Mișto să fii nomad pe biclă…

Știți momentul ăla în care te saturi de jobul normal și vrei să-ți iei lumea în cap și să fii liber și să nu mai bagi cărbuni la fabrică?

Luați de aici:

For two years we lived in Helsinki, Finland in a tiny van without heating or running water and worked to save up money. In August 2018 we finally sold our car and most of our belongings and cycled off into the world. (sursa)

Food is expensive in France, and since throwing away edible food is illegal dumpster diving is basically impossible. In the evening right before closing you can ask for bread from bakeries. (sursa)

Găsisem la un moment dat un clip în care o tipă vorbea despre cât de mizerabil se simte trăind “van life” și cât de nasol e după o vreme libertatea asta, dar nu mai știu unde l-am pus. Vă las cu clipul ăsta cu Simona și Alex, care spun același lucru: ca să călătorești trebuie să muncești, și e mișto să faci asta când ai până în 30 de ani, că după aia devine obositor și neplăcut.

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 5$

111 comentarii

  1. NOU
    #1

    Da, e foarte mișto să fii liber și…milog. Asta știe orice boschetar. Deocamdată societatea-n care trăim funcționează pe bani.
    Până când va funcționa ca-n https://www.youtube.com/watch?v=hQ4Y_I4Myqs mai trebuie să curgă oleacă apă pe Dunăre.

    00
    • Da, libertatea supremă, că noi o ardem metempsihotico-antimaterialist; bani, casă, confort, alea-s pentru wage slaves şi cei spălaţi pe creier de „sistem”.

      De aia sunt atâţia corporatişti „surmenaţi” de lucrul la birou pe salarii de câteva ori peste media pe ţară, care „anu’ ăsta” îşi bagă Ponta-n tot şi se fac nomazi, să se ducă cu „bicla” (că timpul tău e prea preţios să scrii/spui bicicletă, spânzura-te-aş de catargul de steag cu fulăraşul ăla frumos pe care-l porţi şi la duş) prin lume să vadă, să experimenteze, să se bucure, că au doar o viaţă.

      Pe care le doresc să o sfârşească exact ca ăia doi cu guliile recoltate de prosopari în Tadjikistan.

      https://www.npr.org/2018/07/31/634373403/d-c-couple-killed-in-tajikistan-attack-were-biking-around-the-world-together?t=1590614137802

      00
    • @GP Ca sa te citez: „Pe care le doresc să o sfârşească exact ca ăia doi cu guliile recoltate de prosopari în Tadjikistan” + „spânzura-te-aş de catargul de steag cu fulăraşul ăla”

      Cata ura poti sa ai, mai, frate, in sufletul tau ca sa lasi un asemenea comentariu? Uneori nu-mi vine sa cred ca oameni ca tine, @GP, inca umbla liberi printre noi, in societate. Si nu imi vine sa cred ca un asemenea comentariu a fost aprobat.

      00
  2. mie imi plac mult de tot astia https://www.youtube.com/channel/UC1Az_80tfW-1uEQBlUGXnww

    o afacere de familie care a fost cumparata de o companie mare, iar oamenii si-au dat seama ca e pacat de la Dumnezeu sa pui banii la saltea, mai bine vezi minunile naturii.

    00
  3. Eh, ei au vazut la americani ca se duc in europa cu un ruscac in spate in anul sabatic, dar nu stiu ca aia au un american express in buzunar pe care il alimenteaza taticul. Ce sa zic, nu e ca in filme…

    00
    • Bai, da si nu – var-miu a fost asa prin Europa, dar avea 22 de ani or smth. A stat vreo luna pe aici pe banii lui prin hostels dubioase si mancand din supermarket.

      …dar ca American ce plm sa faci in Europa un an? Sa vezi cum traiesc oamenii mai bine cu educatie si sanatate moca? Nu mai bine te duci in Asia sa vezi ce saraci sunt aia si sa te simti si tu bine ca macar ai apa potabila?

      00
    • Da, ce naiba sa faci un an prin Europa? Plictisitor! :)

      00
    • @jollyca – america e mare, new York sau california sunt că nivel de trai peste Elveția pe când Idaho sau arkansas sunt sub Spania sau Italia.

      00
  4. Aveam si eu unu langa liceu de traia liber. isi zicea Brusli si facea 10 flotari pentru o moneda de 5000 (50 de bani pentru cei mai verzi dintre noi).
    Practic era ca Zoso, era freelancer, traia in Brasov. restul diferentelor, casa, familie, bani, sanatate nu conteaza, ca era liber. Si nu era legat de Brasov cu nimic. Cutia de carton o putea lua dupa el oriunde, desi cred ca gasea alta la destinatie fara probleme.

    00
  5. Diferența dintre noi vs ei e mare.Noi muncim pentru betoane, ei muncesc pentru ei.
    Respect.

    00
  6. E o diferență între boschetari și backpackers, între neputință și alegere. Unii pleacă 6 luni 1 an după terminarea liceului să descopere lumea, multi pe bani de la babaci sau alții pe banii economisiți din summer jobs (ce la noi în rândul copiiilor din familii cu venituri medii nu prea există), alții pleacă și după 30 de ani, 1-2 luni își iau lumea în cap ce sunt oameni cu bani dar vor să mai trăiască minimalist. Și își permit sa o facă.

