Ceva amuzant dintr-un studiu:
Dacă folosirea casei, maşinii altora cu împrumut este un comportament din ce în ce mai întâlnit printre tineri (exemplu Uber, Airbnb), atunci când vine vorba de a pune ei la dispoziţie bunurile lor, reticenţele sunt mai mari. Tinerii împrumută încă de la generaţiile anterioare ideea de a fi proprietar: de a avea casa ta, maşina ta, toate aceste bunuri având o încărcătură emoţională mare, fiind indicatori ai statusului şi ai succesului personal şi de aceea, cu greu pot fi puse la dispoziţia altora.
Unii ar putea argumenta că vor și ei bunuri ca să intre în sharing economy: vor case ca să le dea pe AirBNB, vor mașini cu care să facă UBER. Doar că, de obicei, omul care face taximetrie ilegală UBER cu mașina nu are de obicei bani să ia un UBER când vrea, pentru că, nu știu dacă știați, dar UBER plătește prost.
Dar, per total sunt vești bune că doresc să coopereze și să participe în lumea reală. Sigur, vom ajunge la momentul în care toate casele și toate mașinile vor di deținute de 1% din popendulație, și restul le vom folosi când avem nevoie, dar mai avem până acolo.
Celălalt fapt interesant din studiu (faceți abstracție de scrisul infect, Goagă nu se pricepe, deși face presă de 10 ani) e că nu au jenă să cumpere produse second hand și se gândesc la valoarea de revânzare.
Wife sharing.
Pai o poza ceva…?
Oferi?
adevarul e ca iesi mult mai ieftin cu inchiriatul :))
e urata?
asta imi aduce aminte de un banc:
„Bula o intreaba pe maica-sa cu ce tip de femeie sa se insoare.
Daca e frumoasa, i-o lucreaza si prietenii, dar daca e prea urata nici lui nu-i place.
Raspunsul vine promt:
– Ai vrea o prajitura pe care sa o mananci cu prietenii sau un rahat pe care sa il mananci singur?”
Sharing economy exista. De vreo 100 si mai bine de ani: strada, piata, autobuz, tren.
In ultima vreme s-a numit asociatie de locatari, parcarea din fata blocului, uzina, coada etc.
Explica-i tu vecinului pe al carui loc ai parcat temporar cum e cu „sharing economy”, sa vezi ce ti-o iei.
E chiar misto ca primesc uneori telefoane de la indivizi care vor sa imi ofere, pentru iTUX, costume cumparate pe bani multi dar pe care le-au purtat o singura data. Ceva, ceva tot se misca in mentalitate.
De ce ploaia de degete sângerânde?
Pentru ca trebe sa platesca reclama si are preturi mari.
„Sigur, vom ajunge la momentul în care toate casele și toate mașinile vor di deținute de 1% din popendulație, [și restul le vom folosi când avem nevoie, dar mai avem până acolo.]”
Sa intelg ca aceasta chestiune ti se pare normala? Ca mie nu prea…
nu mi se pare normală, dar vom ajunge acolo.
Sunt curios: de ce nu?
@zoso: Eu inca mai trag sperante ca nu. Dar…
@VOC: Cam nasol daca nu te prinzi care este modelul economic in care o entitate (de exemplu statul) detinea toate proprietatile si tu aveai voie doar sa inchiriezi sau le folosesti la comun (<-get the [hint]).
Sau nu vezi legatura dintre sharing(=folosinta in/la comun[hint], fara existenta proprietatii private) si acel model economic la care m-am referit mai sus?
iar aia 1% care vor detine casele, masinile etc le vor share-ui la preturi avantajoase… pentru ei. Nimic mai periculos decat acumularea bunurilor de stricta necesitate in mainile unui grup asa mic.
Ah, dar mi se pare că voi vorbiți despre diverse. Vorbiți fie de a nu avea voie să deții proprietăți (MP), fie de a nu-ți permite financiar (Ted). În articol nu era vorba de așa ceva.
