Pandemia văzută din Cehia

La începutul anului (ianuarie – februarie), pe când încă nu lovise pandemia serios în Europa, autoritățile au făcut o campanie de informare să le zică oamenilor că, băi, dacă veniți din China, dacă aveți febră și tușiți, mergeți la medic, just in case. Oamenii în schimb făceau mișto de virus, la modul “buahaha, ăstora le tremură fundul pentru o simplă răceală”, “e departe virusul, e la chinezi, nu vine aici”. Apoi a început să apară câte un caz ici-colo. Lumea în continuare la fel de relaxată, un caz-două nu-s un capăt de lume, e ok, își vedeau în continuare de concediile lor pe pârtiile de schi din Austria, ca virus nou, alea-alea, dar concediul pe pârtia de schi e sfânt și dat de la Dumnezeu, chit că în Italia situația începea să fie albastră rău.

Și au început să se înmulțească cazurile, așa că guvernul n-a așteptat și a luat rapid cea mai bună decizie: lockdown, masca pe față peste tot (inclusiv în aer liber), magazinele neesențiale închise, restaurante/baruri închise, fără petreceri etc. Era permis doar mersul la muncă, magazin (alimentar), vizitat familia/prieteni, plimbări în natură (ba chiar Ministrul Sănătății încuraja oamenii să iasă la alergat/plimbat prin natură). Au mârâit un pic oamenii, dar era încă destul de frig, oricum tot în casă stăteau. Astfel a fost ținută sub control răspândirea virusului, nu s-a ajuns la situații de tipul celor din Italia, Spania sau Franța. 

Au mârâit mai mult patronii de restaurante/baruri și cei din turism, e și normal, lor li s-a închis businessul. Dar majoritatea restaurantelor sau a barurilor de prin cartierele mai puțin turistice s-au adaptat rapid – livrări la domiciliu sau și-au deschis un geam și-ți vindeau berea și mâncarea așa. Nu ideal, dar destul cât să supraviețuiască și să-și păstreze angajații sau măcar o parte din ei.

Au avut însă de suferit major toate turist-trapurile din centru. Jegoșii ăia care au crezut ca englezii beți veniți la stag parties în Praga vor fi tot timpul acolo, aăa că vindeau orice la de 4-5 ori prețul normal. Ăștia au fost loviți greu de pandemia asta, pentru ca au rămas fără clienți. La sfârșitul lunii mai, când s-au ridicat restricțiile, 25% din baruri și restaurante nu s-au mai deschis; fix alea care în care nu vedeai picior de praghez, ci doar turiști beți. Prin zonele neturistice n-am văzut restaurant sau bar care sa fi dat faliment din cauza lockdownului, aproape toate s-au adaptat, au supraviețuit, dar n-au dat faliment. Prin centru, jale, că s-a dus vremea în care vindeau o bere mică și proastă la 6 euro.

Au avut de suferit masiv idioții care s-au împrumutat peste puteri pentru a cumpăra apartamente în centru, bazându-se că le pun cu 100+ de euro pe noapte pe AirBNB și din banii ăia acoperă rata la apartament și le rămâne și lor un profit frumușel. Ăștia s-au trezit fără clienți și cu o rată de plătit pentru un apartament cumpărat la un preț extrem de supraevaluat, că doar treaba mergea bine și vor exista mereu englezi beți dornici de bere ieftină, curve și droguri pentru un stag party. Nu pot decât să mă bucur, pentru că ăștia au distrus complet piața imobiliară din Praga.

Au suferit sutele de hoteluri care se bazau pe aceiași englezi beți pentru businessul lor, hoteluri care oriunde altundeva ar fi dat faliment rapid. Au avut de suferit curvele și dealerii de droguri din centru. Au suferit și zecile de bordeluri deghizate în strip-baruri. Pe scurt, au fost afectați masiv exact ăia care-i jumuleau la sânge pe turiști. Acum să nu credeți că am ceva împotriva jumulirii turiștilor de bani, doamne ferește, n-am nimic împotrivă dacă o parte din banii ăia ar intra în economie. Dar nu, cereau 100-200-300 de euro pentru o cameră pe noapte (depinde de hotel, evident) și angajau (ilegal sau la limita legii) ucrainience și moldovence sa facă curat în hotelul ăla pentru 400 de euro pe lună. Păi în condițiile astea permite-mi să râd când aud că tu, patron de hotel care până acum făceai zeci de mii de euro profit pe lună, ai probleme pe pandemia asta. Cât despre restul care jumuleau turiști (curve, dealeri, strip-baruri) numai de bine, m-am săturat ca pe centru seara să fie câte o curvă și câte un dealer la fiecare metru; puneți mână la muncă, bă, nu va plângeți.

