Vineri, l-am sunat pe Victor Ciutacu pentru a-i spune despre plagiatul făcut de ziarul pe care-l conduce din postura de redactor-şef. I-am spus că am şi anumite pretenţii: ca ziarul să retragă articolul de pe site, să-şi ceară scuze faţă de mine şi de cititorii lor şi pe site şi în ediţia de print, şi să ia anumite măsuri împotriva persoanei care a furat textul cu pricina. Când i-am spus lucrurile astea, Victor Ciutacu m-a întrebat dacă îl ameninţ. A rămas că mă sună după ce se uită peste cele două articole. Nu a făcut-o, iar articolul, în momentul în care scriu aceste rânduri, încă există pe site-ul lor.
După nici o jumătate de oră m-a sunat Gabriela Antoniu, a cărei funcţie nu o ştiu, din păcate, şi care mi-a spus că: „Dintr-o regretabilă eroare, la editarea textului s-a tăiat sursa de unde a fost preluat”. I-am spus că, având în vedere că articolul este copy/paste după al meu, explicaţia asta nu ţine.
De aici. V-ati prins? Sursa nu era importanta deloc in contextul asta. Era de pe net, deci gratis. Fata aia lucreaza/a lucrat la Realitatea? Cu atat mai mult, taiati sursa, ba! Jurnalism de calitate, de la oameni de mare tinuta morala, vorba lu’ Arhi.
ce e mai grav este ca nu sunt numai angajatii de rand niste tarani adusi direct de pe camp, ci chiar si marius tuca si victor ciutacu. grav de tot. cu asemenea oameni, e bine bine ca moare presa. cel putin de la noi.
Regretabila eroare.. Ce text de PR expirat.
– In realitate, Ciutacu nu are mare putere la Jurnalul
=))
– cred ca textul acele a fost gandit pentru … miscarea de rezistenta
… cu un copy/paste atat de clar, ignorand peste orice limita propria transpiratie, chiar nu inteleg de ce nu iei in calcul directia juridica?
Poate oamenii integ mai bine asa. Marius Tuca, initiatorul miscarii de rezistenta … Victor Ciutacu, deontolog unidirectional … totusi …
@zooropa: Pe articolul din blogul Emiliei Șercan scrie că exact asta va face: plângere penală pentru furt intelectual, plângere la Oficiul Român pentru Drepturi de Autor, proces direct sau toate trei.
Nu pot decât să-i urez succes.
Cum poate un bloger sa se apere in fata unui trust, chiar si in instanta, daca situl sau domeniul de pe care posteaza, scrie, etc…nu are nicio parghie legala care sa-l reprezinta. Codul pe care-l primesc revistele de la biblioteca nationala ar fi singura dovada ce tine de juridic. Insa, in lege, codul respectiv se aplica numai publicatiilor, si nu paginilor personale, aici intrand, normal, blogurile. Si atunci, cum putem noi sa ne aparam in fata unui trust? Daca nici macar nu avem parghii legale, daca nu avem nimic. Cunosc persoane care au ramas fara articole, poezii, eseuri, toate furate si transcrise de altii intr-un spatiu care era protejat de lege. legea aia 8/96 este o gluma proasta, noi ca blogeri nu putem sa demonstram nimic. Ca zicea cineva aici de poze, pozele rar se iau in calcul intr-un proces, asta daca ajungi acolo, avand in vedere ca tu vii doar cu „vorbe”, in schimb ce trustul vine cu „certitudini”. Ar trebui sa gasim o modalitate reala de a ne „legaliza” blogurile, pana atunci…nimic.
@Offshore: dacă are destui bani/spate/asociați în concurența respectivului trust, are șanse. Emilia Șercan nu este un blogger oarecare. Rămâne de văzut.
Oricum, reacția unui om normal la descrierea pe care și-o face V. Ciutacu în secțiunea „Despre mine” a blogului său nu poate fi decât una de respingere a oricărui lucru pe care-l mai poate face un astfel de om, indiferent că vorbim de articole în presă sau online sau emisiuni la TV.
La așa redactor-șef, așa ziar.
Iar așa-zisa „Mișcare de rezistență” pe care o promovează Marius Tucă sub umbrela JN miroase, pt orice om care poate vedea dincolo de ipocrizie, a manevră pur comercială. Nu există nici un pic de sinceritate și/sau de seriozitate în demersul lor.
