Mă uit la faza cu fata de la Atos care s-a sinucis și citesc despre cum uneori, ca și companie, pierzi clienți și proiecte, și te trezești cu angajați care nu mai au obiectul muncii pe o perioadă mai scurtă sau mai lungă. Și nu înțeleg angajații care se miră că sunt mutați sau presați să plece. Nu mai e de muncă pentru voi, ce ați vrea să faceți?
Nu o să vă mint, m-am aflat o dată în situația asta. Firma unde lucram avea mult de muncă pentru mine, mi-au adus un junior să mă ajute. Eu făceam chestii grele, el chestiile mai simple. După vreo 4 luni, pleacă doi clienți. Mi-a luat două săptămâni să mă prind, că nu mai vedeau chestii de făcut. Mă rog, situația era un pic mai delicată, proprietarul firmei angajase un director executiv, și ăla era un pic bălălău și din cauza lui se întâmplau greșeli. Am ieșit de câteva ori la țigară cu fetele de la vânzări, m-am uitat la directorul executiv dacă venea și pleca nervos și am început să-mi caut de muncă. Când m-a chemat să mă anunțe că nu mai au nevoie de mine eu deja aveam altceva pe țeavă.
De asta scuzați-mă că nu înțeleg situația și gândirea oamenilor ăstora. De ce se agață de “ce bună e legislația în România că nu putem fi dați afară oricând” când obiectul muncii a dispărut și nu mai e nevoie de ei pe acolo. Da, știu, nu a fost vina lor că a dispărut clientul. Poate nu a fost. De ce să te expui la presiuni din partea managementului? De ce să nu începi să-ți cauți altceva înainte să dea tot departamentul afară?
Poate nu înțeleg eu situația.
Oamenii funcționează diferit
uneori diferit e bun. alteori diferit e prost.
Da, altfel functionezi cu si altfel fara compensatorii.
Plus ca nu toate fetele de la vanzari fumeaza!
Eu vad 2 puncte de ce se complac multi in situatia asta:
1. Rate
2. O mare parte din lucratorii din domeniu sunt niste impostori incapabili.
Abia mă vindecasem de sindromul impostorului… Mulțumesc.
Abia ma vindecasem de ejaculare precoce… Multumesc.
Corect. Dar daca te complaci in asta, trebuie sa iti si asumi ce se poate intampla, nu?
@Exvpa give this man a cookie. Prea multi impostori angajati in ultima vreme, plus cu aere. Fac gura mare, dar apoi dau din colt in colt cand le zici sa mearga la interviuri.
Ratele = sclavia moderna
Mârlănia este ca se folosesc de presiuni cel puțin imorale daca nu chiar ilegale pe angajat pentru a masca concedieri. Că sa nu plătească salariile compensatorii.
ei au pierdut clientul, deci pula bani, dar…salarii compensatorii. da, are logică ce spui.
Înțeleg că nu sunt bani pentru salarii compensatorii. Și totuși cei hărțuiți (vezi chemare la birou 5 zile pe săptămână desi ai contract de remote, vezi evaluări de rahat deodată la majoritatea, etc) au unele drepturi conform contractului colectiv de muncă, contract care a fost semnat de management și trebuie asumat că atare. In cazul in care nu ai bani declari falimentul. Dar ce sa vezi, aceiași incompetenți care au pierdut contracte sau au angajat că nebunii (mii de oameni, unii mai productivi alții pleava) primesc totuși salarii și bonusuri. Deci bani exista.
Sau inițiază discuțiile cu sindicatul și găsește o cale de mijloc pentru concedieri. Nu putem 6 salarii dar uite va dam 3 și o scrisoare de recomandare și un voucher la whatever. Se numește negociere și este calea corectă de a-ti asuma anumite evoluții neprevăzute.
Hartuirea aia e de prost gust și spune multe despre calitatea umană a managerilor de acolo.
Nu lucrez la Atos, nu lucrez in domeniu IT.
Discutiile cu cine?
Nu este ca si cum atunci cand firmei îi merge foarte bine cresc automat salariile.
„Dacă îmi îndeplinesc targetul de dat afară fără compensatorii iau bonus” – nici un manager, nicăieri și mai ales nu în România.
Desigur, pula bani, ca pana atunci, cat au avut clienti, banii s-au dus pe droguri si curve. Au bani. Daca nu, pot declara faliment sau inchiderea postului si, legal, nu mai exista nicio problema cu datul omului afara. Dar nu, ei vor si cu pula in cur si cu sufletu-n Rai si, atunci, incearca sa puna presiune pe oameni ( la unii dau de un fond mai influentabil si mai usor de speriat ) si se intampla cacaturi. Pana vine un eventual ITM la usa sau se intampla o nenorocire si atunci „se gasesc solutii! dar nu e vina noastra, dar noi nu am zis niciodata ca facem x, y, z, daca nu pleaca, dar vai nu stim de ce s-a simtit asa, chiar nu asta a fost intentia”.
Realitatea e una singura, relatia angajator / angajat, nu are nimic romantic in ea. Unu vinde timp si cunostinte, la un pret agreat, altuia care are nevoie de acel timp si acele cunostinte. Simplu. Nu e vreo familie, vreo prietenie, nu ridica nimeni statui. Sunt rare firmele ( poate inexistente ) in care, daca te dedici trup si suflet, ajungi sa primesti pozitii inalte ( adica in conducerea companiei, sa devii parte din schema, din actionariat ), sa fii facut parte la profit sau mai stiu eu ce, deci aceasta situatie pica din start. Sunt insa unii oameni, angajati, care au aceasta tipologie, prin care se simt obligati, poate datori, sa rupa norii, sa stea peste program fara sa fie platiti ( poate chiar fara sa li se ceara ), sa se simta presati si stresati ca vine unu cu gura mare la ei, etc. Toate astea se intampla tot dintr-un spirit de datorie, gresit as zice eu, fata de o cauza mai inalta aplicata pe acea companie. Nimeni si nimic nu merita sa-ti futi creierii, sanatatea, familia, pentru un loc de munca. Mai exista si altele. Stiu, la inceput de cariera, poate sa nu para asa, dar cu timpul realizezi ca exista. Si iar, nu e musai sa stai intr-un singur loc toata viata, nu e o rusine sa-ti schimbi jobul.
Vali: prin contractul colectiv de munca au prevazute salarii compensatorii. Pentru acele salarii compensatorii, au obligatia sa constituie provizioane, deci banii exista, dar de ce sa ii dea daca nu pot sa ii dea ? Iar ca echipa, foarte rar muncesti doar pe un singur client. Echipa are mai multi clienti, deci in general, pierderea unui client nu era o problema mare
Aici pe Schengen au gasit solutia: angajeaza contractori.
Companiile de Hi-Tech au tot timpul proiecte noi si ce faci angajezi in prostie ca ulterior sa concediezi?
Contractorii lucreaza in general la dublu dar angajezi oameni specializati pe proiect.
Cand proiectul s-a terminat (in general nu se termina niciodata) ai spus pa si pu la toata lumea.
@vali, daca si-au asumat prin contractul colectiv de munca faptul ca vor da salarii compensatorii in caz de concediere, angajatii se asteapta sa primeasca aceste salarii.
Daca firma nu isi permite sa isi respecte angajamentele, atunci este cazul sa declare falimentul.
Sa fortezi angajatii sa isi dea demisia este cea mai mare magarie ce se poate face de catre o firma/o companie.
@Andrei – Vali întreabă de ce mai stă lumea la Ațos și nu-și caută de lucru în altă parte sau în alt domeniu. Îți găsești de lucru în altă parte și nu mai stai ca ‘poate se dau poate nu’ salarii compensatorii când e clar ca n-au de unde, deci nu se dau.
@Mormăilă
1. Sunt angajati carora le este greu sa-si gaseasca altceva, asa ca aleg sa stea in companie pana cand vor fi concediati. Atata timp cat primesc salariul in continuare, nu are sens sa isi dea demisia.
2. Tinand cont ca Atos nu si-a declarat falimentul, angajatii se asteapta in continuare ca in cazul unei concedieri sa primeasca salariile compensatorii negociate conform contractului.
@Mormaila: cat timp nu are loc o reorganizare sau un faliment, aia inca sunt buni de plata. Ei doar vor sa scape mai ieftin. Ghinion.
Cine zice că nu plecăm? Anul trecut am schimbat corporația pentru că simțeam că o ard cam fals. Aveam 14 ani acolo și am văzut cum se degradează treaba. Prefer să fiu eu cu un pas înainte, nu ei.
Daca ai stat 14 ani acolo sigur ai stat mai mult decat trebuie. Si o zic din postura unuia aflat in aceeasi situatie. Treaba a fost ok pana la un pct, apoi am sesizat ca se degradeaza treaba aka pl bani dar inflatia era cat casa. Am mai stat pt ca s-au ivit niste oportunitati interne, am invatat ce era de invatat, abia apoi am plecat.
