Mă uit la faza cu fata de la Atos care s-a sinucis și citesc despre cum uneori, ca și companie, pierzi clienți și proiecte, și te trezești cu angajați care nu mai au obiectul muncii pe o perioadă mai scurtă sau mai lungă. Și nu înțeleg angajații care se miră că sunt mutați sau presați să plece. Nu mai e de muncă pentru voi, ce ați vrea să faceți?
Nu o să vă mint, m-am aflat o dată în situația asta. Firma unde lucram avea mult de muncă pentru mine, mi-au adus un junior să mă ajute. Eu făceam chestii grele, el chestiile mai simple. După vreo 4 luni, pleacă doi clienți. Mi-a luat două săptămâni să mă prind, că nu mai vedeau chestii de făcut. Mă rog, situația era un pic mai delicată, proprietarul firmei angajase un director executiv, și ăla era un pic bălălău și din cauza lui se întâmplau greșeli. Am ieșit de câteva ori la țigară cu fetele de la vânzări, m-am uitat la directorul executiv dacă venea și pleca nervos și am început să-mi caut de muncă. Când m-a chemat să mă anunțe că nu mai au nevoie de mine eu deja aveam altceva pe țeavă.
De asta scuzați-mă că nu înțeleg situația și gândirea oamenilor ăstora. De ce se agață de “ce bună e legislația în România că nu putem fi dați afară oricând” când obiectul muncii a dispărut și nu mai e nevoie de ei pe acolo. Da, știu, nu a fost vina lor că a dispărut clientul. Poate nu a fost. De ce să te expui la presiuni din partea managementului? De ce să nu începi să-ți cauți altceva înainte să dea tot departamentul afară?
Poate nu înțeleg eu situația.
Oamenii funcționează diferit
uneori diferit e bun. alteori diferit e prost.
Da, altfel functionezi cu si altfel fara compensatorii.
Plus ca nu toate fetele de la vanzari fumeaza!
Eu vad 2 puncte de ce se complac multi in situatia asta:
1. Rate
2. O mare parte din lucratorii din domeniu sunt niste impostori incapabili.
Abia mă vindecasem de sindromul impostorului… Mulțumesc.
Abia ma vindecasem de ejaculare precoce… Multumesc.
Corect. Dar daca te complaci in asta, trebuie sa iti si asumi ce se poate intampla, nu?
@Exvpa give this man a cookie. Prea multi impostori angajati in ultima vreme, plus cu aere. Fac gura mare, dar apoi dau din colt in colt cand le zici sa mearga la interviuri.
Ratele = sclavia moderna
Eu nu intelg cum se ajunge la rate. Nu sunt salarii bune in IT sa poti economisi? In 6-7 ani de stat cu chirie faci si macar 3/4 din banii necesari pt cumparat locuinta.
O ce de minusuri
sa inteleg ca nu mai sunt salariile alea de 3000 de euro in IT? 
sunt salarii foarte bune da cum sa ii explici un aitist care vrea aiphone 16 si x5 nou ca chiria nu e o alternativa viabila si canas se duce salar’ s-a dus pe penis tot? am colegi care asta fac unu avea preorder la aiphone de cand sa deschis lista si rate la x4.
Vrei sa te vada colegii cu fordu vechi si androidu? pai ce mai futi?
sunt rate si se traieste pe credit si datorie in toata tara nu doar in IT, atat ca puletele de 4800 de lei face credit pentru Golf 7, Grecia/Turcia 2025 si iPhone 15, sociopatu’ de la IT cu 18500 lei face credit pentru penthouse de 250k oiro si Q8 e-tron, si excurise la Chamonix de 1 decembrie cu restul neinsufletitilor din bula lui… amandoi dorm cu dureri de cap cand mai aud ca pe unii ii da afara de pe o zi pe alta pe zoom, sau ca mai creste IRCCu’ sau ca se impute mai rau economia de la anu’ si ca Europa de vest/USA de unde le vin bugetele se da pe tobogan
Mârlănia este ca se folosesc de presiuni cel puțin imorale daca nu chiar ilegale pe angajat pentru a masca concedieri. Că sa nu plătească salariile compensatorii.
ei au pierdut clientul, deci pula bani, dar…salarii compensatorii. da, are logică ce spui.
Înțeleg că nu sunt bani pentru salarii compensatorii. Și totuși cei hărțuiți (vezi chemare la birou 5 zile pe săptămână desi ai contract de remote, vezi evaluări de rahat deodată la majoritatea, etc) au unele drepturi conform contractului colectiv de muncă, contract care a fost semnat de management și trebuie asumat că atare. In cazul in care nu ai bani declari falimentul. Dar ce sa vezi, aceiași incompetenți care au pierdut contracte sau au angajat că nebunii (mii de oameni, unii mai productivi alții pleava) primesc totuși salarii și bonusuri. Deci bani exista.
Sau inițiază discuțiile cu sindicatul și găsește o cale de mijloc pentru concedieri. Nu putem 6 salarii dar uite va dam 3 și o scrisoare de recomandare și un voucher la whatever. Se numește negociere și este calea corectă de a-ti asuma anumite evoluții neprevăzute.
Hartuirea aia e de prost gust și spune multe despre calitatea umană a managerilor de acolo.
Nu lucrez la Atos, nu lucrez in domeniu IT.
Discutiile cu cine?
Nu este ca si cum atunci cand firmei îi merge foarte bine cresc automat salariile.
„Dacă îmi îndeplinesc targetul de dat afară fără compensatorii iau bonus” – nici un manager, nicăieri și mai ales nu în România.
Desigur, pula bani, ca pana atunci, cat au avut clienti, banii s-au dus pe droguri si curve. Au bani. Daca nu, pot declara faliment sau inchiderea postului si, legal, nu mai exista nicio problema cu datul omului afara. Dar nu, ei vor si cu pula in cur si cu sufletu-n Rai si, atunci, incearca sa puna presiune pe oameni ( la unii dau de un fond mai influentabil si mai usor de speriat ) si se intampla cacaturi. Pana vine un eventual ITM la usa sau se intampla o nenorocire si atunci „se gasesc solutii! dar nu e vina noastra, dar noi nu am zis niciodata ca facem x, y, z, daca nu pleaca, dar vai nu stim de ce s-a simtit asa, chiar nu asta a fost intentia”.
Realitatea e una singura, relatia angajator / angajat, nu are nimic romantic in ea. Unu vinde timp si cunostinte, la un pret agreat, altuia care are nevoie de acel timp si acele cunostinte. Simplu. Nu e vreo familie, vreo prietenie, nu ridica nimeni statui. Sunt rare firmele ( poate inexistente ) in care, daca te dedici trup si suflet, ajungi sa primesti pozitii inalte ( adica in conducerea companiei, sa devii parte din schema, din actionariat ), sa fii facut parte la profit sau mai stiu eu ce, deci aceasta situatie pica din start. Sunt insa unii oameni, angajati, care au aceasta tipologie, prin care se simt obligati, poate datori, sa rupa norii, sa stea peste program fara sa fie platiti ( poate chiar fara sa li se ceara ), sa se simta presati si stresati ca vine unu cu gura mare la ei, etc. Toate astea se intampla tot dintr-un spirit de datorie, gresit as zice eu, fata de o cauza mai inalta aplicata pe acea companie. Nimeni si nimic nu merita sa-ti futi creierii, sanatatea, familia, pentru un loc de munca. Mai exista si altele. Stiu, la inceput de cariera, poate sa nu para asa, dar cu timpul realizezi ca exista. Si iar, nu e musai sa stai intr-un singur loc toata viata, nu e o rusine sa-ti schimbi jobul.
Vali: prin contractul colectiv de munca au prevazute salarii compensatorii. Pentru acele salarii compensatorii, au obligatia sa constituie provizioane, deci banii exista, dar de ce sa ii dea daca nu pot sa ii dea ? Iar ca echipa, foarte rar muncesti doar pe un singur client. Echipa are mai multi clienti, deci in general, pierderea unui client nu era o problema mare
Aici pe Schengen au gasit solutia: angajeaza contractori.
Companiile de Hi-Tech au tot timpul proiecte noi si ce faci angajezi in prostie ca ulterior sa concediezi?
Contractorii lucreaza in general la dublu dar angajezi oameni specializati pe proiect.
Cand proiectul s-a terminat (in general nu se termina niciodata) ai spus pa si pu la toata lumea.
@vali, daca si-au asumat prin contractul colectiv de munca faptul ca vor da salarii compensatorii in caz de concediere, angajatii se asteapta sa primeasca aceste salarii.
Daca firma nu isi permite sa isi respecte angajamentele, atunci este cazul sa declare falimentul.
Sa fortezi angajatii sa isi dea demisia este cea mai mare magarie ce se poate face de catre o firma/o companie.
@Andrei – Vali întreabă de ce mai stă lumea la Ațos și nu-și caută de lucru în altă parte sau în alt domeniu. Îți găsești de lucru în altă parte și nu mai stai ca ‘poate se dau poate nu’ salarii compensatorii când e clar ca n-au de unde, deci nu se dau.
@Mormăilă
1. Sunt angajati carora le este greu sa-si gaseasca altceva, asa ca aleg sa stea in companie pana cand vor fi concediati. Atata timp cat primesc salariul in continuare, nu are sens sa isi dea demisia.
2. Tinand cont ca Atos nu si-a declarat falimentul, angajatii se asteapta in continuare ca in cazul unei concedieri sa primeasca salariile compensatorii negociate conform contractului.
@Mormaila: cat timp nu are loc o reorganizare sau un faliment, aia inca sunt buni de plata. Ei doar vor sa scape mai ieftin. Ghinion.
Oare pleaca si IT stii? Oh nu, doar ei stie sa stinga lumina la final.
Sute de angajați de la Dacia s-au înscris pe listele de concedieri colective. Primesc minimum 22.000 de lei dacă pleacă din întreprindere de bună voie (bizbrasov.ro)
Cine zice că nu plecăm? Anul trecut am schimbat corporația pentru că simțeam că o ard cam fals. Aveam 14 ani acolo și am văzut cum se degradează treaba. Prefer să fiu eu cu un pas înainte, nu ei.
Daca ai stat 14 ani acolo sigur ai stat mai mult decat trebuie. Si o zic din postura unuia aflat in aceeasi situatie. Treaba a fost ok pana la un pct, apoi am sesizat ca se degradeaza treaba aka pl bani dar inflatia era cat casa. Am mai stat pt ca s-au ivit niste oportunitati interne, am invatat ce era de invatat, abia apoi am plecat.
daca scopu e sa faci doar bani da, daca e si un mediu ok fara sefiidioti, eupersonal prefer sa am salariu mai mic si sa fie monotonie sau cum zic astia blazati „stabilitate” ca sa am timp liber suficient de plimbari cu bicla, vacante si alte chestii pt care merita traita viata
Cand esti pe bench, nu faci nimic si leafa vine.
Depinzi de leafa aia pentru ce pui pe masa, pentru rate, etc.
Mai e si mentalitatea mostenita de la parintii comunistoizi, foarte risk adverse, „capul plecat”, etc.
+ mentalitatea timpul trece leafa merge.
Daca as vedea ca nu mai este nimic de lucru, probabil ca as incepe sa caut altceva. Dar nu as pleca decat daca as gasi un loc de munca mai bine platit.
Si sigur… m-as gandi sa pun niste bani de-o parte ca sa imi ajunga cel putin 3-4 luni (asta daca nu am deja niste mici economii).
As incepe un business de nisa cu costume barbatesti cu maneca scurta. Mersi pentru poza.
Mama cum ar fi astea :))
Și cu glugă, să fie în trend…
Multi nu pleaca deoarece sunt retincenti la schimbare.
Altii nu fac datorita varstei sau a slabei pregatiri, automat nu sunt competitivi pe noua piata a muncii care se prefigureaza a fi.
Eu plec cand incepe sa merga prea bine. Nu imi place, eu sunt omul care ridica compania din cacat.
Mai e cazul in care ai dat de un colectiv ff misto. Atunci iti vine greu sa pleci.
La mine asa a fost cazul, in general am fost destul de statornic dar in datile in care am schimbat pentru ca se nasolea treaba asta m-a tinut pe loc o vreme… Pana la urma am facut-o, am zis ca oricum ma pot vedea cu oamenii aia si ulterior la o bere/restaurant/gratar/etc (chiar daca nu zilnic ca la job).
Trebuie sa te intrebi cine sunt oamenii care lucreaza la astfel de companii:
1. juniorii care sunt bucurosi ca au prins job. Multi pleaca dar o parte cresc in urmatoarele categorii:
2. oameni slabi care n-ar gasi job bun in alta parte si multi stiu asta. Sorry dar asta e adevarul. Slabi nu doar tehnic dar si lenesi si delasatori si cu mentalitatea aia “eh lasa ca e bine aici asa cum e, sigur peste tot e la fel”. Sindromul nevestei abuzate.
3. oameni de cacat care “thrive in this environment” cum s-ar zice. Genul de oameni care se descurca in sisteme corupte mai bine decat intr-unul corect. Ling cat pot ca sa fie facuti sefeuti ca apoi sa fie si ei linsi.
S-a tot pus pe aici videoul ala din The Gambler dar foarte putini oameni din industrie au economii confortabile ca sa nu fie nevoiti sa ia decizii de la nivelul “am rate boss, mor de foame fara un salariu”. Nu doar din lipsa educatiei financiare dar multi au considerat ca in domeniu banii se fac usor, joburi sunt peste tot si salariile cresc la infinit.
„joburi sunt peste tot si salariile cresc la infinit” hehehe boi … cred ca s-au cam dus vremurile alea
Care e clipul din The Gambler? Nu că n-aș sta deja prea mult pe internet, dar pe ăsta nu-l știu.
Unde mai sunt pozitiile alea de juniori in 2024. Acum toti vor doar seniori cu 10 ani de experienta, de 20 de ani, de abia iesiti de pe bancile facultatii, pentru ca pot si pentru ca profitul e religia companiei.
Gandesti in termeni prea simpli. O corporatie de genul asta nu lucreaza pe un singur proiect sau pentru un singur client, ca atunci cand ala are probleme sa se inchida firma. Ba dimpotriva, exista departamente intregi care doar cu asta se ocupa: gasirea de noi clienti. In mod normal, ar trebui sa aiba oameni bine conectati prin toate pietele pe care activeaza si sa reactioneze la orice oportunitate, sa participe la licitatii, sa incheie contracte. Daca oamenii astia isi fac treaba, firma nu ar trebui sa duca lipsa de clienti.
