M-am întâlnit ieri cu profesoara de română din generală.
O ţin minte. Nu mă suferea deloc, şi spunea că nu scriu bine.
Mi-a făcut varză povestirea cu care am câştigat olimpiada de literatură pe Bucureşti.
Ţin minte că mi-a spus multe lucruri, lucruri urâte, pe care nu e prea frumos să le spui unui copil de 10 ani. După ce 10 minute m-a umplut de adjective, îmi venea să plâng şi am ieşit din clasă.
Unii dascăli nu sunt conştienţi de efectul pe care îl au asupra copiilor. Bun sau rău, el există.
Mă mânca limba să îi spun că am blog şi că am continuat cu scrisul…dar nu merita deranjul.
ps: i know, is lame, am fost şi am câştigat olimpiade 
Ba nu esti lame deloc. Mai rar oameni destepti in timpurile noastre;)
La ce te asteptzi. Tot sistemul romanesc de invatzamant e de rahat. Sunt o gramada de oameni talentatzi care sunt chinuiti in scoli si o gramada de luzeri care termina facultatzi si nu stiu sa faca nimic.
1. Ai mancat un „it” la „it’s lame”
2. Nu mi se pare lame deloc. Iar modestia nu are ce cauta aici
Hai, il mai pupati mult pe zoso ? E lame pentru ca daca nu se tinea de prostii (olimpiade & stuff) se apuca de combinatii cu telefoane, blugi, aur de la turci si acum poate era departe, se plimba cu vreun X5 si agata pustoaice de liceu.
Apoi, in parcari laturalnice, ferit de geamurile ionizate, le arata el pe bancheta din spate ce aiurea e sa te duci la olimpiade.
Poti sa agati pustoaice de liceu si fara X5. Totu’ e sa stii ce sa le zici.
Evident ca unii nu pot decat cu X5.
trebuia sa o scuipi.
asa facem noi in oltenia.