    Categoriile de mai sus sunt faine și cu picioarele pe pământ. Chestia cu exploratul la tinerețe e super utilă pentru tineri ce văd cum arată viața și în afara satului lor. Pentru ceilalți, ăia bătrâni, ce nu vor 2 săptămâni de Grecia, e o opțiune de cool off și apoi back to the job.

    Cât despre boschetari și a trăi ca unul pe termen lung aia e de cele mai multe ori neputință nu alegere.

    00
    • asta cu ”summer job” la noi e cu dus și întors.
      1. presupun că în liceu job-urile pe care le poți face sunt mai degrabă necalificate. la noi joburile necalificate sunt destul de prost plătite. dacă mai e și part-time, e și mai prost plătit. sincer, permite-mi să mă îndoiesc că la noi dintr-un job part-time necalificat strângi destui bani pt un an creanga pe coclauri chiar și cu buget redus.
      2. de ce part-time? pt că a) teoretic n-ai voie să angajezi un minor pe normă întreagă. b) e totuși vacanța copilului, mi se pare absurd să-l pui să muncească program normal toată vacanța. așa cum noi, adulții, avem nevoie de odihnă în concediu, și copiii, chiar adolescenți, au nevoie de odihnă în vacanțe, mai ales dacă chiar și-au făcut treaba de elevi la modul serios în timpul anului școlar.
      3. mulți dintre angajatorii unde ar putea face summer job își tratează angajații ca sclavi pe plantație, multe ore suplimentare sunt la ordinea zilei. vezi HORECA. citeam la un moment mărturia unei mame, familie venit mediu, care și-a zis ca peste vară fiu-su ar putea să vadă cum se câștigă banii. era din constanța, o grămadă de terase/cârciumi căutau oameni, a găsit una, a verificat contractul de muncă, cică nu-l țin pe plod decât 6 ore legale, bine și frumos. pleacă copilul la 7 dimineața în prima zi de lucru; când s-a întors acasă străveziu și clătinându-se de epuizare pe la 1 noaptea asta deja suna la spitale și la morgi pt că nici copilu’ nici patronu’ nu răspundeau la telefon, iar prietenii știau că e la muncă. puștiu ar fi trebuit să se întoarcă la muncă la 7 dimineața. tipa a decis că nu mai e cazul și că o să învețe cum e cu muncitul salarizat și câștigatul banilor mai încolo.

      00
    • Mda, sa nu puneti copii la munca ca le iese pe nas. Pai si cum credea ca este la o terasa?

      00
  7. dupa ce au trait 2 ani ca niste boschetari in helsinki au ales libertatea de a trai ca niste cersetori in paris. viata frate…

    00
    • in copilarie aveam un baiat in cartier care plecase de acasa de viata grea si nimerise undeva prin Timisoara, facea curatenie la un club de noapte. ne povestea ca primea o paine si o sticla de lapte zilnic, terminand cu expresia :”era viata in Timisoara!”

      00
    • @Anda: dacă o pită și o sticlă de lapte „era viață”, cum era înainte de viață?!

      00
    • Și arată a boschetari…

      Am luat o dată un francez din ăsta liber la ia-mă nene pentru 15 minute că mai erau mulți km până la prima așezare și am zis să fac o faptă bună (nordul Norvegiei). Mi-au lăcrimat ochii din primul moment și nu de emoție, omul puțea într-un hal aparte. Am regretat amarnic.

      00
  8. Eu nu ințeleg, au furat, au omorât, au condus mașini cu cutii manuale sau ce-au făcut așa de grav să merite astfel înfierați? Nu pricep ce au unii cu alegerile de viață ale altora.

    00
  9. NOU
    #37

    prin 2005-2007, cand acest concept era atat de strain, precum e sapunul pentru frantuzoaice, am cunoscut cel putin 20 astfel de oameni, care au facut pauza pentru 1-2 ani si au trait pe unde au putut, din ce au putut. majoritatea veneau din tarile cu apa calda (germania, olanda, belgia) si initial au inceput prin europa pe bicla, dupa care au trecut in rusia cu trenul si in nepal cu autostopul (#nojoke, un amic neamt a ajuns in nepal dupa 6 luni de dormit prin toata lumea).

    erau oameni cu varsta intre 19-25, unii isi luau pauza dupa liceu, dar majoritatea au ales viata de nomad dupa facultate. faceau voluntariat pentru un pat, un dus si o masa calda, mai pe la caritas, mai pe la crucea rosie, mai pe la o cantina sociala locala, mai predau engleza copiilor din tarile asiatice etc. o amica din olanda a ajutat niste oameni dintr-un sat din Ghana sa infiinteze un fel de cooperativa cu obiecte si haine handmade, pe care sa le vanda turistilor care vizitau capitala.

    si, cel mai important aspect, nu am auzit pe nici unul sa se planga ca nu sunt bani, ca e obositor sau ca apeleaza la crowd-funding pentru calatorie. toti si-au facut temele inainte (sunat la ambasade, anuntat cand intrau in tarile respective, inregistrat la politia locala, card de sanatate international, asigurare etc), oameni cu capul pe umeri.

    intr-adevar, pasaportul pe care il aveau le cam deschidea calea peste tot, dar oamenii si-au asumat experienta si au fost constienti de toate pericolele, nu au stat sa se planga pe bloguri sau platforme online.