Singurul scenariu in care ai putea sa ramai fara proiecte pe termen lung e ala in care intreg domeniul intra in criza si nimeni nu mai vrea sa investeasca. Poate fi o criza globala sau una localizata geografic (de tipul: romanii au devenit prea scumpi si ne mutam in India).
Mai poate exista si situatia in care nu se mai gasesc proiecte pe tehnologia ta, fiindca lumea renunta la ea si se orienteaza spre altceva mai nou.
Insa, indiferent de cauza, daca se ajunge sa nu mai fie proiecte pe care sa poti lucra, probabilitatea e foarte mare ca firma ta sa nu fie singura afectata. Ceea ce face destul de dificila plecarea, ca nu prea ai unde merge. E cam ca pe vremea cand se inchideau minele de pe Valea Jiului: nu era ca si cum puteai sa te angajezi la alta mina 10km mai incolo.
Daca firma nu mai are proiecte din cauza incompetentei managerilor sau a departamentului de vanzari, atunci da, e timpul sa-ti iei talpasita. Daca insa e criza pe piata, tii cu dintii de ce ai si vezi cum te poti adapta.
Cred ca ar trebui pusa oglinda in fata ITului romanesc : e format din foarte mult outsourcing, cativa oameni platiti bine ca ai nevoie de creierul lor si restul asa mai modest. Pe aia cativa daca nu le-ai dat mariri si prime sau i-ai tratat prost, i-ai pierdut imediat ca sunt foarte buni si isi gasesc repede. Restul no so much. Plus ca in outsourcing mai e treaba asta de limitare a responsabilitatilor faci aceleasi chestii din nou si nou, abia cand printr-o minune prinzi ceva ca lumea iti dai seama cat de mult te limitau ca dezvoltare profesionala.
Comentariu ascuns de spiriduși!
[Click aici]
Demnitate? Esti doar de alta parte a problemei, ca si aia care stau si inghit tot si care ajung sa fie hartuiti, sunt tot din acest sentiment suprem de deminitate, de familie in care, dupa cum stim, mai sunt si certuri. Sigur, firma nu te mai vrea, sa intrerupa contractul. Niste baieti, candva, au gandit ca nu e tocmai ok sa fii dat afara asa, pur si simplu, pe loc, fara motiv intemeiat. Faptul ca ma anunti azi ca ti-ai dat seama ca nu prea mai sunt bani, nu e un motiv intemeiat, ca ma protejeaza cumva legea. Atunci ori ne intelegem, plec, in loc sa te chinui 6-12 luni sa ma dai afara, imi dai 3 salarii si plec, ori trebuie sa faci taota procedura, dar pierzi mai multi bani, pierzi timp. Sau, exista si alternativa in care nu vrei de fapt sa ma dai afara, doar esti un sefut mai mic si meschin care se bucura sa poata sa se joace cu vietile unor oameni. Caz in care, iar, pe cat posibil, futerea trebuie sa fie reciproca, daca tot e. Sunt insa oameni care nu duc anumite conflicte, care au anumite perceptii si conceptii despre viata si despre profesii care ii mana sa fie foarte dedicati si implicati si apoi, cand lucrurile se imput, dezamagirea e si mai mare.
Avea Gh Dinica o replica in Filantropica :” demnitatea ta? La banii tai tu iti permiti sa ai demnitate ?… la jilava mi-am dat seama cum stra treaba: o tigara la gardian, o zi de demnitate. S-au terminau tigarile?! mare atentie cand te apleci”.
Problema e ca majoritatea din IT au trait la limita salariului, tatuaje, city-breakuri, masini sh schimbate cand erau un pic in bani si tot asa. Profit din nou de ocazie sa reamintesc: sfatul ala cu sa ai economii 6 luni de salarii e prost. Suma aia e minimul minimorum, ca nu stii in vremurile astea cat de repede iti gasesti din cauza globalizarii.
Si aici mi-am luat.
@Nelu, pentru majoritatea este mai important sa aiba unde locui, sa aiba ce manca, decat demnitatea de la locul de munca. Si daca nu gasesti nimic la un salariu similar, atunci este mai bine sa ramai in compania in care esti acum (chiar daca ei nu te mai vor).
In acelasi timp, putem sa ne intrebam si unde este demnitatea angajatorului care si-a asumat niste obligatii (prin contractul colectiv de munca) si acum este prea avar ca sa le mai repecte.
Stiu ca este dificil uneori atunci cand compania pune presiune pe tine sa iti dai demisia, dar sfatul meu pentru toata lumea ar fi sa nu cedeze si sa nu plece decat daca au gasit ceva mai bine platit.
Poate e o problema de perceptie; ca in orice domeniu, se aude mai tare vocea leprelor.
Oamenii seriosi nu stau sa se smiorcaie pe reddit. Aia se duc la interviuri, fac, dreg.
Am un cumnat despre care credeam ca lucreaza la Atos. Ne-am vazut la un gratar in weekend.
L-am intrebat cum e treaba la job.
Zice : bre, am plecat de 6 luni. Nu ti-am zis ? Nu. A, ok. Am plecat demult.
Cum vrei micii ? Mai facuti, mai ne-facuti ?
Daca ar citi un extraterestu ziarele din Romania ar crede ca ne taiem pe strazi, ca tara e inundata non-stop, ca oamenii si ursii de bat pe tomberoane, etc .
Nu stiu boss, eu plec daca observ ca incepe sa se imputa treaba. Dar bine, eu nu sunt IT-ist.
nu e IT-ist, e vidanjor
invers bre – daca e vidanjor pleaca cand nu mai pute treaba !
@vladone nu bre, el pleaca cand e de munca si nu mai poate sta pe bench. A straight shooter with upper management written all over him
Lol, cred ca in ultimii 15 ani am stat pe bench 2 saptamani in mijlocul covid.
Comentariu ascuns de spiriduși!
[Click aici]
Fata a vrut sa joace dupa regulile capitaliste, acolo unde daca se semneaza un contract, acesta trebuie respectat de ambele parti.
Doar ca, din pacate pentru ea, nu a avut taria de caracter sa reziste in fata unui angajator care s-a bazat probabil pe presiuni psihologice ca sa evite respectarea contractului si plata salariilor compensatorii.
Deci este exact invers, angajatorul fiind cel care nu a jucat dupa regulile unui sistem capitalist.
Daca vezi dincolo de asa zisele reguli, vezi care e regula reala: banul.
La fel cum comunismul ala teoretic e o utopie, la fel si capitalismul teoretic e o utopie.
Teoria e teorie, viata reala e viata reala.
Sigur ca regula cea mai importanta este banul.
Si atunci, daca totul se invarte in jurul banilor, de ce ar fi trebuit angajata respectiva sa plece fara sa primeasca maximul pe care il putea obtine?
Ghinionul ei a fost ca probabil nu a avut pe nimeni alaturi, care sa o sustina.
Pe bune ca intrebi asta de ce ar fi trebuit angajata sa plece fara sa aibe multi bani? Ca sa aibe compania mai multi bani.
Când te uiți că salariul tau pe o lună, brut, e făcut în primele ore ale zilei de întâi nu te gândești că vei fi dat afară. Dar uite că și așa bani nu mai sunt.
Când compania produce 20 de salarii brute pe zi dar are 600 de angajați atunci e o problemă.
Mai ales că se întâmplă uneori ca firmele private să aibă și pretenții absurde legate de obținerea de profit.
„Mârlănia este ca se folosesc de presiuni cel puțin imorale daca nu chiar ilegale pe angajat pentru a masca concedieri. Că sa nu plătească salariile compensatorii.
vali
1 octombrie 2024 la ora 7:48 am
ei au pierdut clientul, deci pula bani, dar…salarii compensatorii. da, are logică ce spui.”
Amandoi aveti dreptate! Interesul meu e sa fac bani (salariu), al companiei sa faca bani (vinde munca mea). Nu-i treaba mea ca firma nu mai are cui vinde (asta daca sunt la productie). Ma vrea plecat, respecta contractul.
Gicu, asa e, doar ca in viata reala mai e si „ma vrea plecat” => o sa faca tot ce ii sta in putere sa te vada plecat. Adica o sa iti scuipe in cafea cand nu te uiti, o sa iti lipeasca stickere cu „sunt prost” pe spate, o sa te scoata pe interval la dormitoare etc. Sigur, e dreptul tau sa ii dai in judecata, sa lupti cu #justitiaPeCareOAparam, esti plin de drepturi, cetatean european, etc.
Doar ca generatia asta tanara, e tare in gura pana la prima stanga primita intre dinti, cand pleaca acasa sa planga la mamica, cand se duc „la terapie” sau, inc azuri mai extreme, cand isi pun streangul de gat. Asa se intampla cand nu stii ce batalii poti sa duci, ca ai fost crescut ca un butterfly.
Faza e destul de simplă din punctul meu de vedere. Nu mai ai clienți deci trebuie sa reduci forță de munca.
Acum ca si firma ai 2 variante
1 restructurare si apoi nu mai ai voie sa faci angajări
2 concediere cu acordul părților in care sa primești salarii compensatorii
3 presiune pe angajat ca sa plece.
Pentru opțiunea 3 cel mai probabil o sa coste mai mult sau mai puțin fata de opțiunea 2 in funcție de cât de rezistent psihic e respectivul.
Acuma daca e sa ne uitam si pe cealaltă parte, când au fost profituri alea s-au scurs in conturile acționarilor așa ca tu ca si muncitor nu are sens sa pleci doar pentru ca sa faci un bine firmei fără sa primești ceva la schimb.
La final poti sa fii corect sau un jeg. Din câte se pare cei de la Atos au ales opțiunea 2, așa ca vor avea de pierdut pe termen lung deoarece foarte putini din cei care fac meseria cu plăcere se vor mai duce la ei (comparativ cu normal) la fel ca si la FintechOS.
De fapt au ales varianta 3, presiune pe angajat ca sa plece.
@AndreiG, s-a exprimat gresit, se referea la optiunea 2 din paragraful curent, adica la „jeg”. Numerotarea de mai sus nu l-a ajutat.
Majoritatea nu pleacă de frică.
Disclaimer: am rate, leasing, toate cele.
Prin Octombrie 2021 mi-am găsit un loc mai călduț cu muncă mișto la niște nemți, păreau mai aproape de profilul meu, eu voiam să dovedesc chestii pe un greenfield, toate bune. Mi-am dat demisia începând cu 1 Martie, am început dincolo, am văzut produsul de aproape și mi-am exprimat opiniile (avizate), nu m-am înțeles cu șefii pe întregul lanț de management, erau tineri și no-liferi, în Noiembrie mi-a bătut n+1 un apropo că nu e foarte mulțumit de atitudinea mea și în aceeași zi mi-am dat demisia și (câteva zile mai târziu) m-am întors la cei din urmă pe mai mult (60%) și o poziție mai înaltă.
Niște pro-tips:
1. Lasă mereu loc de salut, dacă n-ai un motiv real să pleci cu scandal de undeva.
2. Do your fucking job
3. Pleacă dacă nu crezi în produs, nu îl înțelegi, managementul e scelerat sau așteptările voastre nu coincid, ideal – cu ceva pregătit înainte, da’ și dacă nu pregătești o să ai șanse să vezi altfel orice mică oportunitate la care nu te-ai fi uitat când nu stăteai „în ploaie”.
Pai vezi ca la nemti nu ai lasat loc de salut.
Ai si n-ai dreptate, problemele apar mereu din cauza hamesitilor si a incompetentei. Corporatiile au luat angajati en-gross inainte si in timpul pandemiei, iar acum e cam care pe care peste tot… pentru ca incompetenta creaza haos in general si intervin problemele de genul celei de mai sus… preturi mari, inflatie, rate, credite… te trezesti in plina iarna pe strada intr-o piata de IT unde cineva mediu isi geseste greu de tot un job azi. Ce faci? Ok, te reprofilezi, faci altceva… te muti la ma-ta inapoi acasa, cheltui banii economisiti, dar la cum se arata lucrurile e posibil ca peste 5-6-10 luni sa fii intr-o situatie si mai proasta… E nasol si nu e de ras, ca e vibe de 2008 si nu doar in IT… iar asta o sa ne arunce minim 10 ani inapoi.
Nu mai inteleg nimic. Nu era vorba ca economia duduie !? Ca mergem tot mai sus ?! Saptamana trecuta a fost un articol legat de „simtiti vreun vant de criza?” si erau o multime care ziceau ca le-a mers bine de tot.
@N – sunt multi carora le merge bine rau de tot, dar asta nu invalideaza faptul ca piata de IT azi e in cea mai proasta forma din 2008 incoace.
@N da, economia duduie… recomand sa vezi niste podcasturi cu chefuitorii tarii si parerile lor despre cat si cum s-a chefuit anul asta vs anii trecuti… de acolo iti dai seama cat de bine duduie economia, ca cei de pe Saint Tropez chefuiesc pe banii fraierilor de obicei… si daca-s banii mai putini, probabil fraierii au facut mai putini bani… ca m-as mira sa fie mai putini fraieri per ansamblu.
plot twist: noi suntem fraierii…
Din ce am inteles fata era singura, deci fara prieten sau sot care sa o sustina moral si financiar in situatia asta dificila de viata, asadar este cam greu cand nu ai un sprijin langa tine.Sigur exista femei de fier care nu au nevoie de nimeni langa ele si trec cu usurinta peste momente de astea.
Vorbiti unii din perspectiva voastra de oameni echilibrati care ar trece ok peste o faza de asta dar cum nu suntem toti costruiti la fel intr-o fabrica din China apar povesti de astea foarte triste.
Nu va grabiti sa va simtiti cu sacii in caruta si cu psihicul de titan in comparatie cu amarata asta care s-a sinucis, viata te ingenuncheaza uneori asa de nasol incat poti ajunge foarte usor pe marginea prapastiei.
In plus de pe linked pare ca trecuse brusc de la ceva joburi non-IT la IT (ok genul ala de outsourced IT cu birocratie multa, dar tot IT ii zice), si probabil credea ca l-a prins pe Dumnezeu de picior, si cand nu s-a descurcat i-a cazut cerul in cap. Nasoala situatie de orice parte esti.
Daca te intrebi de ce nu pleaca lumea din locurile astea situatiile „ie” urmatoarele:
1.Piata este cam praf, de la criza din 2008 nu am mai vazut IT-ul ata de jos. Se tin interviuri, treci de ele(4-5 bucati) pe cand sa semnezi ti se spune ca s-a retras proiectul. Repeta chestia asta de 5 ori anu asta si o sa intelegi cat de nasoala este treaba in IT. Deci unde plm sa mergi?
