România: orașe care nu au motive să existe

Locuitorii orașului Carei au rămas fără curent electric în noaptea de Revelion, autoritățile nereușind să rezolve problema decât ieri seara, după două zile. În seara de Revelion, o avarie majoră a lăsat fără energie electrică jumătate din oraşul Carei. Mircea Tămaş, directorul Sucursalei de Distribuţie a Energiei Electrice Satu Mare, a arătat că, după ce avariile înregistrate în seara zilei de 30 decembrie au fost remediate, alte avarii au apărut în 31 decembrie, iar de atunci s-a lucrat încontinuu pentru remedierea acestora. (sursa)

V-ați întrebat vreodată în timp ce treceați printr-un oraș sau sat care e rațiunea acestuia de a exista? De ce oamenii sunt în continuare acolo? De ce insistă? Ce produce orașul ăla încât locuitorii să nu moară de foame?

Răspunsul, în multe cazuri, este “nimic”. Sunt orașe care trăiesc de pe urma benzinăriei din oraș, non-stopului unde opresc călătorii care nu știu de benzinărie și atât. Nu există industrie, nu există turism, nu există nimic. Cei care sunt angajați lucrează la stat sau în comerț, la cele 4-5 magazine din oraș. Restul lucrează grădinile de la marginea orașului sau primesc bani din pensie sau din străinătate.

Nu știu cum e prin Carei, dar am un exemplu la fel de bun. Abrud. Fiți atenți la peisajul ăsta. În stânga un bloc care pare abandonat, dar care are două apartamente locuite. În mijloc niște lemne pentru sobă. Sobă, nu centrala blocului. Nu. Fiecare cetățean își cară lemnele în casă și le bagă la soba proprie.

Plus, în acest bloc locuiește un domn care are un BMW. În mijlocul orașului există o fâneață.

Întrebarea e simplă: care e logica Electrica sau Apa pentru orașul ăsta? Să schimbe cablurile pentru ce? Pentru câți ani? Se prevede vreun viitor pentru orașul ăsta?

Dacă sunteți din Carei sau Abrud sau orice alt oraș în care locurile de muncă sunt la stat sau la tejghea, fugiți cu prima ocazie. Nu vă faceți două camere în curte la tata, nu cumpărați o bucată de pământ lângă fâneața lui nea Nicu, nu priviți cu jind la unul din apartamentele goale din blocul ăla abandonat. Fugiți! Dacă aveți 40 și primiți o ofertă de muncă într-un oraș unde sunt atât de multe benzinării încât nu le puteți număra pe degetele unei singure mâini (6 adică), acceptați-o! Copiii voștri vă vor mulțumi că v-ați gândit și la viitorul lor când ați ales calea necunoscutului în detrimentul confortului unui oraș mort.

Și am două comparații de orașe care au un scop și o activitate.

Brenda, Nevada. Un scuipat de oraș, nici nu îl găsesc pe hartă. Vreo 20 de case, un service auto, două magazine, două diner-uri, un tatoo shop, un netcafe, o benzinărie. Orașul trăiește exclusiv de pe urma trailer park-ului din apropiere, care are în jur de 100 de trailere, unele mobile, altele nu (o casă stil trailer costă ~20.000$, curentul pe 6 luni e cam 1.000$, utilitățile cam tot atâta, pentru două persoane). Faza cu trailer park-ul e așa: oamenii și-au încheiat treaba cu societatea, au ieșit la pensie, au făcut boli care nu le mai permit să muncească, bla bla, s-au mutat la trailer park în mijlocul deșertului  și o freacă. Se plimbă prin deșert, fac activități de boșorogi, joacă table, se uită la tv. Nu au chef să gătească, se duc la diner să mănânce. Orașul are activitate de pe urma acestor oameni.

Nieburg, Wesser. Un alt scuipat de oraș, la 40 km de Hanovra, înconjurat de vreo 6 sate. Oamenii de aici se împart în două: cei mai mulți lucrează la Hanovra, restul pentru oamenii care lucrează la Hanovra. Fermele din zonă sunt lucrate mecanic, nu au 300 de oameni care dau la sapă, satele au toate utilitățile din lume, totul arată ca in filmele americane.