    00
  10. Ea vorbește în mare parte de zici ca e o jucarie stoarsa de baterii.
    Tin camera contra luminii mult prea des.
    Cum or fi dat ei de un francez sa vorbeasca engleza complet întâmplător și care sa ii mai și ia în casă, e de-a dreptul dubios, mai ales cu mutra lui de arăboc, dar na.
    Nu inteleg de ce trebuie sa insiste pe „look at my eye, it’s red” și „I’m sick, I’ve got the flu”, dacă ar trece mai natural peste, ar fi mult mai ok.
    Da, orasele și satele sunt foarte, foarte frumoase, insa nu au observat și ca sunt FOARTE, FOARTE pustii? Noi de asta abia așteptăm să ne mutam în alta zona (sper ca anul viitor!!). Da, arata genial, da când ai impresia ca sunteți singurii doi supraviețuitori de pe planeta, frumosul se transforma în creepy. Poate pe la 70 de ani o merge, insa mai devreme de atat, e sinucidere psihica, oricât de frumoasă ar fi căprioara de pe câmp și bruma de pe frunze ori migdalele salbatice.
    În fine… Nu sunt neapărat oribili insa prea panseluțe și prea pe „totul e perfect”. Da bine, știu ca asa pare când ești doar în trecere, da parca un pic de realism nu ar strica. Măcar de forma ar putea spune ceva de genul „sunt sigur/a ca totuși și aici exista multe probleme”.
    Astia care au filmări de genul, sunt ori pe roz, ori din aia cărora le pute tot. Nici unii care sa vadă și și.

    00
  11. Ah și am uitat, da, anti risipă, nu se arunca mâncarea bună, în schimb putrezesc fructele și legumele în lădițe în loc sa fie date la reducere, fiindcă angajații raionului respectivi nu stiu exact ce păzesc, dar cu siguranță nu ce ar trebui.
    Am luat o data trei săculeți cu lamai bio, fără sa ma mai uit la ele ca ma grăbeam, iar la casa când am pus primul săculeț, mi-a intrat deștu’ într-o lămâie, atât de stricata era. Am fugit sa iau altul, il pun pe banda, când îl iau pe al doilea din cos, același rahat…evident ca nu l-am mai schimbat și pe ala. Și deși toată lumea se plânge de chestia asta, pe manageri ii doare fix în cur și ca atare și pe angajați.
    Dar, da, cultura anti risipă…

    00
  12. Toata admiratia din partea mea. Fiecare ce vrea cu viata lui.

    Dar, arata foarte obositi. Par munciti in santuri

    00
    • Si intreb și eu strict din curiozitate: chiar exista oameni cărora sa le placa sa doarmă în frig seara de seara?? Sa mănânce în frig, da frig din ala de iarna, nu răcorică?? Unde naiba se spală, ca asta nu am văzut, unde își spală hainele?
      Stilul asta de viață cică nu presupune stres, da pe bune acum, sa te întrebi zi de zi unde te speli, dacă te îmbolnăvești și ești în mijlocul pustiului, ce faci, dacă ți se strica mijlocul de transport și nu ai bani si ești în câmp, ce faci?
      Si da, normal ca aproape toate se pot rezolva cu milogeala, insa asta nu elimina stresul vieții de zi cu zi, din contra, cred ca e constant.
      Efectiv nu pot sa cred ca asta e un stil de viata plăcut, oricât le-ar lua unii apărarea și ar pune botul la „vai cât de frumos, azi am făcut focul”. Cum sa nu fie o placere sa te trezești înghețat ca un rahat și sa faci focul? Mai ales ca trebuie sa găsești lemne perfect uscate… Sincer mi-ar plăcea tare mult sa le pun o camera ascunsa unora ca ei, sa vadă lumea și restul de 99% care nu e pe filmarea oficiala.
      Cei mai mulți care cred în ce spun astia care se filmeaza cum ies ei din cortul bocna sa se întindă ostentativ la 0 grade, intra în panică atunci când scade temperatura din casa sub 22 …

      00
    • Ioana, sunt multi oameni care stau la oras, au un job si majoritatea problemelor de care vorbesti tu.

      00
    • @Rv, cu siguranță e cum zici, dar ăia nu se filmează ”mamă, ce viață mișto și liberă duc eu!”

      00
    • @A You made my day :)

      00
    • @Ioana, ai perfecta dreptate. Dar cred ca e o alegere pana la urma. Ar fi putut oricand sa se intoarca la viata 9-18…. Treaba lor la o adica. Nu sta curul tau in frig si nespalat.

      00
  13. Calatoritul de’ampulea nu e cool, calatoritul de’ampulea ascunde depresii de cele mai multe ori, in special daca nu se face alaturi de prieteni si dureaza mai mult de 1 an. Pe unii plictiseala ii duce in depresie

    00
  14. NOU
    #47

    El si ea au plecat pe biciclete sa colinde lumea. Au ajuns in Tadjikistan unde s-au intilnit cu ceva localnici mari fani ISIS. Localnicii i-au omorit. End of story.