2. Aia foarte buni, 1%, isi mai gasesc de munca, majoritatea nu sunt aia. Multi au intrat in IT doar ca se platea mai bine ca alte joburi si nu stiu sa faca mare lucru. S-au specializat pe niste mizerii care se fac doar la compania aia(ceva tool, etc) si in rest nu au cunostinte generale, intelegerea detaliata a tehnologiilor, experienta aplicata in proiecte mari distribuite. In situatia asta unde plm te duci?
3.Daca tot se termina distractia astepti compensatoriile. Mergi in termenii tai nu cand vor ei.Da, stiu, e nasol, iesi de-acolo cat mai repede da parca totusi vrei sa-i arzi ca muisti tot au mai fost cu tine de-alungul timpului.
Ca fapt general cand radeti voi de IT-stii de pe reddit, etc radeti de astia care sunt IT-sti cu numele dar de fapt sunt praf adunat pe mesele corporatiilor de genu. Dar sa nu uitam ca mai sunt aia 1%.
Una dintre perceptiile gresite ale oamenilor cand aud de „IT” este ca toti sunt dezvoltatori, programatori sau QA.
Cand in realitate astia nu sunt nici macar o treime, iar majoritatea lucreaza in suport tehnic, sysops, auxiliar, inclusiv HR.
Unde piata merge inca binisor.
Asta cu asteptatul salariilor compensatorii este eronata, parerea mea. Se poate lasa cu mult stres si, sincer, nu merita. Linistea mea la cap e mai importanta decat orice bani.
Sfatul meu: cand mirosi ca treaba se duce in jos, incepe sa cauti. Salariul dorit: ce iei acuma + macar inca 40%. Pe masura ce trec lunile, mai reduci din pretentii, mai ales daca treaba se impute si mai rau.
Nu sta pina la compensatorii, caci vei fi tu si inca 20-30-50 de colegi calare pe 10-15 pozitii noi deschise
Si foarte important: nu te culca pe o ureche ca esti bines acum, bani, femei, distractie, si in vremurile bune mai citeste una, alta, poate o certificare ca lumea. Ca atunci cand o sa fii strans cu usa, sa nu fie prea tarziu pt invatat si „vei fi tu si inca 20-30-50 de colegi calare pe 10-15 pozitii noi deschise” cum bine zice colegul.
Pentru punctul 1 am si o adaugare – din experienta mea in piata de pana acum, niciodata nu am vazut atatea postari de joburi „fake” cate vad acum pe LinkedIn.
Ca sa „name names”, Luxoft pare ca are niste joburi deschise (aceeasi pozitie, acelasi job description) de cel putin 6-12 luni in conditiile in care ei au tot dat afara consistent in ultimul an
Sunt mai mult de 1%. Sunt chiar si „juniori” reali pe piata. Sa nu mai vorbim de cei cu experienta. Problema majora acum e diferentierea. Ca managerii si HRistii nu mai stiu cum sa-i deosebeasca pe astia de aia ce stiu mecanic sa faca treaba, dupa cum ai zis si tu, intr-un anumit proiect.
Pe langa HRisti si manageri mai e vorba si de clienti care s-au saturat sa ia tepe. Teapa de la firma mare, teapa de la firma mica. Si macar daca ar fi tepe pe bani putini. Sau macar daca ar stii ca platesc mai mult dar se rezolva, clar. Dar industria e absolut pe butuci, scump sau ieftin dar prost, neaparat. Uneori un tip cu wordpress-ul iti rezolva problema mai bine si mai rapid decat o firma mare ce-ti ia de 100 de ori mai mult. Asa ceva nu ar trebui sa fie posibil.
Sa nu mai punem si problema inversa cand clientul habar nu are daca rezultatul final e un gunoi sub un pres imens care de abia asteapta sa iasa la iveala. Afla pe parcurs, dar pe costurile lui, pe timpul lui si tot teapa se numeste.
Apropo pe QA, stie cineva in Romania unde QA-ii sunt antrenati sa nu faca testele sa treaca? Mnah, de ce e muie in piata!? Uite’ d-aia.
Plm, poate traiesc eu intr-o bula sau am retinut doar exemplele proaste.
@Cosmin, in principiu la firmele de produs dar si acolo cu mentiunea sa nu fie manageri veniti din outsource sau indieni.
In outsource e dumnezeu cu mila.
”IT-st” are diferite valențe. Majoritatea celor de la Atos nu-s Dev Ops sau oameni care lucrează cu echipamente Cisco. Sunt pe partea de suport tehnic și fac chestii care nu-s extrem de greu de făcut de alții. Parte din motivul pentru care sunt plătiți atât de nasol mulți dintre ei. Așa că atunci când se pune problema să plece e de așteptat că în climatul actual al IT-ului să fie perfect conștienți că ar găsi extrem de greu de lucru în domeniul lor. Dacă ăia cu 18+ ani de experiență întâmpină oareștece dificultăți, cei care-s mai tineri și-au făcut muncă de chinez la tastatură au zero șanse. Cam de-aia – zic eu – nu pleacă. Fac parte din zona aia de ”IT dispensabil” – suport tehnic, Q&A, HR în IT.
Pe de altă parte – indiferent de rolul lor – oamenii ăia au niște drepturi. Nu contează că bagă cu sapa la servere sau fac parte din echipa de curățenie a clădirii. Au un contract care stipulează chestii și acel contract trebuie respectat. Că e nasol că firma are cerințe din partea lor, dar când au ei cerințe firma se face că plouă și vrea să-i scoată pe ușa din dos cu fel de fel tertipuri mizerabile precum evaluarea aceea pur subiectivă pe baza căreia îi bagă iar în sediu sau presiunile care se pun pe oameni să-și dea demisiile.
Părerea mea e că ce face Doru Șupeală acum ar fi trebuit să facă de multă vreme sindicatul acela al lor. Din ce înțeleg, niște oameni din Atos contribuie cu o cotizație în acel sindicat. Aud de chestiile nasoale din compania aia de peste un deceniu: salarii mici, clici, nepotism, cerințe nerealiste din partea angajatorului. M-am bucurat când am citit că oamenii și-au făcut un sindicat pe-acolo să le reprezinte interesele. Ce nu pricep e de ce acel sindicat nu bate darabana prin țară de niște ani să expună problemele din companie: prin presă, pe bloguri, canale social media. Vorbim totuși de niște mii de angajați doar la Atos (că înțeleg că reprezintă și alți lucrători din domeniul IT, angajați la alte companii). Poate dacă era ochiul public pe firmă de ceva vreme ar fi încetat abuzurile acelea despre care citesc. Sau s-ar fi diminuat în așa fel încât fata aia ar mai fi fost în viață azi. E trist că a trebuit să moară un om ca toate capetele să se îndrepte acum spre firma aia.
@Razvan: sindicatul incearca de multa vreme sa faca lucruri, dar are o responsabilitate. Nu poate iesi sa o dea anonima, cum o da Doru. Iar pentru a face efectiv ceva, ai nevoie de oameni care sa dea niste declaratii si sa le sustina mai departe. Nu poti sa faci nici o reclamatie catre institutiile statului, care sa nu fie sustinuta de dovezi. Iar „am auzit ca” nu sunt dovezi. Oamenii vin, se plang, dar cand trebuie sa isi continue demersurile, dau inapoi. Oamenii si-au facut sindicat in ideea ca daca au sindicat, ei nu mai trebuie sa faca nimic, altcineva va face ceva pentru ei, iar ei nu vor mai trebui sa faca nimic. Sindicatul nu are puterea asta. Problema este ca foarte putina lume cunoaste ce puteri si ce indatoriri are un sindicat. Ca o nota de margine: i-am trimis mailuri lui Vali in care i-am propus sa ii trimit spre publicare niste texte in care povesteam ce este si ce face sindicatul, dar nu mi-a raspuns. Puterea si slabiciunea sindicatului este in membri si in implicarea lor. Nimic nu se poate face fara implicarea membrilor. Nu platesti o cotizatie de 15 lei pe luna si gata, toate problemele tale s-au rezolvat. Uneori trebuie sa mai actionezi, daca vrei sa se schimbe ceva.
In Romania, Atos nu e companie de programare, Atos e companie de suport IT. Iar fata era o persoana de interfata intre client si echipele tehnice, ii era greu sa isi gaseasca in alta parte un post similar.
claudiu, am un singur mail de la tine, 15 nov 2012
Nu zice nimeni sa plece acum cand e greu in piata, ai zis si tu ca firma e problematica de multi ani. Din 2021 pana in 2022 Atos a scazut 65% pe bursa. Pe ultimii 5 ani e -98.90% si lumea e inca acolo, n-am vazut niciun exod.
@Claudiu: Înțeleg acum.
@Vali: o sa verific sa vad ce s-a intamplat, de nu au ajuns la tine
Off-topic, mi se pare de apreciat la Vali ca citeste toate comentariile de la articole si chiar raspunde atunci cand este cazul. Mai ales daca luam in calcul numarul mare de comentarii. Sunt putini bloggeri care fac asta, chiar si printre cei care au maxim 10-20 de comentarii per articol.
asta pentru că mie îmi pasă de mine, de voi, de businessul ăsta.
Decizia Dacia/Renault vs.Atos în ceea ce privește reducerea personalului.
Vali, tu cand ai dat ultimul interviu de angajare :D? Exista aceasta anxietate la unii si prefera sa nu faca nimic decat sa priveasca bau-bau in ochi.
Eu sunt unul din ce cu anxietatea asta.
Ca idee, de-a lungul timpului m-am mutat pe diferite proiecte in cadrul companiei unde sunt de peste 10 ani. Uneori se mai angajau sau contractau oameni pe proiect. Cand ma uitam pe lista de cerinte pentru post, erau atat de multe si de complexe incat eu nu as fi aplicat (desi faceam exact acelasi job pe proiect). Apoi, cerintele sunt in asa fel scrise incat zici ca persoana respectiva va programa tot software-ul care duce o racheta nasa in spatiu.
Asa este si la mine in companie. Atunci cand se scoate un post nou, indiferent ca anuntul este pentru intern sau extern, cerintele par ceva SF. Te gandesti ca vor sa inlocuiasca seful de departament sau ceva de genul acesta.
vineri
Pt ca salariul meu imens de ITist mi-l scot in 6 zile de munca la client (brutu!). Pana la sf lunii mai sunt o gramada de zile.
detaliaza un pic de ai vrut sa zici cu asta
Firma ii da 1000 de coco si taxeaza clientului 4000 de coco.
@VladM
Adica efortul necesar este de 6 MDs din 20 MDs intr-o luna. Sau 48 de ore din 160. Sau 3.3 ore pe zi munceste, restul de 5.7 ore face altceva (on average).
Omul a pus in balanta si i-a iesit ca e platit ok si poate accepta alte downsides (stres, agitatie, sefi naspa, etc.) pentru venitul sau relativ la cele 6 MDs muncite.
Asta cred ca a vrut sa spuna
Unii mai stiu ce rate au pe ora/zi catre client. La asta a vrut s-a referit…
Later Edit: 4.7 ore nemuncite. My bad
@SGT, cred ca de fapt a vrut sa spuna ca produce suficient de mult pentru firma incat acestia sa nu ia in calcul concedierea lui.
La un moment dat am fost si eu pe bench, clientul a hotarat sa inchida bucata aia de business. Eram vreo 10 oameni, iar mesajul managementului a fost clar: stati linistiti, va gasim alte proiecte potrivite pentru voi.
La mine a durat cel mai mult, aproape 9 luni, caci sunt pe o chestie foarte de nisa. M-am uitat in piata, am vazut ca se cauta ce stiu eu, dar am hotarat sa stau caci e o companie ok.
Au trecut 6 ani de atunci, majoritatea din cei 10 oameni din echipa aia inca suntem in firma, imprastiati prin diverse proiecte. Sigur, ne-am mai adaptat, am mai schimbat tehnologia, am mai invatat chestii – dar asa merge treaba, te mai adaptezi si tu, te mai tine si firma intre proiecte.
Unii aleg sa plece, altii sa stea, fiecare cu motivele lui. Dar hai sa fim maturi si sa ne asumam alegerea. Uneori ne iese, alteori nu.
Si inca ceva: daca tu cauti si salarii top, si flexibilitate, si manageri ok, si conditii bune – ar fi timpul sa te maturizezi. Nu le poti avea pe toate
Le poti avea pe toate: salarii top, flexibilitate, manageri ok, conditii bune, etc.
Doar ca trebuie sa fii in top 1% din domeniu tau.
Gandesti asa cand:
– esti bun pe ceea ce faci si ai alternative
– ai niste rezerve pentru cateva luni
– inca un venit in casa adesea ajuta pt o anumita perioada
– nu ai rate la banca. La 3 rate sarite la prima casa = adio.
Cam multe conditii de indeplinit deodata, mai ales pentru o generatie “digitala”, care adesea nu stie sa faca nimic.
Ca angajator am trecut nu doar odata prin situatia descrisa de tine si crede-ma ca nu ii doresc nimanui asta.
Cand esti firma mica, cheltuielile salariale sunt o mare problema raportat la CA.
La mine o luna de acoperit din buzunar salariile cu taxe deja sare de profitul anual.
Pe cat posibil, am cautat sa externalizez serviciile, adica plata pe factura.
Intreb si eu, inafara de articolul lu doru ciupeala exista alta dovada ca saraca aia si-a pus streangu din cauza jobului ? Sau doar perpetuam speculatiile aluia ?
In rest e cum s-a zis mai sus, multi s-au bagat in it ca „se plateste bine si e usor” la vrajelile celor 274 de scoli care in 6 luni te faceau „aitist” si defapt nici macar code monkey nu ieseai. Acum vine un pic o regularizare.
Pe langa asta toata psihologia de instagram/tiktok si sfaturile hr-izdelor de pe linkedin au dus la o atitudine de panseluta, ca sa nu zic altceva. Orice nu e lauda este toxic si stres si abuz si mama dracu. Lumea nu mai stie reactiona la critica, la presiune, la nimic.
Americanii au o vorba ca toata lumea ar trebui sa lucreze in horeca macar 6 luni in viata sa invete cum sa se comporte cu muncitorii din horeca – as extinde si as zice ca si la noi toti au nevoie de 6 luni de munca de palmas horeca, constructii, ferma. Sa vada un pic cum e viata reala.
Lucrez in it, la 20 de ani trageam cabluri, montam schele, lumini, boxe si garduri la evenimente si festivaluri iar acolo chiar ai „deadline” ca vine lumea si tre sa deschizi sandramaua.
Cred ca in consstructii, pe santier, critica e foarte directa dar fara conotatii psihologice negative. In firmele mari, mai ales de la manageri femei, presiunea e mult mai urata si critica are impact mult mai mare. Cred ca accesul la un ciocan, dalta, caramida in imediata apropiere face ca dialogul sa fie mai civilizat.
