Mi-au trebuit mai putin de 5 minute sa-mi dau seama ca blogu` este o metoda mai buna de a avea o alta viata decat chestia aia cu „propagare inceata”
00
NOU
#7
InnOcente
Hahahaha… hai m?i b?ie?i ?nc? mai c?uta?i o via?? o alt? via??? ?n loc s? v? concentra?i s? o face?i p-asta mai bun? ?i mai interesant? voi c?uta?i nimicul pe internet…
00
NOU
#8
andrei
dar ce va place la secondlife?
00
NOU
#9
Nea Gogu
Frumos a spus InnoOcente, dupa parerea mea. Parca, nitel asa, are putin aer autist net-uiala asta prea multa. Stau si ma gandesc, daca ne-am cunoaste toti cei care ne intalnim frecvent intr-un subsol de post, am fi macar amici ? Oare comunicarea complexa, pe multe niveluri, asa cum se intampla in lumea reala, nu ar scoate la iveala diferente uriase, pe care nimeni nu ar avea chef si motivatie sa le treaca ? Poate numai daca schimbi cateva vorbe cu unu din cei cu care interactionezi pe net, nu mai ai niciun chef de el, apoi, in lumea virtuala.
Sa va povestesc ceva : activez pe un site literar, astfel ca am ajuns sa am o multime de oameni in lista de mess, am vorbit cu persoane din cele mai diverse, de la oameni care mi-ar putea fi parinti, oameni care mi-ar putea fi profesori in diverse domenii, oameni foarte culti, pana la pusti de 15 ani.
Am meditat pe marginea intrebarii : in lumea reala care ar mai fi raporturile dintre mine si fiecare in parte ? In mod sigur, schimbarile ar fi totale, de multe ori. La un moment dat, un pusti de 16 ani, altfel foarte desptept si respectabil, imi vorbea asa cu un aer de la egal la egal, mai ca imi dadea sfaturi, si imi imaginam cum ar decurge conversatia dintre noi in lumea reala …Comunicarea pe net, relationarea aceasta ca intre oameni aflati fiecare intr-o punga neagra, cu absenta importantului rol pe care il joaca comunicarea non-verbala ( cea mai mare parte a comunicarii este non-verbala, mimica, gestica, atingerea, apropierea fizica avand roluri deosebit de importante in relationare ), pune probleme deosebite, care sunt de competenta marilor psihologi. Iar pentru noi, subiectul e savuros, avem destule de inteles gandind pe marginea si ii profunzimea lui.
00
NOU
#10
Kostel
Pai despre ce zice Nea Gogu vizavi de mess e vorba si in SL. La o prima vedere, Second Life-ul este un imens chat/messenger cu avataruri 3D animate. Totodata, domnule Gogu, in Second Life ai si comunicare non-verbala. E drept ca, in momentul de fata, este destul de rudimentara, dar totusi e mult mai mult decit un simplu smiley. Avatarurile cu pricina nu sunt o figura de ceara tot timpul – cu ajutorul unor HUD-uri le poti imprima imediat expresii faciale in functie de ceea ce simti, sau le poti pune intr-o multime de posturi. Eu unul, cel putin, nu cred ca alienarea virtuala vine din lipsa comunicarii non-verbale… cu apropierea fizica e cu totul altceva si psihologii cu pricina au probabil dreptate. Am vazut recent un studiu care zicea, daca nu ma insel, ca 20% dintre americani prefera sexul virtual celui real. This is fucking psiho!
In plus, (nu luati asta ca pe un repros), din comentariile postate se vede ca nici unul dintre voi nu a avut rabdare cu Second Life-ul (sau nici nu a jucat). Din experienta proprie, va pot spune ca te plictisesti foarte repede in SL daca nu intri impreuna cu citiva prieteni din viata reala, sau daca nu iti faci prieteni acolo.
Pe de alta parte, jocul iti ofera o multime de chestii care n-au treaba cu absolut nimic din tot ce am/ati zis pina acum: una dintre cele mai misto chestii din SL e muzica live. Sunt citiva care performeaza foarte, foarte bine – rock, jazz, muzica clasica de cea mai buna calitate. De asemenea, sunt grupuri de discutie, pe orice tema vrei, de la religie si filosofie la moda si telegoane mobile. Marele lor avantaj este acela ca relationezi cu ceilalti parteneri de discutie mult mai usor si mai funny decit pe un forum sau pe un blog. Mai exista galerii de arta, muzee, biblioteci, sali de cinema si multe, multe altele…
Stai linistit zoso, nu l-ai stricat! Asta este cel mai enervant lucru la SL: este plin de buguri si cad serverele cind iti este viata (a doua ) mai draga. Cel putin odata pe saptamina se intimpla rahaturi din astea.
