Viața mea în dosarele lor

Vasile Gavrilescu n-a uitat niciodată acea dimineaţă din mai 2001. Plecase din Horezu de dimineaţă, când soarele nu îmblânzise încă aerul aspru. Nu dormise toată noaptea, consumat de curiozitatea vederii dosarelor lui de Securitate. Undeva printre paginile lor trebuiau să fie şi manuscrisele romanelor lui confiscate de comunişti. Venise la Bucureşti să le recupereze. Când trenul a şuierat oprirea în Gara de Nord, şi-a pus taşca în spate şi a plecat legănat spre sediul din strada Dragoslavele.

„Bine aţi venit, domnule Gavrilescu”, l-a întâmpinat o tânără angajată de la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. „Câte dosare să vă aducem?”

Îşi căuta bricheta şi pachetul de ţigări şi a răspuns într-o doară. „Păi, aduceţi-le pe toate.”

A hotărât că poate să savureze o ţigară înainte să intre în sala de lectură. Era prea devreme ca să fie plin acolo. Mesele miroseau a proaspăt spălat şi ferestrele deschise aduceau un aer reavăn. Gavrilescu s-a sprijinit în spătarul scaunului şi s-a lăsat pradă amintirilor. Imagini, sunete, întâmplări, cioburi risipite din viaţa lui.

Era singur acasă în dimineaţa aceea de 23 noiembrie 1972. Soţia lui se internase în spital. Ceaiul fierbea pe reşou în ibricul emailat, când a auzit bătăi în uşă. Trei securişti îmbrăcaţi în civil i-au vânturat pe sub nas un ordin de percheziţie şi o scrisoare anonimă care îl acuza de contrabandă cu pietre preţioase şi deţinere de valută. Lui Gavrilescu i s-a părut amuzant. Le-a dat drumul să caute.

Au aruncat demonstrativ câteva cărţi din bibliotecă şi s-au îndreptat spre bucătărie. În stânga era o măsuţă de toaletă, cu sertarul plin cu lenjeria copiilor şi cu jucării. S-au dus direct la ea, au scos sertarul şi l-au golit. Au deşurubat cu răbdare fundul dublu şi au găsit manuscrisele. Patru caiete dictando. Patru romane anticomuniste. Gavrilescu n-a mai putut să zică nimic. A simţit cum i se înmoaie picioarele.

După o zi şi o noapte de declaraţii la Miliţie şi la Securitate, a plecat la spital. S-a aşezat pe pat lângă soţia lui şi i-a povestit tot. Ea l-a privit neîncrezătoare şi l-a dojenit: „Ei, dacă te ţii de prostii...”.