Arme și muniții. Cel mai civilizat. Elveția.
Imi pare rau,dar nu e asa. Acu 12 ani am avut un coleg,a „beautiful mimd” foarte smecher pe partea de topografie inginereasca pe care l-au gasit pe un camp langa Bucuresti,s-a sinucis.
Lasand puțin la o parte seriozitatea comentariile de mai sus, inițial am avut senzatia că Vali întreabă de ce nu pleacă Itiştii din România gen 😆
Fost în situația sa am salariul de 1/5 față de un coleg româno-american care mă întreba pe mine ce și cum…deci mda.
În cele mai multe cazuri, lucrând pentru mediu-big corporate îți faci salariul în maximum prima săptămână din lună.
Mai ales ca din iarna avem in sfarsit liber la vize – https://hotnews.ro/breaking-astazi-este-o-zi-mare-ambasadorul-in-sua-spune-ca-de-astazi-romania-indeplineste-toate-conditiile-pentru-a-intra-in-visa-waver-1803243
Ce e aia iti faci salariul in prima zi/saptamina sau asa? Daca ar fi asa de ce te mai duci si restul lunii?
@CosminO: Da, dar vorbim de IT-isit, nu de caldarari. Viza de munca tot din Romania se obtine.
@Maud: cred ca omul a vazut cat factureaza firma catre client si a facut calculul ca din factura pe o saptamana deja firma incaseaza mai mult decat ii da lui pe o luna.
Bine, nu stim daca e vorba de brut sau net, nu stim daca omul a pus si costurile indirecte (chiria pentru birouri, salariile managerilor, taxe la stat, etc)
As zice totusi ca a calculat la net
Asta cu plecatul e comnoda pentru patron, aiurea pentru majoritatea angajaților și singurul motiv pentru care in Romania toti si-ar dori un sindicat puternic dar numai cand au necazuri :))
Ghinionul meu ca-s bugetar si domeniul in care am lucrat/lucrez e atata de căpușat că mi-aș putea folosi cunoștințekle doar la firmele șefei&foștilor/actualilor ei colegi.
Deci.. am o strategie de rezerva, niște chestii pe care le-aș putea face dar de ce ar pleca angajatul care muncește/a muncit și ar ramane noii angajați care freaca mouse-ul?
Și asta cred ca e si cazul fetei aleia.. Aș paria ca in timp ce ei erau presați s-au angajat cateva coffee-maler si hostess fara jena.
Singurul raspuns sincer: cand se duce o companie la vale iei salariu 4-6 luni fara sa muncesti.
Imi place ca e plin pe blog de IT-isti super specializati care pot face job hopping la o pocnitura de degete fara probleme, asa valorosi sunt.
As vrea sa ii vad totusi pe la 50+ ani, cat de usor le este sa treaca asa la alt job. Stiu ca la 20+ e foarte usor, mai ales cand nu trebuie sa te gandesti la nevasta/copii rate si altele. Dar se schimba perspectiva mai incolo in viata.
Eu sunt la aproape 50 de ani.
Nevasta? Are si ea job, castiga decent.
Ratele? Nu mai sunt, le-am terminat. Cel mult va mai veni un credit auto, dar astept sa treaca furtuna asta.
Copilul? Acus e major, ii mai platesc facultatea si apoi sa inceapa sa se descurce (daca am sa pot, clar ca l-oi mai sprijini)
Economii? Nu grozav, dar putem rezista lejer cativa ani fara venituri. Sanatosi sa fim (ca de aia zic „nu grozav”, ca daca ceva probleme … se topesc repede)
Am inceput cu FoxPro sub DOS, acuma fac bash scripting, DB tuning si cloud stuff. Da, invat chestii mai greu si creierul meu refuza sa ii mai indes teorii idioate si definitii si clasificari, dar am avantajul ca aproape la orice pot face paralele cu chestii facute/vazute in trecut.
Iar AI-ul cu LLM-uri e o gluma proasta, fata de ce retele neuronale setate la mina sau integrate cu algoritmi genetici faceam acu vreo 15 ani
Ei, na. Ai dat-o cu varsta asa generic, fara sa te gandesti ce avantaje au aia cu varsta mare – au vazut mai multe. Pe principiul „voi cand va duceati noi veneam”. Una e sa vezi in cv primu job in 2016 si alta e sa vezi 2006. Ca primu „stie” , al doilea stie *de ce* e nevoie de un framework acolo. Ca a prins si era cand nu era framework.
Pana la urma conteaza ce stii, cum stii sa arati ce stii, cum te afisezi, unde te duci samd. Oamenii buni sunt ofertati constant. Daca nu de aici, de-afara. Oportunitati inca sunt pentru aia care au stat cat de cat la curent. Sigur, daca tu faci tehnologie moarta si stai acolo cu capul plecat, o sa fie trist. Eu de aia o tot dau cu stati la curent, mai ales cu chestiile astea noi. Dar nah, haterii stiu ei mai bine.
^^ vezi florin, stie el mai bine. N-a incercat, dar stie el ca e o gluma proasta. =))
Spor la bash maestre.
@scribus – am dat like si la final am regretat cand am vazut ce zici de AI.
ce spui tu este dintr-o perspectiva simplista si fara o privire de ansamblu. AI-ul in sine e o gluma proasta acum, nu e nimic stralucitor si nu e AI cu adevarat, e doar o insiruire de algoritmi (care NU gandesc ei nimic). insa partea unde zic eu ca ai o impresie gresita este rezultatul. au reusit sa imbine niste algoritmi si genereaza chestii interesante. acum 15 ani nu era posibil sa faca asta, nu erau capabilitatile necesare iar algoritmii folositi pe zona respectiva aveau avantaje si dezavantaje.
ma gandesc ce soc vine in 5-11 ani cand se ajunge la AGI, 99.5% din job-urile la calculator al oamenilor o sa fie perfect indeplinite de AGI, super programatorii si inginerii sclipitori o sa reprezinte aia 0.5% care nu o sa poata fi inlocuiti inca 5-10 ani de AGI, dar o sa fie inlocuiti de ASI
bash-ul are rolul lui, daca vrei sa tii in picioare 100 de servere.
Iar cand ai cate 10 baze de date pe fiecare server, ar fi bine sa stii sa le faci tuning.
Nu de alta, dar nimeni nu mai face DB design si toate tabelele au indecsi doar pe PK, iar codul SQL generat de frameworkurile si ORMurile vietii e de toata jena. Sigur, cloudul face automat increase la resurse si tu nu mai vezi problemele de performanta … pina vine factura.
Am testat AI-ul vietii oferit de Oracle in cloud. Mult marketing pentru chestii care exista de 20 de ani, doar ca nu a fost suficienta putere de calcul. Momentan am vazut un asistent juridic facut de niste spanioli si un generator de rezumate din documentele firmei si cam atata. Fata de sistemele de weather forecasting ce exista de peste 10 ani da, e o gluma proasta.
La 50+ ar trebui sa ai o anumita senioritate sau specializare si un network destul de solid care sa te ajute dar n-ai cum sa ai asta cand toate viata stai pe bench la alde Atos.
Sa nu mai zic ca la 50+ n-ar trebui sa fii coplesit de datorii si sa traiesti de pe o luna pe alta.
@raul in 2 ani maxim se fasaie „AI” de nu stie ce l-a lovit.
@vali daca poti marcheaza commentu asta pentru posteritate
@florin – vezi cum stiu eu sa prevad viitorul cand zic ca „n-ai incercat, dar stii tu ca e prost”? Tu vii si zici ca l-ai incercat pe ala de la oracle =)) De parca oracle ar fi vreun nume in … orice in ultimii 10 ani. Oracle nu mai e de mult nimic in niciun domeniu. Sunt praf. Solutii praf pe toata linia. Sunt fix mastodontul ala care a mers din inertie si din licente, dar lumea incepe sa se prinda ce si cum.
N-ai cum sa testezi ceva de la cel mai anonim jucator in domeniu si sa zici ca tot domeniul e varza. N-ai cum. Nu mai am energia sa scriu iar ce am scris in trecut. Dar oracle ai nu e nimic in domeniul ai. Cauta si tu care-s top, si incearca unul de acolo. Daca nu, ramai la bash.
Ti-ai facut parere despre AI in baza a ceva facut de Oracle lol.
@VladM in doi ani multe industrii si afaceri vor arata diferit datorita AI-ului, un exemplu ar fi call centerele.
@Andrei, nu stiu de unde iti iei tu povestile despre Oracle, dar ar trebui sa schimbi sursa.
Magic Quadrants where Oracle achieves „Leader” status
Strategic Cloud Platform Services (December 2023)
Cloud Database Management Systems (December 2023)
Data Integration Tools (November 2023)
Warehouse Management Systems (April 2023)
Financial Planning Software (October 2023)
Integration Platform as a Service (January 2024)
Distributed Hybrid Infrastructure (August 2023)
Configure, Price and Quote Applications (November 2023)
CRM Customer Engagement Center (August 2023)
Sales Force Automation Platforms (March 2023)
B2B Marketing Automation Platforms (September 2023)
Financial Close and Consolidation Solutions (November 2023)
Cloud ERP for Product-Centric Enterprises (August 2023)
Cloud ERP for Service-Centric Enterprises (February 2023)
Supply Chain Planning Solutions (February 2023)
Transportation Management Systems (January 2024)
Cloud HCM Suites for 1,000+ Employee Enterprises (January 2024)
Astea sunt la fel cum Mihai Morar a luat premiul de influencerul anului pe educatie
ev21: Gartner este unica firma de cercetare de piata acceptata de catre toate companiile, de tech sau otherwise. Este probabil cel mai bun indicator de performanta pe un anumit domeniu.
@Radu ami cer scuze la domni oracali din audienta, dar la 3% market share sa te lauzi ca esti orice in domeniu cloud mi se pare amuzant.
Oracle sunt cei mai buni pe produsele Oracle, au luat si premii pentru astea
Legat de AI, as vrea sa va zic un pic alt punct de vedere. Cate firme credeti ca si-l vor permite?
Acum vreo 10+ toata lumea trepida, ne mutam in cloud, on prem nu mai merge, ia uite cate dezavantaje sunt, etc De vreo 2-3 ani in coace, unii din clienti (fimr foarte mari) au inceput sa caute si sa sa isi mute niste servicii in onprem (servere deja detinute de ei), pentru ca au ajuns la concluzia ca cloud-ul este scump.
Din cate am inteles eu, AI-ul consuma foarte multa energie, deci serviciile vor fi scumpe. Credeti ca firmulita X sau Y isi va permite AI, ca sa inlocuiasca ceo 5-10 programatori pe care ii are?
@Tictac „cloud-ul este scump” treaba e ca devine un fel de oligopol si/sau te lovesti de urmatoarea schema ca furnizorii cred ca esti legat de glie: „bossule nu mai bine accepti cresterea asta de tarif de XX% decat sa te muti la vreun concurent ? ca stim ca tu ai dezvoltat produsul si in functie de limitarile noastre. Deci alte ore de munca, nu mai faci dezvoltare de feature noi ca trebuie sa te ocupi de pasul asta lateral etc.”
Oracle este in top, impreuna cu IBM, pe baze de date. Din alea mari, pentru aplicatii corporate. Si cum fac push la DBaaS (database as a service, adica baza de date hostata la ei in cloud), multi din clienti se gandesc sa se mute in OCI.
Asa cum cei cu SQL Server se gandesc sa se mute in Azure, ca si Microsoft ofera DBaaS.
Nah, asa se vede de la mine, de pe proiectele corporate.
Cu o centrală nucleară îți faci propriul Cloud și propriul AI.
>De ce să nu începi să-ți cauți altceva înainte să dea tot departamentul afară?
pentru ca nu toti sunt buni. e plin de ITsti mediocrii sau slabi.
Oamenii buni nu au presiunea asta pt ca daca moare proiectul X, ii vor proiectele Y si Z. oamenii buni primesc continuu oferte pe linkedin fara sa caute.
oamenii mediocrii si care nu invata, nu se dezvolta odata cu industria raman cu frica de schimbare si agatati de proiect si firma.
Aplicăm strategia George Constanza când îl băgaseră ăia în pivniță și el tot nu pleca. Se numește ținut cu dinții de scaun.
La stat este o artă să faci asta. Cunosc niște cazuri de indivizi prin instituțiile de stat care nu au mai lucrat nimic din 2006, și iau salarii bune. Unii nici nu vin la serviciu.
George Costanza cu capsatorul roșu!
„Office Space” (1999) – un fel de documentar
IT-ist aici. Sunt la al 7-lea angajator/client in 13 ani. La unii am stat 4 ani, la unii am stat chiar si o luna sau doua. Niciodata nu m-am simtit parte din „familia de la locul de munca”. Sigur, am legat prietenii cu oamenii de acolo, fie angajati, fie manageri, patroni, etc, dar nu am considerat niciodata locul de munca, mai mult de atat: un loc de munca. Nu am nici o alta datorie, in afara de cea contractuala fata de locul de munca, pentru ca nici locul de munca nu are nici o alta datorie fata de mine, in afara de cea contractuala. Pentru ca am legat prietenii la locul de munca, nu am simtit, de multe ori, ca merg la munca neaparat. Cand am inceput sa simt asta, cand problemele specifice au crescut mai mult decat nivelul relatiilor de prietenie, am inceput sa imi caut alt loc de munca. Sigur, daca mi s-a oferit posibilitatea de a mai ramane, pe bani similari cu ce am gasit in piata, uneori am mai ramas, altfel, cand am simtit ca e oportun pentru mine am plecat. Daca insa s-ar fi pus problema ca au pierdut client si ar fi incercat sa scape de mine, as fi incercat sa obtin niste compensatorii, 2-3-6 oricate s-ar fi putut, legal. La cele mai mici presiuni, as fi umplut ITM-ul si internetul cu informatiile aferente comportamentului abuziv. Problema este ca unii, pentru ca se simt parte a familiei, ajung sa creada ca firma este obligatia lor, etc, nu pot face fata dezamagirii si se ajunge la nenorociri ( de multe ori, oamenii stiu cam ce probleme au alti oameni si se folosesc de asta pentru a pune presiune )
Am vazut un comentariu pe blogul lui Supeala unde cineva zicea ca fata respectiva se despartise de sotul ei si el s-a recasatorit recent, chiar inainte sa se sinucida. Nu stiu daca este adevarat, poate daca stie cineva sa ne zica (sa nu fie vreun comentariu inventat de baietii de la ATOS). Poate s-a focusat foarte mult pe job in detrimentul relatiei , au chemat-o aia sa o scuture si s-a produs un declick mai naspa. Poate sa fie fake, nu bag mana in foc.
