Lipsa unei legi a chirilor care să-i protejeze pe chiriași și pe proprietari îi face pe foarte mulți oameni să devină proprietari pe niște credite luate pentru case construite prost, în câmp, fără utilități de bază, fără sistematizare, fără parcuri, fără magazine, fără școli.
Și îi face și prizonieri, că nu se pot muta în orașe unde au mai multe oportunități. Aproape toți proprietarii sunt prizonierii caselor pe care le dețin. Iar cei cărora le-a picat din cer o casă nu vor să plece de acolo, că au casă gratis, de ce ar pleca din Hunedoara sau Giurgiu sau Șchei? Plus căpoșenia aia sinistră cu „nu pot să las la preț, țin de el până găsesc cumpărător, că sigur mizeria asta de casă, într-un cartier aiurea, cu acces greu, valorează cât vreau eu să valoreze, de aia nu găsesc cumpărător de 5 ani.
Am făcut un video pe tema asta.
98% proprietari înseamnă 98% oameni de succes. Întreabă pe cineva cu rate pe 30 de ani la porumb, cum o duce și vedem ce îți răspunde. Că totul merge ca uns și în week-end să mergi la un grătar și o bere din aia bună, de abație.
Si 2% chiriasi tot de succes sunt. Ei nu sunt legati de un loc anume si pot sa zboare imediat cum apare o oportunitate. In plus nu au griji, nu le ia banca casa, orice se strica suna la proprietar.
@Jan
Nici cu chirie nu e simplu. Esti conditionat sa faci mai multi bani ca sa ti-o permiti. Trebuie sa ramai sanatos, apt de munca, sa poti sa cotizezi lunar. La o locuinta deja cumparata nu mai ai grija asta. Esti mai putin presat. Sigur, asta inseamna fie un efort initial mai mare, fie vreo mostenire.
Placa cu „nu esti legat de un loc anume” nu se aplica atat de des pe cat ai crede, in majoritatea situatiilor este impinsa ca scuza. Uite, eu nu ma simt legat de locuinta, pot pleca in secunda 2. O vand sau o inchiriez si la revedere, sunt doar caramizi si beton.
Asta cu cheltuieli, stricaciuni, da, sunt niste costuri asumate. Dar lucrurile nu se strica asa de des, exista garantii pentru produse, nu renovezi sau schimbi mobila in fiecare an.
O bere și un grătar nu înseamnă o viață bună. Pe 100 de metri pătrați de curte abia am loc să dau o bășină, fără să îmi era vecinul în țeavă.
@Paco, pune, dom’le, /s
/s.
Problema cu locuitul in chirie este ca trebuie sa te asiguri ca iti pui niste bani deoparte pentru perioada in care nu o sa mai lucrezi (o sa iesi la pensie). Asta pe langa banii suplimentari pe care va trebui sa ii strangi ca sa nu mori de foame din pensia oferita de statul roman.
In plus, acea casa nu este niciodata a ta, nu o veri putea personaliza. Nu poti sa iti cumperi un frigider dublu sa spunem daca vrei, sau o plita cu functiile X si Y, fiindca proprietarul poate nu este de acord sa le inlocuiasca pe banii lui, iar tie nu iti convine sa le abandonezi cand te muti dupa 1-2 ani. Nu poti sa-ti cumperi o saltea de 1000 de euro pentru ca este posibil ca urmatoarea casa sa aiba un pat de dimensiuni diferite (sau sa aiba deja saltea).
Ca asa se presupune, nu? Ca ai mobilitate si te muti destul de des. Ca daca nu ai de gand sa te muti mai des de 10 ani, dispare si avantajul mobilitatii.
Jan și la bătrânețe când pensia in medie, dacă nu ești polițist sau alt special îți scade cam la 45% din ultimul salariu :)) cum te descurci cu chiria?
Impact SA e si acum e pe cai mari si Greenfield e mai prost ca orice bloc din 80 al Bercenilor.
Stiu ce vb, am locuit acolo si-am si vândut repede după ce m-am prins cum stă treaba: acolo iei doar ca sa ai chiriasi cate un an care au treaba in zona aia. De locuit ala long, nicioadata: sunt construite mi-ze-ra-bil, suiera peste tot, cele mai ieftine finisaje.
Si peste toate astea, drumul ala prin padure e inca incert si oricum da in zoo pe unde nu poti sa treci in weekend.
Sa nu mai zic ca n-au facut nimic la infrastructura dar ureamaza sa faca inca 3-4 blocuri de 10 etaje.
Nu luati apartamente de la dezvoltatori, singurele care merita sunt intervalul 82-90 in blocuri ca din zona Dristor si pe care sa-l faceti de la 0. Ieșiti mai câștigați asa.
Sau sariti de 200k si luati o casa cu curte and stuff
Intervalul 100k-180k in Bucuresti nu prea merita, platiti mult pe prostii si puteti obtine aproximativ la fel value cu un ap vechi intre 80k si 120k.
Mă, nu vă înțeleg la chestia asta ”dacă stai în chirie trebuie să fii apt de muncă și să produci bani ca să-ți permiți să ai unde să stai”
dar voi credeți că în cazul creditelor pe 30 de ani nu e fix la fel? Crezi că nu te dă banca afară dacă nu-ți plătești ratele?
În orice formă ai locui, ca să îți permiți locuința în care stai, cu excepția moștenirilor de la bunici/ părinți și a altor rubedenii, trebuie să tragi și să fii sănătos ca să poți munci!
@Toma Da, dar la credite poti sa platesti mai repede si sa ramai cu casa. Intr-adevar, daca va place sa platiti taxa de fraier si sa stati 30 de ani cu rate, problema voastra. Eu am 3 ani de cand mi-am cumparat apartament, cu credit pe 20 de ani. In 3 ani, deja am platit echivalentul a 5-6 ani de rate. In maxim 5 ani sper sa termin cu rata. Si termin si mai ieftin, ca nu imi mai ia banca dobanda.
