Am trecut ieri pe lângă un rezidențial din București care poartă, pentru mine, o poveste amuzantă. Rezidențialul a fost ridicat de un cetățean israelian, notarul care s-a ocupat de toate apartamentele avea un fiu cam pierde-vară așa, care nu prea voia să muncească, dar a fost băgat pe fir ca să facă site-ul rezidențialului. După care tipul a mai construit două rezidențiale și a făcut și site-urile alea. Nefiind prea mult de muncă, le-a făcut repede și decent și așa a intrat pe firul recomandărilor și a obținut primele contracte.
Partea amuzantă nu e asta de mai sus, ci asta: într-un interviu, fiul, care acum e antreprenor cu acte în regulă, e întrebat cum a obținut primele contracte. În loc să facă ce face antreprenor, să mintă cu spume despre cum a simțit el piața, tipul a crezut că aia îl întreabă chiar de primele primele contracte, ala pe care i le-a aruncat mă-sa. Și a zis că nu poate să vorbească despre asta.
Faza asta n-a apărut în interviu, mi-a povestit-o jurnalista care luase interviul. Râdeam că întrebarea ar fi trebuit formulată așa “cum ai obținut primele contracte despre care poți să ne spui” și nu “cum ai obținut primele contracte, poți să ne spui”.
Am scris 3 paragrafe ca să vă spun în al patrulea că ziarele și site-urile de business sunt pline de oameni care și-au început cariera cu cea a mai picat de la părinți, cu mici spălări de bani, cu impulsuri, sinecuri și conexiuni și acum le povestesc altora cum să reușească în viață, pentru că nu e nimic greșit să le spui fraierilor să viseze.
Primul milion este mai greu de facut pe urma banii vin de la sine, de exemplu Victoras Micula a tocat 10 milioane de euro pana sa castige 1 milion.
plot twist: avusese 11.
Dar uite acuma e versat pe domeniul asta, si poate sa faca un business. Cum sa toci bani cand ai prea multi, tips & tricks de la Victoras, antrenor personal de tocat bani. Si nu duce lipsa tara de potentiali clienti.
Primu milion e greu de „explicat” nu de facut
E bani boss, tocmai am împrumutat 3 miliarde iepuroi…să meargă în continuare capitalismul mioritic….
cica europenii rai nu ne mai dau bani imprumut, ca suntem prea dinamici economic si sa nu le luam fata, asa ca vom lua de la rusi, numa ca astia vor sa garantezi cu aur
Daca iese PSD din nou, ramanem si fara aur.
Cum ai ajuns milionar?
Am fost miliardar si am cunoscut o romanca :)))
Da, aşa e. De multe ori, antreprenoriatul e construit pe un anumit avantaj, fie financiar, fie social, fie o conjunctură ilegală.
Totuşi, mulți ne naştem sau avem avantajele astea, dar nu suntem în stare să facem nimic cu ele. Asta e, de fapt, de admirat la antreprenori. Au folosit avantajul şi au creat ceva. Sau, au dus afacerea familiei mult mai sus.
Un văr de-al meu are părinți foarte bogați, dar nu face nimic. Are 43 de ani, stă pe banii lor. Altul, de 38 de ani, lucrează ca referent la primărie, ca să nu moară de plictiseală.
Ce e admirat dacă cheițele de aur sunt limitate la niște grupuri mici din țară?
E ca și cum îl admiri pe prințul Charles că s-a născut în familia Windsor și că nu s-a născut în Tecuci.
nu e vorba de cheita de aur. avantajul poate fi oricare: o casa la tara, un teren la tara, parinti optometristi, un frate care lucreaza in belgia, un talent special/sportiv.
Tziahs eu cred că nu pricepi ce ai scris, poate nu m-am făcut nici eu înțeles.