Dar o alta chestie pe care o vad in jur in lumea „corporate” sunt oameni cu salariu de 2000 de euro care se arunca la masina de 50-60.000, apartament in residence de 200.000 si etc. Deja ajungi la rate de vreo 2-2500 de euro pentru o familie cu venituri de 4.500. Sunt cheltuieli mari care imping oamenii intr-un stres extrem. Cumva am avut si eu optiunea asta, am vrut sa vand apartamentul in bloc vechi si sa ma arunc la ceva de 350 in zona Polona, dar rata de 7-8000 pentru diferente si am zis stai sa imi vad de mizeria mea, am renovat pe ici pe colo si am platit alte rate in avans.
Cumva trebuie sa intelegem ca joburile nu curg garla de la un punct incolo, salariile in „corporate” nu vor mai creste, apar si alte meserii care sunt platite la fel de bine sau chiar mai bine, deci nu trebuie sa ramanem cramponati in jobul de birou. Prin 2019 mi-a venit o nebunie si m-am apucat ca business hobby sa fac mobila pe comanda si intr-un an de zile deja ajunsesem sa pot face proiecte destul de complexe si m-a ajutat foarte mult experienta din sales in relationarea cu clientul vs tamplarul clasic semi analfabet. Si in pandemie mi-a aparut un anunt cu caut sef de atelier, m-am dus la interviu aiurea, tipul respectiv lucrase si el in corporatie (Merck) in Irlanda dar se saturase de sedinte sefi etc. Mi-a propus 7500 fix si diverse bonusuri de ajungeam la 12-15000 lei pe luna. Astazi cred ca as obtine 15-20.000 plus spaga de la clienti de la proiecte. Deci ai ce sa faci si in alte domenii si skillurile de corporatie te pot ajuta candva sa iti faci propria afacere in alt domeniu.
Ciubuc man, ciubuc. Spaga e altceva.
Am ramas cu sechele din sales, am dat dar de luat nu am luat niciodata … e o mica fantezie
Sfatul tau pe care-l propui este foarte usor de aplicat, in teorie, dar ce sa vezi problema este cu practica si cu modul in care se fac anumite lucruri prin Romania. Asa cum ti-am mai spus si prin alte posturi, pe piata muncii din Romania in multe situatii este o gluma si e doar o chestiune de timp pana cand o bomba sociala se amorseaza. Scandalul de la Atos este mai degraba o supapa de presiune.
Revenind la intrebarile tale si nedumirile lucrurile sunt cat se poate de simple. La nivel de IT Romania a fost foarte multi ani o piata de consultanta de saraci(outsourcing) care avea o mana de lucru cat de cat capabila. Multe companii din tari mai bogate au impins multe sisteme prin India si cand au descoperit anumite probleme au inceput sa experimenteze si pe aici. Asta a dus la o intrare pe piata a tot mai multor companii care s-au batut pe o forta de munca bine calificata si care la randu-i a adus o crestere de salarii nemaintalnita. Inainte de 2020 orice proaspat absolvent de o facultate tehnica in domeniu putea sa ia la prima strigare aproape mia de euro. Pe langa asta nu strica sa ne uitam ca in perioada 2014-2020 dobanzile au fost aproape 0, iar zona de tech a baltit efectiv in bani. Ce-i trist este ca IT-ul din Romania nu a putut sa foloseasca inteligent aceasta oportunitate, UiPath fiind un accident fericit comparativ cu ceea ce era in piata atunci.
Un lucru pe care uneori il omitem este ca oamenii care activeaza in domeniu sunt tineri si care pana acum nu au prins o criza economica de tipul 2008 sau hiperinflatia din anii 90. Sunt oameni care profesional au inceput intr-o epoca unde banii nu au fost o problema, dar care se trezesc intr-una in care banii au devenit o problema. Sigur sunt si exceptii care cumva au fost tangential atinsi de anumite probleme, dar pe de-a intregul vorbim cu oameni care sunt obisnuiti ca salariul lor sa mearga numai intr-o singura directie si anume sus. Chestiile astea sunt foarte complicat de digerat in ziua de azi, unde poti sa-l faci pe un om prost si nu se supara, dar sa nu-l faci sarac ca atunci reactioneaza imprevizibil.
Revenind la situatia cu Atos, lucrurile sunt simple. Angajatorul a vrut sa faca un saving cost prin fortarea demisiei a unei persoane, iar acea persoana s-a sinucis din cauza asta. Acum fiecare intelege ce vrea din asta, dar daca treaba asta s-ar fi intamplat in Franta(tara de origine a Atos) lucrurile ar fi fost mai nasoale. Asa se intampla in Romania o tara unde legile sunt facultative de la un anumit nivel in sus si prin urmare cea mai mare problema pentru Atos este reclama negativa. Faptul ca se vorbeste in continuare despre acest subiect si lumea afla despre ei este un lucru bun. Este trist ca asta a ajuns sa se intample fix cand o persoana nu mai este printre noi, dar nu strica ca se vorbeste deschis despre acest subiect. Categoric Supeala stoarce emotii si poate acuzat ca se foloseste de imaginea acelei fete, rahaturile astea din companii ar cam trebui sa inceteze. Si da n-ar strica ca ITM sa mai faca niste vizite acum ca se apropie campania si sarbatorile….
„nu au prins o criza economica de tipul 2008 sau hiperinflatia din anii 90.” e vorba aia cu oamenii destepti invata din greselile lor, oameni intelepti invata din greselile altora. Nu e nevoie sa traiesc in anii 90 sa stiu ce s-a intamplat atunci si cat de greu a fost. E suficient sa vorbesti cu parintii sau bunicii si afli.
@N
Una este sa traiesti acele vremuri si alta este sa le auzi povestite. Prin 2020 cand inca se discuta soft despre carantina si inchideri de chestii mi-am avertizat colegii cu privire la faptul ca daca se aplica carantina o sa urmeze disponibilizari si sa-si limiteze cheltuielile in urmatoarea perioada. Majoritatea erau pe la primul sau al doilea job, 2008 si anii 90 erau niste basme pentru ei. Initial au crezut ca imi bat joc de ei, insa i-am avertizat si le-am spus clar ca exista sansa mare sa se imputa treaba. Sigur compania avea grija sa faca ore de socializare prin teams si diverse prezentari prin care totul este bine si viata-i frumoasa. Undeva prin mijloc de aprilie, primul call in care oamenii erau invitati sa-si ia zilele de concediu aferente din anii precedenti sau un concediu fara plata pana la finalul anului fiscal care se incheia prin iunie. Apoi din marinimia companiei prin iunie am fost anuntati restul ca vom trece pe program scurt de 4 zile pana o sa fie bine.
Absolut toti oamenii au fost socati de ceea ce se intampla si efectiv se comportau de parca descoperisera apa calda. Norocul lor a fost ca fix prin iulie 2020 lucrurile s-au mai linistit si s-a inceput goana dupa angajari si alte povesti. Am ramas vreo 2 oameni din echipa de 8 oameni, toti au ales sa se duca prin alte parti. Insa ce-i trist este ca unii au ajuns la acelasi gen de angajator si acum, iar ii aud cum chitaie ca viata si ce ne facem. Pur si simplu nu au invatat nimic din lectia pe care viata le-a intins-o in 2020 si merg in continuare in aceeasi directie.
Asa ca nu este indeajuns sa auzi povesti despre vremuri naspa, trebuie sa le si traiesti si sa musti din asfalt. Asa ajungi sa intelegi ca e un loc de munca si ca in afara de familia ta nimeni nu o sa-ti simta lipsa daca faci vreo nasoala.
https://youtu.be/JMJXvsCLu6s?t=7
Pai nu ai de ce daca esti disponibilizat cu salarii compensatorii.
Se da cam un salar pe an petrecut in firma. Te deranjeaza sa freci ceapa 3 luni si apoi sa iei sa zicem 5-10 salarii compensatorii ?
Da, cand ti se spune ca vei fi disponibilizat incepi sa cauti serios. Poti pana atunci sa cauti asa … mai steril sau daca chiar gasesti trebuie sa fie ceva foarte baban sa merite.
10 salarii compensatorii? și 3 sunt multe
@Ciocanul intreb pt un prieten la ce firma ai auzit ca e atata bogatie? Pe unde am auzit eu, negocierea incepe undeva de pe la 6 salarii ca sa ai sanse sa iei 3-4.
@N, pai asta este problema, ca unii incearca sa negocieze si angajatii accepta bani mai putini.
Nu este cazul de negociere, asta s-a facut la semnarea initiala a contractului. Doar daca negocierea se face in sus pentru angajat.
Totul ar trebui sa fie simplu:
– ma dai afara prin restructurare, imi dai X salarii compensatorii, conform contractului de munca;
– vrei sa-mi dau eu demisia, imi dai X+50% salarii compensatorii.
@Andrei doar ca uneori Xul ala este egal cu zero. De unde apare problema :)))
@N, nu cred ca discutam de situatiile in care X-ul este egal cu zero.
Pentru ca atunci firma te da afara fara nici o problema, nu mai este cazul de negocieri.
Sau daca firma vrea neaparat sa evite desfiintarea postului si isi doreste foarte mult sa iti dai tu singur demisia, atunci ma gandesc ca negocierea ar trebui sa inceapa de pe la 12 salarii si sa nu accepti mai putin de 6 salarii.
La toate firmele care sunt in SITT. E cam anul de vechime si salariul.
Go sindicate baby si o sa va bage in CCM ! Bine, asta nu inseamna ca poti fi carnat la munca.
Multe motive:
1. unii lucrau in Global si se credeau de neatins. Global-ul nu avea bench deci interpetarea era ca li se va gasi oricand de munca. Astia au fost cei mai suprinsi.
2. multi sunt de 5+ ani in Atos si asteptau compensatoriile pe principiul „imi gasesc eu ceva dupa, de ce sa plec de la concediu?”. Si astia au fost suprinsi de noile presiuni, dar nu suficient ca sa renunte la comoditate.
3. Atos, in destul de multe cazuri, te angaja daca aveai un ochi functional, iar daca vorbeai germana era nevoie doar de puls, mai ales in primii 5-8 ani. Si din aia multi au ajuns manageri. Nu au invatat nimic nou, doar ce cur sa pupe si cam cata vasilina sa foloseasca in functie de ce sedinta au. Si multi, colosal de multi, sunt de o incompetenta si chiar prostie atat de cocosatoare incat literalmente nu ar putea sa treaca de nici un interviu in alta parte pe un salariu macar pe 2/3 cat faceau aici dupa multi ani de companie si de cresteri in „perioada de glorie”. Astia sunt cei care acum fac presiunile
4. o parte din cei de pe bench faceau deja freelancing sau aveau businessuri proprii asa ca doar asteptau compensatoriile, de ce sa piarda niste bani doar pentru ca face un manager criza de isterie. Si pe bench in pre-criza la Atos se putea sta relaxat si 3 ani, stiu cazuri. Pe astia ii doare la basca si de presiuni si de tot.
Si aia care se plang ca in Atos se muncea mult nu stiu ce este aia munca. Cu exceptia clientilor S sau N sau 1 din 4 oameni care de fapt facea 80% din munca din echipa, era in general un dolce far niente. Mai nasol era pe cybersec sau modernisation, dar altfel?
Va dau eu un sfat din batrani, in momentul cand vedeti ca se impute treaba incepeti si va cautati de munca,m da in momentul ala, nu stai sa vedem ca o fi ca o pati.
Si cand vine sefu sa va ceara demisia spui simplu, bosule imi dau daca imi dai 6 salarii compensatorii, baga tu frumusel salariile alea si eu am plecat….
Si ai plecat si cu salarii compensatorii si direct pe alt job.
Daca nu ma credeti am facut de 3 ori treaba asta, odata am plecat cu 10 salarii odata am plecat cu 0 (Zero). Acum depinde cum prindeti momentul/omul/bugetul/falimentul. Dar trebuie sa incerci.
Pai așa face și compania. Când vede că se impute treaba, ori își fac bagajele ori își refac calculele. De-aia nu Tre sa ne supărăm că pleacă în India sa dau afara din oameni.
Chestia e că oricum ar fi, nu ne place. Daca e firma de familie nu vrem, că e că în familie…
Daca e corporație nu vrem, că suntem doar cifre in Excel.
Dar nu înțelegem că în spatele oricărui business de oricare nivel sunt tot oameni care iau decizii. De multe ori aceste decizii sunt luate pe cifre/fapte de care noi nu vrem sa auzim pentru că nu ne interesează(dar ne supărăm)
Exemplu care mi s a intamplat chiar ieri:
Firma Amzon, Romania.
Mi se redeschide un task ca nu e corect raportu, mesaj lasat in comment, fara detalii ce e incorect etc.
Dat DM persoanei care a redeschis tasku, imi raspunde cu curu ca plm descurca te nu am timp de explicatii. Ii zic ca e muista si ii explic ca nu am ce sa fac, asa functioneaza toolu.
E muista dinnou, ii zic ca e muista si o las balta.
Ii scriu managerei mele care e o muista si jumatate, si ma asteptam la raspunsu asta dar am zis hai plm totusi sa ii zic.
Managera imi raspunde ca nu e ok sa ii fac rude pe stakeholderi, si eu ii zic dar e ok ca ei sa fie muisti? Deci suport pula, ii scrie la un coleg de al meu sa ma ajute sa refac tasku.
Ii zic ca aia e o muista si a fost muista, si de cand nu e ok sa imi tin partea? Ma rog managementul Amazon din Romania sunt niste muisti. Bine ca astept raspuns de la niste interviuri si aplicatii. Si cand o sa mi dau demisia abia astept sa le zic inca o data ce muisti sunt
O problema mare la romani in general este zicala „clientul nostru, stapanul nostru” si faptul ca multi „manageri” au luat-o de buna. Ei sunt acolo doar sa pupe in cur clientul sau superiorul .
Amazon – in general – e o companie muista, nu doar Amazon romania. Isi hamalesc angajatii ca pe sclavi.
In cazul particular al alora de la Atos, situatia e mai delicata. Au (aveau?) 2000 de angajati in Timisoaral, chiar de ar vrea sa plece, nu sunt joburi pentru toti pe piata locala. Asa ca stau si freaca menta la Atos, pana isi gasesc.
Intamplarea face ca chiar ieri sa citesc un articol legat de starea ITului si pe statistici se vede cum in Timis a fost un procent important din angajarile noi raportat la totalul pe tara in perioada 2021-2022 daca imi amintesc bine.
https://www.linkedin.com/pulse/it-ul-rom%C3%A2nesc-%C3%AEn-declin-liviu-sav-fcca-qfwif/
In Timis numarul angajatilor in IT a crescut de la 4k la 17k (daca nu e o greseala acolo, ca mi se pare saltul mult prea mare) intre 2021 si 2022. Daca nu ai ce sa le dai de munca celor 13k de angajati noi si trebuie sa ii dai afara in 2023-2024…. aia nu au cum sa-si gaseasca altceva, ca sunt ei multi si joburi putine.