Cand esti pe bench, nu faci nimic si leafa vine.
Depinzi de leafa aia pentru ce pui pe masa, pentru rate, etc.
Mai e si mentalitatea mostenita de la parintii comunistoizi, foarte risk adverse, „capul plecat”, etc.
+ mentalitatea timpul trece leafa merge.
Daca as vedea ca nu mai este nimic de lucru, probabil ca as incepe sa caut altceva. Dar nu as pleca decat daca as gasi un loc de munca mai bine platit.
Si sigur… m-as gandi sa pun niste bani de-o parte ca sa imi ajunga cel putin 3-4 luni (asta daca nu am deja niste mici economii).
As incepe un business de nisa cu costume barbatesti cu maneca scurta. Mersi pentru poza.
Mama cum ar fi astea :))
Și cu glugă, să fie în trend…
Multi nu pleaca deoarece sunt retincenti la schimbare.
Altii nu fac datorita varstei sau a slabei pregatiri, automat nu sunt competitivi pe noua piata a muncii care se prefigureaza a fi.
Eu plec cand incepe sa merga prea bine. Nu imi place, eu sunt omul care ridica compania din cacat.
Mai e cazul in care ai dat de un colectiv ff misto. Atunci iti vine greu sa pleci.
La mine asa a fost cazul, in general am fost destul de statornic dar in datile in care am schimbat pentru ca se nasolea treaba asta m-a tinut pe loc o vreme… Pana la urma am facut-o, am zis ca oricum ma pot vedea cu oamenii aia si ulterior la o bere/restaurant/gratar/etc (chiar daca nu zilnic ca la job).
Trebuie sa te intrebi cine sunt oamenii care lucreaza la astfel de companii:
1. juniorii care sunt bucurosi ca au prins job. Multi pleaca dar o parte cresc in urmatoarele categorii:
2. oameni slabi care n-ar gasi job bun in alta parte si multi stiu asta. Sorry dar asta e adevarul. Slabi nu doar tehnic dar si lenesi si delasatori si cu mentalitatea aia “eh lasa ca e bine aici asa cum e, sigur peste tot e la fel”. Sindromul nevestei abuzate.
3. oameni de cacat care “thrive in this environment” cum s-ar zice. Genul de oameni care se descurca in sisteme corupte mai bine decat intr-unul corect. Ling cat pot ca sa fie facuti sefeuti ca apoi sa fie si ei linsi.
S-a tot pus pe aici videoul ala din The Gambler dar foarte putini oameni din industrie au economii confortabile ca sa nu fie nevoiti sa ia decizii de la nivelul “am rate boss, mor de foame fara un salariu”. Nu doar din lipsa educatiei financiare dar multi au considerat ca in domeniu banii se fac usor, joburi sunt peste tot si salariile cresc la infinit.
„joburi sunt peste tot si salariile cresc la infinit” hehehe boi … cred ca s-au cam dus vremurile alea
Gandesti in termeni prea simpli. O corporatie de genul asta nu lucreaza pe un singur proiect sau pentru un singur client, ca atunci cand ala are probleme sa se inchida firma. Ba dimpotriva, exista departamente intregi care doar cu asta se ocupa: gasirea de noi clienti. In mod normal, ar trebui sa aiba oameni bine conectati prin toate pietele pe care activeaza si sa reactioneze la orice oportunitate, sa participe la licitatii, sa incheie contracte. Daca oamenii astia isi fac treaba, firma nu ar trebui sa duca lipsa de clienti.
Singurul scenariu in care ai putea sa ramai fara proiecte pe termen lung e ala in care intreg domeniul intra in criza si nimeni nu mai vrea sa investeasca. Poate fi o criza globala sau una localizata geografic (de tipul: romanii au devenit prea scumpi si ne mutam in India).
Mai poate exista si situatia in care nu se mai gasesc proiecte pe tehnologia ta, fiindca lumea renunta la ea si se orienteaza spre altceva mai nou.
Insa, indiferent de cauza, daca se ajunge sa nu mai fie proiecte pe care sa poti lucra, probabilitatea e foarte mare ca firma ta sa nu fie singura afectata. Ceea ce face destul de dificila plecarea, ca nu prea ai unde merge. E cam ca pe vremea cand se inchideau minele de pe Valea Jiului: nu era ca si cum puteai sa te angajezi la alta mina 10km mai incolo.
Daca firma nu mai are proiecte din cauza incompetentei managerilor sau a departamentului de vanzari, atunci da, e timpul sa-ti iei talpasita. Daca insa e criza pe piata, tii cu dintii de ce ai si vezi cum te poti adapta.
Cred ca ar trebui pusa oglinda in fata ITului romanesc : e format din foarte mult outsourcing, cativa oameni platiti bine ca ai nevoie de creierul lor si restul asa mai modest. Pe aia cativa daca nu le-ai dat mariri si prime sau i-ai tratat prost, i-ai pierdut imediat ca sunt foarte buni si isi gasesc repede. Restul no so much. Plus ca in outsourcing mai e treaba asta de limitare a responsabilitatilor faci aceleasi chestii din nou si nou, abia cand printr-o minune prinzi ceva ca lumea iti dai seama cat de mult te limitau ca dezvoltare profesionala.
Cat hate mi-am luat peste tot cu abordarea aceasta. M-a mancat limba sa mai zic si ceva de demnitate. Eu doar o fraza nepotrivita, o aluzie si deja eram pregatit de plecare.
Sa nu te vrea firma, sefii, corporatia si tu de agati de tot felul de chestii si ca mai pot sta 6 luni si etc. Nu pot intelege.
Demnitate? Esti doar de alta parte a problemei, ca si aia care stau si inghit tot si care ajung sa fie hartuiti, sunt tot din acest sentiment suprem de deminitate, de familie in care, dupa cum stim, mai sunt si certuri. Sigur, firma nu te mai vrea, sa intrerupa contractul. Niste baieti, candva, au gandit ca nu e tocmai ok sa fii dat afara asa, pur si simplu, pe loc, fara motiv intemeiat. Faptul ca ma anunti azi ca ti-ai dat seama ca nu prea mai sunt bani, nu e un motiv intemeiat, ca ma protejeaza cumva legea. Atunci ori ne intelegem, plec, in loc sa te chinui 6-12 luni sa ma dai afara, imi dai 3 salarii si plec, ori trebuie sa faci taota procedura, dar pierzi mai multi bani, pierzi timp. Sau, exista si alternativa in care nu vrei de fapt sa ma dai afara, doar esti un sefut mai mic si meschin care se bucura sa poata sa se joace cu vietile unor oameni. Caz in care, iar, pe cat posibil, futerea trebuie sa fie reciproca, daca tot e. Sunt insa oameni care nu duc anumite conflicte, care au anumite perceptii si conceptii despre viata si despre profesii care ii mana sa fie foarte dedicati si implicati si apoi, cand lucrurile se imput, dezamagirea e si mai mare.
Avea Gh Dinica o replica in Filantropica :” demnitatea ta? La banii tai tu iti permiti sa ai demnitate ?… la jilava mi-am dat seama cum stra treaba: o tigara la gardian, o zi de demnitate. S-au terminau tigarile?! mare atentie cand te apleci”.
Problema e ca majoritatea din IT au trait la limita salariului, tatuaje, city-breakuri, masini sh schimbate cand erau un pic in bani si tot asa. Profit din nou de ocazie sa reamintesc: sfatul ala cu sa ai economii 6 luni de salarii e prost. Suma aia e minimul minimorum, ca nu stii in vremurile astea cat de repede iti gasesti din cauza globalizarii.
Si aici mi-am luat.
@Nelu, pentru majoritatea este mai important sa aiba unde locui, sa aiba ce manca, decat demnitatea de la locul de munca. Si daca nu gasesti nimic la un salariu similar, atunci este mai bine sa ramai in compania in care esti acum (chiar daca ei nu te mai vor).
In acelasi timp, putem sa ne intrebam si unde este demnitatea angajatorului care si-a asumat niste obligatii (prin contractul colectiv de munca) si acum este prea avar ca sa le mai repecte.
Stiu ca este dificil uneori atunci cand compania pune presiune pe tine sa iti dai demisia, dar sfatul meu pentru toata lumea ar fi sa nu cedeze si sa nu plece decat daca au gasit ceva mai bine platit.
Poate e o problema de perceptie; ca in orice domeniu, se aude mai tare vocea leprelor.
Oamenii seriosi nu stau sa se smiorcaie pe reddit. Aia se duc la interviuri, fac, dreg.
