Badmouthing despre locul de muncă (cum face subiectiv aici) is a no-no.
De ce? Pentru că e un exerciţiu în imbecilitate.
„Sunt destul de inteligent să îmi dau seama că e un job nasol, dar destul de prost pentru a nu face nimic în sensul ăsta.”
Avantaj angajatorul! MOVE ON!
Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 5$
nu prea stiu daca se incadreaza subiectiv aici :)) nu de alta, dar el a plecat, a trecut mai departe… si doar spera sa isi ia banii de seminte :))
nu stiu ce sa iti spun, domnu’. eu deja am plecat de la firma respectiva. sincer sa fiu, mi se rupe de ea, dar nu suport sa fiu calcat in picioare. badmouthing? de ce? ca imi spun punctul de vedere despre un individ pe care nu mai dau doi bani? hai sa fim seriosi. intotdeauna am fost direct, dar sint momente in care interesul te face sa iti tii gura pina rezolvi problema. mai exact, interesul meu e reprezentat de vreo 6 milioane de lei pe care trebuie sa ii mai iau, ceea ce inseamna chiria pe o luna plus traiul pe perioada respectiva. tu, probabil, nu ai de unde sa stii, pentru ca stai cu parintii. eu stau pe munca mea. e o mica diferenta, sa-mi fie iertat. nu-ti fa griji, dupa ce imi recuperez datoria pe care o are fata de mine, o sa ii spun foarte clar ce parere am despre el. desi cred ca deja stie…
te contrazici. si, repet, e o dovada de caracter.
da, sper sa ma mut de la parinti in cativa ani, pentru ca numai asa pot avea trairi din astea simpatice…