Mai există și posibilitatea de a nu deține pentru că N-AI NEVOIE.
Cazul meu: eu locuiesc în Olanda și nu am mașină proprietate personală. Guess what: statul îmi dă voie să cumpăr una și mi-aș permite cu ușurință să cumpăr una. Însă în 99,99% din timp nu am nevoie de una. Folosesc bicicleta sau transport în comun. Să o dețin așa, ca status symbol ar fi o risipă. Aș plăti bani degeaba pe mașină, taxe, asigurări, parcare etc etc. Pentru alea 0.01% cazuri când chiar am nevoie de mașină am un abonament Greenwheels. E un serviciu de car sharing. Am o aplicație pe telefon care-mi arată ce mașini sunt disponibile în vecinătate și pot să le rezerv. În Amsterdam sunt probabil sute de asemenea mașini. Sunt 20 doar în imediata mea vecinătate (gen: mers cu bicicleta maxim 10 minute). Plătesc la oră și kilometru. În plus, am de ales între mașină de oraș (Volkswagen Up!) estate (Volkswagen Golf break) sau transport (Volkswagen Caddy). Deci e ca și cum aș avea mai multe mașini.
Mai explicit dacă era nevoie:
1% mașini proprietate personală nu înseamnă neapărat că doar 1%din cei mai bogați oameni au mașini și alea-s toate. Și că dacă ai nevoie de mașină trebuie să te duci la ei cu cușma in mână să împrumuți una la prețuri exorbitante.
Poate însemna că aia 1% sunt cei care au o nevoie reală și deci n-au încotro: trebuie să-și cumpere mașină. Restul pot folosi o mașină pusă la dispoziție de o companie de car sharing, că Greenwheels. Companie ce nu e deținută de Soros și nu are vreun monopol. E deținută de acționarii ei și activează pe o piață concurențială. Dacă Greenwheels îți cere prea multi bani te duci la Car2go sau whatever.
Din ce zici tu acolo, masina este (sau devine) un bun de utilitate publica.
Tu intr-adevar n-ai nevoie de masina; am stat in Eindhoven pentru o vreme si m-am descurcat onorabil cu o bicicleta inchiriata. Masina acolo mai mult te incurca; ce nu intelegi este ca n-are rost sa transpui niste un mod de viata (sau o paradigma sociala) dintr-un context in altul (Olanda vs. Romania). In Ro chiar ai nevoie de masina pentru ca transportul in comun e insuficient dezvoltat, unele cartiere sau zone ale tarii sunt nesigure (te mai musca un caine, mai arunca un ins un batz la spite, sau cu pietre, ca sa se distreze), respectiv distantele sunt mari (in Amsterdam traiesti claie peste gramada, fix de masini in plus mai aveti nevoie).
Fie ca e bicicleta, fie ca e masina, fie ca e tren, masina inchiriata sau autobuz, cineva trebuie sa:
* o cumpere;
* sa o intretina;
* sa gandeasca un model de tarifare pentru acest model.
Acum, ca entitatea care face asta poate fi statul sau nu, depinde cat de important este acel mijloc (de transport, de cazare, na) pentru public. N-ai vrea sa platesti 1 leu de fiecare data cand pasesti pe trotuar, nu ? sau sa-ti faci abonament de pieton
Nu vrei sa ai vagoane conduse de insi privati in general, deoarece calea de rulare e una singura si cineva trebuie s-o coordoneze; plus ca sunt prea scumpe (vagoanele cu sofer).
Chiar nu vad nici o diferenta, poate de mentalitate (unii inteleg prin ‘shared economy’) modalitatea de a evita plata taxelor pentru stat – in conceptia lor cel mai mare dusman personal. ‘Millenials’ sunt cunoscuti pentru comportarea lor tip „fuga de responsabilitate”. Traim prin vecini (mai cunoastem o vecina, o mai … mda), mergem cu „ia-ma nene”, mancam ce se nimereste – iata un mod de existenta posibil. Pe ce se pune valoare in viata? pe calatorii? pe experiente personale?