Cat am stat in chirie, aproape 8 ani de zile, n-am primit niciun discount, sau promisiunea ca raman cu casa, daca am vrut sa platesc cateva luni in avans.
Oh, stai… nu exista asa ceva.
Am dat „send” si am uitat sa zic: Disper ca sa platesc creditul mai repede, tocmai, pentru ca nu stiu ce se intampla in 20 de ani. Prefer sa sacrific timp si placeri acum, AZI si dupa aia sa nu mai am griji si sa recuperez placerile pierdute, decat sa stau cu morcovul in cur, luna de luna, ca „aoleo, vine rata!/ aoleo creste rata/ aoleu am ramas fara servici, cum platesc rata?!”.
Sunt 3 ani de cand am luat apartamentul si a venit pandemia (ma rog, aproape 4). In nici 3 ani. Daca ma gandesc ca mai sunt 17 ani pana atunci, da-ti seama cate se pot intampla.
Nu zic ca trebuie musai, ACUM sa cumperi ceva. Decat ceva de kkt, mai bine nu cumperi nimic, eu am asteptat, cum am zis, 8 ani de zile, ca sa am bani sa cumpar unde vrea muschiu’ meu, nu prin domnesti, chiajna, popesti si alte zone de kkt.
Dar voi ganditi numai alb/ negru. Nu va faceti un plan, nu va faceti o strategie. Chiria e buna pe termen scurt. Atat timp cat nu e chirie pe lux si opulenta, ca voi vreti masina de spalat vase. Fuck, iti iei masina de spalat vase la casa TA, tu cauta sa platesti cat mai putin chirie, sa poti sa strangi bani.
Chiria de kkt, te ajuta sa strangi bani, ca sa iti iei o casa intr-un loc bun. Am stat doar in chirii de kkt (cu mobila din 1900 toamna si renovari modeste), ca orice ban in plus, am vrut sa il strang pentru casa mea, sa cumpar unde vreau. Era propietara chitroasa, dar eu am fost si mai chitroasa. Si am stat asa, bine mersi.
Chiria scumpa, o sa te impinga sa te grabesti sa platesti o rata la un apartament de kkt, ca o sa ti se para mai ieftin. Si iti da iluzia aia „da, e mai mic si intr-o zona mai naspa decat unde am stat cu chirie, blocul e nou, aud cand se bese vecinul, dar macar e casa mea”.
Multi pica in plasa asta, din pacate.
@Toma Dumitru, sunt doua lucruri importante:
1. In general bancile accepta acum o amanare a ratelor, o rescandentare pentru o scurta perioada daca ai ramas fara loc de munca. Proprietarul unde stai tu de 5-6 luni sa spunem nu o sa accepte sa te tine vreo 3 luni fara sa ii platesti nimic.
2. Toti imbatranim candva si nu mai suntem capabili sa muncim la nivelul la care o faceam la tinerete. Ce faci dupa 60 de ani cand veniturile scad la jumatate si vezi cum chiriile cresc in continuare?
PS: si sa nu uitam ca, din cauza cresterii preturilor la imobiliare, si preturile la chirii cresc constant. In schimb, daca ai deja o proprietate, esti protejat de cresterea preturilor, rata ramane constanta.
Ipoteza cu creșterile eterne ale prețurilor la chirii, respectiv proprietăți, e cam șubredă în condițiile depopulării masive de care România suferă. Depopularea se produce pe toate canalele: și prin emigrație și prin scăderea natalității.
Pleacă din ţară populaţia tânără activă (20-39 de ani), iar copiii se nasc în alte ţări.
Mediul rural și urbanul mic, cele care au alimentat bulele imobiliare din 2008 și 2020 sunt azi pustii. Din satele fantomă nu vor mai veni studenți spre orașele mari.
În tot acest timp, fondul imobiliar crește, pt. că se construiește mult mai mult decât se demolează.
Spre exemplu, potrivit calculelor ZF, Bucureștiul ar trebui să atragă în următorii zece ani cel puțin 1 milion de oameni, pentru ca proiectele de dezvoltare imobiliară actuale şi cele care sunt în lucru să nu rămână nevândute, goale, pustii.
Punem și noi virgule în articol pe unde trebuie?
@acru, ca aceste cresteri de preturi al chirii vor fi eterne sau nu, nu prea avem de unde sa stim acum.
De cativa ani se tot spune ca piata imobiliara urmeaza sa scada, ca nu mai exista cumparatori si preturile tot cresc. Deasemenea si in alte orase mari din Europa si din lume (din tari unde au spor natural negativ) tot cresc preturile la proprietati si la chirii.
Asadar, din datele actuale, cel putin pentru urmatorii 10-15 ani cred ca vor continua sa creasca.
@Andrei G, ba cam avem de unde să știm, din moment ce oferta imobiliară crește exponențial, în vreme ce rezervoarele cerererii sunt secate.
Țările vestice încearcă să contracareze sporul natural negativ primind imigranți. Inclusiv români. Dintre ţările europene, copiii români sunt a doua cea mai numeroasă populaţie rezidentă cu vârsta de până la 10 ani din Germania, după nemţi.
Pe de altă parte, dependența economiilor de banii tipăriți este pe cale să se tripleze în contextul crizei economice produse de pandemie. O mare parte din acești bani aruncați „din elicopter” se regăsesc în active financiare și imobiliare supraevaluate. Asta explică creșterile de preț din ultimii ani. Odată ce stimulentele vor fi diminuate, bula se va sparge.