Am un cumnat despre care credeam ca lucreaza la Atos. Ne-am vazut la un gratar in weekend.
L-am intrebat cum e treaba la job.
Zice : bre, am plecat de 6 luni. Nu ti-am zis ? Nu. A, ok. Am plecat demult.
Cum vrei micii ? Mai facuti, mai ne-facuti ?
Daca ar citi un extraterestu ziarele din Romania ar crede ca ne taiem pe strazi, ca tara e inundata non-stop, ca oamenii si ursii de bat pe tomberoane, etc .
Nu stiu boss, eu plec daca observ ca incepe sa se imputa treaba. Dar bine, eu nu sunt IT-ist.
nu e IT-ist, e vidanjor
invers bre – daca e vidanjor pleaca cand nu mai pute treaba !
@vladone nu bre, el pleaca cand e de munca si nu mai poate sta pe bench. A straight shooter with upper management written all over him
Am observat ca daca in cazu asta nu esti 100% de partea fetei, nu ai empatie.
Asa a zis si domnu Supeala, ca daca nu ai empatie trebuie sa mergi la psihiatru ca ai probleme la cap.
Adevarul e ca traim intr-un sistem capitalist. Vrem beneficiile lui? Atunci jucam dupa regulile lui, unde intr-o companie esti doar un numar, si totul se face pentru bani.
Pana la urma si angajatii merg la lucru tot pentru bani.
Ca asta e adevarul dupa ce desfacem funda si scoatem ambalajul in care era impachetat frumos acest lucru.
Cu cat esti mai realist cu atat e mai putin abrupta o cadere.
Fata de la Atos avea mentalul slab, plus ca avea rate. S-a panicat ca o sa fie data afara din apartament si ca o sa moara de foame.
Pe de alta parte, pana si bunica stie ca atos e un loc problematic de munca si asta de la inceputul anului. Si ca se incearca datu afaru. Nu e breaking news.
Pe de alta parte, daca fata avea rata, probabil mai mult de 2500 de lei nu cred ca avea. Daca avea mai mult – din nou, decizie gresita a ei.
Gasesti joburi in care sa faci 4000 de lei, se gasesc in Timisoara. 1500 – poti supravietui pana iti revii. Vinzi apartamentu intre timp, te muti in chirie, gasesti si cu 1000 de lei.
Doar ca parca as fi vazut ca jobu ala la 4000 de lei nu e cu work from home, nici cu badge si nici cu pauza la Starbucks. Acum sa fim seriosi, ca la multe munci din romania in afara de it exista sansa sa ai niste sefi mult mai rai decat aia de prin multinationale, care te vor freca pe fata. Nu cu manusi.
Fata a vrut sa joace dupa regulile capitaliste, acolo unde daca se semneaza un contract, acesta trebuie respectat de ambele parti.
Doar ca, din pacate pentru ea, nu a avut taria de caracter sa reziste in fata unui angajator care s-a bazat probabil pe presiuni psihologice ca sa evite respectarea contractului si plata salariilor compensatorii.
Deci este exact invers, angajatorul fiind cel care nu a jucat dupa regulile unui sistem capitalist.
Când te uiți că salariul tau pe o lună, brut, e făcut în primele ore ale zilei de întâi nu te gândești că vei fi dat afară. Dar uite că și așa bani nu mai sunt.
Când compania produce 20 de salarii brute pe zi dar are 600 de angajați atunci e o problemă.
Mai ales că se întâmplă uneori ca firmele private să aibă și pretenții absurde legate de obținerea de profit.
„Mârlănia este ca se folosesc de presiuni cel puțin imorale daca nu chiar ilegale pe angajat pentru a masca concedieri. Că sa nu plătească salariile compensatorii.
vali
1 octombrie 2024 la ora 7:48 am
ei au pierdut clientul, deci pula bani, dar…salarii compensatorii. da, are logică ce spui.”
Amandoi aveti dreptate! Interesul meu e sa fac bani (salariu), al companiei sa faca bani (vinde munca mea). Nu-i treaba mea ca firma nu mai are cui vinde (asta daca sunt la productie). Ma vrea plecat, respecta contractul.
Faza e destul de simplă din punctul meu de vedere. Nu mai ai clienți deci trebuie sa reduci forță de munca.
Acum ca si firma ai 2 variante
1 restructurare si apoi nu mai ai voie sa faci angajări
2 concediere cu acordul părților in care sa primești salarii compensatorii
3 presiune pe angajat ca sa plece.
Pentru opțiunea 3 cel mai probabil o sa coste mai mult sau mai puțin fata de opțiunea 2 in funcție de cât de rezistent psihic e respectivul.
Acuma daca e sa ne uitam si pe cealaltă parte, când au fost profituri alea s-au scurs in conturile acționarilor așa ca tu ca si muncitor nu are sens sa pleci doar pentru ca sa faci un bine firmei fără sa primești ceva la schimb.
La final poti sa fii corect sau un jeg. Din câte se pare cei de la Atos au ales opțiunea 2, așa ca vor avea de pierdut pe termen lung deoarece foarte putini din cei care fac meseria cu plăcere se vor mai duce la ei (comparativ cu normal) la fel ca si la FintechOS.
De fapt au ales varianta 3, presiune pe angajat ca sa plece.
Majoritatea nu pleacă de frică.
Disclaimer: am rate, leasing, toate cele.
Prin Octombrie 2021 mi-am găsit un loc mai călduț cu muncă mișto la niște nemți, păreau mai aproape de profilul meu, eu voiam să dovedesc chestii pe un greenfield, toate bune. Mi-am dat demisia începând cu 1 Martie, am început dincolo, am văzut produsul de aproape și mi-am exprimat opiniile (avizate), nu m-am înțeles cu șefii pe întregul lanț de management, erau tineri și no-liferi, în Noiembrie mi-a bătut n+1 un apropo că nu e foarte mulțumit de atitudinea mea și în aceeași zi mi-am dat demisia și (câteva zile mai târziu) m-am întors la cei din urmă pe mai mult (60%) și o poziție mai înaltă.
Niște pro-tips:
1. Lasă mereu loc de salut, dacă n-ai un motiv real să pleci cu scandal de undeva.
2. Do your fucking job
3. Pleacă dacă nu crezi în produs, nu îl înțelegi, managementul e scelerat sau așteptările voastre nu coincid, ideal – cu ceva pregătit înainte, da’ și dacă nu pregătești o să ai șanse să vezi altfel orice mică oportunitate la care nu te-ai fi uitat când nu stăteai „în ploaie”.
Ai si n-ai dreptate, problemele apar mereu din cauza hamesitilor si a incompetentei. Corporatiile au luat angajati en-gross inainte si in timpul pandemiei, iar acum e cam care pe care peste tot… pentru ca incompetenta creaza haos in general si intervin problemele de genul celei de mai sus… preturi mari, inflatie, rate, credite… te trezesti in plina iarna pe strada intr-o piata de IT unde cineva mediu isi geseste greu de tot un job azi. Ce faci? Ok, te reprofilezi, faci altceva… te muti la ma-ta inapoi acasa, cheltui banii economisiti, dar la cum se arata lucrurile e posibil ca peste 5-6-10 luni sa fii intr-o situatie si mai proasta… E nasol si nu e de ras, ca e vibe de 2008 si nu doar in IT… iar asta o sa ne arunce minim 10 ani inapoi.
Nu mai inteleg nimic. Nu era vorba ca economia duduie !? Ca mergem tot mai sus ?! Saptamana trecuta a fost un articol legat de „simtiti vreun vant de criza?” si erau o multime care ziceau ca le-a mers bine de tot.
@N – sunt multi carora le merge bine rau de tot, dar asta nu invalideaza faptul ca piata de IT azi e in cea mai proasta forma din 2008 incoace.
Din ce am inteles fata era singura, deci fara prieten sau sot care sa o sustina moral si financiar in situatia asta dificila de viata, asadar este cam greu cand nu ai un sprijin langa tine.Sigur exista femei de fier care nu au nevoie de nimeni langa ele si trec cu usurinta peste momente de astea.
Vorbiti unii din perspectiva voastra de oameni echilibrati care ar trece ok peste o faza de asta dar cum nu suntem toti costruiti la fel intr-o fabrica din China apar povesti de astea foarte triste.
Nu va grabiti sa va simtiti cu sacii in caruta si cu psihicul de titan in comparatie cu amarata asta care s-a sinucis, viata te ingenuncheaza uneori asa de nasol incat poti ajunge foarte usor pe marginea prapastiei.
Daca te intrebi de ce nu pleaca lumea din locurile astea situatiile „ie” urmatoarele:
1.Piata este cam praf, de la criza din 2008 nu am mai vazut IT-ul ata de jos. Se tin interviuri, treci de ele(4-5 bucati) pe cand sa semnezi ti se spune ca s-a retras proiectul. Repeta chestia asta de 5 ori anu asta si o sa intelegi cat de nasoala este treaba in IT. Deci unde plm sa mergi?