Sa ma scuze, dar asta suna a egoism. Daca si inaintasii nostri faceau la fel, acum faceam calatorii de 1 an (pe cal) pana la Roma si-napoi, ca sa vedem cum sunt papadiile la ei si ce culoare are Tibrul, si dormeam intr-un grajd (in cel mai bun caz). Dar o dau in diverse.
A renunta de buna voie la proprietatea privata(sub orice forma) mi se pare cea mai misto chestie in toata treaba asta. (Nu ti se pare absurd ca pana acum toti aveau nevoie de auto[de exemplu] si, brusc si deodata, nu mai are nevoie decat 1% din popendulatie?)
„Piata concurentiala” poate oricand sa dispara daca popendulatia nu mai are controlul, nu mai detine diverse sau nu mai are posibilitatea de a controla ceea ce o inconjoara(desigur, suna a conspiratie, dar hai sa fim un pic sceptici).
Ce crezi tu ca ii poate opri pe 3 giganti sa „bata palma” si sa devina doar un singur mega-gigant (controlat direct sau indirect de catre stat, de exemplu, sau de cei 1%)?
@ voc Daca viata ta se desfasoara intre job, casa si eventual carciuma poate ca planul tau sa functioneze dar daca vrei sa iesi din oras in 2-3 weekenduri pe luna la o tura cu bicicleta, drumetie pe munte, o iesire cu cortul te costa mult mai mult sa inchiriezi masina decat sa o cumperi. Uneori vrei sa te departezi 10-15 km de statia de autobuz sau de gara…
VOC, de ce nu ne spui ce taxa ti-ar lua statul olandez la cumpararea unui Logan?!
@VOC, vad ca lumea nu te intelege. Traiesc in Germania si la fel, nu am nevoie de masina. Folosesc bicicleta, transportul in comun, DriveNow si car2go in oras is Europcar si Sixt in afara. De cand sunt aici cred ca am condus mai mult km decat cand eram in RO.
In Germania se mai intampla o chestie interesanta: sunt firme de stat care ofera locuinte in chirie, nu le vei gasi pe piata la vanzare. Preturile sunt tinute in frau si poti gasi o chirie decenta, spre deosebire de dezvoltatorii privati care vor sa duca chiriile la cer, pe model Londra sau San Francisco.
Da, socialismul e naspa si piata libera o sa ofere produse bune si ieftine, ca doar competitie, nu? In cazul bunurilor de stricta necesitate nu e chiar asa.
@Ted, cu banii pe care ii dai pe inchirieri pt iesirile tale doar iti tii masina in parcare: asigurari, taxe, plata parcarii etc.
@Ted: Pentru că, nu-i așa dintre alea peste 8 milioane de mașini din România toate sunt folosite pentru ieșiri 3 weekend-uri pe lună la munte. Din fericire nu e chiar așa. Ia fă-ți o listă în minte cu 10 persoane pe care le cunoști și care au mașină. Dintre ei câți ies 3 weekend-uri pe săptămână cu mașina să meargă la munte? Cred că nu am negat că *unii* chiar au nevoie de mașină.
@pvladc: După cum spuneam, mi-aș permite cu ușurință.
Și cum ar fi să nu fie NEVOIE să deții o casă? Să fie destule încât să alegi sa stai să zicem 3 ani apoi să te muți în alta disponibilă
@MP
Cine vorbea de renunțarea la proprietea privată? Nu eu în orice caz. Eu vorbeam de renunțarea la lucruri (ca o mașină) de care poate nu ai nevoie și pentru care plătești bani aiurea pe care i-ai putea folosi pentru altceva.