Local, facilitățile fiscale introduse odată cu starea de urgență/alertă, precum amânarea ratelor la credite și a executărilor silite au creat deja o bombă socială cu efect întârziat. Ce crezi că o să se întâmple când vor trebui să plătească toți din urmă și va începe ANAF să execute silit? Concomitent, deficitul bugetar va trebui redus drastic în următorii ani. Impozitele pe proprietate sunt o cale facilă de a crește încasările.
in Hunedoara, ca in restul ardealului, daca vrei sa muncesti, faci lejer 3000lei orice meserie ai avea sau nu ai avea. Problema la noi e ca nu prea vrem sa muncim :(. Exista orase gri, dar nu prea mai exista orase moarte, s-au mai construit fabrici, primariile usor usor mai fac cate un bulevard
Doare?
Sugi pla cu ăia 3000 de lei lejer în orice domeniu. În Deva, lucrător în comerţ la penny are 1800 net dar probabil că ăia nu vor să muncească ore suplimentare. Poate că în construcţii să fie 3000 net dar bagi 10-12 ore pe zi.
@Shoric, nu exista orase in Romania unde lucratorii comerciali sa castige 3000 de lei net.
Bine-bine, dar in R. nu exista inspectie inainte de cumparare? Adica cel care cumpara sa angajeze un inspector care sa verifice daca e intr-adevar „casa”/”apartament”. Pt ca asa, oricine poate sa-si numeasca hardughia „castel”, dar nu inseamna ca si este. Iar tranzactia se intampla doar daca inspectia zice ca Da, aia e casa/apartament.
:))))…naivitatea poate fi amuzanta
DanC primul lucru care scrie pe acel faimos raport care il primesti de la „inspectorul de case” este ca acest document este doar o opinie si nu are valoare legala. Si apoi te intrebi (doar daca ai minte) …pe ce naiba am dat citeva sute de dolari?…
@Mihai: Pretul mediu al unei case in GTA e ~1 milion. Ai da banii astia fara inspectie? Ca sa economisesti 2-3sute, in timp ce te inhami la o datorie de 1 milion? Probabil nici banca nu-ti da imprumutul fara sa stie ca aia e intr-adevar casa si nu cotet.
Da, dar în grand theft auto faci banii ăia ușor din tâlharii și jafuri de bănci.
@unsirb GTA = Greater Toronto Area
Nu știu câte ar putea rezolva „legea chiriilor” câtă vreme ambele părți (chiriaș & proprietar) fac evaziune fiscală după legile de acum.
Cum face chiriașul evaziune?
Eu nu fac evaziune am declarat contractul integral la ANAF chit ca ma doare un pic sufletul ca plătesc un pic mai mult de o chirie impozit pe an dar stau liniștita nu ma stresez. Și am mers la chiriași o data pe an anunțată stabilit de comun acord data ora când am avut acte de semnat.
Am stat și eu in chirie la proprietari abuzivi (care intrau in lipsa ta acasă ceea ce este caz penal) și mi-am jurat ca eu nu voi face la fel.
Am agreat ce modificări s-au făcut a dorit sa cumpere ceva am scos din chirie totul de comun acord pe mesaje.
Problema este ca unii se cred jupâni când au un apt nu considera ca este un serviciu reciproc și ca ambii au avantaje dar și obligații.
Însă durează sa se schimbe semnificativ.
Acestea fiind spuse, pentru familii cred ca mai avantajos este sa facă un credit sa ia un apt decât sa stea numai in chirie dar sa caste bine ochii ce cumpara. In străinătate da, se sta cu chirie dar au fost revolte mari ca s-au scumpit enorm in ultimii ani și din cauza iarba și in multe orașe mari europene oamenii nu își mai permit sa plătească chiriile. Sa fie un nivel ridicat de proprietate cred ca este bine, decât sa aparțină tot marilor rechini imobiliari dar fiecare alege pentru sine.
Oricum, o lege care sa protejeze chiriași este necesară. Pentru ca proprietarii pana la urma au și ei un mare avantaj cu chiria, chiriașul este partener practic, dar mulți la noi au impresia ca ii fac cuiva o favoare ca ii lasă sa stea in casele lor – contra cost, zici ca ii tin pe gratis așa se comporta unii și da este nevoie de o lege care sa protejeze chiriași
A și eu m-am ți it de cuvânt: am spus acum 4 ani ca nu voi mari chiria cât timp va sta acolo și ca nu ma interesează dacă sta o persoana sau doua ca ma interesează numai sa se plătească tot ce este de plătit și sa nu se facă scandaluri care sa creeze probleme ( nu închipuite ca fiecare închiriază ceva are aceleași drepturi ca un proprietar) așa a fost.
Me talitatea asta ca un chiriaș are mai putine drepturi… m-am lovit de ea dar nu o susțin deloc.
@Mirela eu cred ca e nevoie de o lege care sa protejeze ambele parti. Respectiv sa nu mai existe nici o lege a chiriei, sa functioneze legea partilor, adica contractul. In momentul de fata nu ai dreptul sa soliciti garantie pentru eventuale stricaciuni, chiriasul are dreptul la 2 luni preaviz, proprietarul nu; evacuarea unui chirias nesabuit (care de exemplu distruge, dar plateste chiria) este extrem de anevoioasa ( pana ajungi sa-l evacuezi iti poate aduce daune insemnate si apoi trebuie sa sa il chemi in instanta pentru dezdaunare si astepti mult si bine pana iti recuperezi pierderea dintr-o poprire pe salariu). Esti fortat sa integrezi garantia in chirie si asta aduce doua probleme: chirii mai mari si acoperirea garantiei la finalul contractului, cu conditia ca acest contract sa ajunga la termen.
@naim, asta cu evacuarea anevoioasa nu are neaparat legatura cu nicio lege a chiriei. Oriunde in Romania este dificil sa evacuezi pe cineva, chiar daca a intrat ilegal in casa.