2. Aia foarte buni, 1%, isi mai gasesc de munca, majoritatea nu sunt aia. Multi au intrat in IT doar ca se platea mai bine ca alte joburi si nu stiu sa faca mare lucru. S-au specializat pe niste mizerii care se fac doar la compania aia(ceva tool, etc) si in rest nu au cunostinte generale, intelegerea detaliata a tehnologiilor, experienta aplicata in proiecte mari distribuite. In situatia asta unde plm te duci?
3.Daca tot se termina distractia astepti compensatoriile. Mergi in termenii tai nu cand vor ei.Da, stiu, e nasol, iesi de-acolo cat mai repede da parca totusi vrei sa-i arzi ca muisti tot au mai fost cu tine de-alungul timpului.
Ca fapt general cand radeti voi de IT-stii de pe reddit, etc radeti de astia care sunt IT-sti cu numele dar de fapt sunt praf adunat pe mesele corporatiilor de genu. Dar sa nu uitam ca mai sunt aia 1%.
Una dintre perceptiile gresite ale oamenilor cand aud de „IT” este ca toti sunt dezvoltatori, programatori sau QA.
Cand in realitate astia nu sunt nici macar o treime, iar majoritatea lucreaza in suport tehnic, sysops, auxiliar, inclusiv HR.
Unde piata merge inca binisor.
Asta cu asteptatul salariilor compensatorii este eronata, parerea mea. Se poate lasa cu mult stres si, sincer, nu merita. Linistea mea la cap e mai importanta decat orice bani.
Sfatul meu: cand mirosi ca treaba se duce in jos, incepe sa cauti. Salariul dorit: ce iei acuma + macar inca 40%. Pe masura ce trec lunile, mai reduci din pretentii, mai ales daca treaba se impute si mai rau.
Nu sta pina la compensatorii, caci vei fi tu si inca 20-30-50 de colegi calare pe 10-15 pozitii noi deschise
Si foarte important: nu te culca pe o ureche ca esti bines acum, bani, femei, distractie, si in vremurile bune mai citeste una, alta, poate o certificare ca lumea. Ca atunci cand o sa fii strans cu usa, sa nu fie prea tarziu pt invatat si „vei fi tu si inca 20-30-50 de colegi calare pe 10-15 pozitii noi deschise” cum bine zice colegul.
Pentru punctul 1 am si o adaugare – din experienta mea in piata de pana acum, niciodata nu am vazut atatea postari de joburi „fake” cate vad acum pe LinkedIn.
Ca sa „name names”, Luxoft pare ca are niste joburi deschise (aceeasi pozitie, acelasi job description) de cel putin 6-12 luni in conditiile in care ei au tot dat afara consistent in ultimul an
Sunt mai mult de 1%. Sunt chiar si „juniori” reali pe piata. Sa nu mai vorbim de cei cu experienta. Problema majora acum e diferentierea. Ca managerii si HRistii nu mai stiu cum sa-i deosebeasca pe astia de aia ce stiu mecanic sa faca treaba, dupa cum ai zis si tu, intr-un anumit proiect.
Pe langa HRisti si manageri mai e vorba si de clienti care s-au saturat sa ia tepe. Teapa de la firma mare, teapa de la firma mica. Si macar daca ar fi tepe pe bani putini. Sau macar daca ar stii ca platesc mai mult dar se rezolva, clar. Dar industria e absolut pe butuci, scump sau ieftin dar prost, neaparat. Uneori un tip cu wordpress-ul iti rezolva problema mai bine si mai rapid decat o firma mare ce-ti ia de 100 de ori mai mult. Asa ceva nu ar trebui sa fie posibil.
Sa nu mai punem si problema inversa cand clientul habar nu are daca rezultatul final e un gunoi sub un pres imens care de abia asteapta sa iasa la iveala. Afla pe parcurs, dar pe costurile lui, pe timpul lui si tot teapa se numeste.
Apropo pe QA, stie cineva in Romania unde QA-ii sunt antrenati sa nu faca testele sa treaca? Mnah, de ce e muie in piata!? Uite’ d-aia.
Plm, poate traiesc eu intr-o bula sau am retinut doar exemplele proaste.
@Cosmin, in principiu la firmele de produs dar si acolo cu mentiunea sa nu fie manageri veniti din outsource sau indieni.
In outsource e dumnezeu cu mila.
”IT-st” are diferite valențe. Majoritatea celor de la Atos nu-s Dev Ops sau oameni care lucrează cu echipamente Cisco. Sunt pe partea de suport tehnic și fac chestii care nu-s extrem de greu de făcut de alții. Parte din motivul pentru care sunt plătiți atât de nasol mulți dintre ei. Așa că atunci când se pune problema să plece e de așteptat că în climatul actual al IT-ului să fie perfect conștienți că ar găsi extrem de greu de lucru în domeniul lor. Dacă ăia cu 18+ ani de experiență întâmpină oareștece dificultăți, cei care-s mai tineri și-au făcut muncă de chinez la tastatură au zero șanse. Cam de-aia – zic eu – nu pleacă. Fac parte din zona aia de ”IT dispensabil” – suport tehnic, Q&A, HR în IT.
Pe de altă parte – indiferent de rolul lor – oamenii ăia au niște drepturi. Nu contează că bagă cu sapa la servere sau fac parte din echipa de curățenie a clădirii. Au un contract care stipulează chestii și acel contract trebuie respectat. Că e nasol că firma are cerințe din partea lor, dar când au ei cerințe firma se face că plouă și vrea să-i scoată pe ușa din dos cu fel de fel tertipuri mizerabile precum evaluarea aceea pur subiectivă pe baza căreia îi bagă iar în sediu sau presiunile care se pun pe oameni să-și dea demisiile.
Părerea mea e că ce face Doru Șupeală acum ar fi trebuit să facă de multă vreme sindicatul acela al lor. Din ce înțeleg, niște oameni din Atos contribuie cu o cotizație în acel sindicat. Aud de chestiile nasoale din compania aia de peste un deceniu: salarii mici, clici, nepotism, cerințe nerealiste din partea angajatorului. M-am bucurat când am citit că oamenii și-au făcut un sindicat pe-acolo să le reprezinte interesele. Ce nu pricep e de ce acel sindicat nu bate darabana prin țară de niște ani să expună problemele din companie: prin presă, pe bloguri, canale social media. Vorbim totuși de niște mii de angajați doar la Atos (că înțeleg că reprezintă și alți lucrători din domeniul IT, angajați la alte companii). Poate dacă era ochiul public pe firmă de ceva vreme ar fi încetat abuzurile acelea despre care citesc. Sau s-ar fi diminuat în așa fel încât fata aia ar mai fi fost în viață azi. E trist că a trebuit să moară un om ca toate capetele să se îndrepte acum spre firma aia.
@Razvan: sindicatul incearca de multa vreme sa faca lucruri, dar are o responsabilitate. Nu poate iesi sa o dea anonima, cum o da Doru. Iar pentru a face efectiv ceva, ai nevoie de oameni care sa dea niste declaratii si sa le sustina mai departe. Nu poti sa faci nici o reclamatie catre institutiile statului, care sa nu fie sustinuta de dovezi. Iar „am auzit ca” nu sunt dovezi. Oamenii vin, se plang, dar cand trebuie sa isi continue demersurile, dau inapoi. Oamenii si-au facut sindicat in ideea ca daca au sindicat, ei nu mai trebuie sa faca nimic, altcineva va face ceva pentru ei, iar ei nu vor mai trebui sa faca nimic. Sindicatul nu are puterea asta. Problema este ca foarte putina lume cunoaste ce puteri si ce indatoriri are un sindicat. Ca o nota de margine: i-am trimis mailuri lui Vali in care i-am propus sa ii trimit spre publicare niste texte in care povesteam ce este si ce face sindicatul, dar nu mi-a raspuns. Puterea si slabiciunea sindicatului este in membri si in implicarea lor. Nimic nu se poate face fara implicarea membrilor. Nu platesti o cotizatie de 15 lei pe luna si gata, toate problemele tale s-au rezolvat. Uneori trebuie sa mai actionezi, daca vrei sa se schimbe ceva.
In Romania, Atos nu e companie de programare, Atos e companie de suport IT. Iar fata era o persoana de interfata intre client si echipele tehnice, ii era greu sa isi gaseasca in alta parte un post similar.
claudiu, am un singur mail de la tine, 15 nov 2012
Nu zice nimeni sa plece acum cand e greu in piata, ai zis si tu ca firma e problematica de multi ani. Din 2021 pana in 2022 Atos a scazut 65% pe bursa. Pe ultimii 5 ani e -98.90% si lumea e inca acolo, n-am vazut niciun exod.
