. Ca doar nu i-au castigat la loto.
@John Temple
E clar că stă cu el pentru salarul ăla de 5.000 de lei. Curvă de lux, nu așa..
daca incep sa povestesc viata mea in campul muncii, as risca sa fiu considerat al 2lea fluture
am refuzat sa ma angajez pe la corporatii si am cautat tot timpul firme micute unde interactiunea intre indivizi e mai misto. de fiecare data cand imi venea de duca si am gasit asa ceva s-a intamplat altceva si am ramas la compania cu capital majoritar de stat, unde dau cu grebla de 10 ani. viata e misto, munca e misto, spatiul in birou un pic cam mic, am numai femei pe langa mine dar asta chiar nu e un avantaj, salariul e decent (chiar si cu credit pe inca 25 de ani si o masina de 10 ani), de cand m-am lasat si de fumat am inceput sa muncesc si mai mult. cea mai nasoala chestie e faptul ca fac 2h pe drum spre casa seara dar avem transport asigurat si daca nu am chef de metrou i ajuns mai repede, dau drumul la netflix si e ok. atunci cand fac ceva extra ce nu tine de fisa mea de post cer zile libere. e ceva ce se poate justifica fara multe explicatii si gargara. daca as cere bani ar trebui sa se faca enspe mii de note de obtinut aprobari si tot asa.
In esenta totul se rezuma la ce vrei tu de la viata. Am vazut oameni care au pierdut in 6 luni 180k de euro, fix din cauza proastelor decizii luate. Oamenii care muncesc la corporatie(vb strict la nivel de Bucuresti) de le sar capacele in mare se impart in doua:
1.Saracii, care au fost rupti in fund toata viata si fug de saracie sunt usor de detectat, in general nu se ajung cu banii si au grija sa stie totii de asta. Si au prostul obicei sa-si comande toate prostiile de care nu au nevoie si in general nu prea dau bacsis la curier.
2.Familistii si care isi pun familia ca scuza ca muncesc atata. In general familia o stiu de prin poze de la birou si de la clasicele plimbari cu masina in Bucuresti.
Oamenii astia au in comun, ca pentru ei banii sunt un numar cu care isi pot cumpara sau satisface anumite placeri, niciodata nu pot trece de la numar la valoare si sa inteleaga acest lucru, e un concept prea abstract.
Oamenii care au o notiune despre valoarea banului si stiu s-o puna in practica sunt exact cei din categoria a doua enumerata de tine si de cele mai multe ori ei sunt si cei care se gospodaresc sau se ajung cu banii.
In rest nu poti sa le ai pe toate ziua are 24 de ore pentru toata lumea hai sa trecem peste. Si da imi plac foarte mult oamenii care isi cumpara case la vreo 100k de euro pe la porumb si pierd 2 ore pe drum la munca si nu inteleg inca unde e problema….
De cand daca nu dai baccis la curier esti sarac??
Pai cu o idee de genul asta suntem noi coada…ca eu platesc doctor si mai trebuie si mita,platesc curier si ii mai dau si lui ceva..
Cred că ai dreptate, dar mai cred și că Asdad2005 a vrut să spună că se zgârcesc cu săracii și tot de la ei taie. Teoretic un doctor face mai multi bani decât un curier (vorbim de Romania, de ăsta nu sunt așa sigur) și atunci la doctor nu e cazul să dai ceva.
Sigurul motiv pt. care sa tragi mai tare sa faci banie este….libertatea financiara si/sau fond de urgente pt. tine si familie, neamuri…. „cat timp pot sa o ard degeaba pe banii de economii , sa nu lucrez si sa am un stil de viata similar, decent, eu si familia? „. Daca ai in cont cat pentru 5 ani esti barosan, iti dai seama, poti sa-ti dai demisia si 5 ani faci ce vrei….esti fucking liber.
Mda, asta imi aminteste de vorba ca oamenii muncesc din greu sa cumpere lucruri de care nu au nevoie, ca sa impresioneze oameni care nu-i plac.
Activand in bransa asta, pot spune ca educatia financiara la noi e sub nivelul marii.
E nevoie de o schimbare a mentalitatii, insa e dificil cand totul e la indemana pe cardurile cu zero dobanda, iar iPhone-ul nou apare an de an.
Ba, nu zic ca nu e fain sa petreci mai mult timp cu copiii dar chiar nu e nevoie sa fii acolo pt fiecare bashinutza. Eu imi doresc de la viata asta sa nu fiu un simplu consumator ci sa si produc ceva si sa las ceva in urma. Probabil ca multi ar putea trai din munca a 2-3 ore pe zi, dar asta ar insemna sa faci minimul posibil in cariera iar contributia ta ar fi neglijabila.
