Asta e suma cu care Ministerul Învățământului cumpără manuale școlare pentru elevi din clasele primare. (pentru cititorii mai tâmpiței, aceasta este o informație, nu e o părere)
Suma este atât de mică pentru că legea îi obliga să cumpere la prețul cel mai mic. Nu conta calitatea, că nu era măsurabilă, conta prețul cel mai mic. Și aici vorbim și de calitatea materiei din manual, și de calitate cărții. Care carte trebuie să reziste câțiva ani, dar pe care elevii încep să o culeagă de pe jos din primul semestru, așa de bine e legată și hârtia pe care e tipărită bună.
De asta mă bucur că legea achizițiilor publice se schimbă pentru a ține cont nu doar de preț, ci și de calitatea produsului sau serviciului prestat. Sigur, asta deschide ușa pentru noi abuzuri, dar DNA lucrează.
Și da, știți de ce vorbim acum despre manuale, da?
“cărți” via shutterstock
Sunt singuru caruia ii apar postarile de 2 ori in feed? Folosesc Feedly. Pe aplicatia de mobil se intampla, in extensia de browser e doar odata.
Du-te ma, daca ai vrea sa schimbi ceva a face o scrisoare la parlamentarul de care apartii si pe care l-ai votat, altfel, esti doar una dintre persoanele care striga din toti rarunchii: sa fie progres, dar, sa nu se schimbe nimic.
In pretul asta sunt incluse si cele 2 cd-uri cu varianta digitala a manualului (1 cd/semestru)!
Varianta digitala costa la randul ei foarte mult (am primit oferte de pret intre 7000 si 20000 Euro per manual, dar eram un nou-venit si e sigur ca editurile mari si cu vechime obtin preturi mai mici) si e inutila – la scoala, inainte de a da manualele copiilor, scoatem cd-urile si le punem binisor undeva, nu cumva sa le zgarie copiii sau sa le piarda.
Pe manuale nu se scrie, astfel incat, daca ai tabele, scheme, exercitii pe care trebuie sa le rezolvi, faci copii dupa pagina respectiva din manual. Nice!
Mai sunt si alte neajunsuri, legate de calitatea manualelor (ca mijloace pedagogice), dar e o discutie fara sfarsit. In final, copiii sunt cei care pierd.
Toate licitatiile la care a contat doar pretul cel mai mic au fost un esec. Si au recunoscut asta. De anul trecut se discuta de un raport calitate/pret, dar nimic pana acum.
Sa citim putin „vechea” lege, anume OUG 34/2006:
SECŢIUNEA a 3-a
Criterii de atribuire a contractului de achiziţie publică
Art. 198
(1) Fără a aduce atingere dispoziţiilor legislative sau administrative privind remunerarea anumitor servicii, criteriul de atribuire a contractului de achiziţie publică poate fi numai:
a) fie oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic;
b) fie, în mod exclusiv, preţul cel mai scăzut.
…nu mai credeti toate prostiile pe care le auziti la televizor sau le cititi in presa…si vechea lege prevedea ca autoritatea contractanta poate alege „cea mai avantajoasa oferta din punct de vedere economic” (adica bazata si pe alte criterii, nu doar pret) drept criteriu de atribuire…mai mult decat atat, au fost suficiente licitatii atribuite in folosindu-se aceasta prevedere, trebuie doar cautat pe e-licitatie.ro.
Am facut achizitii de zeci de milioane de dolari pe criteriul pretul cel mai scazut in tari in care coruptia e politica de stat; nu am avut nici un esec si nici nu s-a furat nimic.
Regula de baza este : pretul cel mai scazut cu conditia ca oferta sa corespunda cerintelor minime stabilite in documentatie iar firma sa indeplineasca conditiile de calificare (cifra de afaceri, experienta in contracte similare, etc)
Problema nu este pretul cel mai scazut ci prostia sau coruptia celor care fac documentatia de licitatie si evalueaza ofertele.
Raportul pret/calitate poate fi o idee buna pentru servicii, dar niciodata pentru bunuri sau lucrari