Cred că una din cele mai importante decizii pe care le vom lua in viaţă este decizia să ne hotărâm mai repede în a lua decizii şi a nu le regreta. Viaţa e prea scurtă pentru a sta pe gânduri două minute pentru a te decide dacă vrei ness sau ciocolată. Le vedem mai des la cumpărături (“îmi plac pantalonii ăştia, dar nu ştiu dacă i-aş cumpăra. mai vedem şi ne întoarcem peste două ore”), dar se întâmplă peste tot. După care, maxim, mai petrecem două ore gândindu-ne şi regretând decizia luată şi explorând celelalte posibilităţi, care acum par mult mai bune.
Dacă vă opriţi un pic veţi realiza că timpul petrecut (nu mai vorbim de uzura psihică) gândindu-ne la greşelile făcute poate fi consumat mai util îndreptându-le sau facând altele.
Do things you might regret. Then, have no regrets!
De obicei cei/cele care se chinuie atat in a lua o decizie o si regreta dupa doar cateva minute, deci cu adevarat timpul este pierdut!
da dar nu e tot timpul usor.. usor de zis totusi, logica e buna oricum
Decat sa iti para rau mai bine sa-ti fie rau
„F*ck it all, and no regrets!
I hit the lights on these dark sets
I need a voice to let myself
To let myself go free”
(Metallica – St. Anger)
Deci sa plec de la serviciu si sa beau berea aia la care visez de ieri?
Multumim, Dr. Zoso
Adevarat, dar din economie de timp sa nu uitam sa si gandim deciziile.
Cred că un mare procent din femei au scrisă în codul genetic imposibilitatea de a lua decizii.
Sau, pe aceeași temă. În caz că realizezi la un moment dat că ai făcut o greșeală în trecut, nu intra în depresie, las-o acolo unde e, în trecut, și încearcă să înveți ceva folositor din toată treaba. Live, fail, learn, succeed.
Dap! Prostii vor muri mai repede, iar cei inteligenti vor ajunge sa fie fericiti mult mai devreme
Deciziile trebuie bine cântărite înainte de a fi luate. Însă cvasi-majoritatea deciziilor pe care trebuie să le luăm zilnic sunt decizii pe care le-am mai luat de sute sau mii de ori anterior, nu trebuie de fiecare dată reinventată roata. Ştiu ce prefer între o cafea şi-o ciocolată, n-am de ce să meditez la această „problemă”. Haine? Se pun câteva întrebări simple: am nevoie de ei? îmi convine preţul? Dacă ambele sunt DA, atunci vedem de mărime, culoare, material şi o luăm sau mergem mai departe. Unii sunt ultraplictisiţi de viaţă, altfel nu-mi explic cum pot pierde ore cu asemenea nimicuri. Poate din cauză că de fapt n-au fost nevoiţi niciodată să ia decizii cu adevărat importante?
La fel gandesc si eu, cel putin la „shopping”: nu stau sa cutreier toate magazinele pamantului pentru o toala, ci intru, vad ceva care imi place, probez sa fie buna marimea si aia e, am plecat cu ea!