Eu inca nu l-am jucat dar am auzit ca-i ceva foarte cool.
00
NOU
#12
Nea Gogu
Kostel, oricum ar fi, tot un surogat al vietii este. Dar, ca orice surogat, are si el importanta lui si partile lui bune, care pot fi folosite in viata reala.
( cum ar fi posibilitatea de a-ti imbunatati capacitatile de a comunica, fara sa te coste, fara sa fii expus ). E bun de antrenament, dar marele joc tot afara este.
00
NOU
#13
Nea Gogu
exemplu : la un moment dat robotica va ajunge atat de avansata, incat vor putea fi facuti caini de companie, care sa se comporte exact ca cei reali, sa „inteleaga” emotiile oamenilor din ton, sa stie ce stare de spirit are stapanul, din inflexiunile vocii si gesturi, sa asculte multe comenzi, mult mai multe decat un caine real, dar…tot nu o sa insemne ca ai caine. Nu ii vei simti iubirea, tristetea, vei fi permanent constient ca e ceva artificial, ca o papusa gonflabila in noaptea nuntii. Ca o femeie de latex care iti spune ce mult insemni pentru ea…
Stiu ca e si free, nu stiu exact cum e dar poti sa te inregistrezi si gratuit.
00
NOU
#16
Kostel
Inregistrarea este free si ai imediat acces gratuit in toate locatiile.
Cont pe bani iti faci doar daca vrei sa-ti cumperi pamint (unde sa-ti construiesti tu o casa sau ce vrei). Jocul are (si) o intreaga economie – exista unii care traiesc in viata reala doar din veniturile generate din SL.
@Gogu. Diferenta dintre cainele artificial si SL este ca in SL, in spatele avatarurilor, sunt (totusi) numai oameni adevarati (nu sims). Cu toate astea, iti dau, evident, dreptate – alienarea in virtual dauneaza grav sanatatii!
Dude… mai bine. Las? mitingurile din Second Life
Mie mi-a luat 1 minut.
Mie nu mi-a luat nimic. Nu-mi permite computerul sa ma inscriu, e prea slab.
si la mine imi zicea ca placa video nu are driverele la zi or smth, nu am mai incercat pe laptop, am zis ca nu merita
ah … eu am reusit sa nu ii acord prea multa importanta
desi … da … am dansat de vreo 2 ori pe acolo insa nu s-au lasat gagicile agatzate
Mi-au trebuit mai putin de 5 minute sa-mi dau seama ca blogu` este o metoda mai buna de a avea o alta viata decat chestia aia cu „propagare inceata”
Hahahaha… hai m?i b?ie?i ?nc? mai c?uta?i o via?? o alt? via??? ?n loc s? v? concentra?i s? o face?i p-asta mai bun? ?i mai interesant? voi c?uta?i nimicul pe internet…
dar ce va place la secondlife?
Frumos a spus InnoOcente, dupa parerea mea. Parca, nitel asa, are putin aer autist net-uiala asta prea multa. Stau si ma gandesc, daca ne-am cunoaste toti cei care ne intalnim frecvent intr-un subsol de post, am fi macar amici ? Oare comunicarea complexa, pe multe niveluri, asa cum se intampla in lumea reala, nu ar scoate la iveala diferente uriase, pe care nimeni nu ar avea chef si motivatie sa le treaca ? Poate numai daca schimbi cateva vorbe cu unu din cei cu care interactionezi pe net, nu mai ai niciun chef de el, apoi, in lumea virtuala.
si imi imaginam cum ar decurge conversatia dintre noi in lumea reala …Comunicarea pe net, relationarea aceasta ca intre oameni aflati fiecare intr-o punga neagra, cu absenta importantului rol pe care il joaca comunicarea non-verbala ( cea mai mare parte a comunicarii este non-verbala, mimica, gestica, atingerea, apropierea fizica avand roluri deosebit de importante in relationare ), pune probleme deosebite, care sunt de competenta marilor psihologi. Iar pentru noi, subiectul e savuros, avem destule de inteles gandind pe marginea si ii profunzimea lui.
Sa va povestesc ceva : activez pe un site literar, astfel ca am ajuns sa am o multime de oameni in lista de mess, am vorbit cu persoane din cele mai diverse, de la oameni care mi-ar putea fi parinti, oameni care mi-ar putea fi profesori in diverse domenii, oameni foarte culti, pana la pusti de 15 ani.
