Va supun atenţiei două articole.
Candidaţii au renunţat la pretenţii şi acceptă orice numai să fie angajaţi.
Cei mai râvniţi angajatori sunt tot multinaţionalele.
Primul ne spune ceva ce era aşteptat să se întâmple mai devreme sau mai târziu. Cocoloşii au lasat-o mai moale cu salariile de 1.000€ imediat ce ies de pe băncile şcolii. Şi cu alte pretenţii, care vin după câteva luni de tocit coatele în companie. Băieţii nu se mai mută aşa uşor din firmă în firmă, având timp destul să pună osul la muncă şi să arate că nu sunt plătiţi degeaba.
Al doilea nu are legatură cu primul? Dar dacă luăm în considerare ultima frază din paragraful anterior, ne dăm seama că o companie mare e exact ce ne trebuie pentru a ne pune în valoare potenţialul. Sau a freca duda fără să observe prea multă lume. Pentru că, şi aici e frumuseţea sistemului, nu te poate da afară aşa uşor, că şeful tau direct trebuie să se consulte cu şeful lui, care nu are chef de asemenea probleme minuscule, apoi cu ăia de la HR, care sunt mai degrabă dornici să îl dea pe el afară, că are salariul mare, decât pe tine, mic sclav corporatist.
E mişto, nu?
Salariile au scazut pentru ca sunt mult mai putine job-uri disponibile…
Ma intreb ce e mai bine sa fii pe vremurile astea: angajat sau angajator?
Se face curatenie, oameni buni. Si era mare nevoie de asta, ca se umpluse piata de consultanti si specialisti in vorbit aiurea pe la intilniri si frecat cafenele. Sigur ca la ingramadeala mai pica si oameni competenti, dar ei ies repede la liman, ca ii cere piata inapoi.
Eu cred ca raul cel mai rau abia incepe….
Legat de pct. 2, in vremurile astea nici eu nu m-as angaja la o firmuliţă de câţiva angajaţi unde patronul ţipă că are de plătit 500 E/an in plus din cauza forfetarului. Oricat de competent ai fi, daca firma aia nu mai are contracte, esti bye-bye.
acum vreo patru ani dupa ce sase ani de zile mi-am mancat nervii in multinationale m-am carat intr-o firma mai mica (sa zicem mai mica desi cand ai cifra de afaceri 20 de milioane de euro pe an nu e chiar o firma mica).
cine abereaza ca la multinationale umbla cainii cu colaci in coada nu stie ce vorbeste. cine vrea sa vada cum arata ‘comunismul cu fata umana’ asa cum zicea tovarasul iliescu vede-l-as mort sa se duca sa lucreze la multinationale. sa detaliez de ce in firmele astea mari si tari e exact ca in intreprinderile de pe vremea lui ceausescu.
1. sedintele sunt exact ca la comunisti: cel putin odata pe saptamana, cel putin 5-6 ore, participarea e cel putin obligatorie. mai exista si alte sedinte pentru MM si TM la fel de saptamanale si ele in care se discuta planul trimestrial, semestrial, anual si CINCINAL. se fac si refac bugete, lumea isi da cu parerea, se dau cresteri de la luna la luna la luna de pe cer si se abereaza la nivel filozofic. de obicei aceleasi probleme, de obicei se gasesc aceleasi rezolvari (care de obicei sunt proaste dar sefu’ e sef), de obicei exista oi negre si oi albe. cinci ore de trancaneala fara nici un rezultat concret in 90% din cazuri.
de obicei se mai inventeaza niste rapoarte care se prezinta muritorilor, in 100% din cazuri pierdere totala de timp. pai in pm, daca oamenii au gps pe masini, comenzile le baga pe pad-uri, il vezi si cand se opreste sa se pise, de ce mm il mai pui sa scrie ca boul o suta de rapoarte? cum de ce, exista cativa prosti (de obicei din middle management) care tb sa le studieze si sa afle ceea ce stiu deja. apoi multinationala mai plateste niste proaste sa bage rapoartele in sistem. ca la comunisti, cativa muncesc (financiar, vanzari, logistica, etc) si o gramada care o sug si isi dau cu parerea. de fapt nu isi dau cu parerea, ci:
2. exact ca in comunism exista in toata multinationalele lingai (un fel de ciutaci dar nu chiar asa de prosti exista totusi anumite limite inferioare in multinationale), exista turnatori (nu la securitate dar la diversi sefuleti care la randul lor duc vorba mai departe), exista amantele si tot asa.
3. peste toate orice problema exista in teren, in birouri sau oriunde in companie se va rezolva in mod cert cu maxima intarziere.nu ca nu s-ar putea rezolva repede dar o multinationala are un ‘sistem de control’ extrem de bine pus la punct :))
spor la treaba…
E clar ca aceasta criza ne-a intors in urma cu 10 ani, tocmai dupa o relativa ascensiune, cand ne bucuram ca nivelul salariilor este in crestere. Si bineinteles, acolo unde sunt dezechilibre cerere-oferta se nasc abuzuri: salarii inghetzate sau micsorate, prilejuri de sanctiuni salariale pentru orice motiv, laitmotivul „daca nu-ti convine, pleaca, sunt 100 care stau la sa-ti ia locul”. Deloc motivant pentru un tanar in formare, atata vreme cat nici seniorii nu sunt siguri de scaunul lor, pe scurt un mediu deloc motivant pentru performanta.
Legat de firme mici vs multinationale:
As prefera de 1000 de ori sa fiu angajata la o firma mica, cu salariu mai mic, cu munca cat incape, numai sa stiu ca lucrez cu o echipa de oameni carora le pasa de munca lor si pe care pot sa-i respect. Vreau o echipa de oameni care stiu cand sa puna osul la munca si care stiu si cand sa faca o gluma si sa se distreze. Am avut parte de ambele experiente: am lucrat la o firma mica 8 luni de zile si acum lucrez la un monstru de corporatie. Lucrez mai putin, sunt platita mai bine. Si ce daca? De luni pana vineri abia astept sa vina ora 17 sa plec acasa. It sucks the life out of me. Las ca ma intorc eu inapoi. Si nu stiu cum pot unii sa frece menta 8 ore pe zi ca eu una ma sui pe pereti cand n-am nimic de facut. Si cand vrei sa te angajezi altundeva… ce spui ca stii sa faci? Pai aia si aia. Nu-ti crapa obrazu’ de rusine cand tu n-ai facut mai nimic si habar n-ai cu ce se mananca slujba pe care tre’ sa o faci?
@Diana: romanului nu prea ii pasa de firma. el sa oduca bine si sa i se mareasca salariul. ce conteaza ca e firma in faliment? doar nu e vina lui?
ce bine e sa fii angajator in vremurile astea
stiu ca suna a dictatura, dar oamenii chiar sunt mai dispusi sa isi faca treaba in perioada asta..
vom asista la falimentele acestor multinationale in urmatoarele momente.
si e de-abia inceputul.
haosul ne paște.
Zoso, ce zici de Remus Cernea?
Acum si prin topul ala minune is povesti .. avem niste prieteni angajati la BCR si nu la poarta, si nu doriti sa stiti ce au de spus despre minunata banca, mai ales de cand i-au luat „strainii’. Este trist ca vor fi unii care vor trage de „criza’ asta cat vor putea pentru a-si „munci” oamenii pe cat mai putin. Angajatorii cu verticalitate (aia cati sunt) vor avea de unde alege, acum ca sunt tot mai multi disponibili sa intre la ei, in timp ce aia „naspa” vor face tot posibilul sa isi bata joc de oameni …