@Sabotor: cred ca e un typo acolo de unde ai preluat: „In Timis numarul angajatilor in IT a crescut de la 4k la 17k (daca nu e o greseala acolo, ca mi se pare saltul mult prea mare) intre 2021 si 2022.” In 2021 Atos avea ~2500 oameni in TM. Pe langa ei mai existau o gramada de firme mari, de exemplu Continental, Microsoft, Hella, Nokia, TechMahindra, Accenture, Wipro, Infosys, Honeywell…. care in mod sigur aveau peste 1500 angajati in IT. Corect cred ca era „a crescut de la 14k la 17k”
Subiect greu… raspuns mai simplut(sau asa high level cum se zice in corporatii).
Pentru ca majoritatea nu inteleg business-ul sau conceptul de business. Toti isi vad rolul ca ceva sigur, de durata si incetatenit de la Doamne Doamne.
Cand merge bine, primesti o marire de 10-15% anual si esti suparat… ca e putin… ca astia au facut multi bani… ca inflatia, astrele, Marcel etc. Nu conteaza ca tu nu produci cu 15% mai mult revenue in fiecare an pentru ca rate-urile in general se duc in jos in outsourcing.
Cand merge prost, si poate se fac eforturi si primesti totusi un 3-5% marire anuala, esti iar suparat… ca e foarte putin, ca nici macar inflatia nu o acopera… ca tu ai muncit si astia iti scuipa in fata…
Majoritatea nu inteleg ca banii aia nu cad din cer si ca sunt rezultatul unui exercitiu financiar mai bun sau mai prost… e cumva incetatenit probabil in cultura noastra ca „aia au de unde” si ca „trebuie sa primesti pentru ca muncesti”.
Si stiu, sunt naspa ca spun asta, dar la finalul zilei nu-ti datoreaza nimeni nimic mai mult decat pe ce ai batut palma… nici mariri sau garantii… Iti vinzi 160+ ore lunar pentru suma X. Daca mai faci overtime/on-call poate ai noroc sa fii intr-un loc unde se plateste treaba asta…
La final tot la educatie financiara ajungi… e mai bine sa ai niste bani pe dreapta decat sa ai ultimul BMW/MB sau apartament in One. Fiecare cu prioritatile lui… daca cand n-ai BMW/MB nu mai pot sa „moare colejii”…
E usor sa te blochezi undeva sau sa faci ceva ce nu iti place doar pentru ca se castiga mai bine…
P.S. tot IT-ist, tot angajat la corporatie, tot cu rate dar nu la BMW/MB sau apartament in One…
P.S.S. Pacat de fata aia… pacat ca a fost singura solutie pe care a vazut-o pentru a iesi dintr-o situatie grea… La Atos e business as usual probabil si Supeala va pedala subiectul cat ii va aduce trafic…
@ARP
La toata povestea asta nu strica sa adaugi ca oamenii au si memoria scurta. Sa presupunem ca situatia actuala nasoala va trece la anul, cati o sa faca coada la angajari la Atos?
Pur si simplu lumea o sa uite si apoi cand se intampla, vreun rahat o sa se planga pe internet. Nimeni nu invata ceva din subiectul asta si asta este trist. Nu vorbesc de educatie financiara sau alte sf-uri ci fix de faptul ca daca locul tau de munca are o cultura toxica sa nu te miri ca la prima criza vei matrasit. Este un instinct de supravietuire pe care trebuie sa-l inveti cat esti mai tanar pentru a intelege cum stau lucrurile. Dupa ce-l inveti nu o sa mai pui botu la suntem o mare familie si alte rahaturi din partea mult atentului departament HR.
@Asdad2005, la coada la Atos anul viitor? Toti, normal.
Foarte bun punctul tau aditional Multumesc!
„Si stiu, sunt naspa ca spun asta, dar la finalul zilei nu-ti datoreaza nimeni nimic mai mult decat pe ce ai batut palma… nici mariri sau garantii… Iti vinzi 160+ ore lunar pentru suma X. Daca mai faci overtime/on-call poate ai noroc sa fii intr-un loc unde se plateste treaba asta…” -> vezi, prima parte a fost ok, chiar nu e nimeni dator sa-ti plateasca mai mult de cele 160 ore prestate. A doua parte e gresita, insa. Ce inseamna: „Daca mai faci overtime/on-call poate ai noroc sa fii intr-un loc unde se plateste treaba asta…” -> de cand OT si/sau on-call se fac fara plata? Sau cum, angajatorul este un dumnezeu care poate iti mai da cate ceva si angajatul un sclav? Nu! Orele se muncesc doar daca se platesc. Daca vrei in plus peste 160, tariful e cel legal, altfel, daca programul e 9-17, la ora 9:00 sunt in birou, la ora 17:00 sunt la usa biroului. Atat platesti, atat primesti.
Legat de restul, ca oamenii se intreaba daca ai produs de 10-15% in plus, problema in toate corporatiile astea e ca exista acele all hands-uri sau cum naiba se mai cheama acum, in care marii manageri vin si iti vorbesc despre cum firma, in ultimele 12 luni, a crescut cu 20% sau cu 70% sau cu ceva crestere istorica sau, de ce nu, vin si iti spun ca planul lor era sa creaca pana la 2.5 miliarde pana la data de x si ca acum, la 1/2 din perioada se asteptau la 2 miliarde si au doar 1.9 si e nasol. EI bine, vezi tu, cand se dau atat de exact cifrele, e cam greu sa-i spui omului: aaa boss, pai zi mersi ca ai luat 3%. Eventual pe aia 3% apoi sa-i bati si obrazul ca rupe usa la ora de sf a programului.
@Stf, vezi tu, realitatea e ca oamenii fac overtime neplatit, ca e corect sau nu, se intampla…
Cat despre partea de “am rupt anul asta pe incasari”… super… la profit e normal sa impartiti, nu? Daca ies pierdere 20% e ok sa se taie salariile cu 20% ca sa fim solidari? Normal ca nu…
Ma intorc din nou la bani pentru timp… ai semnat un contract, aia primesti. Nu iti mai convine fie pleci, fie ceri mai mult… e atat de simplu…
Imi pare rau… realitatea e cruda… stiu…
Observ multa influenta americana si raportare la job, dar nu ar trebui sa uitam ca multa vreme a fost comunism pe aici si au ramas in cultura noastra multe abordari de stanga.
Nu ma intelegeti gresit, prin comunism nu am vrut sa spun ca neaparat e gresit sau rau. Asa i-a zis perioadei cu politici de stanga in Romania.
Si acum sa raspundem si la intrebare: De ce nu pleaca cineva?
Sunt persoane care nu sunt atente la dinamica locului de munca. Ei vor doar sa se duca undeva unde pot lucra 8 ore si sa primeasca o suma decenta. Nu vor pe langa specializarea lor sa mai fie atenti la politici, situatii economice si alte domenii pe care poate nu le pricep sau nu ar fi performanti in ele. Nu cred ca ar trebui sa condamnam asa de tare oameni care vor sa isi traiasca viata fara sa fie mereu in alerta la locul de munca, dar asta poate e doar o opinie de stanga.
Intre timp Atos raporteaza productie record la hectar. Evident au inchis comentariile.
https://www.linkedin.com/posts/atos_read-the-full-report-activity-7246799306349850625-kgS2
Treaba asta e complexă și are multe aspecte.
În general mulți programatori ar putea lucra B2B. La tarife mult mai mari. Nu e pentru toată lumea, așa că mulți aleg să se angajeze în schimbul unei siguranțe a locului de muncă pe un venit mult mai mic dar mai stabil.
Ceea ce e normal, renunți la venituri mari imprevizibile pentru venituri mai mici dar previzibile.
Dar problema e că firmele de outsourcing vor ambele avantaje: vor și să plătească mai puțin, dar și să dea afară când vor. Păi nu se poate așa. Dacă vrei colaborare b2b în care ura și la gară de pe o zi pe alta atunci trebuie facturat b2b. Dar asta le-ar înjumătăți profiturile la bișnițarii de outsourcing așa că nu le convine.
Ei vor totul => adaos de 100-200% pe ora programatorului => 0 compensatorii => 0 siguranță a locului de muncă. Da, mai este când nu sunt proiecte, dar până la urmă ăsta e un risc asumat, plătești alea 2-3 compensatorii și aia e. Dacă nu, să bage firma în insolvență, se poate și așa.
La fel cum nici angajații nu pot avea pretenția de salarii de 6-7k euro dar să aibă și siguranța locului de muncă. Nu, iei un 2-3k maxim că restul ia patronul ca să își acopere riscurile cu perioadele moarte din moment ce nu vrei să ți le asumi tu. Sau să-și ia Q7, fiecare patronache cât îl duce capul.
Am fost și angajat și angajator, știu exact și perfect ambele poziții.
E oarecum in zona afirmatia ta, insa netrecuta prin filtrul realitatii de business. In general un CP(client profit) aceptabil prin outsourcing e intre 30-40%. Ce calculezi tu ca adaos nu e chiar real pentru ca programatorul ala nu produce stand intr-o camera goala si meditand…
Ai taxe. taxe salariale(ca banii tu ii calculezi in NET pe cand firma te va plati in BRUT), facility costs, equipment cost, costuri cu personal auxiliar non-client facing, costul cu oamenii de pe bench, angajati noi care necesita investitie si nu aduc revenue in primele luni… E un intreg ecosistem intr-o companie medie/mare pe care angajatul standard nu-l observa, nu vrea sa-l observe sau nu il intelege.
TLDR, fiecare angajat e o rotita care aduce sa nu revenue si nu e realist sa crezi ca daca tu ai salariu 100E/ora salariu si firma te vinde cu 1000E/ora, tu ca single-person company poti cere tot 1000E/ora si sa te si bage cineva in seama destul de des.
@ARP: nu poti cere tot 1000 euro ( cel putin nu chiar de la inceput ), insa vreo 5-600, in scenariul mentionat de tine, tot ii scoti. Si atunci, vin si intreb mai e asa gresita viziunea lui Manu?
@stf si manu, nu e chiar atat de simplu.
Firmele mari nu vor sa se complice si sa aiba de platit 40 de facturi separate pentru 40 de developeri pe care mai tre sa-i si caute pe fiecare in parte. Fix de asta functioneaza firmele de outsource, ca vine x cere o echipa de 20-30 de oameni si aia ii dau iar x are de platit o factura lunar.
Multe din contractele B2B de acum din IT sunt de fapt tot un outsourcing, ca tu ai contract b2b cu o firma de outsource care te vine mai departe altora.
Tu ca individ, daca nu esti top top si cu ceva contacte ai cam 0 sanse sa prinzi un contract direct cu o firma mai mare.
Iti dai seama cat de aerieni sunt unii din manutele rosii date. ARP incearca sa explice ce e ala cost de structura, si de ce exista, dar primeste manute rosii.
Also, b2b asta e in domenii unde se poate, ca in multe n-ai voie. Nu vin banci, fintech, f100 la tine ca outsourcer mare si te lasa sa ai pe contractele lor IonelVasluianu p.f.a. ca au si ei de dat socoteala mai sus.
Outsourcerul roman e folosit de aia mari ca sa preia headcount (ca nu le ies indicatorii daca au 400 de developeri pe payroll), iar cand pica proiectul e treaba lor ce fac cu oamenii. Aia buni pun bani de-o parte, aia mai putini buni… vedeti si dumneavoastra.
Si ziceam de acum vreo doi ani ca deja nu prea mai suntem tentanti. Se dadeau scoruri de bratislava, pe calitate de barely vaslui, de multe ori. Ori bratislava e la o ora de viena, noi nu. De aia e bine sa mai dai cate un zoom out din cand in cand, si sa vezi trenduri si unde se duc. Ca asa cum au venit la noi de la indieni, la fel pot pleca la altii cand nu mai merge. Si acum nu prea mai merge.
@Andrei, @VladM multumesc pentru adaugare si pentru extra explicatii! Fix d-asta spun ca oamenii nu inteleg sau nu vor sa inteleaga businessul.
Din pacate tranzactiile astea de business nu sunt pe metoda simpla si pentru mine, cel putin, e ceva fantastic sa nu vrei/poti intelege care este impactul fiecaruia ca rotita si cum merge tot mecanismul dar sa insisti ca daca compania X cu 100.000 de angajati te vinde la compania Y tot 100.000 de angajati(dar in alt domeniu, dar fara chef de a face departamente pe domeniul tau) cu 1000E/ora, tu chiar arat valorezi.
@ARP
Absolut de-acord, clar că mai sunt costuri în spate, de la costul biroului, scaun, calculator, mp birou, contabilitate, cancerul denumit HR și altele, corect. Făceam o reprezentare mai simplistă.
Și ca să fim sinceri și aici, nu ai totuși costuri de fabrică, care trebuie să investească câteva milioane de euro în hală și utilaje până primul muncitor poate produce ceva.
Ca firmă de IT, ai închiriat niște birouri, ai luat niște scaune, calculatoare și într-o săptămână ești operațional. Mie nu mi-a luat mai mult.
Și repet, un business e un business. Hai să nu ne prefacem că atunci când firma merge bine, managementul împarte profitul cu angajații. Că nu o face. Și e normal, nu angajatul își asumă riscul.
Dar repet, noi vrem aici capitalism american: profitul e al meu, pierderile sunt ale noastre ale tuturor, adio și la revedere.
Până la urmă sincer, mi-ar fi și rușine ca multinațională să mă cac pe mine la 2 salarii compensatorii cât e legal.
@manu, pai e normal sa dai compensatorii. Total de acord cu tine.
Dar la capitolul costuri le prezinti simplificat. La companii mici cum exemplifici tu, ai dreptate la costuri, e simplut. Cand sari de X sute angajati nu prea mai e numai de chirie, birou si calculator. Ai oameni care sunt pe bench, ai oameni pe care nu ii poti vinde dar ai nevoie de rolul lor(vezi internal IT de exemplu), ai angajati noi in care investesti, ai tot felul de costuri diverse, ai beneficii de dat care pe tine te costa ca si companie etc etc.
Dar ca sa revin… Cand nu se mai poate, inchizi pozitiile si aia e. Nu fortezi oamenii la demisie ca sa scapi ieftin.