Am meditat pe marginea intrebarii : in lumea reala care ar mai fi raporturile dintre mine si fiecare in parte ? In mod sigur, schimbarile ar fi totale, de multe ori. La un moment dat, un pusti de 16 ani, altfel foarte desptept si respectabil, imi vorbea asa cu un aer de la egal la egal, mai ca imi dadea sfaturi,
Pai despre ce zice Nea Gogu vizavi de mess e vorba si in SL. La o prima vedere, Second Life-ul este un imens chat/messenger cu avataruri 3D animate. Totodata, domnule Gogu, in Second Life ai si comunicare non-verbala. E drept ca, in momentul de fata, este destul de rudimentara, dar totusi e mult mai mult decit un simplu smiley. Avatarurile cu pricina nu sunt o figura de ceara tot timpul – cu ajutorul unor HUD-uri le poti imprima imediat expresii faciale in functie de ceea ce simti, sau le poti pune intr-o multime de posturi. Eu unul, cel putin, nu cred ca alienarea virtuala vine din lipsa comunicarii non-verbale… cu apropierea fizica e cu totul altceva si psihologii cu pricina au probabil dreptate. Am vazut recent un studiu care zicea, daca nu ma insel, ca 20% dintre americani prefera sexul virtual celui real.
This is fucking psiho!
Asta este cel mai enervant lucru la SL: este plin de buguri si cad serverele cind iti este viata (a doua 
) mai draga. Cel putin odata pe saptamina se intimpla rahaturi din astea.
In plus, (nu luati asta ca pe un repros), din comentariile postate se vede ca nici unul dintre voi nu a avut rabdare cu Second Life-ul (sau nici nu a jucat). Din experienta proprie, va pot spune ca te plictisesti foarte repede in SL daca nu intri impreuna cu citiva prieteni din viata reala, sau daca nu iti faci prieteni acolo.
Pe de alta parte, jocul iti ofera o multime de chestii care n-au treaba cu absolut nimic din tot ce am/ati zis pina acum: una dintre cele mai misto chestii din SL e muzica live. Sunt citiva care performeaza foarte, foarte bine – rock, jazz, muzica clasica de cea mai buna calitate. De asemenea, sunt grupuri de discutie, pe orice tema vrei, de la religie si filosofie la moda si telegoane mobile. Marele lor avantaj este acela ca relationezi cu ceilalti parteneri de discutie mult mai usor si mai funny decit pe un forum sau pe un blog. Mai exista galerii de arta, muzee, biblioteci, sali de cinema si multe, multe altele…
Stai linistit zoso, nu l-ai stricat!
Eu inca nu l-am jucat dar am auzit ca-i ceva foarte cool.
Kostel, oricum ar fi, tot un surogat al vietii este. Dar, ca orice surogat, are si el importanta lui si partile lui bune, care pot fi folosite in viata reala.
( cum ar fi posibilitatea de a-ti imbunatati capacitatile de a comunica, fara sa te coste, fara sa fii expus ). E bun de antrenament, dar marele joc tot afara este.
exemplu : la un moment dat robotica va ajunge atat de avansata, incat vor putea fi facuti caini de companie, care sa se comporte exact ca cei reali, sa „inteleaga” emotiile oamenilor din ton, sa stie ce stare de spirit are stapanul, din inflexiunile vocii si gesturi, sa asculte multe comenzi, mult mai multe decat un caine real, dar…tot nu o sa insemne ca ai caine. Nu ii vei simti iubirea, tristetea, vei fi permanent constient ca e ceva artificial, ca o papusa gonflabila in noaptea nuntii.
Ca o femeie de latex care iti spune ce mult insemni pentru ea… 
Dar nu e pe bani accesu acolo?
Stiu ca e si free, nu stiu exact cum e dar poti sa te inregistrezi si gratuit.
Inregistrarea este free si ai imediat acces gratuit in toate locatiile.
Cont pe bani iti faci doar daca vrei sa-ti cumperi pamint (unde sa-ti construiesti tu o casa sau ce vrei). Jocul are (si) o intreaga economie – exista unii care traiesc in viata reala doar din veniturile generate din SL.
@Gogu. Diferenta dintre cainele artificial si SL este ca in SL, in spatele avatarurilor, sunt (totusi) numai oameni adevarati (nu sims). Cu toate astea, iti dau, evident, dreptate – alienarea in virtual dauneaza grav sanatatii!
Da, te face dependent, asta nu prea imi place.
get a (second) life, folks!
Cu numarul de telefon nu te poti inregistra pe SL? No card paypal.