Niciodată nu suntem mulţumiţi. Tot timpul avem impresia că merităm mai mult, că am fost nedreptăţiţi şi că suntem ignoraţi când noi vrem atenţie şi recunoaştere.
Chiar şi cei mai bătăioşi dintre noi, cei care chiar încearcă să “schimbe lumea”, deși în ce în ce mai puțini, se lasă uneori copleşiţi şi cred că au făcut destul.
Nu vă mai spun de cei ce au impresia că nu-i normal faptul că biroul în care stau, nu are vedere la pădure sau la ocean.
Nu mă înţelegeţi greşit, nu-i nimic rău în a-ţi dori să ai o viaţă frumoasă, plină de împliniri, numai că nu-s de acord cu cei care se plâng și-am spus asta de câte ori am avut ocazia.
Aţi văzut vreodată un om muncind? Aţi oprit vreodată maşina voastră, frumoasă și luată în rate, la marginea lanului de porumb, unde ţăranii la prânz îşi mănâncă mămăliga cu ceapă şi slană la umbra căruţei şi râd de li se zguduie umerii şi obrajii arşi de soare natural? Aţi văzut vreodată copii care îşi dau tenişii vechi cu cretă ca să pară mai albi şi să se mândrească cu ei la şcoală, în satele lor uitate de lume? Aţi fost vreodată la fabrica de perii, să vedeţi acolo oameni în cărucioare sau cu ochelari groşi pe nas cu câtă conştiinciozitate îşi fac treaba?
Acum uită-te în jurul tău şi spune sincer: tu personal ai de ce te plânge? Are ceva că nu ţi-ai luat încă ultimul model de telefon? Chiar nu stă în puterea ta să te bucuri de lucrurile simple pe care le ai, să-ţi doreşti altele şi să lupţi să le obţii, dar fără a te plânge?
Văd zilnic oameni nemulţumiţi. Îmi fac rău mie şi îşi fac rău lor în primul rând. S-au învăţat aşa şi mi-e teamă că ne creştem copiii în spiritul ăsta. Aştia mici învaţă repede, mai ales lucrurile rele.
Fă exerciţiul ăsta măcar o zi pe săptămână! Azi nu te plânge de nimic!
Cata dreptate ai
Am avut si eu o perioada din asta in care nu imi convenea nimic. Dupa ce mi-am dat seama ca ma plang prea mult, m-am oprit si lucrurile au inceput sa se imbunatateasca de la sine. Atitudinea conteaza foarte mult. Daca tot timpul esti nemultumit, moralul tau va fi la pamant. Pe langa exercitiul tau, mai propun unul: Sa radem mai mult si mai din suflet! Puterea autosugestiei este extraordinara 
@AlinaC- foarte bun exercitiul propus de tine: Zambiti, va rog!
@Stefan Murgeanu-
Si eu imi impun sa ma plang cat mai putin si sa imi gasesc motive pentru a fi si multumita. Nu imi place sa stau langa cei care se plang mereu si cu timpul ii „elimin” din preajma mea. Mai ales pe cei care se plang mereu si nu fac absolut nimic sa schimbe acel lucru de care sunt nemultumiti. Sau mai sunt cei care orice li s-ar intampla se plang. Se plang de orice: de trafic, de colegi, de farfuria de la cantina, de portar, de femeia de serviciu, de vremea de afara, de absolut orice … Nu gasesc in absolut nimic o bucurie…Si sunt foarte multi …..
Azi m-am bucurat pentru cele mai bune mandarine mancate vreodata
@Weigela- dap, suntem inconjuati de ei, n-ar fi rau sa incercam sa-i educam. Le facem lor un bine, ne facem si noi un bine.
Eu din principiu nu ma plang fiindca sunt structurat pe schema „am o problema – stau pe ea pana o rezolv sau pana inceteaza sa mai fie o problema”. Din cauza asta imi e extrem de greu sa ii inteleg care stau si se plang; plus ca la cat de „egoist” sunt problemele celorlalti ma lasa absolut rece. Bine, rudele de grad apropiat se exclud