- Faci economii un an întreg ca să mergi în concediul ăla bestial, pentru care vei fi invidiat de toți colegii și toți prietenii, și te duci acolo și descoperi că nu e chiar ca în poze.
- Plătești rate la un telefon pe care îl are toată lumea. Și toți spun că l-au luat mai bine ca tine.
- Partidele tale de sex nu sunt nici pe departe la fel de mișto ca alea de pe PornHub.
- Toată lumea laudă burgerul ăla de 50 lei, care ție nu ți se pare cine știe ce, dar nu zici nimic, că nu vrei să superi pe cineva. Și nici ei nu zic nimic, că nici ei nu vor să supere, și tot așa.
- Un cititor spunea la un moment dat că grupurile de sneakerheads sunt pline de oameni care vor să aibă teneși cool, dar cumpără fake-uri.
Și nu ești fericit. Am mai scris despre asta acum 7 ani.
SAU:
1. nu faci nicio economie, pleci cand ti se scoala si te incadrezi in banii pe care ii ai
2. tii un telefon normal , luat cu banii jos si care isi face treaba, pt ca il iei pt tine nu pt a fi vazut de altii
3. te pisi cu jet pe monitorul pe care ruleaza Pornhub, dupa o partida buna cu femeia pe care o iubesti
4. iti faci singur burger acasa, cu 10 lei, cand ai chef, daca ai chef
5. iti cumperi chestii normale de imbracat si incaltat, in care te simti comod, pt ca nu iti iei haine pt a fi vazute de ceilalti, ci pt a te simti bine in ele.
măh, tu nu eşti român adevărat
Da..pacat ca astia care fac asa sunt din ce in ce mai putin. Toti fac aproape totul pentru ochii altora… S-a ajuns la fenomenul care inainte se intalnea mai mult la tara ” sa nu te faci de ras ca tu nu ai boi frumosi si fata cu zestre”…numai ca acum e vorba de telefoane, haine, etc. Sa vada „satul” ce ai tu, iar daca ai mai mult ca altii si mai bine savurezi sentimentul de superioritate financiara.. (reala sau nu)
si eu ce fac acuma ca am dat comanda de note 8. damn…. Ma duc sa vand si h-audi ca e vechi deja.
Lasand gluma la o parte lucruri de foarte mult bun simt insa as mai adauga ca daca nu iti permiti un lucru nu iei, nu? Eu am de exemplu un note 3, vechi de cand lumea merge inca foarte bine, vreau note 8, imi permit suficient sa iau destule cu banii jos si am procese de constiinta ca de ce as lua, ca asta inca mai merge, nu am nevoie in mod special.
Am amici exact ca in exemplu de mia sus cu credite si rate pana in gat da au ei ultimi telefon si masina de 15k si trag ca sclavii? Si exemplul lor si al meu e doar o parte, da cand vezi personaje care chiar nu isi permit si au datorii, masina noua, telef nou… eu cred ca acolo e problema…
6$ o presa de burgeri
Nu am ascultat, poate ai mentionat asta. Daca-s redundant, scuze..
https://en.wikipedia.org/wiki/Paris_syndrome
Stiam de el, dar acum am recitit din nou, cu interes.
Io sunt cel mai fericit cu o carte buna in mana. Putine lucruri bat chestia asta.
Fiecare cu dopamina lui
Voi ăștia cu cititul sunteți ca veganii sau bicicliștii?
Adica „rara avis”? Sper ca nu :p
Poate se referea la o carte bună în mână la vreun joc de cărţi pe bani…
Din 2009 pana acum sunt 7 ani? Am vrea noi
Z., daca-ti mai trimit un articol (iar cu poze multe) despre viata la tara si care ar fi motivatia sa mergi sa dormi in case de chirpici si sa faci caca in fundul curtii (macar de cateva ori pe an)… il publici?
Are legatura cumva cu subiectele de podcast de azi.
–-
Ma chinui de mult sa gasesc un loc unde sa fac un fel de pensiune „back to the roots”. Dar „back to the roots”, in Romania, inseamna sa faci caca in fundul curtii… Pana la urma, de ce nu?
Ei, am facut (iar) o tona de poze la tara, si ma gandeam sa scriu si cateva randuri.
sigur.
De câte ori ajung la casa părintească a bunicilor, unde stau peste vară părinţii mei, mai întâi mă îndop cu fructe verzi şi apoi aştept să-şi facă efectul pentru a vizita buda veche de 40 de ani din „fundul” şurii. În ciuda crampelor şi a emisiilor de zgomot/miros, e o adevărată plăcere să răsfoiesc pe budă ediţii de Scînteia din anii ’70.