Din partea mea, să aibă soarta cotidianului Ziua. Cel puțin ar avea-o mai pe merit. Iar Emilia Șercan să fie despăgubită cu o sumă care să-i usture la buzunare pe cei de la JN.
ezertor@ Este foarte logic si normal argumetul tau. Sunt de acord cu tot ce spui. Insa, cum poate ea, chiar daca are un nume, sa faca tot ce spui tu? In fata legii nu conteaza daca ai nume, si mai ales ca un trust mare are o groaza de bani. Este f usor pentru ei sa schimbe acolo si gata, si sa spuna ca o fosta angajata vrea sa ne faca rau. Eu vorbesc strict faptic si de drept, daca nu ai un cadru legal, nu ai cum sa te aperi sau sa acuzi. Propriu-zis, orice sclav care fura un articol de la mine de pe blog si il pune pe revista lui online care e indregistrata, poate sa scape fara nicio vina. Eu nu vorbesc de morala aici, ci de lege. daca noi vrem sa scapam de chestiunile astea, atunci trebuie sa luam atitudine la acest nivel. Stii ca sunt tampiti care isi scriu carti de pe bloguri? Stii ca o carte se editeaza cu 5 mil vechi, cateva exempl? Poti sa spui, sa-ti pui problema calitatii aici? Nici nu se pune problema. Este clar! Ce este trist este tocmai faptul ca este legal. Iar blogurile acum sunt in ilegalitate, si deci in imposibilitate de a ridica vocea!
nu faci public numarul lu’ ciutacu ?
asa… pentru vulg …
Nu credeam ca si Jurnalul National ar putea ajunge sa fure. RUSINE!!!
traim in Romania…
Imi este frica ca nu va lua nici o masura
Sper sa aiba rabdare cu un proces. De furat se tot fura, dar sa furi si sa fii nesimtit…… marca Ciutacu si Tuca
tu ce esti?!
E totusi posibil sa fi omis link-ul,e totusi un site de prestigiu.
@house: da da, au omis link-ul. Unde ai mai auzit ca un ziar de mărimea JN să scrie un articol-investigație de prima-pagină și să precizeze ca sursă un blog??? Au făcut-o cu bună-intenție de la început, nu le mai lua apărarea la niște jeguri!
Eu zic ca e bine ca JN a furat cuvant cu cuvant povestea fetei. Macar asa au fost siguri ca pun virgulele unde trebuie si avem in sfarsit un text corect in ziarul asta.
La mai mare!
Astfel de lucruri ar trebui mediatizate mai mult.
Unde sunt stirile despre aceasta practica? Macar pe trusturile rivale sau este un acord tacit fiindca fiecare fura?
Pot sa trec cu vederea o imagine, insa cand copiezi un text cuvant cu cuvant iar la sfarsit sa te semnezi este sub orice critica, in special la publicatii cu pretentii..
Toata lumea e suparata azi, nu stiu ce aveti
Uite o poza cu tine, Zoso…poate te mai inveseleste un pic:D
Tucă, dacă ar conduce o mişcare de rezistenţă împotriva bunului simţ, ar avea mai multă credibilitate. Are performanţe în materie. Să ne-aducem aminte doar cum l-a gratulat pe ziaristul care i-a bătut obrazul după ce şi-a parcat maşina pe plajă.
@noe: la ce bun? ma vezi pe mine asa jeg ca el?
Sa nu uitam de chestia asta… http://www.visurat.ro/cgi-sys/suspendedpage.cgi
Ciutacu se batea cu pumnii in piept ca el da sursa tot timpul.
Io sper sa se tina de cuvant tipa. Sa dea in judecata JN si sa-i faca de tot cacatul.
jigneşti ţăranul român.
La ce sa te astepti de la unul care s ecrede buricul pamantului – ciutacu. Mai noi, din lipsa de subiecte isi dau interviuri in propriul ziar. Cum as defini eu asta? simplu – LABA JURNALISTICA. Adica sa ti-o „”scrii”” cu mana ta.
@offshore: Legea romana protejeaza operele si autorii lor indiferent unde au fost acestea publicate (incusiv bloguri). E drept ca poate uneori modul in care este aplicata legea nu ne place, dar asta nu inseamna, ca regula, ca nu avem legi si judecatori care sa le aplice.
Cum a mai ramas? Ceva tel de la Ciutacu? Drept la replica? Scuze? Macar un mail acolo…
@always CG: a ramas in pom. ei deontologi, ziarista cu paguba.
