Bine ca venise Nokia! Precum un musafir civilizat, a si plecat la timp. Si ce planuri ne facusem cu ei! Prin 2001, se vorbea ca vor sa deschida un centru de R&D la Iasi. Dar, las’ ca nu sunt singurii care ne-au mintit; mai ieri, si Mercedes ne iubea, din vorbe, si ne facea promisiuni ametitoare despre o linie de asamblare pe undeva prin Transilvania…Ai naibii capitalistii astia!
Dar noi, noi n-am gresit cu nimic? Hai sa vedem.
- 1. Suntem prea scumpi. Nu glumesc. A fabrica aproape orice bun de larg consum in Europa este o moarte lenta si sigura. Tarile din Europa de Est care au prins pasul la outsourcing de fabricatie l-au prins acum 20 de ani, inainte de aderarea la EU. Intre timp, s-au reprofilat catre servicii. Romania nu mai poate, cuantificabil, sa fie la fel de ieftina precum China si India.
Asta e. Toate companiile mari isi muta liniile de fabricatie si asamblare catre Asia; dupa parerea mea, Nokia o face chiar prea tarziu.
2. Nu ne cunoastem valoarea. Nici aici nu glumesc. Pe piata de sourcing, in lumea aia mare, Romania este vazuta ca o destinatie extrem de viabila pentru doua lucruri – call centre/helpdesk, si ADM (Application Development and Maintenance). Call centre/helpdesk, pentru ca romanii au (se pare) o capabilitate mai buna decat alte tari din zona de a invata limbi straine. Sunt call centers mari in Transilvania in care operatorii vorbesc patru-cinci limbi, si suntem o destinatie preferentiala pentru Franta si Germania, care in general sunt greu de convins.
Cu ADM-ul e si mai haios – am un amic care se plange, in continuu, ca de la compania lui vor fi date afara 50 de femei care stiu COBOL. Unde o sa se duca femeile astea, boceste el, ce o sa faca, sunt femei la 40 de ani…Eu, care stiu ca Accenture si IBM platesc hand over fist pentru un operator de COBOL (da, inca mai exista aplicatii in COBOL, si exista o piata pentru limbajul asta de programare!) stiu unde pot sa se duca. Pentru Accenture, ar trebui sa se duca la Timisoara; pentru IBM, numai pana la Baneasa.
3. Nu ne tinem cuvantul. Romanilor nu le plac contractele – dar deloc. Oriunde ai merge, vei gasi cel putin o persoana care sa spuna ca ne intelegem noi…altfel. Ei bine, nu, nu ne intelegem altfel, si cu siguranta nu la nivel de middle management. Si mai mult, avem o mentalitate care ne face pagubosi in ambele sensuri: nu stim nici sa vindem, nici sa cumparam servicii.
Am alt prieten care mi se plange mereu de indienii cu care lucreaza – ca nu se intelege cu developer-ul, ca a intrat in inatrziere cu aplicatia pentru ca indianul nu face bine ce face, ca ala nici n-a inteles cerintele…
Pai, OK, zic eu, nivel de servicii contractat? Cale contractuala de remediere?
E, parca eu ma uit la contract, zice el ofensat.
Nu te uita, nene. Mai bine plangi in bere.
4. Infrastructura…Am adus patru clienti la Bucuresti pentru due diligence. Am facut doua ore de la aeroport pana in centru. Au plecat inapoi ingroziti, si cam 500 de locuri de munca au plecat cu ei, catre Polonia.
Altii, de capul lor, au facut prostia sa aterizeze la Bucuresti, cu gandul ca inchiriaza o masina si in patru ore sunt la Timisoara. Ahem.
Dar, nu e totul pierdut. Oricat ar parea de ciudat, atunci cand incepe treaba, suntem vazuti ca fiind foarte profesionisti si ca avand o etica de munca superioara altor tari din Europa de Est. Avem cateva avantaje mari: talentul pentru limbi straine care ne poate fi folositor in orice linie de BPO (Business Process Outsourcing), si faptul ca stim programare. Incet-incet, desi sunt mici, se deschid aeroporturi care ne vor ajuta sa scapam de blestemul soselelor. Avem avantajul geografic de a fi near-shore (off-shore, dar mai aproape), si Europa Centrala, care este o piata aproape virgina in termeni de sourcing are mai mare incredere in noi decat in China sau India. Suntem inca mai ieftini, ca destinatie, decat Cehia, si in curand vom fi mai ieftini decat Polonia.