@Cristi – nu cred ca „back to the roots” inseamna OBLIGATORIU si caca in fundul curtii. Ca, presupun ca nu vei aduce caldarari sau spoitori ca sa-ti faca tigai si oale si nu vei face focul in fiecare zi frecând un bat de o bucata de lemn.
” Back to the roots”, in opinia mea, nu e sa scuipi pe progres, ci sa alegi sa iei numai ce vrei tu din el. „Back to the roots” poate sa fie si o casuta cu tot confortul, in care sa ai o mare biblioteca si sa nu ai internet. De exemplu. Nu cred ca trebuie sa-ti produci disconfort fizic ca sa te intorci la radacini. In realitate, intoarcerea la radacini e mai mult o stare mentala. Poti sa te caci in fundul curtii, dar daca stai tot cu ochii in telefonul tau, nu te-ai intors nicaieri.
Caută in Dobârlău, eu aici am gasit locul perfect pentru „back to the roots” Mai vizitasem si Varlam, Gura Teghii dar Dobârlău e la 25 km de Brașov.
@Tâmplarul, ai mare dreptate.
Numai ca, problema e pozitia satului unde „te intorci la radacini”. Fara apa curenta, fara canalizare, semnal la telefon abia la sosea – casa fiind in mijlocul satului.
Da, stiu, fosa septica, antena satelit… Care e balanta ok pentru a ramane cat de cat autentic?
Am sa scriu azi articolul.
La 50-60 de km de Bucuresti, intr-un sat fara semnal la telefon mobil, o casa din chirpici, cu pamant cateva mii de mp, costa vreo 15.000 de euro.
Mai bag, sa spun, 5000 de euro.
„Afacerea” nu e afacere, ma gandeam la un sistem prin „tips”, „patreon style”. Te urci pe bicla, pedalezi ca nebunu’ (sau vii cu masina), bagi un gratar, un dus la butoi suspendat, dormi pe o lavita, stai si te uiti noaptea la cerul instelat – ca nu e lumina sa polueze privelistea… a doua zi, a treia zi, pleci acasa.
„Tips”- lasi cat vrei, in pusculita de la usa de la intrare.
Sincer, NU VAD ALTFEL, sa deschid o pensiune in Romania, nefiind un bogat care sa-si permita spagi la primarii in sate.
Si, cel mai greu, nu se mai gasesc „la tara”, case unde sa vezi gaini prin curte, unde sa mirosi o balega autentica de vaca (nu radeti!), unde sa culegi o coada soricelului de pe imas, unde sa plantezi o ceapa azi, iar peste 2 luni cand mai vii, sa mananci ceapa plantata de tine…
Zilele astea fac albumul foto si textul, va astept cu zeci de comentarii la articol, ca de cativa ani caut un fel de „solutie” la faza asta.
Am stat 10 zile la un camping in Praga.
Omul spunea: la campingul meu, stingerea se da la 10:30. Daca faceti zgomot repetat dupa ora 11 noaptea, am sa va rog sa plecati din acest camping. Strada e plina de campinguri, aveti de unde alege.
Totusi, campingul mosului era PLIN!!!
Uite, are si site: https://campdana.cz/
„Publicul tinta” dorit de mos exista, lumea venea la el, omul nu murea de foame punand anumite conditii.
Cam asta e si cu baia la butoi… limita „reintoarcerii la natura” poate aduce un anumit „public tinta”.
@Cristi
Îți dau un sfat: nu cu titlu în engleză sau romenglezesc. „Back to roots”, tu de fapt vrei să vină străinii?
Cristi, cred ca faci o eroare. Pe care o facem multi, inclusiv eu, in rândurile de mai jos: confunzi dorinta TA de a dormi din când in când pe o lavita cu dorinta „altora”. Crezi ca sunteti multi care ati aprecia o baie la butoi.
In ultimii ani se discuta intens despre intoarcerea omului la natura. Cred si eu, ca si tine, ca e inevitabil, dupa atâtia ani de alienare „oraseneasca” si „internetistica”. Dar, desi omul modern isi doreste intoarcerea la natura, nu vrea sa faca chestii de genul „n-am dormit niciodata la cort, ia sa ma duc pe munte cu cortul in spate”. Omul modern vrea aproape de natura, dar cu confort. Nu o spun critic, ci realist. Si mie imi place natura, si mie imi place sa tai lemne cu fierastraul de mâna, dar imi place si bormasina când am de dat multe gauri.