ANA@ Si unde e legea respectiva? Dar vreau ceva concret despre bloguri. Si ar mai fi inca ceva – Cum poti sa demonstrezi? Daca ai luat parte la vreun proces, atunci ar fi trebuit sa stii ca argumentele aduse acum pe blogul asta, cat si pe cel al patitei, nu vor niciodata luate in seama in instanta.
@ zoso si always CG: pana se ajunge la o concluzie in instanta, adica peste niste ani, eu am propus altceva. sa aflam cine-i hotul. http://emiliasercan.blogspot.com/2017/04/cine-i-hotul.html
PS. multumesc pentru interes si sustinere
problema nu e sa dai in judecata. problema e sa produci si EVIDENTA lucru foarte greu (daca nu imposibil) de facut in cazul unui blog. Exista totusi lumina la capatul tunelului prin legea asa-numita de „Creative Commons” care iti confera unele drepturi ca si autor (trebuie sa specifici asta in josul articolului). La treaba asta a aderat si Romania.
Mai multe aici: https://www.copyright.gov/circs/circ38a.pdf
Mai e o varianta : copyscape.com dar la cat de tute sunt judecatorii nostrii, e greu de crezut ca vor accepta vreodata un print-screen de pe copyscape…
@offshore: e aceeasi (blamata) lege 8/1996, care e adevarat ca nu se refera in mod expres la bloguri, dupa cum insa nu se refera in mod expres nici la alte forme de exprimare. si da, am luat parte nu la un proces, ci la mai multe – sunt avocat si cu asta ma ocup – si ai fi uimit sa afli ca instantele noastre sunt din ce in ce mai dispuse sa accepte ca probe inclusiv print scree-uri.
deci, daca ma intrebi pe mine, lucrurile stau cam asa: onorata instanta, uite dovada ca eu am scris prima acest articol (print screen, cu comentarii de pe blogul propriu, de preferat anterioare aparitiei in jurnalul national), deci – drept de autor. ulterior, a venit jn si a publicat asta (de prefarat, ziarul in original), care copiaza in proportie de x% opera mea – deci incalcare.
cazurile de acest gen sunt exact atat de complicate pe cat le facem noi sa fie.
dupa parerea mea, daca mai multi autori ar actiona sa isi apere drepturile, nu am mai ajunge sa ne plangem de instante fara experienta in domeniu.
Problema la care pare că se referă offshore și pardaf dar care nu e exprimată explicit nu e aceea că nu există dovada publicării pe blog (pt că blogul poate fi accesat frumușel din sala de judecată), ci dovada că data la care apare textul respectiv nu a fost cumva modificată.
De exemplu dupa ce JN a publicat ancheta, dna Emilia Șercan să dea copy-paste la câteva fragmente și apoi să schimbe data articolului în blogspot, în așa fel încât să apară ca și cum ar fi fost scris înainte. Nu știu dacă se poate sau nu face treaba asta, dar chiar dacă oficial Google spune că nu se poate, justiția română să nu ia în considerare declarația unei companii, chiar dacă e ea Google.
Dacă așa stau treburile, eu m-am gândit la următoarea soluție (bună de aplicat preventiv, acum ar fi prea târziu): în justiție se iau în considerare în schimb e-mailurile. Adică dacă i-ai trimis, să spunem, unui asasin plătit detalii despre o victimă pe care trebuia s-o „lichideze”, instanța va lua acel e-mail ca probă clară împotriva ta.
Analog, poate un e-mail trimis de pe un cont de Gmail pe altul cu textul articolului, a cărui dată să coincidă cu cea a publicării pe blog poate fi o probă solidă în instanță, pt astfel de cazuri.
Dacă am sau nu dreptate ne poate spune doar cineva care are o diplomă în domeniul juridic, nu oricine are o părere generală, sau din auzite.
@ezertor: e complicat sa iti trimiti mail de fiecare data cand scrii articole doar ca sa ai o proba. eu obisnuiesc sa imi scriu textele intr-un document word, pentru ca la o ancheta se munceste mai mult, de la cateva ore la cateva zile, in functie de complexitatea informatiei. iar in acest caz am un document word, care daca se va cere in instanta va putea fi expertizat si se va vedea ca este creat in 22 februarie si ca nu mai are modificari ulterioare. insa mai am o proba. acea ancheta facea parte dintr-o serie, cum am mai spus. si am link-uit intre ele articolele. iar dupa cel cu oprea am mai postat unul cu funeriu, in 28 februarie (http://emiliasercan.blogspot.com/2017/02/funeriu-o-firma-despre-afacerile.html) si unul cu afacerile lui berceanu, aparut in 9 martie (http://emiliasercan.blogspot.com/2017/03/berceanu-afaceri-indirecte-cu-cfr-ul.html). in cele doua texte sunt link-uri catre ancheta cu oprea.