@naim: da, ai dreptate. Trebuie să protejeze ambele părți că în străinătate foarte greu poți da afară pe cineva, chiar dacă face stricăciuni/nu plătește etc. Însă cumva, rechinii imobiliari nu au astfel de probleme, numai particularii care închiriază, habar nu am de ce… Dar lăsând ce este în altă parte, trebuie să fie o lege care să reglementeze aceste contracte/parteneriate de afaceri practic
Problema nu e neaparat lipsa unei legi. În Franta de exemplu problema e ca statul percepe taxa de 10% din valoarea proprietatii la cumparare, deci daca vrei sa-ti vinzi casa si sa te muti pierzi automat o suma mare de bani.
Mai e si faptul ca se dau prea putine autorizatii de constructie, chipurile ca sa nu se distruga natura dar de fapt ca sa nu scada sau stagneze, si ca creasca, pretul la proprietati. Care proprietati apartin în mare parte celor în vârsta, ce formeaza o majotitate electorala solida. E naspa pentru tineri ca din cauza globalizarii salariile nu prea mai cresc si nu tin pasul cu cresterea preturilor de la locuite, asa încât majoritatea sunt nevoiti sa stea cu chirie si sa-i îmbogateasca pe cei în vârsta si mai mult.
Problema din România cu pensionarii care votau majoritar cu PSD-ul si Iliescu o întâlnesti de fapt peste tot în lume, sub alte forme.
Mie tot nu imi vine sa cred statistica aia cu 98% proprietari. Din totalul de 9.1 milioane de locuite[1] ar insemna ca doar vreo 181.000 de locuinte sunt locuite de chiriasi. Pe de alta parte numai studenti sunt 400.000 [2] + cam jumatate dintre cei 25-35 de ani care stau cu chirie. Poate sa fie ponderea capital privat/capital public?
[1] https://insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/fondul_de_locuinte_2019.pdf
[2]https://www.europafm.ro/anul-universitar-2019-2020-cel-mai-mic-numar-de-studenti-romani-din-ultimii-20-de-ani/
Studentii sau corporatristii aia sunt proprietari, dar nu in Bucuresti. In Bucuresti, oficial sunt cică 1.8 milioane de locuitori. Pun pariu ca sunt mai mult de 3 milioane.
majoritatea proprietari pe 1/6 din casa bunicii, din Flamanzeni, pe 1/12 din garsoniera matusii, pe 1/8 din terenul fara acte al strabunicului etc
@ana,1/8 din terenul fără acte al străbunicului se numește ceartă, nu proprietate. Încearcă ,,owner,, dacă termenul de proprietar din limba română îți pare un pic prea generalist.
E raportul dintre numarul oficial de locuinte ( ce zici tu de 9.1M ) si numarul oficial de contracte de inchiriere >> si obtii ca avem doar 2% locuinte inchiriate in mod oficial.
Cu accent pe oficial. Ca numarul real e de fapt 8% sau 18% .. e alta discutie.
Nici asa nu ajungi la cifra de doar 2% chiriasi.
Sunt doar 3 situatii in care ai voie sa stai in chirie:
– ai un job bun, dar care oricand te poate muta in alt oras, si te muti des
– castigi atat de bine incat pentru tine banii pe care ii dai pe chirie nu insemna mai nimic
– sau esti atat de „parlit” incat e imposibil sa-ti faci un credit pt casa.
In orice alta situatie te-ai afla trebuie sa fii idiot maxim sa stai in chirie.
Am trei proprietăți, urmează a patra. Stau în chirie.
paco, esti boier, te incadrezi in a doua categorie
@Cristian mulțumesc, ai fost elegant. Apreciez.
@Cristian, ai uitat sa adaugi ca asta e valabil in Romania.
A decretat Cristian, genul de baiat pentru care locuitul e o afacere.
Paco erai cu adevarat boier daca aveai 6 case si tu dormeai in cort. Dar nu a fost sa fie. Poate data viitoare.
@mihai007. Ți-am dat like pentru cort. Puteai să spui sub un pod, dar ai fost mărinimos.
Poti pune cortul sub pod.
@mihai007 pot, dar nu vreau. Sub pod am cartoanele alea bune pentru rezidența de vară, pișate doar de câini cu pedigree. Crezi că boschetăreala e pentru oricine ?
Mai e si situatia 4: stai in chirie, ca sa poti sa iti strangi avans pentru apartament, ca poate nu mai ai chef sa stai cu ma-ta, in timpul ala.
Si ma refer la un 25-30% din valoarea propietatii, sa mergi la banca si sa iei credit pentru ceva ca lumea, nu 5000 de euro, ca sa te bati pe un cotet.
@Paco tre’ sa iti cedez nickname-ul meu. Nu ma mai simt demna de el :))))
@paco – spune sincer, lucrezi la cotrocei si te cheama klaus
La mine a fost alta faza.
Chiria pe 15 ani acoperea costul apartamentului pe care l-am luat. Deci dupa 7 ani de decartat, te cam pune pe ganduri practic aveam de ales intre a plati rata proprietarului sau sa o platesc pe a mea si sa raman cu bunul imobiliar (in afara de un caz extrem gen dezastru natural)
Ca un plus, electrocasnicele pe care le-am achzitionat pentru casa noastra sunt la ani lumina tehnologic fata de ceea ce aveam cand stateam in chirie. Cand te muti la 2-3 ani nu iti vine sa cari prea multe dupa tine si achizitionezi mai cu masura, e adevarat ca esti mai flexibil:
Vecinul de la parter are mania pisicilor si le hraneste pe toate sub geam, punand si tavite ca sa se cace odoarele acolo? Oooookk bye
Izolatia e prost facuta sau se incepe o constructie in vecinatate? Hasta la vista
Dar conteaza si pretul chiriei daca stai pe termen mediu, cum am zis mai sus
Partea cu electrocasnicele mi se pare si mie importanta. Cand stai in chirie, te multumesti cu ce gasesti. Cu exceptia cazului in care stai intr-un apartament/ o casa de lux si ai electrocasnice de top, in majoritatea situatiilor sunt din gama medie sau low cost.
