Nici acum, după 4 ore, nu îmi vine să cred că am pierdut 97 de minute cu porcaria asta. OMG, ce filme de căcat finanţează CNCul şi MediaPro!
„Margo” ar putea fi un film ok. Actori simpatici, Vizante, Cioran, dar…
Dar nu mă duc la film să văd ce pot vedea la orice colţ de stradă. Nu am chef de prostituate, astea le pot vedea pe centură şi la MTV, nu am chef de bătăi, cu asta se ocupă vecinul de vizavi cu nevastă-sa, nu am chef de înmormântări, am parte de destule în viaţa reală.
Pe scurt, „Margo” nu prezintă nimic. Nimic. Nici un joc actoricesc deosebit, nici o dramă care să îţi stoarcă lacrimi, nici o poveste de dragoste cu un prinţ scund şi broscoi, care o scapă cu un ursuleţ pe prinţesa curvă din mâna tatălui vitreg.
Povestea rămâne în coada de peşte rău de tot. S-au căsătorit? Peştele i-a lăsat în pace? De ce? Nu e o contradicţie acolo, că nevastă-sa zicea că e nebun? Îi putea bate Vizante pe ăia 2 malaci care o aşteptau la gară? Prea multe întrebări fără răspuns.
Prea multe greşeli.
Maia Morgenstein nu ştiu ce caută acolo, deşi a avut un rol episodic.
Ea urcă pe scări în satul părintesc, dar la un moment dat se văd maşini care trec prin sat.
Coloana sonoră, acel sunet ascuţit de banjo, sitar, ce naiba o fi, folosit prea în exces. Plus că, pentru unii, ne aducea aminte de „Nemuritorii”.
Nu merită.
de acord
Incep expunerea vis-a-vis de conceptia ca un film trebuie neaparat sa iti expuna „ceva”. Un film este o viziune, unica adesea asupra unor idei, a carei scop este sa te scoata din comun, sa evadezi si sa te gandesti la altceva, sa te socheze, sa te puna pe ganduri, sa te deranjeze, sa te impinga la intrebari. Am ajuns cu totii sa ne inchistam in matrita filmului american, cu toate ingredientele de succes care si-au dovedit eficienta de la inceputurile cinematografiei, si ne deranjeaza gustul amar de la sfarsit?
Ne-am obisnuit cu cuvintele si expresiile: „fuck you”, „blow me” s.a.m.d, si acum daca auzim „pizda, pla, …” brusc devenim pudici, catalogam ca fiind expresii ieftine, care nu sunt cool.
Asa este filmul romanesc, se afla intr-un con de umbra, insa nu poti cataloga un film pt expunerea care o face, este viziunea lui, e sufletul filmului. Putem sa il incurajam, sa ii scoatem calitatile la iveala, sa ne bucuram de el. DA, filmul are dreptul sa fie prost, daca nu ai vazut necazul nu te vei bucura de fericire. Pana si productii de top, la care lucreaza adevarati profesionisti, au „goofs”; daca ne arata prostituate si inmormantari e ok, nu este un documentar, si nici o modalitate de „learning”, este facut pt cine rezoneaza si se regaseste in poveste, cate prostituate credeti ca se vor regasi, oare le va declansa ceva acest film?
Daca sunteti in cautarea unei variatiuni a telenovelei cotidiene, vizionare placuta.
sincer, nu inteleg ce ai cautat acolo
Daca ai fi mentionat ca vrei sa il vezi, te scuteam de comiterea acestei greseli…
Da’ s?nt oameni care nu au ocazia s? vad? nici prostituate, nici ?nmorm?nt?ri, nici b?t?i. A?a ??i mai cl?tesc ?i ei ochii.
mie mi-a placut.
e filmat frumos, sitarul (sau ce o fi fost) nu m-a deranjat deloc, jocul actorilor nu mi s-a parut fals.
micile monoloage mi-au placut cel mai mult si sa nu uitam de sanii prezenti prin film
Eu tocmai am vazut filmul si mi-a placut. Nu la fel de zguduitor ca Filantropica, nu un film pe care l-as revedea cu placere a doua oara (decat din scopuri pur critice, sunt multe lipsuri pe-acolo pe care poate nu le-am prins din prima), insa filmul are atmosfera. E un film-joc in care te lasi prins de la inceput (jocul cu camera), sau nu.
Si mai e si alternanta vis-realitate, amintire – real.
Am observat ca multi dintre cei care au postat deja pe forum nu au sesizat alternanta asta.
Si apropos, pe Margo la gara o asteptau doar Vizante si catelul. De asta a ramas atata in sat – taica-su o daduse deja afara. Pe peron si-a vazut optiunile, si a ales-o pe cea reala.
Si e un film care merita ascultat la fel de mult ca si vazut. Mai putin referinta la Kusturica cu lautarii atarnati in pom, nu m-am prins inca de faza.
Parastasul cu lautari – genial. Bocitul de ochii lumii – dureros de adevarat. Discoteca cu manele, aurolacii care se bat la margine de padurice… Sunt intr-adevar luate din realitate, tocmai de asta ar trebui sa le apreciem. Nu e usor sa redai pe film atat de fidel o realitate. Nu e ca la stiri. Asta am apreciat.
Recomand filmul celor cu rabdare si curiozitate pentru creatiile romanesti. Daca nu va place stilul, evitati Margo. Stricati tot.