Parerea mea, care nu valoreaza mare lucru caci sunt un anonim pe Internet (o spun autoironic, dar, in acelasi timp, ar trebui sa ne pastram simtul critic treaz când cineva ne da sfaturi pe Internet, TV etc): casa din chirpici nu se merita. Ia doar terenul, agricol, ca sa fie ieftin si cât mai mare. Cu o sursa de curent electric relativ aproape. Restul e neimportant, fosa si put sunt ok. Uita si de gaze, curentul electric va fi din ce in ce mai ieftin in urmatorii ani.
Iei terenul cât mai mare si cât mai ieftin, dar nu in câmp sa te prafuiasca combinele când vin la prasit. Faci put si fosa si te legi la curent. Construiesti doua, trei domuri geodezice, din structura de lemn, pe care le acoperi cu copertina din bumbac impermeabil. Terasa de lemn in interior, eventual o mica fundatie, dar nu obligatoriu, poti sa pui terasa pe stâlpi din salcâm pe care ii bati singur la 1,5 m adâncime. Nu e nevoie sa ii tratezi. La fel si terasa, ideal e sa o faci tot din salcâm. O faci mare, câti metri patrati ai la interior, tot atâtia la exterior.
Amenajezi interiorul minimalist dar confortabil. Pat, sezlong etc. Unul din domuri pentru un cuplu singur sau cu copii, celelalte doua mai multe paturi individuale. Eventuat suprapuse. Confortabile! Cu cearsafuri albe si curate. Cu perne bune.
Bucatarie simpla, exterioara, doar acoperita/protejata. Pe terasa. Comuna pentru cele 2-3 domuri pe care le ai.
Daca esti putin „bricoleur”, iti cauti tutoriale pe youtube si cu 500 EUR max iti faci un dom. Mai dai 2-300 pe pânza de bumbac rezistenta la ploaie si intemperii. Cu 5-6000 EUR ti-ai facut 2 domuri cu terasele aferente. Fosa, put, curent si amenajari teren. Ajungi la cei 20.000 EUR pe care erai pregatit sa ii investesti. Dar ai doua domuri, „ceva diferit” si o curte mare cu posibilitati de extindere apoi. Faci numai vara la inceput, iarna demontezi totul si nu ai nevoie sa pazeasca nimeni casa de chirpici.
Restul te las pe tine sa visezi. Nu cred ca sistemul „tips” merge acum in RO. O sa mearga. Dar merge ieftinul si scumpul. Le poti testa pe amândoua. Mai intâi scumpul
nu te-aş fi crezut niciodată. e puțin aiurea, pentru că mă consider o persoană rațională, dar presiunea celor din jur e suficient de mare încât să ajungi să te minți că eşti fericit. şi-a trebuit să se întâmple ceva, cu efecte permanente, pe care nu pot să-l repar, să-mi dau seama că ai dreptate şi că viața e despre mine, nu despre părerea celorlalți. şi de-odată lucrurile sunt mult mai clare. un fel de pastilă roşie care îți arată mizeria din spatele zâmbetelor false din pozele de facebook şi instagram, din substratul discursurilor despre idealul relațiilor, fericirea în cuplu şi împlinirea adusă de copii, din poveştile de succes ale deținătorilor de startupuri. iar pe lângă mizerie, ceva mult mai important: futilitatea eforturilor de a te conforma idealurilor ipocrite ale celor din jur. şi n-aş fi scris, dar schimbarea asta de perspectivă mă face să mă trezesc în fiecare dimineață binedispus, recunoscător şi capabil să mă bucur de fiecare moment. până la urmă ce ştiu eu? (să las link la profilul mei de pornhub? :-)))
Fericirea e ca lucrurile vazute periferic, e misto vazuta asa un pic , daca te zgaiesti direct fuge tot hazul
Eu am invatat sa pun in balanta nevoile cu cheltuielile. Am telefon de 500 de lei (un Xiaomi Mi A1 SH) care face tot ce am eu nevoie. Sunt unii care fac credite pentru aifon si dupa mananca scovergi pentru ca deh… Nu conteaza ca ne ghioraie matele, conteaza ca avem aifon.
Practic aici e o fericire nascuta din superioritate. Dar, vorba ta Vali, superioritatea asta dureaza o luna. Ca nu esti singurul care vrea sa fie superior. Ca doar la Altex imediat iti face credit pentru aifon.