    00
    • Tineri, frumoși, țară civilizată nordică. S-au dus pe o insulă într-o tabără. A venit un arian și a ras vreo 70 dintre ei cu mitraliea. Au murit cam cât 10 atentate Daesh din Oiropa.

      Vreo 250 de oameni mergeau cu avionul. Pilotul arian depresiv a intrat într-un munte. Victime cam cât în 20 de atentate Daesh.

      End of stories about muslim terorism.

      00
  15. Eu sunt bucuros sa vad ca sunt din ce in ce mai multi care se plimba prin lume in conditii nu tocmai de 5 stele , ramane mai mult loc de facut bani pentru cei care inteleg economia si viata. Spor la calatorit va urez

    00
  16. Funny cum nici un nomad digital nu pune poze cum cauta in tomberonul din Franta o bucata de Camembert ca-i lihnit. Numai poze cu filtrul HD cu apus de soare pe o stanca langa duba lor fara toaleta in timp ce se tin de mana. Rahatul nu e in cadru.

    00
  17. Alții care vor să descopere sensul vieții. Sunt puțin sceptic în privința asta. Da, poate vrei să-ți extinzi orizonturile prin călătorit, dar cel mai fezabil mod prin care poți face asta e să stai un timp îndelungat într-o țară să-i cunoști cultura și oamenii. Călătoritul cu “Hai să vedem și apoi să plecăm” nu face decât să te obosească. Nu critic. Fiecare decide felul cum își decide viața.

    00
  18. Era pe discovery o emisiune 2 americani care au traversat america de sud fara nici un ban, au mâncat resturi rămase de la restaurante și au dormit făcând diverse munci – curățenie, spălat vaseeodata chiar afara în cort…..unul dintre cei 2 zicea că trăiește la fel și în america unde fenomenul hobo (cel care trăiește deconectat de curent, gaze, apa curenta) e in crestere in curentul asta intrând și preppers cei se pregătesc pt sfârșitul lumii.

    00
    • Cum zicea bunica „Li s-a urat cu binele”

      00
    • Am uitat sa spun că de călătorit o făceau în general cu auto-stop-ul, in țările sărace te descurci fara bani mult mai ușor decât în cele bogate deobicei cu cât e mai bogat un om cu atât e mai egoist.

      00
    • Cred ca mai degrabă unul bogat nu vrea sa riște ca săracul pe care îl ia în mașină, sa ii dea în cap…
      Eu nu sunt bogata și tot nu as lua un necunoscut în masina…

      00
    • Fenomenul e mai complex decât eticheta neaoșă românească de prosti, americanul asta trăia așa din convingerea că stilul lui de viață e singurul care protejează natura, un fel de greta thunberg pe bune, nu bășinile gretutei care atâta grijă are de natură încât nu se poate deplasa fara 7-8 bagaje după ea, mai ceva decât madonna.

      00
    • Au mai fost doi backpackeri de-astia prin america de sud la un moment dat.
      Unul a modificat stilul de viata al Cubei pe vreo 70 de ani….

      00
    • faptul ca oamenii saraci sunt mult mai darnici si mai primitori poate fi vazut in filmele lui ‘bald and bankrupt’ https://youtu.be/uIpiHofuFDQ?t=417

      00
    • @Habarnam
      Viva la Revolucion!

      00
  19. Breaking news: viața de nomad cu bani puțini suge la fel de mult ca și viața sedentară cu bani puțini.

    Ce-i drept suge într-un mod diferit, prin urmare fiecare alege ce i se potrivește.

    00
  20. Toate chestiile astea cu hoinar prin lume sunt super cool dar… trebuie sa ai bani:
    1. Ca sa iti asiguri conditii minime de trai (acoperis, apa, veceu) si daca esti de sex feminin, un cost extra pentru siguranta personala (nu poti pune capul jos oriunde, sau la diferiti dubiosi pe prispa)
    2. In caz de urgenta, dezastru natural, boala, sau pur si simplu trebuie sa pleci dintr-o locatie cu un mijloc de transport sigur etc

    00
  21. Ceva de genul sunt și cei care merg în vacanță în Asia și fac foamea pentru 2-3 poze.

    00
  22. wow, nu stiu de ce dar m-a deprimat ingrozitor clipul. mai ales expressile ei.
    cum sa pleci din TH/PH in LAOS ca e mai ieftin si sa lucrezi la o pensiune??
    Daca stii un gram de engleza scrii articole pentru SEO si tot scoti un minim de $1000/luna astfel incat sa nu ajungi in halul in care au ajuns cei 2.
    Ideea de a munci online si a calatori e foarte misto, dar doar daca esti in stare sa castigi decent inainte sa faci pasul asta. e GROAZNIC ca oamenii astia au obrazul de a da sfaturi altora.

    00
    • Sincer, nu vad ce e rau in a lucra intr-o pensiune, in Laos. Ei chiar au spus ca in paralel cu munca lor in pensiuni/resorturi, au si proiecte in zona digitala. Oricum, in general discutam de persoane care sunt dispuse sa faca niste compromisuri (downshifts ca standard de viata) pt a beneficia de un anumit grad/tip de libertate.