Continuare:
@manu, problema mea nu e cu ce explici, care in esenta e corect. Problema mea e ca explicatia e ok pentru unii ca mine care inteleg ce e in spate. Restul cititorilor(probabil ITisti), la care ma refer eu, cred ca fix la fel functioneaza o firma cu 5 sau 5000 de angajati, ceea ce e foarte departe de realitate. Tocmai d-asta detaliez un pic excesiv.
@ARP
Da, de-acord, am simplificat pentru că e totuși un blog, nu un curs de MBA. Clar că o companie mai mare implică alte nevoi, alte chestii.
Dar…fix cum ai zis și tu și alții pe aici, o companie mai mare ia proiectele alea mai ‘blanao’ și implicit profitul și banii sunt alții, trebuie să recunoaștem și asta.
Și nu, faptul că ele în românia raportează 0% profit nu mă prostește pentru că știu că ei în fiecare lună trimit aici fix banii de costuri, banii rămân în elveția, luxembourg sau alte zone mai frumoase fiscal.
Mă enervează doar faptul că nu își asumă nimic. Pui omul pe bench, îl plătești și îți asumi. Trebuie să-l dai afară, bun, îl plătești și îți asumi.
Mai sunt apoi și scheme din astea cu evaluarea de performanță (ce evaluare să faci dacă omul e pe bench) ca să îl poți da afară apoi pe motiv că nu performează, tot o schemă (legală ce-i drept).
@manu, ne e chiar curs de MBA, e foarte departe de asa ceva daca le stie unul ca mine care e totusi inca destul de tehnic hands-on, chiar daca pe parte de leadership si fara vreo pregatire formala in domeniu. E bine oamenii sa vada si detaliile ca sa inteleaga imaginea de ansamblu.
Sa stii ca proiectele alea „blanao” de multe ori sunt luate ca investitie strategica, manevra care de multe ori vine cu un CP mic acceptat de vendor doar ca sa agate un client care poate nu ii va aduce si mai mult business. Si aici ai 2 parti:
– te multumesti cu logo-ul ca poate atrage si alti clienti din industria respectiva
– lupti pe toate fronturile ca poate mai prinzi ceva side projects care sa iti acopere reducerea
E un risc asumat dar de multe ori slab calculat.
Si ca de final, sa stii ca destule din firmele care au sucursale de aici raporteaza profit(nu imens, ce e drept) dar de multe ori sunt sume cu cateva milioane de RON anual peste ce au costuri. E bine, e rau… asta e businessul… daca o fac FANG peste tot prin lume e normal sa ia si altii exemplul.
In locul unde prestez eu bench-ul n-a fost niciodata trimis la plimbare in cei 6+ ani de cand am aparut eu in peisaj. Fie s-au gasit diverse activitati pana a aparut proiectul clar, fie s-a facut loc intr-un proiect existent deja. Totusi… dupa ce vad pe aici ca mentalitate tind sa cred ca la mine este una dintre exceptii…
Probabil multi au plecat deja, lucreaza remote pentru altii.
Dar de ce sa nu ia niste salarii in plus?
Dar poate nu e vb doar de acele salarii compensatorii, ca poate compania i-a oferit 3 salarii, poate ca era și panică angajatei ca nu se poate angaja în altă companie în 3 luni. Să vb de pe margine e ușor de dat sfaturi
Moaaama, toti care comenteaza pe aici par ca sunt asi in arta negocierii atat a salariului cat si a compensatoriilor, toti au simtul jobului nesigur, toti stiu cand sa plece la timp, toti negociaza din pozitia suprema … si mai ales toti rand de restul ca nu sunt asi ca ei.
*rad de restul
Cu cat inaintezi in varsta, cu atat pretentiile salariale si nevoile tale cresc. Nu mai merge sa gasesti ceva de pe azi pe maine, mai ales la salarii peste 15-20K lei net. Daca ai si ghinionul sa ai peste 40-45 (cum suntem multi pe aici) si nu ai post entry level, chiar si in perioada angajarilor „la kil” dura un pic pana iti gasesti ceva decent. Acum mi se pare mai greu, posturi de seniori sau supra-specializati inca sunt in piata, dar concurenta e foarte mare.
Multe companii s-au reorientat si in loc de departamente de IT mari, vor oameni per proiect (contractori/personal in leasing) de care e infinit mai usor sa scapi. Se merge din ce in ce mai putin pe solutii construite targetat, majoritatea preferand sa ia unele customizabile si sa le integreze in ecosistemul lor sau sa-si adapteze ecosistemul si procesele la tool urile cumparate. Cati integratori poate sa absoarba o piata in mod sustenabil? Daca bubuie ceva, aduci cativa seniori (tot contractori) sa-ti rezolve punctual treaba si dupa aia ai scapat de ei
@F., eu vad asta cumva ca o normalitate. De ce ai vrea technical debt masiv si costuri de intretinere mari pe ceva construit special pentru tine cand poti folosi un SaaS customizat pe nevoile tale punctuale?
Lumea incepe sa se imparta fie in specialisti/consultanta in diverse SaaS, fie intr-un rol individual sau firma de consulanta care vin si repara tot ce s-a stricat(de la cloud in sus), preiau legatura cu ventorul pentru problemele/limitarile tale, iti rezolva ce au de rezolvat… si apoi fac exit.
Service as a Service daca vrei :-D…
@arp – pe termen scurt e cum zici tu, pe termen lung te expui la probleme:
– pretul poate creste enorm daca vrei disponibilitate imediata
– posibil daca ai o infrastructura/tehnologie extrem de adaptata o sa dureze pana se prind de chichite, poate le si scapa si dupa 2 sapt nu stii de ce x si y nu merg ca inainte sau de ce se agata, mai bagi o fisa cu aceeasi echipa sau alta si ai alte costuri
– pot sa-ti transpire date confidentiale si intri in faliment dupa procese
– pe termen lung ideea este sa ai 1 creier f. bun, si eventual juniori pe langa el, in caz de probleme aplicata solutia data de tine dar sub coordonare locala
ARP nu mi se pare bine sau rau, e modul organic de evolutie al pietei. Fiecare trage ce concluzie vrea de aici si o aplica conform situatiei personale.
@raul, nu te contrazic, dar din pacate sunt putine locuri unde e prezent sau capabil setupul mentionat de tine. Si da, e varianta de balans intre cele doua variante, insa intr-adevar trebuie sa ai oamenii care trebuie.
@F., total de acord,
@raul, este foarte corect ce spui tu.
Mai ales partea cu costurile care pot creste extrem de mult daca ai nevoie de disponibilitate imediata.
De asta inca sunt foarte multe companii care pastreaza si angajati permanenti si nu externalizeaza toate procesele. Ca angajatul ala, chiar daca sta degeaba 3 saptamani, ai garantia ca va fi acolo in saptamana aia in care ai nevoie de el.
adică i-au pus pe ITiști să-și facă firme și acum scapă mai repede de ei? NU CRED!!!!
Vali, chiar mai complex: IT istii au firme, care factureaza firme de Outsourcing, care la randul lor factureaza clientii finali. Contracte comerciale, cu zero protectie
raspunsul puntual la situatia ipotetica pusa de tine este: angajatul are si drepturi si uneori e bine sa le exercite
acum sa vb si din perspectiva personala: daca as fi intr-o situtie nasoala as incepe sa caut variante, in acelasi timp as sta si tare pe pozitie (pana as gasit ceva bun) pentru drepturile actuale (asta pt. ca sunt berbec si incapatanat). inca nu resimt presiunea ratelor (doar ce m-am inhamat la un ipotecar pe 20 de ani), nu m-am aruncat ca nebunul si am pusi deoparte la crescut niste bani peste nivelul ratelor, imi permit sa stau acasa pe salariul sotiei si sa continui stilul de viata actual cu tot cu rate vreo 5 ani din economii – sper sa nu fie cazul asta. ma uit insa si in jurul meu si e un trend ciudat, multi de varsta mea se angajeaza destul de greu(in caz ca e nevoie de schimbare loc de munca), in posturi mai prost platite vs un pusti de 25 de ani cu minim de experienta. am 20 de ani vechime in zona asta de munca, sunt relativ putine probleme unde nu stiu ce sa fac dar (cum zicea @scribus mai sus) imi e relativ simplu sa caut si sa identific rezolvarea unei necunoscute – destul de usor pentru ca experienta mare ofera multe corelatii.
ma uit la tineri care folosesc GPT pentru diverse, insa ii dau dreptate unuia ) care zicea „ChatGPT amplifies your aptitudes. If you’re intelligent, it can do wonders. If you’re dumb as as a rock, it makes you look clueless.” si vad ca din lipsa de experienta, intrebarile si sfaturile primite sunt slabe.
asa ca angajatorii care evita persoanele 45/50+ fac o economie de bani dar pierd la nivel de cunostinte tehnice
imi aduc aminte de primul loc de munca ( ala cu carte de munca, ca am stat fara carte prin alte parti), media de varsta era 50+, eu aveam 25 de ani si mi se pareau idei ciudate la unii. acum ma duc eu incet spre zona aia de varsta si parca nu mai sunt asa ciudate ideile, eu eram mai revolutionar pus pe procese si certuri, oamenii aia inghiteau orice si din cauza majoritatii care era speriata de conducere, dupa 2008-2009 am stat 5 ani pe acelasi salariu. oferta conducerii „bugetul este X si se imparte la y persoane, daca vreti ca salariul sa creasca trebuie sa scadem X corespunzator cu ce vreti” doar ca multi din acei Y erau 60+ si asteptau pensia iar sansele sa se angajeze in orice alta parte erau 0, iar multi dintre ei nu aveau varianta sa stea 3-5 ani fara salariu
Faina treaba, nu uitati ca tot la timisoara s-a mai aruncat un om de la nu stiu ce etaj, dar la nokia, acum ceva ani…altfel da, suntem toti o familie, primim fructe, bring your daughter to work and shiet….
Stiu un caz tot din domeniu unde un putzifrici de team leader care comenta prea mult si deranja toti manajerii si sefii de proiect era chemat tot la 2 zile prin birouri sa dea explicatii de ce merge treaba prost, in conditiile in care el era ala care incerca, impreuna cu echipa, sa rezolve niste probleme pe care altii le creau, adesea negasindu-se cauza doar rezolvarea.
Boon, dupa 2 ani de naveta prin birouri si presiuni, plus invitatii mai mult sau mai putin voalate sa migreze macar pe alte proiecte, toate extrem de cacacioase care s-au si inchis intre timp, omul nostru a ramas tare pe pozitie, zburind din firma cu sut, plus niste multe salarii compensatorii…Evident, nervii si deranjul trebuiau cumva sa fie platiti. Au fost platiti, poate nu de ajuns, dar no, a iesit relativ bine.
Vorba lu’ Creanga, anapoda lucru s-aista…
Si migrarea prea deasa din job in job e „bad optics”. Am 10 ani de IT si vreo 7 firme. Am tot plecat spre mai bine, din varii motive – ba erau jeguri, ba erau incompetenti, ba erau „o familie” la propriu – numai rude si pile, si cand esti singura din afara se vad favoritismele. Usor-usor, te amarasti cu fiecare faza din asta.
Si daca voi aplica la o alta firma, ei ma vor intreba „de ce asa multe firme in CV” si eu trebuie sa joc jocul asta cu spus alt bullsh!t. Caci s-a stabilit candva, idiotic, ca daca vorbesc pe unii din trecut de rau, asa voi face si cu ei. Nici nu mai conteaza daca e adevarat. Doar sa nu se vorbeasca de rau.
Acum sunt undeva pe bench (big corpo, aia cu nume de cafea instant), unde declarativ, oamenii zic ca „protejeaza job-urile”, desi au tot pierdut clienti mari. O sa vedem cum anume fac asta.
Cu mine si altii cativa au mai incercat niste plasari la clienti pe „moca”. Gen angajatul are proiect, este platit de firma Ro de outsourcing, dar clientul nu plateste pt acel om, ci doar se bucura de 1 extra om capacity, as a favor. Dar e evident, pe termen lung, solutia asta nu le convine firmei din Ro, pt ca in continuare esti non-billable, desi lucrezi.
Ce mi se pare interesant – exista un potential de 1 client nou in firma curenta. Si se fac interviuri interne dar sunt extrem de pretentiosi. Pare ca se cauta doar top-top, om vedea cum iese, pare ca cel putin pt acest caz, suntem la 50% romani, 50% indieni in noile echipe.
„Si daca voi aplica la o alta firma, ei ma vor intreba „de ce asa multe firme in CV”” – de cate ori ai fost intrebata asta? Ca si eu am schimbat vreo 7 locuri de munca in ultimii 13 ani si toti m-au intrebat doar de ultimul angajator, nu de toti.
Apropo, ăștia care lucrați prin corporații sau firme exploatatoare.. cum este.cu acel daily? Nu înțeleg eu bine sau cineva va freacă la ridiche in fiecare dimineață cu meeting despre ce ați făcut ieri și ce veți face azi? Cum rezistați sa nu va puneți ștreangul de gât?
Eu nu-mi imaginez așa ceva, ce faceți daca sa zicem cu o seara înainte ați ieșit și voi in oraș și v-ați culcat la 5am? Nu dormiți și voi până la 13? Sunt zile, săptămâni cand nu ai chef de muncă , pai ce să te frece cineva cu ce ai făcut, not.your fuckin business.. right.?
Daily-ul e o gaselnita a Agile/Scrum despre care pot scrie vreo 5 carti de ce e de cacat dar deviem.
Dar sa stii ca da este un abuz psihologic si o practica extrem de toxica acest daily. Ce este si mai toxic e ca nenorocitii aia de manageri iti cer chiar sa-ti faci treaba si sa livrezi cu maxim 25% intarzieri taskurile alea supraestimate cu 50%… groaznic de-a dreptu.
Pt genii: /s
Mno, eu fac daily-uri la țigară și cafele pe balcon, dimineață cu cine se strânge. Și vine de la sine sa discutam despre ce facem azi printre glumițe, hăhăieli și altele. Așa suntem cumva puși la punct și nici nu ne terorizam psihologic.
Daily-urile alea de dimineață pe teams sunt moartea pasiunii…
Te-ai trezit tocmai tu sa zici de o sedinta cand tu trebuie sa semnezi fizic condica in fiecare zi si sa ceri voie sa mergi la baie.
Dailyu’ e cel mai misto: intri din pat in call la 11 si zici „yes I’m still working on that” pornesti mouse jiggleru si te duci la munte
Ev: Da, șefu’! E cum zici tu. Pot sa merg la baie?