@Claudiu: Înțeleg acum.
@Vali: o sa verific sa vad ce s-a intamplat, de nu au ajuns la tine
Vali, tu cand ai dat ultimul interviu de angajare :D? Exista aceasta anxietate la unii si prefera sa nu faca nimic decat sa priveasca bau-bau in ochi.
Eu sunt unul din ce cu anxietatea asta.
Ca idee, de-a lungul timpului m-am mutat pe diferite proiecte in cadrul companiei unde sunt de peste 10 ani. Uneori se mai angajau sau contractau oameni pe proiect. Cand ma uitam pe lista de cerinte pentru post, erau atat de multe si de complexe incat eu nu as fi aplicat (desi faceam exact acelasi job pe proiect). Apoi, cerintele sunt in asa fel scrise incat zici ca persoana respectiva va programa tot software-ul care duce o racheta nasa in spatiu.
Pt ca salariul meu imens de ITist mi-l scot in 6 zile de munca la client (brutu!). Pana la sf lunii mai sunt o gramada de zile.
detaliaza un pic de ai vrut sa zici cu asta
Firma ii da 1000 de coco si taxeaza clientului 4000 de coco.
@VladM
Adica efortul necesar este de 6 MDs din 20 MDs intr-o luna. Sau 48 de ore din 160. Sau 3.3 ore pe zi munceste, restul de 5.7 ore face altceva (on average).
Omul a pus in balanta si i-a iesit ca e platit ok si poate accepta alte downsides (stres, agitatie, sefi naspa, etc.) pentru venitul sau relativ la cele 6 MDs muncite.
Asta cred ca a vrut sa spuna
Unii mai stiu ce rate au pe ora/zi catre client. La asta a vrut s-a referit…
Later Edit: 4.7 ore nemuncite. My bad
La un moment dat am fost si eu pe bench, clientul a hotarat sa inchida bucata aia de business. Eram vreo 10 oameni, iar mesajul managementului a fost clar: stati linistiti, va gasim alte proiecte potrivite pentru voi.
La mine a durat cel mai mult, aproape 9 luni, caci sunt pe o chestie foarte de nisa. M-am uitat in piata, am vazut ca se cauta ce stiu eu, dar am hotarat sa stau caci e o companie ok.
Au trecut 6 ani de atunci, majoritatea din cei 10 oameni din echipa aia inca suntem in firma, imprastiati prin diverse proiecte. Sigur, ne-am mai adaptat, am mai schimbat tehnologia, am mai invatat chestii – dar asa merge treaba, te mai adaptezi si tu, te mai tine si firma intre proiecte.
Unii aleg sa plece, altii sa stea, fiecare cu motivele lui. Dar hai sa fim maturi si sa ne asumam alegerea. Uneori ne iese, alteori nu.
Si inca ceva: daca tu cauti si salarii top, si flexibilitate, si manageri ok, si conditii bune – ar fi timpul sa te maturizezi. Nu le poti avea pe toate
Gandesti asa cand:
– esti bun pe ceea ce faci si ai alternative
– ai niste rezerve pentru cateva luni
– inca un venit in casa adesea ajuta pt o anumita perioada
– nu ai rate la banca. La 3 rate sarite la prima casa = adio.
Cam multe conditii de indeplinit deodata, mai ales pentru o generatie “digitala”, care adesea nu stie sa faca nimic.
Ca angajator am trecut nu doar odata prin situatia descrisa de tine si crede-ma ca nu ii doresc nimanui asta.
Cand esti firma mica, cheltuielile salariale sunt o mare problema raportat la CA.
La mine o luna de acoperit din buzunar salariile cu taxe deja sare de profitul anual.
Pe cat posibil, am cautat sa externalizez serviciile, adica plata pe factura.
Intreb si eu, inafara de articolul lu doru ciupeala exista alta dovada ca saraca aia si-a pus streangu din cauza jobului ? Sau doar perpetuam speculatiile aluia ?
In rest e cum s-a zis mai sus, multi s-au bagat in it ca „se plateste bine si e usor” la vrajelile celor 274 de scoli care in 6 luni te faceau „aitist” si defapt nici macar code monkey nu ieseai. Acum vine un pic o regularizare.
Pe langa asta toata psihologia de instagram/tiktok si sfaturile hr-izdelor de pe linkedin au dus la o atitudine de panseluta, ca sa nu zic altceva. Orice nu e lauda este toxic si stres si abuz si mama dracu. Lumea nu mai stie reactiona la critica, la presiune, la nimic.
Americanii au o vorba ca toata lumea ar trebui sa lucreze in horeca macar 6 luni in viata sa invete cum sa se comporte cu muncitorii din horeca – as extinde si as zice ca si la noi toti au nevoie de 6 luni de munca de palmas horeca, constructii, ferma. Sa vada un pic cum e viata reala.
Lucrez in it, la 20 de ani trageam cabluri, montam schele, lumini, boxe si garduri la evenimente si festivaluri iar acolo chiar ai „deadline” ca vine lumea si tre sa deschizi sandramaua.
Lasand puțin la o parte seriozitatea comentariile de mai sus, inițial am avut senzatia că Vali întreabă de ce nu pleacă Itiştii din România gen 😆
Fost în situația sa am salariul de 1/5 față de un coleg româno-american care mă întreba pe mine ce și cum…deci mda.
În cele mai multe cazuri, lucrând pentru mediu-big corporate îți faci salariul în maximum prima săptămână din lună.
Mai ales ca din iarna avem in sfarsit liber la vize – https://hotnews.ro/breaking-astazi-este-o-zi-mare-ambasadorul-in-sua-spune-ca-de-astazi-romania-indeplineste-toate-conditiile-pentru-a-intra-in-visa-waver-1803243
Ce e aia iti faci salariul in prima zi/saptamina sau asa? Daca ar fi asa de ce te mai duci si restul lunii?
@CosminO: Da, dar vorbim de IT-isit, nu de caldarari. Viza de munca tot din Romania se obtine.
@Maud: cred ca omul a vazut cat factureaza firma catre client si a facut calculul ca din factura pe o saptamana deja firma incaseaza mai mult decat ii da lui pe o luna.
Bine, nu stim daca e vorba de brut sau net, nu stim daca omul a pus si costurile indirecte (chiria pentru birouri, salariile managerilor, taxe la stat, etc)
As zice totusi ca a calculat la net
Asta cu plecatul e comnoda pentru patron, aiurea pentru majoritatea angajaților și singurul motiv pentru care in Romania toti si-ar dori un sindicat puternic dar numai cand au necazuri :))
Ghinionul meu ca-s bugetar si domeniul in care am lucrat/lucrez e atata de căpușat că mi-aș putea folosi cunoștințekle doar la firmele șefei&foștilor/actualilor ei colegi.
Deci.. am o strategie de rezerva, niște chestii pe care le-aș putea face dar de ce ar pleca angajatul care muncește/a muncit și ar ramane noii angajați care freaca mouse-ul?
Și asta cred ca e si cazul fetei aleia.. Aș paria ca in timp ce ei erau presați s-au angajat cateva coffee-maler si hostess fara jena.
Singurul raspuns sincer: cand se duce o companie la vale iei salariu 4-6 luni fara sa muncesti.
Imi place ca e plin pe blog de IT-isti super specializati care pot face job hopping la o pocnitura de degete fara probleme, asa valorosi sunt.
As vrea sa ii vad totusi pe la 50+ ani, cat de usor le este sa treaca asa la alt job. Stiu ca la 20+ e foarte usor, mai ales cand nu trebuie sa te gandesti la nevasta/copii rate si altele. Dar se schimba perspectiva mai incolo in viata.
Eu sunt la aproape 50 de ani.
Nevasta? Are si ea job, castiga decent.
Ratele? Nu mai sunt, le-am terminat. Cel mult va mai veni un credit auto, dar astept sa treaca furtuna asta.
Copilul? Acus e major, ii mai platesc facultatea si apoi sa inceapa sa se descurce (daca am sa pot, clar ca l-oi mai sprijini)
Economii? Nu grozav, dar putem rezista lejer cativa ani fara venituri. Sanatosi sa fim (ca de aia zic „nu grozav”, ca daca ceva probleme … se topesc repede)
Am inceput cu FoxPro sub DOS, acuma fac bash scripting, DB tuning si cloud stuff. Da, invat chestii mai greu si creierul meu refuza sa ii mai indes teorii idioate si definitii si clasificari, dar am avantajul ca aproape la orice pot face paralele cu chestii facute/vazute in trecut.