      Cand calatoritul nu se rezuma la cate 2 saptamani pe an plus cateva city breaks cu weekend prelungit, ci e inlocuit cu ideea de a trai cateva luni in tara pe care o vizitezi faptul ca te integrezi in acel mediu (inclusiv de lucru) mi se pare ok. Iar apropo de ceea ce ti se pare groaznic…ei nu dau sfaturi pt tine sau pt mine (nici eu nu ma vad facand asta) ci pt comunitatea lor, iar multi dintre ei se gandesc sa adopte un stil de viata similar. Mi se pare chiar f fain ca exista oameni care par sa fie fericiti facand ceva atat de diferit de mine.

      00
    • Atat ai inteles? Cum sa pleci din Filipine/Thailanda in Laos? Nici nu stiu daca are sens sa iti explic. Pana am plecat in Laos am stat 2 luni in Thailanda si 3 saptamani in Filipine. De ce am plecat si in Laos? Ca sa il vedem si sa experimentam. Si nu am lucrat doar la o pensiune la neica nimeni in Laos, am pus si noi umarul putin la unele lucruri pentru prima fabrica de lactate din Laos. Cei de la pensiune sunt doua familii de australieni si americani si au deschis si aceasta prima fabrica de lactate din Laos. Noi ca noi, dar aia nebuni sa se mute in Laos cu 3 copii, sa inceapa un business nou. Hai sa le judecam alegerile in viata daca tot nu avem altceva de facut pe internet:))).

      Noua ne-a placut, nu regretam nimic. Am avut si avem in continuare experiente super faine. E drept, de doi ani chiar ne-am lenevit, nu am mai fost prin hosteluri, am luat tot mai multe proiecte de freelancing si pentru a da randament avem nevoie de apartamente comode si linistite in care sa putem sa muncim.

      Blogul este in primul rand pentru cei care vor sa incerce si nu stiu de unde sa inceapa, au impresia ca trebuie sa castige la loto. Noi ne-am sustinut 100% singuri, mai putin faptul ca avem apartamente si ca nu suntem nevoiti sa platim chirie/rate.

      Nu stiu in ce hal am ajuns, noi ne simtim bine :)). GROAZNIC, GROAZNIC iti spun, sa le spui oamenilor sa munceasca si sa isi vada de treaba si ca asa pot realiza ce isi propun. Fie ca vor sa plece prin lume, fie ca vor sa isi cumpere ultimul iphone fara sa isi faca rata. :)))

      00
    • Daca speli vase in Laos te cheama nomad digital si poti da sfaturi despre orice.

      00
    • Plm, mie mi s-ar parea groaznic sa scriu articole pentru SEO.

      00
    • n-ati inteles, dragos a bagat mult text ca sa spuna ca faci miarul din seo pac-pac. Sigur ca da, ca gurile unui miliard de indieni nu cer mancare decat de la o mie-n sus.

      00
    • @Simona chiar voi spuneti in clip ca ati plecat in Laos ca dincolo era prea scump.

      00
    • @dragos. Eu lucrez ca web developer. Desi fac asta, imi doresc mult ca, printre altele, pe viitor sa lucrez la o pensiune sau hostel pentru ca imi place mult interactiunea cu oamenii. Asta e de altfel si unul din planurile mele de viitor. Ce e rau in a lucra intr-o pensiune? Crezi ca totul se rezuma doar la cati bani castigi? Comentariul tau mi se pare chiar jignitor. Pentru ca implica faptul ca un anumit gen de activitati (ex: scris articole pentru SEO) e superior altora (cum ar fi munca intr-o pensiune).

      00
  23. oamenii astia cu nomadtrails sunt, la propriu, cersetori, in cea mai buna definitie a cersetorului.

  24. Am sa repet comentariul de zilele trecute, despre o tipa care a primit o mostenire și voia „sa plece in jurul lumii”. I-am spus ca mai bine isi ia o garsoniera macar, aici in Bucuresti, si pleaca „in jurul a jumatate de lume”… că ce va face când se va întoarce?
    M-a ascultat.
    Un an a pus pe facebook poze de prin Japonia, Thailanda, ceva Africa…
    Dar anul ala a trecut, iar fata a revenit acasă. Acasă… unde? Exact.
    E bine sa fii rebel, dar cu cap. Nu se exclud. :)

    Sa confirm și un comentariu de mai sus: da, a plecat singură pentru ca e depresivă. Foarte depresivă.
    A ajutat-o călătoria asta? Deloc. Nu pare deloc ca a ajutat-o.
    Stii cum e, poți fugi oriunde, dar TU vei fi tot timpul cu tine, oriunde ai fugi.

    00
    • Nu toți care pleacă în lumea largă o fac pentru că sunt depresivi. De asemenea oamenii nedepresivi, sau care nu au în familie o persoană care suferă de depresie nu înțeleg deloc cât de perfidă este această boală și cât de greu este de luptat cu ea.

      Dacă fata are depresie reală, diagnosticată, nici un milion de dolari și o vacanță de un an în jurul lumii la cinci stele n-ar rezolva nimic.