@Alex ma referam evident la bugetarul Flat, pana si el cred ca s-a prins
trebuie să fii extrem de naiv dacă ai impresia că bugetarii semnează condica zi de zi, aia e o activitate pe care o faci o dată sau de două ori pe an la bulk. în schimb la corporații ăștia au badge-uri care înregistrează fiecare clock-in clock-out și pe ușa de la wc, știe manageru și câte minute te-ai căcat să îți scadă din timpul de lucru.
aveam un coleg la stat care venea dimineață, semna condica, bea cu noi cafeaua și după aia pleca. nu știu unde, se ducea el cu treburi prin oraș, la cumpărături, la bancă, etc. și se întorcea pe la 3-4, când era ora de rupt ușa. băga o țigară și pleca și el acasă. asta viață!
Nu am dedus că Flat ar fi bugetar. Ce bugetar doarme până la 13? Aia dorm de obicei după 13, că atunci se închide ghiseul
Nu vreau să fiu rău dar poate și eu vreau să beau o bere până la 5 a.m inainte de gardă și a doua zi să stau în pat dar ce să vezi mai trebuie să mai și muncesc pentru banii pe care îi primesc, ceea ce vă sfătuiesc și pe voi să faceți, fara supărare sau să credeți ca crapă pipota în mine ca voi sunteți IT-sti descurcăreți
Daca ai avut 5 servicii in ultimii 3 ani, eu ca sef as fi foarte prudent cu tine. Nu ti-as da niciun client important pe mana pt ca ceva te face sa pleci repede de la locul de munca si un client mare nu se ia si dupa 5 luni se lasa cu curu in balta
I-auzi, client lasat cu curu in balta. Nu lasa nimeni clientul cu curu in balta, cat timp lucrurile functioneaza ok. De ce trebuie musai sa fie vina, default, a angajatului. De ce e asa suspect ca cineva schimba jobul? Poate omul, in aia 3 ani, a avut noroc sa reuseasca sa dobandeasca anumite cunostinte care sunt platite mai bine in partea cealalta. De ce nu ar fi plecat? Aaa, pentru ca trebuie sa fim trup si suflet pentru companie? Sa se duca pe penis, daca piata ma cere si imi ofera 20-30+% in plus fata de cat imi ofera compania, care e valorea mea de piata? Dar care o sa fie marirea pe care o primesc peste 1 an? Aaa nimic? Salut!
I-auzi, da ce-am făcut aici, ce firmă conduci tu ca șef dacă firma ta stă într-un angajat? Angajatul ăla dacă pleacă toată firma se duce în cap?
Înțeleg că e greu cu angajații în România, am avut și nu mai vreau să am de-a face decât dacă e musai musai.
Dar și mentalitatea asta de ‘nu angajez că dacă cumva pleacă’ înseamnă că nu știi face management, dacă firma ta trece prin șocuri la fiecare angajat zi că nu te pricepi și caută altceva.
Dacă nu vrei să plece omul, uite ca idee: uite angajatule, am aici un client bun, mare, plătește bine. Vreau să mă asigur că îmi duci la capăt proiectul și pentru asta sunt dispus să-ți ofer la terminare un bonus de X peste salariu. Ce zici?
Dar nu, noi nu vrem asta, dacă s-ar putea, iobăgie, l-ai prins, l-ai legat, poți dormi liniștit.
Angajatorul are parghiile legale sa ma concedieze. aaa, ca e greu sa respecti legea, ca trebuie anuntat la ITM, trebuie dovedit ca s-a incercat o reincadrare, sa dovedesti ca nu mai ai bani sa platesti, ca trebuie desfintate posturi, ca nu mai poti angaja pe postul respectiv nu stiu cate luni, etc. Nu e treaba mea.
Ti-am fost util 5-6-10 ani, si-acu’ cand nu mai ai nevoie de mine, ma arunci ca pe o masea stricata? Fa pasii legali, trimite-ma in somaj(raman cu asigurare medicala, primesc niste bani, multi, putini, cat sa supravietuiesc), primesc compensatoriile prevazute in Contractul Colectiv de munca(2,3,5 cate or fi scrise acolo).
Am fost util companiei, am fost util societatii(ca mi-am platit toate taxele), ti-am fost loial, am lucrat pe proiectele pe care m-ai pus, m-am dus la trainingurile la care m-ai trimis, de ce sa raman fara asigurare medicala, si fara niciun venit, pentru ca tu ti-ai facut gresit calculele? Cand am semnat contractul de munca, era aceeasi legislatie in Romania, stiam si eu si tu ce semnam, stiai ce responsabilitiati ia, ti-ai facut calculele, de-aia am acceptat salariul care l-am acceptat, pentru ca vine la pachet cu o anumita protectie sociala…
Acu’ nu e cazul meu, ca eu am facut toata viata doar cum am vrut, daca imi merge prost pot sa dau vina doar pe mine ca nu fac nimic „asa cum trebuie”. Dar pot sa inteleg perfect modul de gandire prezentat mai sus. Oamenii si-au facut scoala, asa cum li s-a spus, si-au luat diplomele, asa cum li s-a spus, au muncit, asa cum li s-a spus, au stat in banca lor, si-au facut o rata pentru o casuta, poate o rata pentru o masinuta, un concediu pe an in bulgaria/grecia/turcia. Poate s-au casatorit, poate au si 1-2 copii, iar acum, cand da cu virgula, li se arata usa. Not fair.
Corporațiile scapă de oameni („headcount” acesta era termenul utilizat prin mailuri când se vorbea de angajați) chiar și atunci când sunt pe plus. E pur și simplu o chestie de calcule si previziuni. Știu cazuri unde firma mica a fost preluată de ditamai corporația, care a investit o grămadă de bani, inclusiv în recrutare de personal, cresteri de echipă pentru ca în jumatate de an să dea pe toată lumea afară.
Contraintuitiv, dar cu cât eficientizeaza costurile mai bine, cu atât e corporația mai corporație. Si CFO-ul mai lăudat.
Angajații nu stiu aceste lucruri. Nu stă nimeni sa asculte mesajele board-ului si să citeasca printre rânduri newsletterele în limbaj de lemn ale conducerii. Până la concediere, în corporații in general pare ca totul merge bine. Nu risca nimeni sa dea semnale angajatilor ca ceva merge rau. Cum ar veni „nu trimitem oamenii in somaj tehnic, ci retehnologizam niste linii de productie”…
IT-iștii sunt printre cei mai naivi oameni dpdv al genului acesta de jocuri. Mulți nici nu își știu drepturile legale. HR-ul nu le tine partea, HR-ul lucreaza intotdeauna in interesul conducerii. Si oamenii din HR sunt dispuși să faca pe plac conducerii, ca viseaza la un post de HR Business Partner pe vreo regiune…
Apoi, la nivel individual e aceeași schema ca in relațiile de cuplu abuzive. Oamenii stau, chiar dacă văd niște semne, pentru ca nu au încredere in ei sau ca le poate fi mai bine în altă parte. De ce accepta? Pebtru raspunsuri ne uitam in copilarie. Acestia sunt si cei ce clachează psihic si sufera cel mai mult. Sa tot stai intr-un mediu toxic si abuziv nici nu e de mirare ca se ajunge la depresie si neajutorarea devine mai mare.
Cei care stau sa frece menta in general, sunt primii care părăsesc barca când simt ceva. Ei sunt oportunistii care „se descurca” si pot ajunge chiar managerii care îi abuzează pe alții, daca sunt suficient de narcisisti.
„Și nu înțeleg angajații care se miră că sunt mutați sau presați să plece. Nu mai e de muncă pentru voi, ce ați vrea să faceți?”
De mirat nu se mira nimeni. Practicile sunt cunoscute, doar ca e usor sa-ti dai seama dinafara despre ce se intampla.
Oricine are un oare bun simt / logica / idee despre psihologie stie ca treaba functioneaza cam asa:
– seful tau iti baga o stramba
– primul pas e denial – nu se poate, e un incident izolat
– dupa 10 incidente izolate, il iei pe om si-l intrebi – ba, vrei sa sa plec? Omul iti zice nu, cum asa
– totul e bine, nimeni nu se plange de nimic
– mediul e familiar, e bine cand merge bine, te gandesti ca o sa treaca perioada asta, poate te multi pe alta echipa
– iti mai baga o stramba, te obliga sa vii la birou, iti anuleaza niste concedii stabilite
– incepi sa te plangi, faci niste plangeri, eventual la ITM, pentru ca ai pus niste efort infirma aia si nu te impinge afara un terchea berchea
Si aici e treaba. Exista oameni carora le pasa de colegi, de corectitudine de chestii. Tu ai un sef abuziv, de ce sa scape el asa de usor de oameni si nepedepsit, ca sa mai faca si viata altora nasoala?
Andrei, felicitări pentru înțelepciune și umanitate. Mulți dintre cei care comentează pe aici parcă au fost crescuți în cușcă și cineva le băga un băț prin gard, așa psihic dereglat au.
Răspunsul îl găsești aici
https://youtu.be/OvYCLxqkfvY?si=FAu2WeXIJshjZuLf
Cred ca situatia in care te-ai aflat tu nu e comparabila cu cea dintr-o corporatie. Cel mai probabil tu ai simtit direct impactul plecarii clientilor. Plasa de siguranta al unei corporatii e foarte mare. Ei nu functioneaza astfel incat sa simta asra. Business-ul nu e cash-in cash-out.
Pe de alta parte, educatia economica a absolventului de studii tehnice in RO e la fel ca acum 30 de ani pentru ca scoala e fix la fel. Adica foarte precara. Asta nu prea mai merge in 2024. De unde si victimele din corporatii …
Auzi, salarii compensatorii… fml… Socialismul asta gretos tot sapa la temelia Europei. Nu e de mirare că stăm ca milogii cu mâna întinsă la banii americani (nato, etc) când noi nu suntem capabili sa facem bani pe compete ta noastră ci ne plângem la nanny state sa ne aranjeze de niste compensatorii.
Omule, e o chestie 100% capitalistă.
Ca să atragă oameni, în contractul de muncă, la semnare, îți garantează salarii compensatorii în caz că ești concediat. E acolo pe listă cu mesele de ping pong, xboxuri, abonamente la sală.
E un contract semnat între părți, nu e legislație. Contract din care o parte vrea să se scoată pentru că poate.
Stiti vorba aia folostia de taximetristi? „Si ce sa fac, frate, sa dau in cap?”
Cam asa s-ar aplica si aici, dar la alt nivel. „Si ce vrei, frate, sa ma duc la suport pe 4000 lei?”
Bineinteles, cine e bun nu va avea probleme sa isi gaseasca. Dar si angajatorii care fac presiuni stiu pe cine sa faca, nu cred ca fac presiuni pe cei mai buni pentru ca stiu ca pleaca imediat.
Inteleg punctul de vedere in principiu dar in acest caz tot articolul suna a victim-blaming.
Situatia fiecaruia e diferita si adevarul este ca multi din angajatii IT din tara sunt mid-level si nu pot schimba job-ul (proiectul, contextul, etc.) asa de simplu pe cat s-ar crede.
Multi stau de asa de mult timp pe un proiect incat nu stiu sa faca altceva chiar daca noul job ar fi pe aceiasi zona de interes. In plus, procesul de interviuri nu este unul neaparat usor: multe sesiuni, teste, intrebari, negocieri, decizii.
„Nu mai e de muncă pentru voi, ce ați vrea să faceți?”
Nu este problema angajatului, e problema angajatorului. Nu mai e de munca, sa il dea afara si gata. Nu presiuni, review-uri la intimidare si alte chestii de genul asta.
„Și nu înțeleg angajații care se miră că sunt mutați sau presați să plece.”
Scuze, dar suna a „purta fusta scurta, nu inteleg de ce se mira ca a fost violata”.
Angajatorul s-a obligat prin contract sa plateasca compensatie la terminarea postului. E normal ca angajatul ca beneficieze de ele. Indiferent de situatia financiara a companiei, este un drept al sau. Faptul ca firma face presiuni pentru demisie sa economiseasca bani nu este corect.
In timp ce angajatii sun presati sa plece ca sa nu beneficieze de compensatorii si alte chestii, pune pariu ca bonusurile mid-high level management n-au nicio treaba sa fie platite?
In fine, cred ca acest articol nu isi are locul in acest context… Se poate discuta pe subiect dar nu in aceasta directie de victim-blaming si scuzare mascata a actiunilor HR & management.
sunt două variante: ori stai și „lupți” pentru ce crezi tu că ți se cuvine, ori pleci. dar nu stai și te plângi. nu faci pe victima. că tu ai ales să stai.
da, e victim blaming dacă asta vrei să fie. sau poate e cineva din afară care îți explică realitatea.
Depresie, presiune din partea familiei, asa esti invatat sa stai si inghiti, vrei sa nu dezamagesti, toti stau acolo (daca tu pleci, problema e la tine), caracter diferit. Nu neaparat impreuna. Si eu plec cand nu e ok ceva, si caut mult sa gasesc ceva ce imi pare mai bun. Si innebunesc pana gasesc fiindca am nevoie de bani, nu pot pleca fara sa am alta oferta semnata. Nu imi place sa plec doar de dragul de a pleca. Dar tipa asta avea gandirea alterata, suferea de depresie si probabil, si alte probleme. Nu gandea ca un om normal. Nici nu trebuie sa fii depresiv ca sa ramai la un job unde nu mai esti dorit. Cum zicea cineva prin comentarii, suntem diferiti.
ca și companie? Serios?
De ce nu isi cauta in alta parte? Pentru ca nu sunt locuri in alta parte. Deci nu mai sunt locuri de munca… Piata e ingrozitoare in acest moment, iar multinationalele dau cu biciul in angajati da vada care rezista. E ca pe plantatie. In trecut cand era cerere nu se comporta asa acum ca nu au nevoie incearca sa ne stoarca de energie. In echipa mea colegii stau peste program si stau ca asa au fost obisnuiti. Am venit in echipa asta cu dorinta de a invata lucruri noi. Si in afara de burn out nu m-am ales cu nimic. Pleaca si cauta in alta parte.. Unde? :)) singurul lucru pe care il pute. Face este sa ii ardem si noi cand piata va incepe sa se miste cam atat.
Și dacă acei itisti de 8 luni își cauta și nu gasesc nimic?(ptr ca AI- sau pur și simplu nu mai sunt joburi), când dispar 10-20% din joburi se simte foarte tare pe piața. Ratele merg, mâncare trebuie zi de zi, multe joburi sunt face, doar sa-si faca reclama firmele. Trebuie privita situația per ansamblu. Dar da, fiecare dintre noi ar trebui sa avem bani puși deoparte pentru 6 luni, 1 an.
ce recomandau ITiștii acum 2 ani ăstora care nu lucrau in IT și spuneau că se descurcă greu cu banii? că nu mai țin minte…