Ce faci cu atata timp liber? Gradinaresti? Mai prost si mai lent ca unul care o face profesionist. Mentenanta prin casa? Din nou, mai lent si mai prost decat o face unul profesionist.
Pt mine termenul work life balance este perfect. Trebuie sa incerci sa faci din fiecare suficient cat sa conteze si sa te implineasca. Dar nu stiu unde ar fi ajuns specia daca am fi facut 2 ore pe zi lucrul la care suntem foarte buni si restul de 14 ore am pierde vremea prin gradina.
asta e o dorință perfect validă. continuă cu ea.
pentru mine, „mai mult” ar însemna să mă lupt cu oameni care nu-mi plac pentru premii pe care nu le vreau.
Nu exista nimic mai important pe lume decat besinuta copilului meu si nici o persoana pe care sa o iubesc mai mult. Am ales sa mai reduc un pic programul de munca pentru a putea sa-i fiu alaturi cat mai mult si dupa 5 ani nu regret asta.
barbata-miu i-a facut pe altii cu ..la mare aproape 20 de ani, acum de un cincinal este pe treaba lui. A pornit mai greu, dar acum castiga mai mult decat vechiul salariu (sau cat ar lua acum ca inginer sef pe un mare santier din zona). Lucreaza cat vrea, cand vrea.
Peste 20-30 de ani, cand se duc dracului joburile la corporatii (ca pe la 50-60 de ani nu prea mai faci multi acarieni pe acolo) realizezi ca nu-ti cunosti copilul prea bine, ca nu ai stat cu el aproape deloc.
Este normal sa tragi mai tare, cand este chiar nevoie sa iesi dintr-un rahat, sunt multi romani care nu au de ales decat sa stranga din dinti si sa mearga mai departe, dar sa iti pui benevol familia pe locul tspe doar asa de sanchi, probabil ai regreta peste niste ani.
Am fost in toate variantele: fara nimic (chiar si fara familie), cu familie si fara bani, cu familie si cu bani decenti. Dupa 40 de ani de viata realizez ca nu conteaza nimic mai mult decat familia (cat a mai ramas) si cativa oameni dragi de pe langa.
Am lasat totul in urma o data, acum cativa ani, cand m-am maritat, acum las iar totul in urma pentru a ne incerca norocul altundeva. Cand ma gandesc cati zeci de mii de lei am bagat in tot felul de cacaturi si acum nu stiu cum sa le donez/vand, imi vine sa-mi dau un sut in dos.
Sa nu mai vorbesc ca, de cate ori am dus pe careva la groapa, in afara de trupul nesufletit nu am vazut altceva prin sicrie. Nici apartamente, bijuuri, masini de lux sau tot sifonierul de blanuri.
Urasc argumentele astea de tip “extrema cealalta”. Si am o parere proasta despre oamenii care isi confunda viata lor cu a copiiilor.
Care e ideea de fapt? Daca nu petreci 24/7 cu copilul se cheama automat ca nu il cunosti? Cine plm tot propaga cliseele astea? 6 ore pe zi nu e suficient sa petreci cu el? Sau 8? Sau 10? Nu poti sa ai si o cariera decenta si copii? Trebuie neaparat una sau alta sau n-am inteles.
Ps: l-am cunoscut pe sotul tau total intamplator in vara cand mi-a spalat aerul conditionat, a zis el ceva si am facut legatura. Pare un om de treaba si flexibil.
Dojo, rezum eu: „poți să faci de toate-n viața, dar fă-le la timpul lor, da’ când te trage pămantuuuu,…” – nu mai știu.
Schimba genul muzical și o să fie bine.
Daca specia umana nu ar fi fost acolo pentru fiecare bashinutza a copiilor si ar fi muncit mai mult asa cum spui tu am fi ajuns tot aici, dar probabil mult mai tarziu :). Nu stiu daca ai copii, dar puiul de om nu-si poate purta singur de grija o buna bucata din viata (interesant, nu? oare e posibil ca tocmai faptul ca am petrecut atata timp cu ei sa ne fi adus atat de departe ca specie?) Ca platesti pe cineva sa aiba grija de el in timp ce tu faci lucruri marete pentru omenire sau altii nu inseamna ca sta singur, e cineva care face ceva si mai important: iti da tie timp sa faci ceva maret pentru omenire in timp ce creste inca un om capabil sa faca asta. Si dupa nevoiele astea de baza gen papa, pishu, tine-l sa nu cada-n cap pe care le externalizezi mai sunt si altele mult mai importante.
