Pentru că de luni începe un nou an universitar, băncile vor profita de venirea noilor studenţi la studiu şi vor încerca să-şi mărească numărul de clienţi atrăgând cat mai mulţi boboci de partea lor. În acest sens, trebuiesc date câteva sfaturi utile pentru momentul când veţi alege să mergeţi la o unitate bancară pentru a vă deschide un cont cu card ataşat, fie pentru a primi bursa, fie pentru a primi bani de acasă.
Chiar dacă cele mai multe bănci se bat în oferte pentru studenţi, cu tot felul de pachete avantajoase, este recomandată o doză de precauţie pentru momentul în care semnaţi hârtiile în faţa consilierului de clientelă.
Câteva sfaturi utile pentru cei care intră în relaţie cu o bancă:
1. De la început trebuie să stabilim că orice produs pe care ţi-l oferă orice reprezentant al băncii are un cost. Fie că vorbim de un simplu cont curent, card sau vreun produs de home/mobile banking, costă, chiar dacă acesta nu va fi întrebuinţat niciodată. Astfel apar comisioanele care ne îngrozesc şi din cauza cărora suntem notificaţi de către banci sau,mai rău, suntem introduşi în baza de date a rău-platinicilor.
2. Cardurile se reînnoiesc automat. Nu este nevoie de un acord exprimat al titularului, la termenul de expirare, cardul cel nou poate fi găsit deja în agenţia emitentă a primului. Pentru a renunţa la un card trebuie depusă o cerere scrisă la bancă. Este recomandabil să primiţi şi un număr de înregistrare a cererii.
3. Unele banci au ales să comprime în pachete mai multe produse bancare care să îţi ofere şi cont curent, card, asigurare, servicii de internet/mobile banking la costuri mult reduse faţă de achiziţia individuală a produselor respective. La prima vedere sună foarte bine şi pachetele devin mult mai usor vandabile. Nu contează dacă ai nevoie sau nu de un produs, daca e ieftin e bine venit. Numai că, de cele mai multe ori, în momentul în care doreşti să renunţi la aceste pachete de servicii apare un comision de închidere care e destul de costisitor. De aceea este indicat să fie citit cu atenţie formularul pe care îl completează clientul în faţa consilierului şi orice nelămurire să fie rezolvată pe loc. Mai târziu poate fi prea tarziu.
4. Orice consilier/ofiţer bancar este obligat să înmâneze clientului un ghid de tarife şi comisioane practicate de instituţia pe care o reprezintă. Acolo se regăsesc toate costurile pe care le implică orice produs al băncii respective. Durează maxim 5 minute să treci o data cu privirea peste şi să scapi de neplaceri ulterioare. Inca 5 minute durează să te uiţi pe contractul sau formularul pe care îl semnezi când achiziţionezi ceva de la banca. Poţi să compari ce scrie pe el cu ghidul de tarife şi să îţi faci o idee asupra costurilor totale. Dacă nu doreşti ceva din ce se regăseşte scris acolo, nu semnezi. Simplu, nu?
Intotdeauna când se va depune o reclamaţie împotriva băncii sau a consilierului care a vândut produsul respectiv, clientul nu va câştiga atât timp cât există semnatura lui pe formularul/cererea de achiziţionare a produsului respectiv.
“Nu am ştiut” nu reprezintă o dovadă împotriva băncii.
Hai sa iti povestesc un caz concret pe care poate il citesc si alti tineri.
Prin 2003-2004 eram la Iasi, la Univ Al. I. Cuza, ieseam de la niste cursuri. La iesirea din Corpul A era un stand al celor de la BRD care aveau o super-mega-extra promotie la carduri pentru studenti: totul gratuit, nu tu costuri de administrare, nu tu nimic. Eu, tanar si naiv, am pus botul si am aplicat pentru un astfel de card. Persoana cu care am discutat, abila de altfel, mi-a spus corect „cardul nu are nici un fel de cost” insa a „uitat” sa imi specifice costurile care existau contului la care era atasat cardul. Asadar ORICE CARD ESTE ATASAT UNUI CONT BANCAR. Deh, acum totul pare simplu insa atunci … eram tanar si naiv.