Iar AI-ul cu LLM-uri e o gluma proasta, fata de ce retele neuronale setate la mina sau integrate cu algoritmi genetici faceam acu vreo 15 ani
Ei, na. Ai dat-o cu varsta asa generic, fara sa te gandesti ce avantaje au aia cu varsta mare – au vazut mai multe. Pe principiul „voi cand va duceati noi veneam”. Una e sa vezi in cv primu job in 2016 si alta e sa vezi 2006. Ca primu „stie” , al doilea stie *de ce* e nevoie de un framework acolo. Ca a prins si era cand nu era framework.
Pana la urma conteaza ce stii, cum stii sa arati ce stii, cum te afisezi, unde te duci samd. Oamenii buni sunt ofertati constant. Daca nu de aici, de-afara. Oportunitati inca sunt pentru aia care au stat cat de cat la curent. Sigur, daca tu faci tehnologie moarta si stai acolo cu capul plecat, o sa fie trist. Eu de aia o tot dau cu stati la curent, mai ales cu chestiile astea noi. Dar nah, haterii stiu ei mai bine.
^^ vezi florin, stie el mai bine. N-a incercat, dar stie el ca e o gluma proasta. =))
Spor la bash maestre.
@scribus – am dat like si la final am regretat cand am vazut ce zici de AI.
ce spui tu este dintr-o perspectiva simplista si fara o privire de ansamblu. AI-ul in sine e o gluma proasta acum, nu e nimic stralucitor si nu e AI cu adevarat, e doar o insiruire de algoritmi (care NU gandesc ei nimic). insa partea unde zic eu ca ai o impresie gresita este rezultatul. au reusit sa imbine niste algoritmi si genereaza chestii interesante. acum 15 ani nu era posibil sa faca asta, nu erau capabilitatile necesare iar algoritmii folositi pe zona respectiva aveau avantaje si dezavantaje.
ma gandesc ce soc vine in 5-11 ani cand se ajunge la AGI, 99.5% din job-urile la calculator al oamenilor o sa fie perfect indeplinite de AGI, super programatorii si inginerii sclipitori o sa reprezinte aia 0.5% care nu o sa poata fi inlocuiti inca 5-10 ani de AGI, dar o sa fie inlocuiti de ASI
bash-ul are rolul lui, daca vrei sa tii in picioare 100 de servere.
Iar cand ai cate 10 baze de date pe fiecare server, ar fi bine sa stii sa le faci tuning.
Nu de alta, dar nimeni nu mai face DB design si toate tabelele au indecsi doar pe PK, iar codul SQL generat de frameworkurile si ORMurile vietii e de toata jena. Sigur, cloudul face automat increase la resurse si tu nu mai vezi problemele de performanta … pina vine factura.
Am testat AI-ul vietii oferit de Oracle in cloud. Mult marketing pentru chestii care exista de 20 de ani, doar ca nu a fost suficienta putere de calcul. Momentan am vazut un asistent juridic facut de niste spanioli si un generator de rezumate din documentele firmei si cam atata. Fata de sistemele de weather forecasting ce exista de peste 10 ani da, e o gluma proasta.
La 50+ ar trebui sa ai o anumita senioritate sau specializare si un network destul de solid care sa te ajute dar n-ai cum sa ai asta cand toate viata stai pe bench la alde Atos.
Sa nu mai zic ca la 50+ n-ar trebui sa fii coplesit de datorii si sa traiesti de pe o luna pe alta.
@raul in 2 ani maxim se fasaie „AI” de nu stie ce l-a lovit.
@vali daca poti marcheaza commentu asta pentru posteritate
@florin – vezi cum stiu eu sa prevad viitorul cand zic ca „n-ai incercat, dar stii tu ca e prost”? Tu vii si zici ca l-ai incercat pe ala de la oracle =)) De parca oracle ar fi vreun nume in … orice in ultimii 10 ani. Oracle nu mai e de mult nimic in niciun domeniu. Sunt praf. Solutii praf pe toata linia. Sunt fix mastodontul ala care a mers din inertie si din licente, dar lumea incepe sa se prinda ce si cum.
N-ai cum sa testezi ceva de la cel mai anonim jucator in domeniu si sa zici ca tot domeniul e varza. N-ai cum. Nu mai am energia sa scriu iar ce am scris in trecut. Dar oracle ai nu e nimic in domeniul ai. Cauta si tu care-s top, si incearca unul de acolo. Daca nu, ramai la bash.
Ti-ai facut parere despre AI in baza a ceva facut de Oracle lol.
@VladM in doi ani multe industrii si afaceri vor arata diferit datorita AI-ului, un exemplu ar fi call centerele.
>De ce să nu începi să-ți cauți altceva înainte să dea tot departamentul afară?
pentru ca nu toti sunt buni. e plin de ITsti mediocrii sau slabi.
Oamenii buni nu au presiunea asta pt ca daca moare proiectul X, ii vor proiectele Y si Z. oamenii buni primesc continuu oferte pe linkedin fara sa caute.
oamenii mediocrii si care nu invata, nu se dezvolta odata cu industria raman cu frica de schimbare si agatati de proiect si firma.
Aplicăm strategia George Constanza când îl băgaseră ăia în pivniță și el tot nu pleca. Se numește ținut cu dinții de scaun.
La stat este o artă să faci asta. Cunosc niște cazuri de indivizi prin instituțiile de stat care nu au mai lucrat nimic din 2006, și iau salarii bune. Unii nici nu vin la serviciu.
George Costanza cu capsatorul roșu!
„Office Space” (1999) – un fel de documentar
IT-ist aici. Sunt la al 7-lea angajator/client in 13 ani. La unii am stat 4 ani, la unii am stat chiar si o luna sau doua. Niciodata nu m-am simtit parte din „familia de la locul de munca”. Sigur, am legat prietenii cu oamenii de acolo, fie angajati, fie manageri, patroni, etc, dar nu am considerat niciodata locul de munca, mai mult de atat: un loc de munca. Nu am nici o alta datorie, in afara de cea contractuala fata de locul de munca, pentru ca nici locul de munca nu are nici o alta datorie fata de mine, in afara de cea contractuala. Pentru ca am legat prietenii la locul de munca, nu am simtit, de multe ori, ca merg la munca neaparat. Cand am inceput sa simt asta, cand problemele specifice au crescut mai mult decat nivelul relatiilor de prietenie, am inceput sa imi caut alt loc de munca. Sigur, daca mi s-a oferit posibilitatea de a mai ramane, pe bani similari cu ce am gasit in piata, uneori am mai ramas, altfel, cand am simtit ca e oportun pentru mine am plecat. Daca insa s-ar fi pus problema ca au pierdut client si ar fi incercat sa scape de mine, as fi incercat sa obtin niste compensatorii, 2-3-6 oricate s-ar fi putut, legal. La cele mai mici presiuni, as fi umplut ITM-ul si internetul cu informatiile aferente comportamentului abuziv. Problema este ca unii, pentru ca se simt parte a familiei, ajung sa creada ca firma este obligatia lor, etc, nu pot face fata dezamagirii si se ajunge la nenorociri ( de multe ori, oamenii stiu cam ce probleme au alti oameni si se folosesc de asta pentru a pune presiune )
Am vazut un comentariu pe blogul lui Supeala unde cineva zicea ca fata respectiva se despartise de sotul ei si el s-a recasatorit recent, chiar inainte sa se sinucida. Nu stiu daca este adevarat, poate daca stie cineva sa ne zica (sa nu fie vreun comentariu inventat de baietii de la ATOS). Poate s-a focusat foarte mult pe job in detrimentul relatiei , au chemat-o aia sa o scuture si s-a produs un declick mai naspa. Poate sa fie fake, nu bag mana in foc.
Dar o alta chestie pe care o vad in jur in lumea „corporate” sunt oameni cu salariu de 2000 de euro care se arunca la masina de 50-60.000, apartament in residence de 200.000 si etc. Deja ajungi la rate de vreo 2-2500 de euro pentru o familie cu venituri de 4.500. Sunt cheltuieli mari care imping oamenii intr-un stres extrem. Cumva am avut si eu optiunea asta, am vrut sa vand apartamentul in bloc vechi si sa ma arunc la ceva de 350 in zona Polona, dar rata de 7-8000 pentru diferente si am zis stai sa imi vad de mizeria mea, am renovat pe ici pe colo si am platit alte rate in avans.