Uite un calcul vorbind de oameni care vor sa lase ceva in urma: Speranta de viata e undeva la 75 de ani la noi. Pana la 25 sa zicem ca timp sa ajungi foarte bun la ceva. Hai 30 ca sa ajungi as. Faci 2 copii, pana la 35/40 ai suficient timp sa iti mentii skill-urile cat de cat si sa stai langa ei ca dupa aia oricum nu vor mai vrea ei sa stai pe capul lor :). Dupa 35/40 mai ai minim 35 de ani de munca in care poti sa pui lumea in cap in timp ce ai o relatie normala cu ei. 35 de ani de munca cu folos iti dai seama ce inseamna? Ajungi expert mondial in orice domeniu, ba chiar in mai multe daca te diversifici. Poti da la medicina, termina rezidentiatul si sa ai 20 de ani experienta. Nu mai spun ca peste 35 de ani sigur creste speranta de viata: more time!
ps. daca am fi facut doar 2 ore pe zi lucrul la care suntem foarte buni atunci nu am mai fi fost foarte buni la lucrul ala si am fi fost foarte buni la lucrurile pe care le faceam in restul timpului. Chillax, speciei umane putin ii pasa de ce faci tu, si o sa ai fix 0 impact asupra ei
”Poate de asta nu simt nevoia să îmi iau un Q8 și să mă dau mare cu el. Am un iPhone SE”. Ești raportat la biroul de credite ? mda, și eu. Trist.
Aveam un coclete de coleg care avea un ghiul de aur de neam prost și tot timpul folosea degetul pe care-l purta la aranjat ochelarii pe nas. Un alt coleg, miștocar, a făcut rost de un ghiul de aur suedez imens. S-a dus direct la coclete și cu degetul pe care avea ghiulul se freca la un ochi : Bă, Gică, nu te uiți tu să vezi ce am în ochi ?
never have, never will.
@vali, după comunism, televizorul color, casetofonul, HC-ul 90 , bocancii de rocker și banii de bere au fost din banii tăi sau ai părinților ?
la început din banii lor, după aia din banii mei. nu m-am ferit de muncă.
cum sa ai si bona si si femeie care-ti face curat in casa si sa ai tupeul sa te plangi ca nu ai timp de nimic? Haideti in provincie, avem centuri, poduri, drumuri expres, suntem aproape de granita (Oradea) si viata e relativ ok
Dacă vin la Oradea este obligatoriu să știu maghiara la nivel conversațional ?
nope, eu mi-am luat teren la 10 km de Oradea unde e un sat 99.9% maghiar (doar 3 familii de romani) si doar in romana vprbesc cu ei, ca nu stiu maghiara si e ok.
@monciu, după cum scrii, cam începi să te transformi. Am glumit man, să ai baftă ca minoritar prin zonă de vecini faini
Cand citesc un articol de genul acesta imi dau seama ca sunt foarte norocoasă. Tindem să credem în general ca ceea ce am realizat sau ceea ce avem e exclusiv un merit personal. Da, am invatat si am lucrat mult, dar nu pot sa nu observ ca pentru unii oameni apar contexte favorabile, pentru altii pur si simplu nu. Poti ajuta, poti mentora si cam atat.
Dar sunt de acord ca nu le poti avea pe toate sau cel putin nu deodată. Uneori ar părea că se poate, de cele mai multe ori e o iluzie. In fond, cred ca tot ce contează e sa stii ca ai facut ceea ce simti ca e potrivit pentru tine/familia ta.
E de porc sa ai iPhone SE in 2019…
#sărăcie #banidinblog #patreon
si astistatii social se multumesc cu putin. muncesc doua ore pe zi, nu le trebuie mai mult, n-au ultimul tip de telefon, dorm noaptea linistiti, mai taie o gaina, lucreaza prin gradina, petrec timpul cu copiii. dar pe ei nu ii intelege nimeni saracii, ii injurati cu totii ca sunt lenesi sau ca nu sunt in stare sa faca mai mult de atat, cand de fapt ei sunt multumiti cu ce au si nu vor sa munceasca la corporatie 60 de ore pe saptamana pentru chestii materiale de care nu au nevoie.
E suficient sa ne uitam la pensionari si sa vedem ca si intr-un caz si in altul poti sa ajungi mai incolo sau la pensie fara venituri suficiente si sa regreti ca n-ai muncit mai mult cand puteai sau ca n-ai economisit mai mult.
Sfatul meu pentru oricine ar fi sa munceasca pentru a ajunge intr-o pozitie de „fuck you” (a se vedea si scena din”The Gambler” https://www.renegademillionaireblog.com/fposition.html ), cu alte cuvinte sa ajungi sa muncesti ca-ti face placere si daca nu-ti mai place ceva sau de cineva sa poti sa-ti iei oricand jucariile si sa pleci.
