A recunoscut că s-a gândit la demisie după decesul copilului ucis de maidanezi, dar el e un om de onoare, așa că a zis că nu, că nu ar ajuta la nimic. Întrebat dacă va candida la președinție, a spus, printre rânduri, că sponsorii lui nu au decis încă și mai are bani de spart prin București pentru a trece la nivelul următor. Întrebat ce planuri de viitor are, Oprescu a spus că mai multe excursii și schimburi de experiență, cel puțin până dă zăpada, că atunci trebuie să fie la post, să își facă PR.
Cumva, situația din București e asemănătoare cu cea la nivel național: am înlocuit niște hoți cu niște hoți incapabili, despre care știam că sunt hoți și incapabili, că au mai fost la putere de 3 ori, dar tot nu ne învățăm minte.
Points at ARHI, runs away.
Nu ma refer la persoana Cetin, ci la intreaga comunitate a arhiblogului care vibra puternic in timpul schimbarii de regim cu speranta ca va fi mai bine.
Oameni neinregimentati direct in aparatul bugetar, oameni cu acces si alte surse de informare in afara televizorului. Care au prins la varsta maturitatii cel putin CRD-ul si guvernarea Nastase, drept puncte de comparatie.
Daca nu de la genul asta de oameni, de la cine sa astepti altceva?
Asta ar trebui să mă facă să-l stimez un pic pe Adrian Cioroianu, demisionar după moartea lui Claudiu Crulic într-o închisoare poloneză, în 2008. Circumstanțe diferite, efect similar: moartea unui om.
Apropo, recomand filmul ”Crulic – drumul spre dincolo”, dn 2011. Un soi de râsu-plânsu care m-a impresionat.
Nu mai, oamenii care si-au dat primul vot din viata CDR-ului s-au prins deja cum merge treaba prin tara si acum platesc taxe pentru altii. Cei care au votat prima data in viata cu Nastase sau cu ‘ssescu stau acum ca prostii in piata sperand ca se vor schimba lucruri, exact ca si cei batuti de mineri in ’90. Dar cam asta e atmosfera acum in toata Europa de Est…
@ alxzen
Anul trecut am ajuns sa am diferende maxime cu Cetin.
Aproape ca ne-am strans de gat cu toate ca suntem prieteni.
Probabil deoarece el, mult mai tanar, conectat la comunitatea lui, avea anumite expectante. Putin utopice imho.
Eu, mult mai batran, conectat la comunitatea de afaceri, trecut prin toate cacaturile din 90 incoace, aveam o alta perspectiva.
Vali are dreptate maxima, au venit niste hoti incompetenti in locul altor hoti, putin mai competenti.
Astia mai batrani stiam ca tot vorba de hoti este, doar ca astia care au venit erau flamanzi dupa 8 ani de opozitie, ca nu au lasat aroganta deoparte si ca nu poti face din niste criptocomunisti sau pseudoliberali solutii viabile.
Principiul lui Pavlov nu moare si nici nu se sterge, chiar dupa x ani de decuplare de la resurse.
Legat de Oprescu, ce sa zic…….
Mare om, mare carcter.
Venit din pepiniera PSD.
Oprescu, un damf politic marcă înregistrată PSD.
Cei care aşteaptă mai binele politic şi cele ce derivă de aici să nu uite chestia tîmpiţică a democraţiei: majoritatea votanţilor, din păcate.
„Cantitatea de inteligenţă pe Pămînt este aprox. constantă, popendulaţia e în continuă creştere”.
Nu prea a comentat lumea pe aici, probabil ca dovada a numarului mare de votanti ai lui Oprescu.
Parca era un primar care castigase alegerile cu sloganul: „am sa fur cat pot, daca ramen si pentru voi ( cetatenii ) de bine, daca nu asta e”. Alegatorii l-au votat ca a fost sincer si nu i-a mintit ca precedentii. Totul e posibil, asa ca, de ce nu?
@alxzen: Sunt o categorie de oameni care sunt mai… cum să spun, mai animalici de felul lor. Acţionează adesea instinctual, nu raţional. Se aprind prea uşor şi prea tare pentru a mai vedea lucrurile în context, pentru a vedea că dacă aveţi un duşman comun nu înseamnă că sunteţi prieteni, că poate ai lângă tine un duşman mai mare decât celălalt. Sunt categoria preferată de manipulatori, încât îi lucrezi uşor, fără să se prindă. Dacă pe un Badea trebuie să-l plăteşti bine pentru a mânca rahat, sunt o mulţime care îl îngurgitează gratis şi mai conving şi pe alţii s-o facă, trebuie doar duşi puţin de nas. Televiziunile româneşti s-au specializat în asta. România poate fi un real studiu de caz despre tehnicile manipulării în masă. Aici ne vine în ajutor şi tradiţionala vorbă potrivit căreia ne prindem greu şi uităm repede.
Ca precizare, înainte să curgă minusurile: nu mă refer exclusiv la politică. Cine are acest tipar comportamental, îl are indiferent de domeniu. Şi nici nu mă refer la o persoană anume, ci la turma întreagă, persoana fiind irelevantă la vot. Din cauza acestora România nu are şi nici nu a avut/va avea vreodată strategii pe termen lung într-un domeniu sau altul. „Strategiile” sunt simple şi imediate, de genul hai să ducem la fie vechi instalaţiile de irigaţii, apoi mâine mai vedem noi ce facem. Hai să-i dăm jos pe ăştia, apoi mai vedem noi dacă cei puşi în loc sunt de 10x mai răi. Hai să frecăm menta că venitul minim garantat vine oricum.