Trebuie numai sa intelegem ce putem sa vindem; cum trebuie sa vindem; cui puteam sa vindem – si sa nu ramanem intepeniti in proiect. Timpul manufacturii a trecut, si e un tren pe care Romania trebuie sa admita ca l-a pierdut – nici o companie sanatoasa la cap nu va mai deschide fabrici si linii de asamblare in Europa.
Da, capitalismul e al dracului, dar mai avem timp sa profitam de asta.
Daca te-as ruga sa nu folosesti expresii de genul „sa ne vindem” crezi ca ai putea tine cont? Nu stiu cum sa zic dar suna asa aiurea. Stiu ca este o expresie extrem de comuna pentru unii dar eu ma gandesc involuntar la mine ca si cum as fi o marfa expusa pe taraba. Si nu-mi place ideea.
In rest, articolul surprinde cateva lucruri destul de dureroase dar adevarate. Avem (sau inca mai avem) potential dar s-ar putea sa ramanem cu el daca nu ne trezim mai repede la realitate. Din pacate multe lucruri nu tin de noi (nivelul taxelor+infrastructura – ca sa aduc aminte de cele expuse de tine mai sus).
Cat despre prezenta call-center-urilor in Romania: e logic, cum sa nu-ti convina? Ai o armata de oameni care stiu o gramada de limbi straine (multi le vorbesc chiar pe cele putin mai „rare” a.k.a. cele nordice), ii platesti cu aproape nimic, aia in cativa ani vor dezvolta tot felul de afectiuni la nivelul corzilor vocale si nu numai si dupa aia gasesti altii. Biznis frate. Uite aici chiar ne vindem, dar prost.
măi zoso (știu că citești comentariile de aici), de când ai făcut
propunerea cu outsourcing’ul pentru zoso.ro am citit și bune și rele!
la polul plus s’a situat iulia, cu articolul de față, iar la polul minus, articolul
cu facultatea, scris de iulia!
dracu să le mai înțeleagă pe femei!
Pe AMD nu suntem mai ieftini decat rusii sau ucrainienii. De fapt, suntem cu 20-25% mai scumpi…si mult mai putini (adica avem o piata deja aglomerata).
Pentru tot ce inseamna productie in lohn suntem scumpi. Asta include si Nokia.
Mai este o zona pe care am putea sa excelam daca am avea infrastructura rutiera sau feroviara bine pusa la punct si anume industria grea sau industria usoara producatoare de componente (nu cea de lohn). De fapt, daca te uiti pe piata ai sa vezi ca celor din industria grea le merge bine: Tenaris (Silcotub), Valeo, Leoni, Saint-Gobain, Doosan (IMGB), etc. Ultimii sunt coreeni, de ce crezi ca au cumparat IMGB de la Kvaerner si nu s-au dus vis-a-vis in China?
Motivul principal este transportul. Adidas isi aprovizoneaza toate magazinele din Paris pentru o luna cu echivalentul a $70000 taxe de transport pentru a aduce marfa din China. Un singur tub mai mare transportat din China in Franta ar costa cam la fel, ca sa nu spunem ca trebuie asigurat altfel pentru transport pe mare, etc. Avem iesire la mare, avem Dunarea pentru transport ieftin catre vestul Europei. Stam insa prost cu transportul de la poarta fabricii, adica exact drumuri si cai ferate.
In al doilea rand avem specialistii. Sa stii ca exista o diferenta fundamentala intre muncitorul calificat la locul de munca de la Nokia si muncitorul calificat de la Silcotub.
@cristi
Nu ii platesti cu aproape nimic – ii platesti OK pentru locul din care vin. In Romania, asta poate insemna 600 de euro, In India, poate insemna 60. Si, in marea lor majoritate, oamenii evolueaza, pleaca din call center, si merg mai departe, lasand loc pentru altcineva. Cineva care vorbeste olandeza sau norvegiana, in Cluj, nu o sa ramana intr-un call center toata viata, si nu o sa dezvolte diverse afectiuni la corzile vocale
E o afacere buna pentru ambele parti.
@Maria
De acord a popos de ADM – insa aici suntem in zona fericita in care rusii si ucrainienii nu vorbesc engleza (chiar aproximativa) mai bine decat noi. Pe ADM suntem cam 50% peste India, dar suntem aici, si avem a time zone advantage.
@Iulia
600 EUR / luna intr-un call center? In Romania? Unde ? Hai sa fim sinceri. La banii astia se faceau toti vorbitori, crede-ma.
@al_core
Stii ce zice Zoso – savantii au descoperit ce vrea femeia, numai ca intre timp, ea s-a razgandit