Nu, nu se impaca cele doua variante! Am 30 si ceva de ani, inginer. Am fost la buget in facultate, am inceput de jos ca inginer, pana am invatat cate ceva. Cand am plecat prima data din tara aveam vreo 25 ani, salariul in Romania vreo 3000 lei net, posibilitati reduse de crestere salariala, doar cu vreo cateva sute de ron intr-un an. Am plecat pe vreo 2300e prima data, cazare si transport acoperite, inclusiv o diurna de cateva sute de ori. Dupa niste ani de munca, dezamagiri ,experiente, in prezent lucrez pentru o firma de top mondial de inginerie oil&gas. Acum sar de 5000e net, dar nu fac altceva, doar munca si somn.
„vreo” „vreo ” „vreo” ..suna total adevarata povestea
Tu n-auzi că e obosit? Bagă numai muncă și somn.
e plin de disonante cognitive pe aici si de verificat capra vecinului. Uite gratis o lemma de la care puteti bricola (sic!) mai departe: BANII COSTA! Uneori nu ai incotro si ii platesti scump, alteori iti cad ca din cer si ii atragi ca un magnet – dar in ultima instanta, toti platim pentru bani! Si fiecare e liber sa decida care e pretul pe care e dispus/obligat sa il dea! Nu asta e important – ci ce decide fiecare, cu responsabilitate – ca e important pentru el.
Mi se pare infantil ca e aratat cu degetu’ unu’ care si-a luat casa la porumb si face ca prostu’ 2 ore in plus pe drum. Poate alea 2 ore pe el nu il deranjeaza, poate asculta podcast-uri sau audiobook-uri cat face naveta, dar casa aia, asa la porumb cum e, e visul lui implinit si ii da energia sa mearga mai departe! Daca asta e ce a vrut si asta e echilibrul lui acum, cine moare de grija altuia? A, daca se plange ca nu ajunge in papuci intr-un sfert de ora la birou – e timpul sa … „man up” si sa ia niste decizii, altfel …Si oricum ar fi – daca nu e frate/sora/parinte – DE CE ma roade pe mine situatia asta?
Varsta ne ajuta sa avem in cercul de prieteni si cunostinte oameni care acopera tot spectrul: de la „isi cultiva singur salata pe balcon” pana la „isi face a 2-a casa, estimata la 2 mil. euro”. Fiecare ticaie in felul lui si pe mine ma lasa rece si ala cu salata lui si alalt cu casa – daca asta ii face pe ei fericiti/impliniti, asta si asa isi doresc sa isi traiasca viata – go for it! E drept insa – ca in faze initiale, mai ciobaneste asa – ma mai trezesc gandind cu voce tare : da’ de ce salata pe balcon? sau – bai, da’ de 2 milioane nu mai bine inconjori lumea intr-un an sabatic? NU! OK, bafta! Case clased, everybody happy!
Banii costa, am spus asta? Nu-i cheltuiti pe prostiile considerate importante de altii, gasiti-va prostiile proprii!
P.S. – Iphone 5 here, il pun la incarcat in fiecare seara cu aceeasi sfintenie cu care isi intorcea tataia ceasul si am in toate buzunarele cate o baterie. Dar daca maine ar iesi pe piata un telefon care promite ca te tine peste 5 ani bateria inainte sa lesine ca Fefeleaga, l-as lua!
Scrisesem un carnat de comentariu dar tocmai am plecat de la birou si am uitat laptopul acolo. Se pare ca Dumnezau ma vrea scriind comentarii scurte
serios, tragi pe nas la ora asta?!
Nu mane, asa sunt eu, pe curat. Iti dai seama ca daca mai trageam si pe nas ce damage era in capul meu.
S-ar fi intors la birou dar a nins si casa este in porumb …
dacă era la „făină”, se întorcea
e-n firea noastră balcanică să ne dorim să avem… să adunăm… (ia verificați-vă cămara, podul sau beciul!)
ideea e să te oprești odat’ și-odat’…
io am avut noroc: s-a săturat patronu (nr. 3) de mine (și am făcut o hârtie de „liberalizare” cu acordul părților după fo 9 ani de crescut cifra de afaceri…
(ați ghicit, timpul de lucru era direct proporțional cu salariul câștigat, anyway în fiece an aveam între 300 și 400 ore extra…, iar CO-urile erau ferfeniță cu telefonul la-ndemână și laptopul plin de nisip…)
norocul s-a concretizat într-un job plătit decent, cu program de 8 ore, dar fără telefon sau mașină de serv…
io „concluzionez” că după ce reușești să aduni ce-ți trebe pt casă, copil și cățel – lasă pe alții să absoarbă stresul din sistem!