sunt dezamagit de ce s-a intamplat, dar asta e presa din Romania. Nu doar lipsa de educatie, dar si lacune de gramatica. Inclusiv la autoarea plagiata care se descrie in profilul de pe blog ca freelencer, in loc de freelancer si sustine ca a condus „Departmanetul Investigatilor”…
chiar in ziua cand aparea scandalul asta, ciumacu isi punea pe blog un text lesios despre cat de bun si profesionist e el. stiti genul, narcisismul obisnuit
l-am intrebat ce parere are despre plagiatori. mi-a refuzat comentariul si m-a banat
asta e nivelul specimenului. ii plang de mila pe cei care cred tot ce zice. asta da miscare de rezistenta, e rezistenta impotriva bunului-simt!
@bogdan: ar fi fost mirare sa il aprobe. acum tac toti ca căcaţii în papuşoi si in doua zile o iau de la capat.
@getz: mersi ca mi-ai atras atentia. sa stii ca o scapare de genul asta, greseala, eroare sau spune-i cum vrei, nu are nimic, dar absolut nimic de-a face cu faptul ca am condus vreun departament, sau mai multe, de investigatii. iar cand comit vreo eroare stiu sa recunosc asta, si chiar sa o indrept. asa functionez eu. mersi din nou.
@ ezertor: m-ai coplesit cu informatiile astea, eu care sunt o atenhica :))
multumesc de sfaturi. voi tine cont de ele. oricum, va trebui sa iau in calcul orice strategie de aparare a celor de la JN, deci si posibile acuzatii traznite :-), motiv pentru care e bine sa stiu si lucrurile astea. dimineata am intalnirea cu avocatii. astazi au studiat materialul, iar maine vom stabili cum actionam. multumesc mult de tot pentru implicare si sprijin. conteaza imens pentru mine.
@emilia sercan: e mult mai valabil faptul că le-ați postat pe blog. Asta pt că timpul de creare al unui fișier, de orice natură, pe calculatorul personal poate fi extrem de simplu falsificat schimbând mai întâi data Windows-ului. Noi desigur că știm că dumneavoastră n-ați făcut așa ceva, dar instanța nu poate lua ca probe fișiere ce pot fi falsificate și de-un copil de 10 ani.
În ce privește data de pe blogul dumneavoastră, hostat de Blogspot care aparține Google, nu știu, cum am spus mai sus, dacă poate sau nu fi falsificată, dar dacă da, atunci la fel, instanța nu poate lua în considerare o probă ce poate fi falsificată, chiar dacă știe că dumneavoastră sunteți o persoană onestă</strong.
Dar am o veste bună, o probă clară pe care o puteți folosi, și dacă justiția română n-o ia în considerare, aveți toate șansele să câștigați la CEDO un proces împotriva statului român, pentru (aici, ca să fiți mai sigură, cereți părerea cuiva din domeniu, eu cunosc doar situația dovezilor electronice, nu și a tuturor procedurilor juridice) ceva de genul „neluarea în calcul a unei probe incontestabile”.
Căutând pe Google (advanced search) cu fraza exactă fiind TITLUL articolului dumneavoastră, dacă aveți noroc (vorbesc în general pt toate blogurile, în cazul emiliasercan.blogspot.com a fost noroc) veți vedea sub descrierea corespunzătoare rezultatului dumneavoastră un link mai mic, numit Cached (Screenshot explicativ). De acolo aveți acest rezultat. Observați că sus scrie It is a snapshot of the page as it appeared on 6 Apr 2010 18:25:06 GMT. Dovadă incontestabilă, pt că nimeni nu poate „hăck-ui”/sparge serverele Google.
Dovada e valabilă atâta timp cât:
-data arătată de Google e anterioară plagiatului;
-există, desigur, pt că în anumite condiții Google nu mai păstrează acest „snapshot” în timp al paginii dumneavoastră. Nu știu/nu am loc aici să detaliez, dacă vă consultați cu un avocat care știe sigur ce e și ce nu e acceptat ca probă la CEDO, și ce am spus mai sus e într-adevăr acceptat, atunci cereți sfatul unui specialist în IT pt a ști exact ce e de făcut, ori dacă se poate face ceva pt ca Google să nu șteargă din cache-ul său pagina dvs. sau sa nu facă un snapshot mai recent decât plagiatul, pt că atunci dovada e nulă.