E misto cand il scot pe masa, crezand ca o sa ii pese cuiva. Mie nu. Si la fel fac si la haine. Am un outlet in cartier care are tricouri ieftine si de calitate. Dau 15 lei pe un tricou, sau iau Tex de la care-fura. La fel si cu adidasii Veer care ma tin si un an de zile.
Am prieteni care isi dau ultimii bani din casa, pentru un aifon, un galaxy sau o vacanta. Dupa care se intorc la viata lor anosta si se cauta de marunt pentru tramvai.
Vorba aia , cred că e fun la parties omu care bifează primele 4 puncte .
Amatorii de produse „scumpe” care cumpara chilipiruri nu au inteles ideea deloc. E la fel cu shopping-ul din outlet. Daca esti in cautarea statusului adus de un brand, nu o sa-l gasesti veci in outlet, sau la second-hand, sau in portbagajul unui smecher. Si multi, desi nu recunoastem, cautam status. Daca esti in cautarea beneficiilor practice ale unui produs, atunci poti lejer sa vanezi chilipiruri, cata vreme nu esti suficient de idiot sa cumperi fake-uri (seriously, whyyy).
Nu cred ca poti compara cumparatul de chestii contrafacute cu mersul in outlet. Pana la urma anume produse de brand sunt de calitate superioara si nu vad ce e gresit in a le cumpara mai ieftin, mai ales daca nu te intereseaza ca e colectia de acum un an.
Tocmai asta zic, daca te intereseaza calitatea, outletul e ok (sa nu deschidem cutia Pandorei). Daca te intereseaza sentimentul pe care il ai cand cumperi „ceva frumos”, nu o sa experimentezi asta mergand in outlet sau cautand pe 15 site-uri o diferenta de 10 euro.
E un comentariu lung & sper să se merite.
Nu numai că nu arată exact ca-n poze dar motivul [ascuns] & motivația pentru care se duce în concediul ăla bestial este total greșit și tulburător, iar la sfârșitul zilei/săptămânii/lunii, nu s-a relaxat deloc, tot obosit(ă) & stresat(ă) e din propria inițiativă insalubră.
Ideea e așa: muncești, tragi, să strângi bani ca să te relaxezi într-o vacanță, poate mai multe. Poate. Dacă motivul [ascuns] și motivația, pentru care te duci în X sau în Y, este „să bag[i] boala” în anturaje și colegii de serviciu, ai început prost vacanța. La fel de bine în cazu’ ăsta ai putea să renunți la vacanța propriu-zisă, acolo unde e bestial, și să rămâi acasă cu banii necheltuiți.
În primul rând, de ce — din moment ce, în România, fudulia este al 5-lea sau al 6-lea sport național, toată lumea în care vrei tu, Gigele/Gigelico, să bagi boala în ele conștientizează deja societatea în care trăiesc. Nu e nimic nou pentru nimeni, toți știu că unii și alții încearcă să se dea mari & tari, să-și fure căciula de la unii și de la alții, mai ales dacă au ranchiună împotriva cuiva/unora, cu simțul nevoii de o răzbunare din asta mistico-spirituală (din capu’ tău) justă că trebuie să le-o faci altora neapărat (chipurile că „să-i înveți tu minte să știe/simtă cum e puncte-puncte>” sau că „i-auite ce am eu și n-aveți voi rătăciților”), pe lângă ce a scris Vali în 2009 și mai sus.
De ce vrei să te mai lauzi în continuare, când toți știu de jocul absolut cretin în societate și-n mintea altor Gigeluși/Gigelușe, numai tu poți să știi de ce, Gigele/Gigelico.