Uite, un punct de referință: https://www.facebook.com/story.php?story_fbid=1995866657172659&id=100002480316549
Si cand parintii aia foarte bogati se retrag din activitate (ceea ce se va intampla curand) ce va face fiul de 40+ ani?
no stress, parintii lor au venituri pasive serioase: chirii din cateva spatii comerciale, case si 11 apartamente…
Sunt la vl doi frati care toat viata lor au fost baietii lu tata. Tata fiind toata viata lui ori prefect, ori consul pe undeva prin lume….. ala micu din baieti a cumparat (acum 10-13 ani cam asa) perla oltului din calimanesti de la dinel staicu pe 10.000$ !!!!!! Bani de seminte si acum si la vremea aia. A bagat bani multi in ea si azi arata bine si produce…. el zice ca e antreprenor si tot ce a facut a facut pe munca lui 😂😂
Concluzia: e usor sa reusesti in viata cand cineva iti deseneaza drumul si tu doar trebuie sa mergi pe el…
Pe taticu il cheama „perpelea” pt cine vrea sa verifice povestea pe google….
Majoritatea poveștilor de „succes” prezentate în publicațiile de specialitate au în spate ceva dubios.Ori sunt anexe ale firmelor părinților, ori sunt puși în fața de alții care nu trebuie sa se vadă, ori sunt pur și simplu „povesti” dacă verifici datele pe mfinante.
E foarte adevărată și asta.
În vest, lucrurile sunt chiar laxe, ăia spun pe față, nu le e rușine, nu le e cu minciuna.
Ori noi, fiindcă știm cum funcționează pilele și relațiile, normal că ăstora le e rușine dacă li se pune lumina în chelie, cu un microfon sub părul nasului, să spună (transparent) ce a făcut de a reușit, ori ei au punct de plecare ”Păi tati l-a știut pe domnul primar/ministru/general de Securitate/mătușa Tamara etc” sau ceva asemănător.
E interesant că la câtă bagabonțeală se expun ăștia (cum era ăla cu elicopterul în Mamaia vara trecută, dacă mai ține minte cineva), lor tot le-ar fi rușine dacă sunt frecați cu întrebările, devin nervoși, devin agitați, numai să evite.
nu poti fi capitalist fara o acumulare de capital, dar acumularea de capital devine capital doar daca este pusa in miscare de un antreprenor. mai este nevoie si de asa-numita libertate economica. romania sta destul prost la toate capitolele.
asta ca asta, dar mie imi plac mai mult povestile de genu „a preluat afacerea familiei si dupa 10-15 ani a dus-o pe culmile succesului” – adica exact acolo de unde a luat-o, doar ca nu a falimentat-o – si apoi i se atribuie premiul de antreprenorul anului de whateva asociatie biznis. How cool is that?
cel mai tare a fost Irinel care saracu’ a iesit la o plimbare pe bulevard si doi francezi l-au combinat la o mega afacere.
da, nici nu-l cunoșteau pe ta-su
Bă dar chiar, că tot ziseși de Irinel.
Chiar mă întreb dacă tac-su, comunist/sinecurist/securist ce e era, așa să se fi uitat la fii-su și să nu-și fi spus în momente intime, de față cu el sau în mintea sa ”Bă da’ nicio tragere de inimă cu tine?”
Nu vom ști niciodată dar e bine să ne jucăm cu supoziția asta. Tac-su era samsar, ca Becali sau ca Marius Iliev cu otrava aia TEC, nu zici că era ”businessman” de rangul lui Nobel, Zaharoff, Wilsdorf și alții. Că samsarul nu e businessman, e un contrabandist cu sau fără acte.
La fel vezi cu Năstase… ce dracu, a tras atât de mult cu Mitrea & Hrebenciuc, și-a uns băieții cu toate alifiile pe care putea (așa cum au făcut-o și alții, prin Elveția, Sorbonna, Oxford, Cambridge etc) și prin parlamentul UE… ce a rămas? Păi, cu niște cluburi de fițe, pe unde pot băieții să spele banii lu tati să trăiască, iar tac-su cu o fundație unde se adună ocazional bătrâni iliescieni, prin care lobby-ul muscalilor depinde să aibă o voce prin România.
Și niciunul… niciunul, niciunul nu sunt în stare să recunoască că spițele lor nu merită nimic, la cât au furat și șmenit. Dar nu le pasă, ”să fie familia mea asigurată, restul să moară, nu-mi pasă”.
cred că majoritatea speră ca, după 10-20 de ani de cărat în spate loazele astea, ei să facă ceva in viață. să ajungă pe picioarele lor. să preia ei frâiele. vezi faza asta sau vezi cum hrebenciuc își bagă copilul în CA-uri prin SIF-uri.