Ce mă împiedică să-mi cumpăr o mașină atunci dacă acele companii se organizează într-un cartel? Dacă piată concurențială dispare și statul face mișculații cine-ți garantează ție dreptul la proprietate? Și ce-o să faci tu cu mașina ta? O să-l calci pe Ceaușescu2? Pe ce drumuri o să conduci și ce benzină o să pui în rezervor dacă sare statul în aer? Ce e mai probabil, că o să trăiești într-o lume post-apocaliptică ca un fel de Mad Max, sau că n-o să se întâmple nimic dramatic și o să plătești rate, taxe și asigurări ca să mergi de două ori pe an cu mașina la țară? Când o să mori o să fii îngropat cu mașina ta? O să lași copiilor mașina ta veche de 30 de ani?
Ce-mi plac ăștia care trăiesc în cea mai comfortabilă și pacifistă societate din istoria omenirii și vin cu teoria conspirației.
@alex_b: ce se intampla acum in Germanica se numeste comunism. Chiriile sunt tinute in frau in mod artificial, propietatea imobiliara, cel putin in berlin, nu mai valoreaza dpdv al drepturilor nimic…
@AlexF, da chiriile sunt ținute în frâu pentru ca statul german gândește ca locuitul este o necesitate cu care băieții deștepți nu ar trebui sa speculeze pentru ca Berlinul a venit un oraș hip and cool. Din cauză ca niste millenials (din UK sau US cu bani de la mami si de la tati sau din niste joburi de 2 bani) sunt dispuși sa dea pe o camera intr-un shared apt. cat pe un apt. intreg, oameni normali, cu familie si copii suferă.
Cum ai gândi daca, in urma evoluției pieței, rata la casă ti-ar crește cu 50% in 3-5 ani? Ai cere intervenția statului sau ai zice „asta e, piața libera”. Ca din câte imi amintesc, pe varianta a 2a puțini au mers la boomul imobiliar din 2008.
@VP
Pe scurt: In caz ca o ia statul (si nu numai) pe ulei, voi avea „ceva” cu care sa fac troc/schimb cu altul care va avea ceva. Dar daca ai doar „experienta” vizitelor in Zimbabwe, ce troc vei face?
„Ce-mi plac ăștia care trăiesc în cea mai comfortabilă și pacifistă societate din istoria omenirii și vin cu teoria conspirației.”
La fel pot spune eu despre cei care au impresia ca „lor nu li se intampla” pentru ca „trăiesc în cea mai comfortabilă și pacifistă societate” in fundu’ gol si fara nimic [socialism much? socialism + sharing = socialism la comun => …].
Și când te gândești că au murit niște oameni în ’89 să nu se întâmple asta, fiecare să aibă lucrurile lui, să le folosească după cum dorește inimile lor…
Cineva să le bată în cap faptul că, dacă iei la second-hand, nu poți vinde mai scump decât l-ai luat. Cred că asta va fi a treia (sau patra) reiterare a mentalității de samsarist comis-voiajor, de data asta, din partea generațiilor care se presupune că n-au trăit în comunism, deci, nu sunt afectate… câtă tragedie, Doamne, câtă tragedie…
Unde scrie sa vanda mai scump decat au cumparat?
Plus ca nu despre asta e vorba – e vorba ca doresc un produs SH care poate fi vandut (exista SH care se devalorizeaza foarte mult astfel incat nu mai poate fi vandut) – Exemplu – masina de lux in 2005 sau mai veche, cu motor de 2.5l sau mai mare – automobilul asta nu mai poate fi vandut; o masina cu motor de 2l din 2010-2012 poate fi vanduta (daca e euro 4 sau 5).
Uneori se poate sa vinzi ceva SH mai scump decat ai cumparat – am vandut personal un Nokia 1520 cu mai multi bani decat am dat la cumparare – evident ca nu m-am bazat pe asta, dar a fost o ocazie de nerefuzat (e cel mai bun Nokia ever, ca Nokia nu mai face telefoane).
nu este vorba sa vinzi mai scump ci la vanzare sa pierzi cat mai putin
Evident ca este vorba de cat esti dispus sa suporti din valoarea masinii pierduta prin devalorizare. Daca la noua e 50-60% pe putin, la SH poti „scapa” cu 25-30%. In orice caz, eu zic sa le aplicam o mama de bataie astora care cumpara masini SH, sa invete sa respecte lucrul nou. Ce naiba!?