Am facut cardul in speranta ca o sa primesc mai usor bani de la ai mei, fara sa stau dupa maxi taxi sau sa vina ei sau sa ma duc eu sau sa imi aduca alti prieteni de acasa. In fine, l-am utilizat odata sau de doua ori dupa care a imbatranit in portofel/buzunar si, mai apoi, l-am uitat pe undeva dar oricum era expirat.
Buuun, a mai trecut ceva vreme si se face ca prin 2007 eram prin Braila, pe un santier, deschideam un hypermarket si primesc un telefon de la un numar oarecare. Era o firma de recuperare care mi-a adus la cunostinta cum ca am o restanta de prin 2004 si ca bla bla bla (amenintari mai mult sau mai putin voalate).
La ce nebunie era pe acolo n-am stat prea mult sa mai ascult, am luat toate datele care trebuiau, am achitat vreo 83 de lei si am crezut ca totul e ok (am trimis o copie a dovezii de plata la adresa specificata, bla bla bla).
Prin 2008 aveam nevoie de niste banuti si m-am gandit „hai sa ma duc sa fac un credit ca si asa nu am avut niciodata vreunul, deci n-ar trebui sa fie problema”. Ma duc la BRD, pas. Apaream in Biroul de Credit. Istoria se repeta la Reiffeisen, Banca Transilvania, Tiriac, Generali, Emporiki, Pireus, etc. Luasem practic toate bancile din Braila la rand. Ma duc plin de nervi la ING unde 2 fatuci foarte deschise la minte imi fac o interogare ca la carte si afla ca, de fapt, apaream in baza aia de date cu o restanta la un CARD DE DEBIT. Replica a fost scurta: „de ce sa nu va dam credit? Dumneavoastra aveti restanta la un card de debit, nu la un credit asa ca n-are de-a face una cu alta”. Bineinteles ca ruptii aia de la firma de recuperare+BRD n-au catadicsit sa ma scoata din baza aia de date dar in fine, s-a rezolvat.
Asa ca deschideti bine ochii si mare grija la ce semnati. Nu tot ce zboara… se mananca.
Buna Andrei,
Mi se pare aberant, absolut aberant ca ai ajuns in Biroul de Credit pentur un comision la cardul de debit. A fost o greseala mare mare de tot a bancii.
Pe site-ul Biroului de Credit scrie asa: „Biroul de Credit îşi propune să sprijine participanţii la sistem prin furnizarea de informaţii reale, actualizate şi consistente referitoare la persoane fizice care au contractat credite de la bănci sau societăţi financiare, au achiziţionat un produs în sistem leasing sau au fost asigurate împotriva riscului de neplată de o societate de asigurări.”
Oricum, ideea comentariului meu este ca un card de debit, indiferent de nivelul de comisionare practicat, NU te duce in baza de date cu rau-platnici. Si daca ajungi acolo din greseala, se rezolva destul de repede, doar le spui ca facir ecalamatie la ANPC, si te cam scot…
@Bogdan Borza – presupun ca mie imi era adresat comentariul tau.
Oricat de aberan pare, asa s-a intamplat. Ce nu reusesc sa inteleg este cum majoritatea angajatelor de la binecunoscutele banci din Romania nu puteau sa vada de ce sunt in Biroul de Credit si doar alea de la ING au reusit. In fine, imi pare rau si ca nu am avut putin interes sa ma duc sa le fac si niste probleme celor de la BRD – ar fi meritat-o cu varf si indesat.
Suna la 021/9615 pentru a beneficia de Consiliere si Consultanta in domeniul financiar bancar, cu titlu GRATUIT ! – un proiect initiat de InfoCons in parteneriat cu Banca Nationala a Romaniei.
Consumatorii au la dispozitie un numar de telefon unic – 021.9615, la care pot suna pentru consiliere, consultanta sau sesizari in domeniul financiar-bancar. Numarul este cu tarif normal in reteaua Romtelecom, apelabil din toate retelele, iar informarea si consilierea consumatorilor se va acorda cu titlu gratuit.
Totodata, Centrul National de Consiliere si Consultanta a consumatorilor in domeniul financiar – bancar ofera cetatenilor informatiile necesare cu privire la caracteristicile produselor financiare pe care acestia doresc sa le achizitioneze, pasii pe care trebuie sa ii urmeze in vederea solutionarii pe cale amiabila a disputelor ivite intre acestia si institutiile financiar-bancare si consultanta necesara rezolvarii problemelor existente, toate acestea cu titlu gratuit.