În apartamentul închiriat am cuptor electric și eu acasă n-am. Și e așa miștooo.
electrocasnicelor sunt cam tot p-acolo.
În schimb să spun despre canapea că e incomodă e un palid eufemism.
@Loft, în ce an și în ce țară te-a pus pe gânduri rata versus chirie ? Altfel vorbim vorbe și dăm apă la moara la toți prostanii care se înhamă la credite și rate doar să devină teoretic proprietari. Din 2015 am plătit 300 euro x12 luni 3600 de euro pe an x 6 ani sunt 21.600 de euro. În România un apartament era 21.600 de euro prin anii 2005. Ce chirie plăteai în 2000, de chiria pe 15 ani acoperea costul apartamentului pe care l-ai luat ?
@paco am zis 15 ani. Si in cazul tau 15x12x300=54.000 iar 60k era plafon la prima casa de ex.
Cred ca accentul este pus putin gresit aici. Da, ar fi ideal sa existe o lege a chiriilor care sa ii protejeze pe ambii insa nu exista asa ceva, de regula e ori intr-o parte ori dincolo.
In acelasi timp insa nu inteleg de ce ar duce asta la decizii gresite. Nu, oamenii iau decizii gresite pentru ca nu sunt educati in acel domeniu si trateaza totul dupa ureche. Exact la fel cum iau pastile la indicatia vecinului, isi cumpara case fara sa studieze, sa se informeze, cumpara cursuri de facut bani rapid pe internet/Amazon si tot asa.
Nu zic ca totul e roz in piata imobiliara insa e ca si cum ai spune ca oamenii cumpara BMW de 20 de ani pentru ca transportul in comun este deficitar.
O lege corecta ar presupune un depozit de cel putin 3 luni din partea chiriasului si un contract neintrerupt de cel putin 4 ani din partea proprietarului. Tot legea ar trebui sa stipuleze ca nu poti muta domiciliul pe noua adresa daca contractul nu e inregistrat la ANAF, lucru care il obliga pe proprietar sa intre in legalitate. Alta chestie importanta ar fi sa nu se poata inchiria locuinte pe perioade tranzitorii mai mari de 18 luni, lucru care obliga proprietarul sa aleaga intre perioade mai mai mici sau egale cu 18 luni sau mai mari sau egale cu 4 ani. Asta nu se va intampla in RO pentru ca la o chirie de 400 de euro deja chiriasul tre sa sara cu 1600 de euro, ceea ce e foarte mult, iar proprietarul probabil nu va fi de acord sa blocheze apartamentul pe 400 de euro pe 4 ani, mai ales in orasele mari. Daca chiriasul pleaca mai devreme de perioada stabilita in contract, pierde depozitul. Proprietarul nu are voie sa intrerupa contractul decat cu acordul chiriasului. Romania e prea saraca pentru astfel de lege.
In Romania e un pradox, in sensul in care chiria este adesea cat rata la banca sau pe acolo, de accea nu vorbi de chirie pe termen lung.
Si chiriile sunt mici, pentru ca veniturile sunt mici.
Am doua aprtamente la chirie, iar unul din chiriasi era capsunar venit din UK. Apartamentele mobilate decent si cu toate electrocasnicele relativ noi.
M-a sunat ca vrea uscator se rufe. I-am explicat ca un uscator cu pompa de caldura costa mai mult decat chiria pe o luna si nu e esential. Daca doreste, sa isi cumpere si sa plece cu el cand vrea.
I s-a parut scump, cand trebuie sa plateasca el.
Nu cred ca exista o criza a chiriasilor, care sunt dati afara de proprietarii rai. Chiria la noi e doar o perioada pana poti sa iti iei ceva prin credit.
E o criza de bun simt; majoritatea chiriasilor sau posibililor chiriasi mi-au facut o impresie mizerabila, iar mizeria lasata la plecare (jeg), insemna doar lipsa de educatie; animale!
Si sa vedeti cum arata apartamentele dupa familiile cu copii. Trebuie sa scoti si gletul!
Nu aduceti chiriasi straini: arabi, chinezi, negrii. Astia sunt cei mai imputiti. Cei chinezi pot ajunge sa creasca gandaci ca sa ii manance, vedeti corona cu liliecii. Iti vine sa ii cauti dupa ce pleaca din chirie si sa-i bati cu gasca pana sunt buni de ingropat. Confirm cu ce a spus Bogumil, animale, chiar mai jos de animale ca macar pe alea le dresezi
@Bogumil, @Apollo, daca sunt atat de mari probleme cu chiriasii, ar trebui sa cresteti preturile pana la nivelul la care sa devina rentabil sa inchiriezi. Daca ajungi sa dai bani din buzunar pentru renovare inseamna ca nu este o afacere buna si devine mai rentabil sa pastrezi apartamentul gol.
Dar cu tot ce spuneti voi si va plangeti, cred totusi ca va raman ceva bani la final de an, chiar si luand in calcul renovarile. Sau nu va raman bani, dar va acoperiti ratele la banca si la final de credit ramaneti cu apartamentul.
Noi vrem sa ne imbogatim si sa traim din veniturile aduse de 1-2 apartamente pe care le inchiriem si ne comparam cu piata din Vest. Asta fara sa tinem cont ca acolo proprietarii care traiesc exclusiv din asta au cate 10-20 de locuinte.
E de la caz la caz.Eu am acelasi chirias de 7 ani si totul e perfect.E drept ca nici eu nu il deranjez niciodata.
De fiecare dată când citesc un articol chirie vs rată mai moare ceva înăuntrul meu. Facultate. 3 ani în cămin studențesc, 1 an garsonieră închiriată – 200 Euro la vremea respectivă (2007-2008). Salariu bun după facultate (non IT), cuplu necăsătorit, cumpărat apartament. Avans 10.000 cu sprijin de la părinți și un credit de nevoi personale luat în aceeași zi cu creditul ipotecar. Rată 274 Euro.