Mă amuză, totuși, că unii încă persistă cu termenul ăsta forțat denumit „milenar”.
exista, reprezinta niste looseri, hipsteri si emo.
dar daca le zici milenari ii faci sa se simta importanti degeaba.
a mai aparut unul: GAFA! ( adica generatia care creste cu…….. si se folosete de…. Google, Apple, Facebook, Amazon)
Presimt ca in curand voi vedea aici publicitate la UBER.
nu nu, dar șofer la ei tot mă bag
Pe aceeasi tema:
https://brightside.me/inspiration-psychology/why-young-people-dont-buy-cars-and-apartments-anymore-238710/
„Datele au fost obtinute folosind un mix de metodologii de cercetare: un studiu calitativ de tip comunitate online, urmat de un studiu cantitativ pe targetul 15-34 de ani din Bucuresti.”
E nițel de porc să zbieri în titlu și prin tot articolul despre milenarii români, ca să afli la sfârșit că studiul e făcut pe bucureșteni.
Plus că, pe vremuri, exista bunul obicei ca, atunci când se măcănea despre studii, să se spună pe câți cetățeni au fost făcute și cam care ar fi marja de eroare. Așa am eu un filing că ăsta a fost făcut online pe doi oameni și cu om cu vreo 7% eroare, că parcă nu l-aș băga chiar așa de tare în seamă.
Eu tot susțin ideea de a face UBER pentru o săptămână la tine în Brașov.
ar fi OK ideea daca ar putea sa faca si taxi o saptamana
altfel, si daca ar picta zmee timp de o saptamana, tot ar capata o sensibilitate speciala fata de genul asta de activitate in detrimentul oricarei alte activitati.
Faza asta cu conditionarea valorii de achizitie si a modelului unui bun (masina, casa, telefon) de valoarea de revanzare e cea mai expresiva descriere a saraciei si sechelelor comunismului. Cumpar un bun pentru a folosi o parte din valoarea de nou, pentru ca apoi sa revand ce ramane unui necunoscut cu gusturi incerte sau in schimbare peste nu stiu cati ani. Sa ne luam masina DIZEL, ca are valoare mare de revanzare. Imi zicea o cunostinta, vezi, acuma meganul tau pe benzina valoreaza 5000 de euro, daca era DIZEL valora 6500. Da coaie blege, daca era dizel plateam pe el 17mii de euro si pierdeam 10500, asa am dat 14mii si am pierdut 9 mii. Da, dar de aia 1500 platiti in plus tragea mai tare…
Cum zice un prieten, cumparatorul de masina din clasa premium gen BMW seria 5 se gandeste foarte bine la valoarea de revanzare. Astfel el cumpara automat full options sau cat mai aproape de full options, pentru ca la revanzare cocalarul cumparator are pretentia sa fie full options, ca-i cade curul ala nespalat de cacat intre baile lunare daca isi ia o seria 5 fara incalzire in scaune la 8 mii de euro, desi el nu are bani de un plin de benzina inca vreo doi ani dupa achizitionarea cazanului si merge cu directia nealiniata pentru ca 100 de lei pentru geometrie e prea mult. Eu imi iau masina pentru mine, nu pentru urmatorul cumparator. Imi iau telefon pentru mine, ca nu-l revand, il pun in sertar cand am terminat cu el.
@Finch 10+
Discutia despre cum nimeni nu are nevoie de masina si/sau de locuinta e de fapt limitata la popendulatia din marile orase, unde ai un transport public foarte bun si pretul la imobiliare e foarte ridicat.
S-ar putea să mă înșel, dar personal cred că e vorba și un pic despre maturizarea si evitarea responsabilităților pe cât posibil.
O mașină trebuie întreținută, o locuință la fel. Oamenii vor libertate și independență. Nu zic că e neapărat rău, dar cred că va fi jale și prevăd o sărăcie cruntă în Europa la bătrânețe pentru generația actuală care nu pot face o planificare pe mai mult de cateva ore.