O mică precizare: link-ul final pe care vi l-am dat poate fi descalificat dacă e prezentat direct ca și dovadă, fiind de forma 74.125.77.132/…… în loc de google.com/……, pt că e mai greu de verificat dacă acea adresă aparține companiei Google sau nu cumva vreunui server pe care-l țineți dumneavoastră în debara (pt că și pagina aia poate fi falsificată așa). Desigur că instanțele ar trebui să aibă specialiști în domeniu, dar la ce se întâmplă în România… Soluția cea mai simplă e ca la proces cine prezintă această dovadă să ajungă prin pașii descriși de mine mai sus cu căutarea de pe pagina Google.com (sau .ro, nu are importanță), pt că în acest fel se elimină orice suspiciune (nici un hacker nu poate face ca linkul către cache-ul Google de pe o pagină de rezultate a Google să ducă la un site-clonă).
În ce privește licența Creative Commons de care spunea pardaf.ro mai sus, are doua dezavantaje: unul pt doamna Emilia Șercan (și pt oricine altcineva cu aceleași dorințe) ar fi că permite copierea cu păstrarea (precizarea) sursei în scopuri necomerciale. Poate că dumneaei, și mulți alții, nu doresc deloc să permită copierea, în nici o condiție. Aici doar © clasic e potrivit. Al doilea inconvenient e tot cel legat de faptul că nu există o dovadă clară a datei la care a fost licențiată opera. Creative Commons nu ține nici o arhivă cu ele. Scopul Creative Commons, ca și al ©-ului clasic de altfel, e doar acela de stabili tipul de licență, nu și dovada că respectiva operă a fost postată pe internet la o anumită dată. Pt aceasta, în state precum SUA se iau în considerare soluții precum cele de la Copyscape (sunt recunoscute în instanță). În România nu. Plus că serviciul ăla costă lunar. Varianta mea cu e-mailul (sau cu Google cache) poate că are șanse să fie luată în considerare în România.
În final, o notă: explicațiile mele au fost excesiv de detaliate și pot părea puerile pt utilizatorii avansați, sau simple pt dumneavoastră. Dar eu le-am făcut în așa fel încât să poată fi înțelese inclusiv de cele mai începătoare persoane în ale utilizării internetului, pt că nimeni nu se naște învățat. Nu am intenționat să jignesc inteligența sau cunoștințele nimănui.
Dacă vă va folosi în vreun fel ce am scris, mă bucur, dacă nu, îmi pare rău, eu am încercat doar să ajut, nu să încurc cu sfaturi inutile. Dacă cineva cu diplomă și practică în domeniul juridic actual poate să aducă aici mai multă lumină, fără să fie plătit, mă bucur. Dacă îl plătește Zoso, iar e bine
Ana: şi eu am terminat dreptul, cunosc destul de bine anumite detalii, cat si chestii care ţin de tehnică, şi atâta timp cât un blog nu poate fi înregistrat pe nicăieri, nimeni nu o sa te poată ajuta. ca există judecători MIROBOLANŢI, genii ale blogurilor, hai sa fim serioşi, aia nici nu ştiu să scrie. Un post poate să fie postat a priori, a fortiriori, a posteriori, depinde de dovada şi de avocat, iar cei mai mulţi pierd. orice ar fi, orice ai încerca să-mi spui. Problema nu este asta – Problema este faptul că un bloger nu are identitate, el nu există de drept, aici e şmecheria, şi eu dacă aş fi avocatul jn nu aş avea nicio problemă să o desfiinţez pe biata jurnalistă. Hai să facem ceva pentru noi, o iniţiativă reala de a ne asigura spatele. De ce nu zice nimeni nimic? Pentru că sunt destui care fură cu nesimţire. Inclusiv blogeri.
Anul trecut, peste 10 publicatii online (si cine stie cate print) au furat o poza facuta de mine aici in Bangkok. Bineinteles ca nimeni nu a mentionat sursa, iar unii chiar si-au pus copyright pe poza, inclusiv institutii de stat. Nu am facut „scandal” pentru ca era vorba despre o situatie trista.
https://vimeo.com/21578663
Fratilor, uitati aici romani care nu ne fac de ras in EUROPA.
Proiecte militaro-sociale sustinute de UE in ISrael – Palestina