Suferă de rușine dacă ar fi spus de asta? Unii ar putea spune că putea să mintă ca un porc dar chiar nu avea nimic cu ce să se rușineze (poate că l-au luat mai târziu în interviu cu asta și ”a obosit” între timp). Să zică: ”Primele mele contracte nu au fost ale mele, mai degrabă am avut un contract de muncă la/pentru maică-mea fiindcă, la vremea aceea, avea nevoie de un web designer – ceea ce mă pricep, pe lângă lucrurile pe care le fac acum – care să știe cum stă(ea) treaba cu piața bunurilor (publicitate, negocieri, ș.a.).”
Păi normal, cum altfel să ia nașterea așa-zisul capitalism românesc decât din fosa septică comunistă cu sinecurile, rubedeniile, favoritisme și altele.
Fraierii visează, asta e clar, cine nu ar fi vrut să se nască într-una din grupurile postdecembriste? Dar ei sunt & rămân ticăloși fiindcă nu rezolvă nimic cu minciuni și clișee traduse din engleză – așadar, greșit, foarte greșit nu tocmai pentru scopul fraierilor.
Mie imi plac povestile de genul, „A renuntat la jobul din corporatie si a investit 200k in ……(insert business here)” spuse prin toate ziarele de „business”. Daca nu esti country manager / vice president, top management oricum, nu stiu pe nimeni care sa castige atat de bine incat sa traiasca zi de zi (casa, masina, vacante exotice) si sa stranga bani pentru a investi intr-o afacere.
Cum, boss, a renuntat la Starbucks, nu a mai cumparat haine noi (a mers numai pe 2nd hand si pe imprumut de la prieteni) si, hopa, s-a trezit cu 200k in cont dupa 2 ani.
Da si s-a dus la Therme de 2 ori pe an in loc de Bali si Maldive pentru ca sunt palmieri si acolo.
Credeti voi ca se poate altfel? in orice parte a lumii moderne?
Eram in concediu intr-un orășel la malul Mediteranei, ne plimbam seara prin port dar fiind un oraș mic erau doar bărci mici. Intr-o seara am observat un yacht superb, chiar făceam glume ca au venit magnatii rusi sa cumpere orașul. Când colo, ce sa vezi ? Pe terasa era o familie cu 2 copii si toți vorbeau românește, erau bine imbracati deci nu era femeia de la curățenie …
România inca este o țară unde dacă ai relații si ai putina nebunie poți sa te îmbogățești, de la firma de pus borduri, pana la adus țigări fara timbru, construit blocuri fără autorizatie si cu materiale ieftine, contracte cu statul etc.
Oras mic => barci mici pentru ca barcile mari nu incap in oras sau cum, ca n-am inteles legatura?
Yacht-urile ălea se mai pot și închiria.
Pe yacht-uri închiriate cu ziua/ora sunt 99.9% din pozele fabuloșilor de pe Instagram.
Unu de la mine din oras detine G500, G63amg, Cayenne, 2x Land Cruiser, Patrol si zvonuri ca ar avea milioane in cash. Din tigari fara timbru… recent l-au luat pentru o declaratie in rest nu e deranjat. Deci se poate si fara scoala :D, are doar 8 clase dar in schimb taicasu a fost consilier judetean si la plimbat mai demult pe Base cu masina cand a fost in vizita pe aici.
măcar omul a mai avut un pic de rușine, de lipsă de tupeu maxim, d-ăla de care zice @Soldatul mai sus. câți ar fi zis ceva de genul ”am muncit, am ajutat niște prieteni pe gratis, alții au văzut ce-am făcut, le-a plăcut, au vrut și ei, dar pe bani”?!
în lipsă de Făt-Frumos pe calu’ alb te mulțumești și cu așa ceva.
