Pentru naivi: ce e aia o corporație

Pentru că bannerele alea hilare cu “jos corporațiile” sau “jos capitalismul” au dispărut de la proteste, dar spiritul lor încă e acolo, iată un mic ghid cu privire la corporații.

De început: dacă te declari împotriva corporațiilor sau ești ecologist și trăiești încă în cârca lui mami și lui tati, care se spetesc cine știe pe unde, textul ăsta nu e pentru tine.

Cum să începi o corporație

Gigel stătea într-o zi pe câmp și se scărpina în nas cu degetul care anterior poposise în fund. Aburii metilicului pe care îl servise anterior cu vecinu’ Vasile, pe a cărui nevastă o mai priponea în șura de lângă grajd, începeau să își facă efectul: îi veni o idee. Cum ar fi să facă un aparat de scărpinat automat în fund? Lipit de chiloți, cu senzori care să detecteze când e momentul și cu un laser care să execute scărpinatul. Făcu repede o schiță pe o foaie de porumb, o împături și o puse în buzunarul de la piept.

Seara, merse cu foaia de porumb la Ionel, potcovarul satului și prieten din copilărie, mai ales după ce îl ajutase să termine și clasa a șasea. Ionel privi schița, ascultă explicațiile, îi dete două după ceafă lui Gigel că a chiulit la desen tehnic, scoase o sticlă de tărie și se apucă de treabă. În două ore, iScărpinătorul era gata.

Cei doi se uitară la el oarecum cu teamă, neștiind dacă va funcționa sau dacă le va ciurui fundul. Șase luni mai târziu nu mai puteau face față comenzilor. Li se dusese vestea în tot județul.

Cum ajunge o corporație să fie o corporație

Peste alte trei luni, la ușa potcovăriei bătu un domn la costum, cu o comandă mare pentru străinătate. Cei doi dădură din umeri. Nu puteau produce atâtea iScărpinătoare. Domnul dădu din cap, plecă și se întoarse a doua zi cu un alt domn. Amândoi le explicară că, în schimbul a doar 20% din ideea lor, le va oferi posibilitatea să producă miliarde de iScărpinătoare și se vor umple de bani. Plus, nu vor mai trebui să muncească ei să le producă, vor angaja oameni pentru asta.

Doi ani mai târziu, în birourile lor ultraluxoase de la etajul 33 al clădirii care le aparținea, Ionel și Gigel primiră o veste proastă: trebuie să se extindă. Soluția era să mai vândă o parte din companie. Până la urmă, să deții doar 40% dintr-o companie care valorează 100 miliarde e mai bine decât să deții 80% dintr-o companie care valorează 1 miliard. O făcură și pe asta. Conturile nu mai încăpeau de atâta bănet. Potcovăria fusese dărâmată și îl locul ei fusese construită o vilă imensă, cu pistă de Formula 1 în curte.

De aici și până la aducerea unui CEO care poate duce business-ul la următorul nivel și poate maximiza profitul nu a fost decât un pas.

Cum avem tricouri, telefoane, mașini și orice altceva ieftin

Cu exploatat țări din lumea a treia, ca Bangladesh, Mexic, India, China sau Brazilia. Ascunse în făbricuțe, departe de noi și de tricourile noastre simpatice de la C&A și H&M, de telefoanele noastre Samsung sau iPhone, de încălțările noastre Nike și de și fleece-urile Quechua.

Revedeți History of Stuff și lăsați ciocul mai mic. Da, normal că corporațiile sunt rele, pentru că interesul lor e întâi să facă bani și apoi să facă oameni fericiți. Ideal ar fi să le ținem în frâu să nu facă prea multe rele, nu să le distrugem de tot. Pentru că, după cum spunea Joe Rogan, eu nu știu să-mi fac propriii adidași. Și nici să găsesc gaz pentru încălzire.