După 4 ani de locuit acolo, casătorit, mutat în alt oraș, apoi altă țară. Apartamentul dat spre închiriere – 8 ani au trecut, 4 serii de chiriași – chiria medie încasată – 320 Euro. Dobânda, și rata au scăzut. Din păcate și prețul apartamentului. Irelevant financiar, atât timp cât nu e la vânzare. Salariu bun, plătit jumătate din credit. Mai ținem de cash, că deh, e criză și nu se știe.
Avem așadar, un apartament a cărui rată se plătește din chirie, la fel întreținerea și impozitul lui. Dacă ar fi să îl vindem acum, ne recuperăm avansul, achităm integral creditul și rămâne o sumă de bani profit. Ce-i drept, infimă.
În toți acești ani, am închiriat alte apartamente/case, în care am locuit, în zone cât mai aproape de muncă. Cu destui bani puși deoparte, și un loc de muncă potrivit, am cumpărat și o casă, în care locuim acum (în altă țară). În 2 ani de zile, valoare casei a crescut cu 10%. Dobânda a scăzut cu 0.6%.
Ca punct negativ, căutarea chiriașilor, de la distanță, cu tot ce înseamnă asta – anunțuri, telefoane, vizionări. Și plata obligațiilor fiscale. Ambele puncte negative, cauzate de legislație și lipsa serviciilor în domeniul managementului proprietăților. Am căutat, fără succes, o agenție care să se ocupe de tot, contra cost. Nu am găsit, am renunțat la idee după mai multe încercări. ANAF, Declarație Unică, parcă s-a schimbat ceva, e un pic mai bine decât înainte.
Așadar, de ce ar fi trebuit să plătesc chirie 4 ani, cât am locuit în apartament, dacă, presupunând că ar fi rămas constant 200 Euro, cheltuiam suma dată drept depozit pentru apartament și nu mai recuperam nimic?
După 4 ani de stat în chirie în altă țară, și mutat în 3 orașe diferite, am găsit locul unde mă simt confortabil. În 4 ani, am plătit chirie 38.000. Avans pentru casă, 15%, 35000. Rata, mai mică decât chiria. Cei 15% reprezintă acum 38500. Sigur, nu mă gândesc la cei 3500 ca profit, ci taxe, cheltuieli cu actele, etc.
Concluzia mea, dacă mă mut, îmi cumpăr casă cât de repede. Matematic, riscul să pierd bani este mult mai mic decât dacă plătesc lunar chirie. Psihic, confortul este mult peste chirie.
Morala poveștii – dacă îți permiți să cumperi casa în care locuiești, ar fi bine. Dacă nu, laudă în continuare libertatea pe care ți-o oferă chiria. Asta te va face să te simți bine în pielea ta, să crezi că tu ai ales chiria pe viață, și nu chiria te-a ales pe tine. Și cred că e important să ne bucurăm de victoriile mici, chiar dacă iluzorii. Sunt fraieri cei care își cumpără casă. Scarpe diem – un fel de ura și la gară!
Multi nu sunt in stare sa faca calcule matematice simple (mareata scoala romaneasca), dar pe langa astia, ramane problema ca jumatate de tara e pe salariu minim+.
Media e saltata de marile orase, de aceea chiria ramane pentru studenti, cei la inceput de drum si saraci.
In ultimii 15 ani am tot auzit ca piata imobiliara e umflata, ca va pica cu minim 50% etc, dar tot cresc preturile si se vinde tot!
Cererea e foarte mare pe orase, unde nu mai vrei sa stai cu mama si cu tata, iar aia de la sate isi doresc si ei WC in casa, nu afara!
Daca explozia de constructii noi nu va fi limitata dintr-un anume motiv, atunci chiria va ramane in continuare pentru studenti, cei la inceput de drum si saraci. Si de la astia ce pretentii sa ai?
Restul isi fac rata si devin proprietari in X zeci de ani.
NB
Dupa aceasta pandemie, foarte multi se orienteaza furibund catre case.
Problema este ca aceste case sunt in porumb, iar asta vine cu cel putin doua mici problemute:
1. Cheltulielile totale cu casa sunt semnificativ mai mari decat la apartamente.
2. Lipsesc scolile/gradinitele/liceele de stat => naveta sau cheltuieli uriase de scolarizare
3. Ai nevoie de minim doua masini
Cheltuielile de mai sus sunt foarte mari, ceea ce face ritmica retragerea inapoi catre oras in 5-10 ani. E o miscare greu de observat, ca e mascata de explozia catre periferie, insa e un fenomen tacut si maricel. Din 40 de case in cartier in 2007, acum 15 sunt acum inapoi in Bucuresti, mai ales din cauza educatiei.
Problema e ca alegerile in viata sunt rareori o problema de matematica si mai mult una de „bulan”.
Exemplul lui Adi e convingator doar daca:
1. Ramai cu gagica din liceu/facultate, sunteti perfect potriviti, drumul si dorintele voastre sunt perfect comune si „matematice”, facultatea aleasa la 16 ani e visul vietii tale.
2. Ai siguranta ca daca intri in cacat te „ajuta” cineva o vreme (vezi parintii) cu o rata-doua si mai ales cu avansul.
3. Banca sa-ti aprobe un credit la 22-23 de ani si sa lucrezi intr-un domeniu destul de stabil incat sa ai curajul sa faci chestia aia. Consoarta sa nu isi puna nici ea intrebari…etc.
Cam despre ce procent din populatie vorbim aici?
Pe de alta parte eu sunt unul caruia i se pare o idee proasta sa faci orice fel de credit imobiliar pana in momentul in care „te stabilizezi” (casatorie, cariera, etc).