      00
    • Bineinteles ca nu toti cei care „vor sa vada lumea” o fac din depresie. De exemplu, eu. :)
      Am calatorit, tocmai, cand NU mai aveam depresie. De ce tocmai atunci? Pentru ca nu vreau sa leg locuri de starea mea momentana. Cand am depresii, ma inchid in casa, sa nu asociez nimic cu starea mea. Sa fie „intr-un loc”, nimic de dupa sa nu-mi aduca aminte de ea.
      Daca esti depresiv si vezi prima data niste locuri, e posibil sa le asociezi cu starea aia.
      De exemplu, eu nu mai pot vizita Londra. Am fost, m-a „prins” pe stare ciudata, nu mai pot merge la Londra, si nu mai am chef niciodata sa pun piciorul in Anglia (in UK da, nu in Anglia).

      Eu raspundeam la comentariul asta: „Calatoritul de’ampulea nu e cool, calatoritul de’ampulea ascunde depresii de cele mai multe ori, in special daca nu se face alaturi de prieteni si dureaza mai mult de 1 an.”, confirmand cu un caz. Prea rar exista oameni atat de singuratici incat sa stea ani de zile singuri. Iti dai seama ca, fiind atat de „calator”, nici nu prea ai cum sa legi prietenii. A, ca imparti tu o cutie de fasole cu un australian… e de conjuctura. Dupa 2 ani ai uitat ca exista.
      Tipa din povestea mea pare tot depresiva. Pe langa faptul ca are un job mai slab decat inainte (cumva normal), prietenii tai au trait fara tine atata timp… e ca si cum ai fi iesit din inchisoare, desi nu ai fost la inchisoare. Dar ai fost absent atat timp…

      00
    • depresie clinica sau asa, fara chef, asezonat cu niste tristete?

      00
  25. Exista și un cuplu numele ‘Travelistii’ pe YouTube, le tot face Măruță reclama la ProTv de câteva săptămâni, dar tot degeaba, nu au carisma, canalul nu creste, parcă s-a mai discutat de ei aici. Trăiesc în hambarul unui localnic din Bali, vai de capul lor, dar, deh… trăiesc aventura vieții, cine se laudă că s-au îmbunătățit cultural, spiritual? Haha

    00
    • S-au imbunatatit un cacat.
      Majoritatea o ard cu „descoperire spirituala” mergand in tari unde se caca lumea pe strada.
      Puii mei, ce prost a fost Marcus Aurelius, traia in cea mai bogata zona din Lume, fraierul! Sa „te imbogatesti spiritual” nu se face cand te scarpini de raie in fiecare zi. A, sa-ti iei o palma peste ochi de la realitate, ca esti tu de bani gata si ai lucrat o viata in corporatii… da, poate. Spune-i „doza de realitate”, ca atat e.
      Se vorbeste de niste tari din Lumea a treia de parca toti paduchiosii aia de pe strazi sunt filozofi… De ce oare nu se „descopera spiritual” toti papagalii astia prin satele romanesti abandonate? Ai nevoie de India, cand exista sate precum in emisiunea „Izolaţi în România”?

      00
    • poate satele romanesti nu sunt apogeul spiritualitatii umane, ma gandesc. Sau poate au incercat in copilarie, la bunici, si vor altceva.
      E mai multa imbogatire spirituala asa decat la acelasi loc de munca (sau acelasi gen de locuri de munca) toata viata. Si apoi pensie. In afara situatiei in care faci ceva cu adevarat spectaculos, esti doar o furnica/albina lucratoare, oricat ti-ar placea ce faci. Esti util pentru societate, bravo, o piesa din puzzle, iti hranesti familia, ajungi sa traiesti decent sau bine…dar viata iti ajunge sa fie compusa din sute de saptamani anonime, din care nu iti mai amintesti mare lucru, sau prea putin – timpul liber in care ai facut ceva notabil. Noroc cu cate o pandemie care te scoate din monotonie :)

      00
    • Pentru ca in Romania „rade lumea” de tine, daca traiesti ca ultimul boschetar. Daca aici, pe blog, ii fute grija pe altii ca tu vrei sa traiesti din mancare aruncata la gunoi, da-ti seama cum e in viata reala.
      In alta tara de prin Asia, nu te stie nimeni, chiar daca esti la fel de boschetar ca restul, esti alb european, deci esti mai spalat, deci te redescoperi spiritual, esti cool, bla bla.
      In Romania ai fi fraierul care nu a avut bani de masina si casa.

      00
  26. NOU
    #87

    dupa 17 ani de corporate animalic ma gandeam sa fac si eu acelasi lucru. mai ales cu toata pandemia asta. de gasit job probabil vreo 2 ani nu se pune problema (inca nu sunt somer dar nici mult nu mai am).
    cum e mai ieftin sa traiesti „the van life” decat sa platesti chirie, ideea de a sparge 10K intr-un van pus la punct cu care sa te plimbi 2 ani prin lume nu e chiar asa rea.

    Cred ca voi incepe cu o repetitie vara asta, o luna cu van-ul prin Franta si dupa aia ma decid.