Cumva trebuie sa intelegem ca joburile nu curg garla de la un punct incolo, salariile in „corporate” nu vor mai creste, apar si alte meserii care sunt platite la fel de bine sau chiar mai bine, deci nu trebuie sa ramanem cramponati in jobul de birou. Prin 2019 mi-a venit o nebunie si m-am apucat ca business hobby sa fac mobila pe comanda si intr-un an de zile deja ajunsesem sa pot face proiecte destul de complexe si m-a ajutat foarte mult experienta din sales in relationarea cu clientul vs tamplarul clasic semi analfabet. Si in pandemie mi-a aparut un anunt cu caut sef de atelier, m-am dus la interviu aiurea, tipul respectiv lucrase si el in corporatie (Merck) in Irlanda dar se saturase de sedinte sefi etc. Mi-a propus 7500 fix si diverse bonusuri de ajungeam la 12-15000 lei pe luna. Astazi cred ca as obtine 15-20.000 plus spaga de la clienti de la proiecte. Deci ai ce sa faci si in alte domenii si skillurile de corporatie te pot ajuta candva sa iti faci propria afacere in alt domeniu.
Ciubuc man, ciubuc. Spaga e altceva.
Am ramas cu sechele din sales, am dat dar de luat nu am luat niciodata … e o mica fantezie
Sfatul tau pe care-l propui este foarte usor de aplicat, in teorie, dar ce sa vezi problema este cu practica si cu modul in care se fac anumite lucruri prin Romania. Asa cum ti-am mai spus si prin alte posturi, pe piata muncii din Romania in multe situatii este o gluma si e doar o chestiune de timp pana cand o bomba sociala se amorseaza. Scandalul de la Atos este mai degraba o supapa de presiune.
Revenind la intrebarile tale si nedumirile lucrurile sunt cat se poate de simple. La nivel de IT Romania a fost foarte multi ani o piata de consultanta de saraci(outsourcing) care avea o mana de lucru cat de cat capabila. Multe companii din tari mai bogate au impins multe sisteme prin India si cand au descoperit anumite probleme au inceput sa experimenteze si pe aici. Asta a dus la o intrare pe piata a tot mai multor companii care s-au batut pe o forta de munca bine calificata si care la randu-i a adus o crestere de salarii nemaintalnita. Inainte de 2020 orice proaspat absolvent de o facultate tehnica in domeniu putea sa ia la prima strigare aproape mia de euro. Pe langa asta nu strica sa ne uitam ca in perioada 2014-2020 dobanzile au fost aproape 0, iar zona de tech a baltit efectiv in bani. Ce-i trist este ca IT-ul din Romania nu a putut sa foloseasca inteligent aceasta oportunitate, UiPath fiind un accident fericit comparativ cu ceea ce era in piata atunci.
Un lucru pe care uneori il omitem este ca oamenii care activeaza in domeniu sunt tineri si care pana acum nu au prins o criza economica de tipul 2008 sau hiperinflatia din anii 90. Sunt oameni care profesional au inceput intr-o epoca unde banii nu au fost o problema, dar care se trezesc intr-una in care banii au devenit o problema. Sigur sunt si exceptii care cumva au fost tangential atinsi de anumite probleme, dar pe de-a intregul vorbim cu oameni care sunt obisnuiti ca salariul lor sa mearga numai intr-o singura directie si anume sus. Chestiile astea sunt foarte complicat de digerat in ziua de azi, unde poti sa-l faci pe un om prost si nu se supara, dar sa nu-l faci sarac ca atunci reactioneaza imprevizibil.
Revenind la situatia cu Atos, lucrurile sunt simple. Angajatorul a vrut sa faca un saving cost prin fortarea demisiei a unei persoane, iar acea persoana s-a sinucis din cauza asta. Acum fiecare intelege ce vrea din asta, dar daca treaba asta s-ar fi intamplat in Franta(tara de origine a Atos) lucrurile ar fi fost mai nasoale. Asa se intampla in Romania o tara unde legile sunt facultative de la un anumit nivel in sus si prin urmare cea mai mare problema pentru Atos este reclama negativa. Faptul ca se vorbeste in continuare despre acest subiect si lumea afla despre ei este un lucru bun. Este trist ca asta a ajuns sa se intample fix cand o persoana nu mai este printre noi, dar nu strica ca se vorbeste deschis despre acest subiect. Categoric Supeala stoarce emotii si poate acuzat ca se foloseste de imaginea acelei fete, rahaturile astea din companii ar cam trebui sa inceteze. Si da n-ar strica ca ITM sa mai faca niste vizite acum ca se apropie campania si sarbatorile….
„nu au prins o criza economica de tipul 2008 sau hiperinflatia din anii 90.” e vorba aia cu oamenii destepti invata din greselile lor, oameni intelepti invata din greselile altora. Nu e nevoie sa traiesc in anii 90 sa stiu ce s-a intamplat atunci si cat de greu a fost. E suficient sa vorbesti cu parintii sau bunicii si afli.
@N
Una este sa traiesti acele vremuri si alta este sa le auzi povestite. Prin 2020 cand inca se discuta soft despre carantina si inchideri de chestii mi-am avertizat colegii cu privire la faptul ca daca se aplica carantina o sa urmeze disponibilizari si sa-si limiteze cheltuielile in urmatoarea perioada. Majoritatea erau pe la primul sau al doilea job, 2008 si anii 90 erau niste basme pentru ei. Initial au crezut ca imi bat joc de ei, insa i-am avertizat si le-am spus clar ca exista sansa mare sa se imputa treaba. Sigur compania avea grija sa faca ore de socializare prin teams si diverse prezentari prin care totul este bine si viata-i frumoasa. Undeva prin mijloc de aprilie, primul call in care oamenii erau invitati sa-si ia zilele de concediu aferente din anii precedenti sau un concediu fara plata pana la finalul anului fiscal care se incheia prin iunie. Apoi din marinimia companiei prin iunie am fost anuntati restul ca vom trece pe program scurt de 4 zile pana o sa fie bine.
Absolut toti oamenii au fost socati de ceea ce se intampla si efectiv se comportau de parca descoperisera apa calda. Norocul lor a fost ca fix prin iulie 2020 lucrurile s-au mai linistit si s-a inceput goana dupa angajari si alte povesti. Am ramas vreo 2 oameni din echipa de 8 oameni, toti au ales sa se duca prin alte parti. Insa ce-i trist este ca unii au ajuns la acelasi gen de angajator si acum, iar ii aud cum chitaie ca viata si ce ne facem. Pur si simplu nu au invatat nimic din lectia pe care viata le-a intins-o in 2020 si merg in continuare in aceeasi directie.
Asa ca nu este indeajuns sa auzi povesti despre vremuri naspa, trebuie sa le si traiesti si sa musti din asfalt. Asa ajungi sa intelegi ca e un loc de munca si ca in afara de familia ta nimeni nu o sa-ti simta lipsa daca faci vreo nasoala.
Pai nu ai de ce daca esti disponibilizat cu salarii compensatorii.
Se da cam un salar pe an petrecut in firma. Te deranjeaza sa freci ceapa 3 luni si apoi sa iei sa zicem 5-10 salarii compensatorii ?
Da, cand ti se spune ca vei fi disponibilizat incepi sa cauti serios. Poti pana atunci sa cauti asa … mai steril sau daca chiar gasesti trebuie sa fie ceva foarte baban sa merite.
10 salarii compensatorii? și 3 sunt multe
@Ciocanul intreb pt un prieten la ce firma ai auzit ca e atata bogatie? Pe unde am auzit eu, negocierea incepe undeva de pe la 6 salarii ca sa ai sanse sa iei 3-4.
Multe motive:
1. unii lucrau in Global si se credeau de neatins. Global-ul nu avea bench deci interpetarea era ca li se va gasi oricand de munca. Astia au fost cei mai suprinsi.
2. multi sunt de 5+ ani in Atos si asteptau compensatoriile pe principiul „imi gasesc eu ceva dupa, de ce sa plec de la concediu?”. Si astia au fost suprinsi de noile presiuni, dar nu suficient ca sa renunte la comoditate.
3. Atos, in destul de multe cazuri, te angaja daca aveai un ochi functional, iar daca vorbeai germana era nevoie doar de puls, mai ales in primii 5-8 ani. Si din aia multi au ajuns manageri. Nu au invatat nimic nou, doar ce cur sa pupe si cam cata vasilina sa foloseasca in functie de ce sedinta au. Si multi, colosal de multi, sunt de o incompetenta si chiar prostie atat de cocosatoare incat literalmente nu ar putea sa treaca de nici un interviu in alta parte pe un salariu macar pe 2/3 cat faceau aici dupa multi ani de companie si de cresteri in „perioada de glorie”. Astia sunt cei care acum fac presiunile
4. o parte din cei de pe bench faceau deja freelancing sau aveau businessuri proprii asa ca doar asteptau compensatoriile, de ce sa piarda niste bani doar pentru ca face un manager criza de isterie. Si pe bench in pre-criza la Atos se putea sta relaxat si 3 ani, stiu cazuri. Pe astia ii doare la basca si de presiuni si de tot.