Au fost și afaceri pentru care pandemia asta a fost mană cerească. Firmele de curieri se dădeau peste cap să angajeze oameni în timpul pandemiei, postau anunțuri peste tot, angajau pe oricine, pentru că nu făceau față comenzilor. Am încercat în timpul pandemiei să-mi comand chestii de la supermarket online, erau atât de ocupați încât primul slot liber era peste o săptămână și ceva.

Turismul din restul Cehiei a avut cel mai bun an pe pandemia asta – toată vara a fost, ca niciodată, ocupat 100%, din cauză că oamenii au ales să rămână în țară pentru concediu anul asta.

E clar că toți am fost afectați de pandemie și de măsurile luate, dar, cel puțin în Praga, impactul major a fost la turist traps. In rest a fost oarece impact, dar nu cat sa-i distruga.

Și să descriu un pic și modul în care s-au comportat oamenii pe pandemia asta:

În primăvară, oamenii au înțeles la un moment dat că e groasă, așa că au respectat regulile și restricțiile fără prea mari mârâieli. Dar oamenii sunt niște ființe extrem de ciudate, după 3-4 săptămâni deja nu mai suportau să „stea în casă”, deși nimeni nu le interzicea să iasă, singura diferență era ca nu mai puteau merge la magazine neesențiale și prin birturi. Te puteai plimba prin parcuri, puteai să mergi pe munte, puteai să mergi în alte orașe să le vizitezi, dar nu, pentru că erau birturile închise, toți tâmpiții credeau că-s la închisoare. În momentul în care s-au relaxat măsurile, toți cretinii s-au bucurat de parcă ar fi fost eliberați de la Auschwitz.

În ziua în care s-au redeschis barurile a fost o nebunie. Peste tot erau oameni beți – ca melcii după ploaie. Ieșeau din autobuz ca să cadă în fața ușilor, unii treceau strada beți rangă, alții erau căzuți în șanț, a fost o beție generalizată, doar pentru că birturile s-au redeschis după 8 săptămâni de pauză.

Și asta a avut un efect negativ; acum când a lovit al doilea val, lumea în general a minimizat riscurile – și-au zis că, uite, în primăvară am avut tot felul de restricții și impactul (din punct de vedere a numărului de spitalizări și decese) a fost minim, fără să se gândească că tocmai datorita restricțiilor a fost ținută sub control răspândirea virusului. Rezultatul – în momentul de față Cehia boxează 15.000 de infectați pe zi la o populație cât jumătate din populația României.

Când s-au ridicat restricțiile după primul val, ce s-au gândit niște capete „luminate” – hai să facem o petrecere mare; o cină cu 1.000 de oameni pe Charles Bridge; hai să luăm cu asalt cluburile, că uite, virusul ăsta periculos a avut un impact minim. Roadele le culeg acum, când spitalele nu mai fac față.
Și din cauza asta mă enervează maxim când vad imbecili care urlă că nu vor „botniță” și că guvernul (în cârdășie cu Bill Gates și Soroș) ne controlează forțându-ne să purtăm măști. Nu fac legătura dintre toate restricțiile impuse și faptul că datorită restricțiilor virusul nu s-a răspândit foarte tare. Nu, dom’le, lor li s-a luat „dreptul” fundamental de a merge-n birt. Nu pot trăi câteva săptămâni fără a călca într-un birt și cu o bucată textilă pe gură și nas în locuri publice. I-aș lua pe toți ăștia într-o vizită de câteva minute prin secțiile de terapie intensivă unde-s oameni intubați, să-i vadă cum se luptă pentru viața lor.

Înțeleg, ești tânăr, sunt mici șanse să te dărâme virusul ăsta. Pe tine nu te omoară. Dar ai părinți, bunici, care sunt mai vulnerabili și nu te gândești ce efecte ar avea virusul asupra lor. Sunt alți oameni care ar avea nevoie de asistență medicală, iar ei nu sunt Trump, să îi ducă elicopterul la spital în secunda în care se simt mai rău. Nu, nimeni nu se gândește la asta. Tu treci cu bine peste, dar părinții tăi?

PS: da, știu că mortalitatea e de 1% (sau pe acolo). La populația României, asta înseamnă mai mulți morți decât în al doilea război mondial. În SUA, în momentul de față, după 6 luni de pandemie, au murit de 2 ori mai mulți americani decât soldați americani uciși în al doilea război mondial pe frontul european. Let that sink in.