    00
    • „un van pus la punct cu care sa te plimbi 2 ani prin lume”
      Ai calculat consumul total al povestii? Nu neaparat doar motorina…

      00
    • NOU
      #89

      pai o mare parte din „echipamentul de camping” il am, insemnand saltele, dus solar, butelie si arzator, etc.
      Ideea nu e sa amenajezi vanul gen lux cum fac astia prin YT caci aia mai e o investitie de 4000 euro daca vrei si panouri solare si frigider si A/C si mobila in van.
      ma gandeam asa gen, camping sauvage uneori, camping organizat alteori si ceva mai mult dormit in van. N-ar trebui sa ma coste mai mult de 10 de euro cheltuieli de campare si conexe pe zi, mai pui 25 de euro mancarea pe zi pentru doi, 15 euro combustibilul deci in mare (si foarte general) ai un consum de 50 de euro pe zi. 1500 pe luna, 18000 pe an, 36k pe doi ani plus investitia initiala….50k toata afacerea, o garsoniera de 50 m2 in bucuresti.
      asta e intrebarea, iti traiesti viata 2 ani vazand chestii pe care 99,9% din populatie nu le vor vedea toata viata sau iti iei garsoniera sa ai unde sta? (presupunand ca nu ai mostenit nimic)

      00
  27. Upwork si alte metode pentru digital nomads sunt foarte ok, dar ar trebui si un plan B, in caz ca nu resusesti sa castigi in mod constant indeajuns pentru a te intretine prin lumea larga.
    As recomanda sa va luati cu voi un gagiu care e bun de munca, sa stie si oleaca repara o masina, sa puna o caramida, lucrari mici la instalatia electrica, un tusn de iarba, dinastea.
    In caz ca ni merge upworku’, puneti gagiul la treaba si voi editati filmulete cu plaja, apus de soare si alte vise dinastea

    00
  28. Prefer sa am ce povesti la bătrânețe decât să stau acasă și să număr banii.

    00
  29. Parerea mea este ca lumea e facuta in asa fel incit esti fortat sa bagi carbuni la fabrica.
    E bine si frumos sa iti iei lumea in cap si sa o faci pentru 5-10 ani dar apoi ce faci cind de exemplu apare primul copil?
    In plus, citi din acesti nomazi stau si se relaxeaza cu adevarat? Sau calatoria lor e o continua alergare de la un obiectiv turistic la altul pentru material si apoi multe ore de editare video?

    00
    • la modul ideal ei tocmai asta cauta, sa nu trebuiasca sa alerge de la un obiectiv la altul. Am peste 50 de tari vazute, dar majoritatea in vacanta de cateva zile, si mai tot timpul regret stilul de vizitat 25km/day. in ultima perioada am preferat sa nu mai vizitez obiective super cunoscute pe unde am mers doar de dragul de a trai o saptamana ca un localnic.
      Legat de bani, multi nu inteleg un lucru basic. Sa zicem ca stai in londra (in chirie precum 80% d-acolo). si ca ramai fara job, sau ti s-a acrit de corporatie vreo 6 luni. Iesi de cateva ori mai ieftin sa pleci cam oriunde in lume decat sa stai acolo in perioada asta. si asta fara sa mananci din tomberoane.

      00
  30. Pana la urma care e scopul?
    Sa calatoresti? Sa bifezi niste locuri pe o lista? Sa descoperi oameni sau culturi noi-sa inveti ceva nou? Sa te lauzi la o bere? Sa te numesti nomad?
    Am plecat si stat aiurea poate mai mult ca Lipa Lipa (cum nu a trebuit sa muncesc, timpul petrecut era si el folosit din plin pentru a explora), dar nu mi-as spune nomad. Si nici nu cred ca pierd musai ceva deosebit pentru ca nu imi pun eticheta asta.

    Nu e musai sa rupi 5 ani din viata ca sa stai zi de zi plecat intr-un loc nou. Poate ajunge sa pleci o luna pe an, dar in alte parte decat la bulgari sau la turci (dar asta presupune ceva planificare si niscaiva renuntari).

    00
  31. Deci am vazut o chestie oarecum in acelasi gen care m-a dat pe spate. Dar atat de diferita incat e in alta categorie.

    Era un grup de persoane, vreo 40, care traiau efectiv in salbaticie, culegatori-vanatori-pescari, ca in epoca primitiva. Undeva in SUA/Canada. Asta era hobby-ul lor.

    Cand a venit operatorul sa-i filmeze, barbatii tocmai despicau o caprioara vanata. Dupa aia femeile au venit la rand, prelucrau carnea, pielea, care era refolosita. Ficatul si nu mai stiu ce le-au mancat crude, ca se pot. Sunt cateva bucati care se pot manca fara risc pe loc. Copiii se jucau prin jur.

    Se vedea ca nu era prima data cand faceau asta, nu se dadea nimeni mare.

    A, si casele erau facute tot de ei, fara prefabricate.

    00
    • Din punctul meu de vedere ăștia sunt în aceeași categorie cu ăia de care vorbea Cristi mai sus, care pleacă prin țări din lumea a treia să se „descopere spiritual”. Da, sună frumos să te întorci la traiul ăla curat, nepoluant, simplu și sănătos dar o poți face fără să ajungi în extrema cealaltă. Dacă începi să mănânci carne crudă că atât te duce mintea (deși știința afirmă clar că omul nu-i făcut pentru asta), să trăiești ca ultimul sălbatic din epoca primitivă, să arunci la gunoi și eviți să mai folosești orice din ceea ce cunoașterea umană a dobândit până în prezent, e ca și cum ai începe să te porți ca un copil (adică imatur) fiindcă aia a fost cea mai frumoasă vârstă de care îți amintești. Doar că nu mai suntem copii și nici lumea în care trăim nu mai e ca acum câteva mii de ani.