Pentru ca „libertatea aia” de care vorbesc inseamna in momentul tineretii:
1. Sa nu stai intr-o relatie toxica toata tineretea doar pentru ca „te-ai inhamat la un credit” si sa te trezesti la 30 de ani ca ai facut si un copil ca sa „salvezi relatia” si la 40 sa tragi de un divort.
2. Sa explorezi oportunitati sau schimbari in cariera care cer studii suplimentare/relocare si bani mai putini. Mai ales daca vrei sa profiti de avantajele pe care ti le ofera acum globalizarea, cum ar fi plecatul cu IAESTE, master in stainatate, etc.
Si cea mai injurata chestie:
3. Sa apuci sa fii tanar si sa ai experiente „nematematice” care nu pe termen lung te fac pe tine un om mai fericit si astfel poti sa ai acces la oameni mai interesanti, femei mai misto. Oricat am vrea sa ne mintim sunt lucruri care au gust doar la 20-30 de ani.
Evident, atata timp cat perioada asta nu e „nedeterminata”.
In principiu sa imbatranesti mai putin cu impresia ca „ai ratat” ceva si sa transmiti chestia asta progeniturilor.
Desigur, daca poti face cele de mai sus fara sa iti pui problema ce se intampla cu apartamentul si responsabilitatile atunci esti un fericit.
Insa pentru restul muritorilor rata aia e un fel de Sabie a lui Damocles pe care fie nu o pot accesa fie prefera sa nu o aiba.
@Paco: in Romania te poti gandi la rata versus chirie. Uite iti dau eu un exemplu. Eu in Timisoara am 246 euro rata la ap cu 3 camere pe cand chiria e lejer peste 300 de euro. Si da, am stat in chirie din diverse apartamente si garsoniere timp de 7 ani pana sa-mi un apartament si mi-a ajuns. Sti ce am urat in ani aia de chirie? Mutatul! Tot timpul era groaznic de strans, carat, aranjat… Atata timp cat chiria este mai mare decat rata nu va un motiv pentru care sa nu cumperi o locuinta!
motivul principal e ca daca nu mai pot plati chiria plec la mai ieftin dar tu dupa ce ai petrecut 10-15 ani in casa aia care este de fapt bancii pana o termini tu de achitat nu o sa mai pleci pentru ca te-ai atasat de ea. si daca tot trebuie sa te muti tot la chirie ajungi.
@Florin B., colegul @Habarnam a fost mai mult decât explicit în pledoaria lui. Băiat isteț, chapeau.
Sunt foarte multe de discutat pe tema asta și în general lucrurile nu sunt chiar simple, cum par la prima vedere.
Eu îți explic cazul meu. În Romănia am două apartamente închiriate. Le-am cumpărat prin anii 2000, clar erau alte prețuri. Unul dintre ele a fost cumpărat pe rapid , era un apartament aproape în pragul executării, prețul bun ( trei camere la preț de garsonieră+restanțele la întreținere). Ce am tras cu renovarea doar eu știu, am fost nevoit să arunc inclusiv vana, wc-ul și chiuveta, nu de fiță, ci de starea în care erau. Al doilea, două camere, la fel preț bun. A treia proprietate, să înțeleagă și restul, este un teren la 15 km de oraș, luat prin dezmembrarea unei grădini, omul a văndut casa, eu am luat jumătate de grădină. Un pic de bătaie de cap ce-i drept, nimic ilegal. Și acum esențialul. Toate au fost cumpărate ca și investiție, nicidecum mutat sau construit. Apartamentele sunt închiriate, terenul e cu gazon. înconjurat de case. Nu e stres, nu am plantat psihedelice pe el.
Cum am mai subliniat pe aici, în Spania stau în chirie. Plătesc 300 de euro pentru 40 mp, etaj zece, vedere la mare, piscină, parcare, teren de tenis. Chiriile celor două apartamente din Romănia se duc la Junior, sunt separat (nu divorțat) nu mă interesează nici un ban de acolo. Aici intervine ceea ce explică @Habarnam în comentariul cu ce facem dacă și cum se împarte? La mine nu se împarte nimic, un apartament trece pe Junior cu interdicția de înstrăinare sau ceva de genul, știe avocatul, eu sunt mai ghiolban din fire, nu mă știu cu Hammurabi.
Următoarea mișcare e un teren în Spania, găsit deja, verificat de un avocat, tot o îmbârligătură prin dezmembrare, servită de vecinul de lângă. Apă, canal, curent, drum asfaltat . O să fie plătit tot cash, nu credite, că nu mă grăbește nimeni și nu e o sumă exorbitantă. Apartamentul unde stau acum e renovat de mine din banii mei, proprietarul îmi e dator și moral și material, plec doar dacă insist. Omul e pâinea lui Dumnezeu, are mai multe închiriate, nu se hrănește de la mine din portofel.
Am scris cârnatul ăsta tocmai pentru că viața e complexă și prezintă multe aspecte și nu tot ce bun pentru cineva, devine automat la fel de bun și pentru altcineva. Dacă ești invidios pe mine , îți spun că am un prieten care și-a cumpărat acu trei zile un Lamborghini Urus. Cu banul jos. Pam-pam.
Stiti ca exista si chiriasi ce se muta in prereerie ? Multi. Blocurile noi din camp sunt pline de chiriasi si nu pe bani putini. Chiriasii dau intre 300 si 400 de euro pe 2 camere in bloc nou(Bucuresti, Cluj, Timisoara, etc) in pizdeea. De ce ? Pt ca asta le e sansa sa fuga din orase moarte gen Carei, Giurgiu, etc.
„nu se pot muta în orașe unde au mai multe oportunități. ” – eu aici vad oportunitate de afaceri: motorhomes din dube SH la cel mult 15-20.000 euro sa poti sa te plimbi la oportunitati si sa traiesti in duba. totul are un pret.