Sunt români care își imaginează că vor plăti chirie si întreținere din pensia plătită de statul român? La rata curentă a natalității? Cine va platii acele pensii? UE? Nemții sunt dintr-o situație de n ori mai sumbră din acest punct de vedere.
Da, cât ești tânăr e fain să poți închiria mașină, dar după o vârstă parcă ar fi bun ceva care chiar dacă e mai vechi, măcar nu te costă pe km sau pe oră.
Nu știu ce să zic, poate eu gândesc mai conservator pentru că schimb prefixul imediat dar un pic de proprietate tot e bine să ai.
Nu zic să te lăfăi în apartamente scumpe sau vile, dar ceva de unde nu te poate da nimeni afară dacă mâine ai un accident si nu mai poți munci pe salar corporate. Sau dacă 2-3 luni nu îți găsești de lucru.
Sharing economy este pentru capitalism ceea ce a fost cartela* pentru comunism. Semnul eșecului economic. Acela care își pune casa pe airbnb, care își pune mașina la dispoziția UBER ar fi trebuit să aibă un serviciu plătit decent astfel încât să nu mai aibă nevoie de al doilea job. Faptul că aceste sisteme „înfloresc” arată cât de mulți oameni au sărăcit și nu-și mai permit un trai decent dintr-un singur salariu.
* Pentru cei care au deschis televizoarele mai târziu, după epoca de aur a comunismului românesc (1968-1981, când în România nivelul de trai era aproape sincronizat cu Vestul), ca să poți cumpăra o pâine, un litru de ulei, una, alta, aveai nevoie de un cartonaș în care tovarășa gestionară îți bifa achiziția. Nu este vorba de cea ce știți voi acum, SIM de telefonie mobilă.
Cristian Banu, Romania nu a fost niciodata aproape la fel ca vestul. Mitul prosperitatii inainte de anii 80 nu vrea sa moara. Mie mi-au povestit parintii cum in anii minunati ’70 mancarea se gasea tot cu mari eforturi. Nu la fel de mari ca in anii 80, dar tot trebuia sa dai dovada de inventivitate sa cumperi mancare.
@rox Poți să cânți la altă masă ? Tipul ăla vorbește din ce a trăit, nu din ce a auzit. Și eu la fel. Am trăit și perioada în care găseai tot ce doreai, pină prin 1983, dar și perioada în care primeai un kg de pîine pe zi și citeai la lumina lumânării.
Culmea e că toţi aveţi dreptate :))
Ideea e că fiind totuşi comunism şi nu piaţă liberă, marfa circula pe bază de lupte interne de partid. Puteau exista şi au existat zone unde a fost naşpa şi în anii 70. Pentru că, chiar dacă era cerere, marfa se plimba tot pe interese de partid.
De ex dacă-i întrebi pe cei din Sibiu, la ei a venit criza mult mai târziu, ştim toţii din ce motive şi cine trăia acolo şi avea influenţă relativ mare.
De exemplu în Oradea mie maică-mea îmi povestea că atunci când un moldovean se mutase în Oradea cu serviciul în anii 80, a rămas şocat când a văzut că în alimentară chiar se găseau alimente. Chiar credea că e ceva conspiraţie la mijloc, nu i-a venit să creadă, şi-a umplut plasele şi a mers acasă la soţie care a fost şi mai şocată ca el, credea că le furase :))
Aşa este când trăieşti izolat, fără informaţii, şi cu libertate puţină de mişcare: crezi că peste tot e ca la tine.
Asta cred că au şi vrut comuniştii, au menţinut controlul mai bine aşa.
Chiar trebuie studii sa aflam de ce tinerii nu mai cumpara case? Preturile au crescut, salariile sunt de rahat, bancile blocheaza piata, student debt, educatie de rahat, inflatie de diplome, HR defect. N-are nimic de-a face cu anu in care s-au nascut…