      00
    • Dar se știe… Ficatul este cel mai super-safe crud, căci de-aia nu se vinde prin magazine. Îl mănâncă angajații, când vine camionul în spate, la descărcat.

      00
    • Pe Netflix, nu?

      00
  32. In primul rand fiecare are motivele sale pentru care alege sa calatoreasca undeva (de la „bifat” pana la a-si indeplini un vis – gen sa ajung in Bora Bora sau orice alt loc). Nu mi se parre OK sa judeci oamenii pentru alegerile de calatorie atata timp cat nu au dat nimanui in cap.

    In al doilea rand, una din problemele pe care le-am descoperit plimbandu-ma asa mult e ca dupa o vreme (la mine cam o luna jumatate) nu prea mai e ok. Adica nu mai inteleg nimic din experientele noi si atunci trebuie sa fac o pauza sa pot sa „diger mental” locurile unde am fost, sa inteleg ceva din ele, si dupa sa continui.

    In al treila rand, ca am vazut ca au fost mai multi pe aici care comentau ca lumea calatoreste singura ca e depresiva: problema e ca e foarte greu sa gasesti, cel putin in Romania, oameni cu care sa te poti pleca intr-o vacanta lunga de pe o zi pe alta sau cel mult cu 3-5 zile inainte doar pentru ca asa ai chef. In toti anii de cand imi iau vacante lungi, doar intr-unul am avut cu cine sa merg si asta dupa ce am planuit vreo trei saptamani cat de cat de unde s-o incepem.

    00
  33. Depinde ce intelege fiecare prin viata. Eu nu i-as judeca prea aspru pe cei care fac asta. Sunt peste cei aliniati dimineata la metrou cu destinatia Pipera. Poate ca fain ar fi sa ai bani si sa faci asta cum vrei tu. Exact cum vrei. Adica 2 luni cu barca pe mare vara. 1 luna la ski iarna, primavara la pescuit in atlantic… Un fel de seminomad dar in conditiile tale

    00
    • Totul e de vis până când dă o boală serioasa peste tine… Ce boală serioasă vorbesc eu aici?

      Tu probabil nu-ți permiți o nenorocită de operație de apendicită!

      00
  34. Băăăi!
    N-am citit decât câteva comentarii, așa că poate ce întreb eu aici s-a mai întrebat, dar totuși merită iarăși menționat…

    Deci: ești în early 30s, și ai o slujbă mneah! că nu văd prea mulți antreprenori ori brokeri de bursă dând buzna.
    Îți bagi pula in ea de slujbă/carieră și începi să râmi prin gunoaiele altora, umblând 5-10-15 ani aiurea. Aduni experiență mai „din părți”, căci videochat și prostituția ocazionale, nu se pun. Bani?… Hai sa nu hulim!

    Și vine o vreme când te zbârcești și pe labiile exterioare, pula mai degrabă atârnă bleagă și blazată, unde e catargul de odinoara, te dor toate alea…

    Cine pula mea te angajează, și mai ales ca să faci, ce? Și din ce pula mea trăiești până măcar la 60, când se știe că românii, mai ales, devin material de coșciug???

    Nu zic de un acoperiș deasupra, ori copii cât de cât crescuți cum se cade. Nu! mă întreb doar din ce trăiești?

    Uite, eu am 50. Am muncit destul de serios în industria de software 25 de ani, și am suficient cât să trăiesc decent și mult mai bine că ăștia doi la un loc, până pe la 75. Hai poate 80, doar că nu-mi doresc. Dar totuși nu sunt vreun bogat, vreun Giovani sau Gigi. Eu sunt un fraier de gară, cel mai probabil.

    Ziceți voi dacă știți, care sunt soluțiile pentru greieri ca ăștia doi, cănd vara se va termina?

    Îi toaca în salam și-i dă la porci, sau cum…

    00
    • Ca sa calatoresti nu trebuie sa rami prin gunoaiele nimanui. Nu generaliza. Nu inseamna ca asa face toata lumea daca i-ai vazut pe unii facand asa.

      In plus, daca unii isi permit sa calatoreasca 10-15 ani inseamna ca au gasit metode prin care sa se poata sustine financiar atata timp. Daca au lucrat remote, vor putea face asta in continuare.

      00
  35. Nu am vazut nici un comentariu despre ‘bald and bankrupt’. va las linkul https://www.youtube.com/channel/UCxDZs_ltFFvn0FDHT6kmoXA/
    Mie personal imi place sa il urmaresc, stiu ca eu nu as face niciodata asa ceva si mai stiu ca e frumos la tara si in excursie, dar e frumos tocmai pt ca lucrez in rest si am bani sa platesc cazare si masa si transport.

    00

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

1. Linkurile utile în context sunt binevenite.
2. Comentariile asumate fac bine la blăniță.
3. Șterg comentariile care îmi strică buna dispoziție.
4. Nu fiți proști, agramați sau agresivi la primele 50 comentarii aici.

Susținere

Susține acest blog cumpărând de la eMAG sau de la Finestore.