Peste tot este la fel, in strainatate i se spune „networking” si la un moment dat iti dai seama ca trebuie sa lucrezi la aspectul asta pentru a trece mai sus de nivelul soricel in banca lui. Sunt o gramada de exemple de firme incepute cu banii parintilor, primele contracte au venit din relatiile parintilor sau de la firmele de unde au plecat „antreprenorii”.
Prin anii ’80, în România Literară apărea o rubrică în care era recenzată o carte occidentală. Netradusă la noi. Ei bine, într-unul din numere, s-a vorbit despre începuturile în afaceri ale marilor magnați, citându-se o carte pe această temă. Și erau acolo fel de fel de exemple amuzante. De exemplu: „mă plimbam haotic, nemâncat de două zile, pe strazile New York-ului, părăsit de prieteni, cu afacerile scrum și mi-a venit ideea salvatoare, cu ultimii bani am cumpărat un transatlantic și m-am relansat în afaceri”, sau „pierdusem tot, bani, afaceri, avere, soția mă părăsise, copiii nu mă mai recunoșteau, chiar mă gândeam să mă sinucid, dar în al doisprezecelea ceas m-a sunat un vechi prieten care mi-a împrumutat 10 milioane dolari și mi-am revenit”, sau „am avut de mic ideea că siropul de arțar va avea succes, de când am gustat așa ceva la mătușa mea din Canada, când am crescut am plantat într-un an 10 arțari, anul următor 30, în al treilea an 50, iar în al patrulea a murit mătușa din Canada care m-a lăsat mie moștenire cele 1500 hectare cu arțari”.
Pt tineri entuziasti si cu ceva bani de spart aiurea, cateva statistici din state din 2014 despre afacerile noi. Tada: 80 percent made it to the second year (2015); 70 percent made it to the third year (2016);62 percent made it to the fourth year (2017); 56 percent made it to the fifth year (2018).
Cum sa te mai apuci de afaceri, in loc sa te ia depresia, cu cifre d-astea?
Eu sunt curios daca, in Romania, cresa privata, gradinita privata, scoala generala privata si liceul privat ii ajuta pe copiii smecherilor la avansarea in cariera, si cum.
Nu ma refer deloc la facultati pt ca, in general in Romania, sunt mai slabe decat cele de stat.
Cu ce e mai castigat un copil care merge de la 1,5 ani la 18 la invatamantul privat?
@Vasile : anturajul.
@Gany
Anturajul pt copii? Sau si pt parintii copiilor? Adica fac afaceri impreuna parintii copiilor?
Sau doar copiii au colegi de aproximativ aceeasi clasa sociala cu ei si o sa se ajute pe parcursul vietii, fiind prieteni?
@Vasile: pentru copii. Nu trebuie neapărat să existe un beneficiu material. Nu trebuie să fim ipocriți. Mediul în care trăiește copilul îl influențează pe parcursul vieții.
Imi povestea un amic de ce a facut facultatea in Elvetia. Tasu avea avere de milioane de euro, constructii etc. Costa peste 100k franci doar taxa de scolarizare. Totul pentru cunostintele si pentru oamenii pe care i-a cunoscut acolo.
Nu m-am putut abtine
https://www.youtube.com/watch?v=yj6zSlyUpg8
@Saragea
Nu am inteles la ce te referi cand zici „cunostinte”. Sunt cursuri mai deosebite fata de alte facultati sau te referi la oamenii cu care a relationat?
Evident, este vorba de „oameni”. Pile. Cunostinte. Relatii. Networking.
@Vasile, ideea e ca in mediul ala a cunoscut diferite personaje ale caror familii sunt milionare, miliardare. Tipul joaca in alta liga.
Oamenii in general prefera sa lucreze cu cei pe care ii cunosc. Oricare ar fi industria. Asa ca nu e anormal ca primele contracte sa fie de la familie / cunoscuti. Daca faci treaba OK, vin si altii. Primul meu client a fost cumnata-miu (pe vremea aia nu eram inca inruditi). Am lucrat pentru o vecina, ziarista locala, am lucrat pentru firma la care dadea cu mapa consortu’, ca aveau nevoie de serviciile mele. Am lucrat cu prieteni etc. Mi-au venit contracte de pe blog, de pe forumuri etc. Alti clienti au venit prin recomandare de la cei deja mentionati.