@Sebastian: te inseli. Eu nu ma simt deloc legat de apartamentul pe care il am. Singurul lucru care ma tine legat de apartamentul asta este zona si facilitatile. De exemplu, am doua fete mici si atat scoala, cresa si afterul sunt cam la 15 minute de mers pe jos. Sa nu crezi ca nu as vrea si altceva. De exemplu as vrea si eu sa ma mut eventual la casa in jurul Timisoarei dar sincer preturile la terenuri sau case construite sunt nesimtit de umflate deci pas momentan. Si sincer sa dau mai mult de 100k euro doar ca sa am un petec de curte pentru ca la cat de inghesuite sunt casele in zona noastra singura diferenta intre apartamentul si casa este curtea aia (minuscula in unele locuri). Deci pentru mine pot sa vand si maine apartamentul. Si iti spun ca si daca as fi stat in momentul asta in chirie in acelasi apartament de exemplu tot as fi incercat sa raman cat mai mult timp acolo (vezi motivele de mai sus). Pentru ca momentan pentru familia mea este cea mai buna solutie.
@Paco: nu comentez motivele personale sau deciziile personale luate de fiecare om in parte. Nu sti ce-ti ofera viitorul, adevarat. De aia trebuie sa fi putin pregatit si sa nu te arunci la decizii rapide. Totul trebuie analizat putin. Sa pui in balanta avantaje si dezavantaje si apoi sa iei o decizie. Ce vreau sa zic eu e ca atata timp cat chiria e mult mai mare rata la apartamente (ca in cazul meu) nu vad de ce nu ai alege sa cumperi in schimbul chiriei. Cand ai familie si copii trebuie putin sa gandesti pe termen lung. Iti spun ca nu poti sa te muti foarte des cu tot cu familie in alta parte asa usor. Inteleg daca esti singur sau cuplu tanar sa alegi chirie. Mie mi-au ajuns 7 ani de chirie.
Ca si idee in viitorul apropiat am in plan sa mai iau un apartament. In mare parte cu credit care sa fie strict pentru chirie pana cand fetele vor creste mari. Deci pentru mine eu vad achizitionarea locuintelor ca o investitie pe termen lung.
In concluzie atat chiria cat si cumpararea de locuinte poate fi potrivita cu singura conditie sa sti ce vrei pe termen lung.
Este exact ca la masini. Ai putea sa inchiriezi o masina doar pentru cat timp ai nevoie intrebarea e: e rentabil sau nu? Pentru unii da pentru altii nu.
Vezi, totul este despre decizii deci nu prea putem comenta deciziile altora. Trebuie sa ne raportam doar la deciziile personale.
Na, scuze ca raspund si eu tot cu un carnat de comentariu :).
@Jupaneasa: si asta cu platitul creditelor cat mai repede facand sacrificii cum spui tu trebuie gandita putin. De ce sa fac sacrificii si sa platesc doua rate intr-o luna si sa nu fac altceva cu banii aia. Cum ziceam, fie ca platesti chirie fie rata tot pe perioada lunga faci asta deci obiectivul e sa platesti cat mai putin lunar. Uite eu sunt un om care a ales sa plateasca taxa de fraier cum spui tu
pentru ca eu am vazut creditul ca pe o investitie pe termen lung si in 8 ani de cand am luat creditul nu am platit o rata in plus. Si sti de ce? Pentru ca am preferat sa fac altceva in plus cu banii aia. Schimbat masina, gradinite, after…alte cheltuieli. Eu am facut in schimb altfel. M-am asigurat ca in anii astia de credit am pusi in contul de unde il platesc cel putin 6 rate. Astfel daca o sa fiu intr-o luna mai proasta (financiar) sa nu ma stresez ca nu am de unde plati rata. Dar banii aia stau acolo de rezerva. Atat. Problema este ca multi se arunca la credite (mari zic eu) fara sa aiba o strategie de viitor. Uite, un alt exemplu. Eu am putut sa-mi schimb masina cu banii cash insa nu am facut asta. Am preferat sa tin banii aia ca pe o rezerva si sa iau un credit de nevoi personal pe 5 ani pentru care da, sunt de acord ca poti face un efort financiar (nu prea mare) ca sa-l achit mai repede. Prin urmare eu il achit imediat (dupa 3 ani). Scopul meu este sa imi asigur un venit care sa-mi ofere confortul dorit. Daca pot sa-mi organizez cheltuielile si economiile in asa fel atunci pentru mine e perfect. Eu am ales sa am bani pusi de o parte pentru eventuale situatii nasoale decat sa achit un credit mai repede. Pentru obinerea unui imprumut in situatii de urgenta nu se poate face foarte rapid si atunci ai sa te gandesti ca poate mai bine tineai banii aia decat sa achiti creditul.
Sa obții credit de la banca pentru locuinta trebuie sa ai venituri mari.
Ar fi trebuit sa citesc toate comentariile si apoi sa postez. O sa fac invers. Treaba cu chirias versus proprietar e pe muchie de cutit si se aplica de la caz la caz, doar la final ai rezultatul corect [ dupa razboi multi viteji ]. Se aplica si la masina. Daca ar fi clara treaba, am avea doar chiriasi si taxiuri. Nu e chiar asa. Problema principala este sa stii de ce ai nevoie. O investitie intr-o casa pe termen lung e super ok. Pe termen lung de folosinta nu de plata. O iei cu credit? Super ok daca inflatia va acoperi pretul platit [ dobanzi ]. Te muti in alt oras? Revii la pensie? O lasi copiilor sa stea in ea? Multe aspecte de luat in calcul. Probleme? Evident cheltuielile pe care ti le permiti sau nu, modul in care reusesti sa gestionezi banii pe care-i dai pe casa/masina. Daca nu stii ce sa faci cu banii mai bine ii dai pe casa/masina ta. Daca stii sa faci bani, poate e mai bine sa investesti in afaceri si sa stai cu chirie si sa mergi cu taxi + avion [ la drum lung].