Situația se agravează. Dacă toți știu că ești „aia” sau „ăla”, toți vor ajunge (
dacăcând pot) să-ți facă viața mizeră, iar anturajul pe care ți-l faci (ăla mic, groupie-ul tău, știi tu care) va fi elementul care va contribui cel mai mult să-ți facă viața mizeră. Exemplu e Geanina cu prietenele și colegele care-i râd la spate.Deci, e de ales: fie te comporți normal (și-ți ignori sfatul din copilărie dat de mă-ta și/sau tac-tu să nu te înțelegi cu nimeni în viață; să te lauzi în fața altora că ce note mari ai tu sau că, vai, te motivezi și „te văd și ceilalți”) fiindcă o să petreci o parte mare din viață printre alți oameni & de ce ți-ai face gratuit niște dușmani/rivali(?); ori vei fi sihastrul public unde toți te ignoră și nu te bagă în seamă sau n-au treabă de tine fiindcă „nu știu/n-am” sau vor căuta să-ți bage codițe, oricât de mult ai încerca să comunici cu ei, numai că tu o să te vaiți că „eu comunic iar restul nu știe”… păi, nu, ei „nu știe” fiindcă nu te vor și-și doresc să suferi tu, pe cât de mult de fudul(ă) ești, la rândul lor (culmea”) cu răzbunarea mistico-spirituală. Iar următorul punct de vedere…
Al doilea rând, scopul și
efecteleconsecințele — fă/bă, tu tocmai ai reușit să ajungi în X sau Y… ce fel de om normal la cap (tu, clar, nefiind acesta), care vrea să se relaxeze sau* distreze, vrea să-și ocupe timpul (conștietizând pe față sau în subconștient) gândindu-se la alții & cum să-i afecteze, la care vrei să te lauzi, cu vacanța bestială? Ce fel de om, în momentul în care are vacanță, să se relaxeze sau* distreze, prima-prima grijă supremă e să „bage boala în alții” prin a se raporta public în timpul sau după vacanță? Răspund eu: un om care, și după concediu, se va văita că nu s-a odihnit destul, n-a avut timp sau zile destule și că tot stresat(ă) & obosit(ă) este. Problema e că și dacă ar avea un an vacanță, tot va fi la sfârșit o persoană stresat(ă) & obosit(ă), caren-a avut destule zile să se…Niciun om (nici măcar ăia bogați) normal nu se gândește la alții când e timpul de relaxare sau* distracție. Pur și simplu, nu te gândești, nu-ți faci poze să le pui online sau să le arăți altora, nu filmezi nu știu ce, nimic din ăstea – omul normal la cap, când e timpul să se relaxeze sau* distreze, lumea din jur (inclusiv cea de acasă) nu mai există în perioada respectivă și face exact acel lucru pentru care și-a luat concediu: să se relaxeze sau* să se distreze.
Dacă vrei să te duci în vacanță să te lauzi pe la alții sau că vrei să „bifezi” ceva de pe „lista vieții”, mult mai productiv(ă) ai fi dacă ți-ai lăsa banii puși deoparte acolo unde sunt și stai acasă. De ce? Fiindcă fudulia în vacanță nu mai e vacanță; implicit, nu mai e relaxare sau* distracție.
Nu, nu, nu și iarăși nu. Relaxarea și distracția, nu numai că nu sunt una și aceeași, nu se află în același plan/categorie. Când te duci în concendiul ăla bestial, se presupune (pe lângă fudulia care te preocupă aiurea) că nu vrei să-ți faci nervi sau să-ți bubuie capul sau să muncești.
Luați exemplul litoralului dar sunt sigur că pot găsi și pentru munte niște chestii asemănătoare.
Să muncești un an, pui deoparte niște bani să te duci la mare, numai că acolo ajungi să-ți bubuie capul de muzica dată tare și nici nu poți să dormi noaptea din cauza cluburilor/barului în aer liber, de nevoia de a căra alge/gunoi fiindcă ți-e scârbă sau era cât pe ce să te lovească un cretin cu mașina pe zebră, să pășești cu grijă în apă după bolovani să nu te împiedici etc.
Românii, pe lângă nevoia de fudulie cronică, nu știu ce înseamnă relaxare și distracție, de ce niciodată nu se pun în aceeași categorie vreodată.
Aceeași atitudine o am eu față de xenofili, inclusiv pentru ăștia care cumpără falsuri dar speră în capul lor (ce oameni „normali”, nu?) că nu-i vede nimeni și că mimează a ceva ce nu sunt. Multă lume bolnavă, prea multă lume bolnavă la cap.
E o fericire scurtă și desuetă. Practic, ăștia există doar și numai prin intermediul sau validarea altora. E un stil de viață bizar, complet străin mie și nu-mi trebuie licențe/masterate/docotare să știu că atitudinile, mentalitățile ăstea fac din oameni epave care așteaptă să moară.
Punctul 4: m-am săturat de atâta echidistanță și corectitudine politică, după cum ar zice americanul. Ajungi sa nu mai emiți nicio părere ca să nu mai vezi fețe care se strâmbă la tine, exprimând un ‘cum poți sa zici așa ceva?’ Ne transformăm în niște panseluțe sensibile
Boss! Panselute cu fecale in pistil!