Si aia care se plang ca in Atos se muncea mult nu stiu ce este aia munca. Cu exceptia clientilor S sau N sau 1 din 4 oameni care de fapt facea 80% din munca din echipa, era in general un dolce far niente. Mai nasol era pe cybersec sau modernisation, dar altfel?
Va dau eu un sfat din batrani, in momentul cand vedeti ca se impute treaba incepeti si va cautati de munca,m da in momentul ala, nu stai sa vedem ca o fi ca o pati.
Si cand vine sefu sa va ceara demisia spui simplu, bosule imi dau daca imi dai 6 salarii compensatorii, baga tu frumusel salariile alea si eu am plecat….
Si ai plecat si cu salarii compensatorii si direct pe alt job.
Daca nu ma credeti am facut de 3 ori treaba asta, odata am plecat cu 10 salarii odata am plecat cu 0 (Zero). Acum depinde cum prindeti momentul/omul/bugetul/falimentul. Dar trebuie sa incerci.
Exemplu care mi s a intamplat chiar ieri:
Firma Amzon, Romania.
Mi se redeschide un task ca nu e corect raportu, mesaj lasat in comment, fara detalii ce e incorect etc.
Dat DM persoanei care a redeschis tasku, imi raspunde cu curu ca plm descurca te nu am timp de explicatii. Ii zic ca e muista si ii explic ca nu am ce sa fac, asa functioneaza toolu.
E muista dinnou, ii zic ca e muista si o las balta.
Ii scriu managerei mele care e o muista si jumatate, si ma asteptam la raspunsu asta dar am zis hai plm totusi sa ii zic.
Managera imi raspunde ca nu e ok sa ii fac rude pe stakeholderi, si eu ii zic dar e ok ca ei sa fie muisti? Deci suport pula, ii scrie la un coleg de al meu sa ma ajute sa refac tasku.
Ii zic ca aia e o muista si a fost muista, si de cand nu e ok sa imi tin partea? Ma rog managementul Amazon din Romania sunt niste muisti. Bine ca astept raspuns de la niste interviuri si aplicatii. Si cand o sa mi dau demisia abia astept sa le zic inca o data ce muisti sunt
O problema mare la romani in general este zicala „clientul nostru, stapanul nostru” si faptul ca multi „manageri” au luat-o de buna. Ei sunt acolo doar sa pupe in cur clientul sau superiorul .
Amazon – in general – e o companie muista, nu doar Amazon romania. Isi hamalesc angajatii ca pe sclavi.
In cazul particular al alora de la Atos, situatia e mai delicata. Au (aveau?) 2000 de angajati in Timisoaral, chiar de ar vrea sa plece, nu sunt joburi pentru toti pe piata locala. Asa ca stau si freaca menta la Atos, pana isi gasesc.
Intamplarea face ca chiar ieri sa citesc un articol legat de starea ITului si pe statistici se vede cum in Timis a fost un procent important din angajarile noi raportat la totalul pe tara in perioada 2021-2022 daca imi amintesc bine.
https://www.linkedin.com/pulse/it-ul-rom%C3%A2nesc-%C3%AEn-declin-liviu-sav-fcca-qfwif/
Subiect greu… raspuns mai simplut(sau asa high level cum se zice in corporatii).
Pentru ca majoritatea nu inteleg business-ul sau conceptul de business. Toti isi vad rolul ca ceva sigur, de durata si incetatenit de la Doamne Doamne.
Cand merge bine, primesti o marire de 10-15% anual si esti suparat… ca e putin… ca astia au facut multi bani… ca inflatia, astrele, Marcel etc. Nu conteaza ca tu nu produci cu 15% mai mult revenue in fiecare an pentru ca rate-urile in general se duc in jos in outsourcing.
Cand merge prost, si poate se fac eforturi si primesti totusi un 3-5% marire anuala, esti iar suparat… ca e foarte putin, ca nici macar inflatia nu o acopera… ca tu ai muncit si astia iti scuipa in fata…
Majoritatea nu inteleg ca banii aia nu cad din cer si ca sunt rezultatul unui exercitiu financiar mai bun sau mai prost… e cumva incetatenit probabil in cultura noastra ca „aia au de unde” si ca „trebuie sa primesti pentru ca muncesti”.
Si stiu, sunt naspa ca spun asta, dar la finalul zilei nu-ti datoreaza nimeni nimic mai mult decat pe ce ai batut palma… nici mariri sau garantii… Iti vinzi 160+ ore lunar pentru suma X. Daca mai faci overtime/on-call poate ai noroc sa fii intr-un loc unde se plateste treaba asta…
La final tot la educatie financiara ajungi… e mai bine sa ai niste bani pe dreapta decat sa ai ultimul BMW/MB sau apartament in One. Fiecare cu prioritatile lui… daca cand n-ai BMW/MB nu mai pot sa „moare colejii”…
E usor sa te blochezi undeva sau sa faci ceva ce nu iti place doar pentru ca se castiga mai bine…
P.S. tot IT-ist, tot angajat la corporatie, tot cu rate dar nu la BMW/MB sau apartament in One…
P.S.S. Pacat de fata aia… pacat ca a fost singura solutie pe care a vazut-o pentru a iesi dintr-o situatie grea… La Atos e business as usual probabil si Supeala va pedala subiectul cat ii va aduce trafic…
@ARP
La toata povestea asta nu strica sa adaugi ca oamenii au si memoria scurta. Sa presupunem ca situatia actuala nasoala va trece la anul, cati o sa faca coada la angajari la Atos?
Pur si simplu lumea o sa uite si apoi cand se intampla, vreun rahat o sa se planga pe internet. Nimeni nu invata ceva din subiectul asta si asta este trist. Nu vorbesc de educatie financiara sau alte sf-uri ci fix de faptul ca daca locul tau de munca are o cultura toxica sa nu te miri ca la prima criza vei matrasit. Este un instinct de supravietuire pe care trebuie sa-l inveti cat esti mai tanar pentru a intelege cum stau lucrurile. Dupa ce-l inveti nu o sa mai pui botu la suntem o mare familie si alte rahaturi din partea mult atentului departament HR.
Observ multa influenta americana si raportare la job, dar nu ar trebui sa uitam ca multa vreme a fost comunism pe aici si au ramas in cultura noastra multe abordari de stanga.
Nu ma intelegeti gresit, prin comunism nu am vrut sa spun ca neaparat e gresit sau rau. Asa i-a zis perioadei cu politici de stanga in Romania.
Si acum sa raspundem si la intrebare: De ce nu pleaca cineva?
Sunt persoane care nu sunt atente la dinamica locului de munca. Ei vor doar sa se duca undeva unde pot lucra 8 ore si sa primeasca o suma decenta. Nu vor pe langa specializarea lor sa mai fie atenti la politici, situatii economice si alte domenii pe care poate nu le pricep sau nu ar fi performanti in ele. Nu cred ca ar trebui sa condamnam asa de tare oameni care vor sa isi traiasca viata fara sa fie mereu in alerta la locul de munca, dar asta poate e doar o opinie de stanga.
Intre timp Atos raporteaza productie record la hectar. Evident au inchis comentariile.
https://www.linkedin.com/posts/atos_read-the-full-report-activity-7246799306349850625-kgS2
Treaba asta e complexă și are multe aspecte.
În general mulți programatori ar putea lucra B2B. La tarife mult mai mari. Nu e pentru toată lumea, așa că mulți aleg să se angajeze în schimbul unei siguranțe a locului de muncă pe un venit mult mai mic dar mai stabil.
Ceea ce e normal, renunți la venituri mari imprevizibile pentru venituri mai mici dar previzibile.
Dar problema e că firmele de outsourcing vor ambele avantaje: vor și să plătească mai puțin, dar și să dea afară când vor. Păi nu se poate așa. Dacă vrei colaborare b2b în care ura și la gară de pe o zi pe alta atunci trebuie facturat b2b. Dar asta le-ar înjumătăți profiturile la bișnițarii de outsourcing așa că nu le convine.
Ei vor totul => adaos de 100-200% pe ora programatorului => 0 compensatorii => 0 siguranță a locului de muncă. Da, mai este când nu sunt proiecte, dar până la urmă ăsta e un risc asumat, plătești alea 2-3 compensatorii și aia e. Dacă nu, să bage firma în insolvență, se poate și așa.
La fel cum nici angajații nu pot avea pretenția de salarii de 6-7k euro dar să aibă și siguranța locului de muncă. Nu, iei un 2-3k maxim că restul ia patronul ca să își acopere riscurile cu perioadele moarte din moment ce nu vrei să ți le asumi tu. Sau să-și ia Q7, fiecare patronache cât îl duce capul.
Am fost și angajat și angajator, știu exact și perfect ambele poziții.
Probabil multi au plecat deja, lucreaza remote pentru altii.
Dar de ce sa nu ia niste salarii in plus?