Apropo de asta, mă întreb în câți ani te vindeci de frică. Sunt curios. Câți ani stai cu frică în sân că vei fi demascat că ești impostor. Nu doar ăla din exemplu, ci așa, în general. Ăia care și-au plagiat lucrările de licență. Ăia din mediu academic. Ăia care știu și ei că ocupă posturi pentru care nu sunt calificați sau potriviți. Ăia are sunt angajați pe pile de neamuri.
Trece vreodată frica asta? După câți ani uiți și de frică și de jenă și ridici ochii din pământ și spui “da, bă, eu sunt ăla”?
Sau, altceva. După câți ani de impostură te pui la punct și devii omul care ar putea să obțină poziția și banii ăia legitim?
Timpu trece leafa vine, asta e mantra. Plus ca ei nu se gandesc la asta, ei au alte preocupari. Cum sa mai bage ceva deductibil, sa faca o excursie pe banii companiei, coleg a de la Contabilitate. Etc.
Cum e faza cu ceva deductibil? 2-3 exemple…
poate decontabil, care nu este totuna cu deductibil?!
Daca nu ai o doza de bun simt/caracter + ceva inteligenta – niciodata. De ex cazul prim ministrului Canadei. Un imbecil fara pereche. Baiatul e intr-un scandal urias, exista dovezi ca s-a bagat in Justitie. Tot regula la cap pe ministra justitiei sa schimbe decizia juridica pt un caz din prea-iubitul lui Quebec. Cucoana tot ii spunea ca e inappropriate, ca e interferenta politicului in justitie – nimic. Imbecilul a presat-o luni de zile. Direct sau prin trepadusii din guvern. Si-acuma ca pute, tot el Justin Trudeau e cu gura mare
Deci imbecil si fara caracter. Combinatia cea mai nasoala.
De unde si-a bagat lula Castro ce era sa iasa?
Nici cu cucoana aia, Jody Wilson-Raybould, nu mi-e rusine. S-a apucat si si-a inregistrat si colegii, si n-a fost deloc flexibila. Daca era atat de convinsa de pozitia ei trebuia sa spuna ca ea nu poate face ce i s-a cerut si sa roage sa fie numita intr-o alta pozitie. Nu e nici primul nici ultimul caz in care o firma da spaga ca sa castige contracte, iar SNC e o firma mare de inginerie cu mii de ingineri si cred ca o amenda babana ar fi fost o solutie de compromis echitabila.
@dodoi: „n-a fost deloc flexibila”
Vuzet roman-quebecois si pro-liberal, n’est ce pas? 
Lasă ca îl bagă pe Cristian Florea acum la înaintare. Mai era ITistul imaginea firmei acum ceva ani, pe urma Pricop sau cum o chema pe aia. Acum e Florea sa fie și el speaker ca da bine pe CV
nu e vorba de chinezu în mod special, ci așa în general.
am văzut că l-a scos pe florea la produs și că dulea are titlul pe fb de managing partner, că atât îl duce capul.
Cred că durează până la prima validare: primul bravo, primul contract semnat, prima campanie, primul vot, prima mărire de salariu, primul „da șefu'”. Unele pot veni tot de la alți impostori dar cred că validarea ajută la învingerea fricii.
Hahaha. Sunt in 2 categorii. Prosti ce nu isi dau seama ca sunt inutili si hoti destepti putin sociopati ce nu le pasa deloc de nimeni atata timp cat lo le merge bine.
75-80% din bugetari sunt impostori intr-o mica sau mai mare masura. Toti au trisat/furat/copiat la vreun examen. Cu astia vom progresa ca tara, peste tot se fura si se triseaza, inclusiv in maretul Cluuj se vand pe sub mana subiectele la examenele de la medicina.
Off-topic, dar nu pot sa ma abtin sa nu il mai trollez putin pe Buhnici. Ti-am zis mai demult ca nevasta-sa s-a apucat si ea de produs si ii facea reclama unei cu o pseudo-clinica. Uite-o si la fratele Georgica pe blog, l-au trimis pe cel mai prost din curtea scolii sa ii topeasca osanza cu infrarosii:
https://buhnici.ro/topeste-grasimile-cu-infrarosii/
Abia astept episodul cu Buhnici live la un Angel of Water (google it!) :))))
Nu stiu de ce, dar treaba cu „topeste grasimile cu infrarosii” imi aduce aminte de tipa asta :
https://www.youtube.com/watch?v=WvhaMtjzXj4
Ipoteza mea e ca impostorii nu vad asa treaba. Ei vad ceea ce au facut ca pe un efort , o munca, in ochii lor: fentatul sistemului > muncit cinstit ( efort, stres, prestigiu ).
Cititnd post-ul mi-am amintit de o faza in facultate, aveam un coleg pus pe „optimizare ” : minim efort, profitare a oricarei scapari din sistem, maximizarea notelor prin orice mijloace (pentru bursa); eh intr-unul din semestre nu a mai intrat in baremul de bursa, era cel mai suparat student, se plangea nonstop de cat de mult „a muncit”.
Nu ii intereseaza, ii doare in spitz ca asa sunt toate institutiile publice, toti il menajeaza pe „sefu”… toti se lingusesc si in foarte putine situatii te loveste realitatea. Ma gandesc ca la privat, lucrurile de genul merg din inertie, sunt acceptate de la inceput. PS: Pana una alta, va puteti uita la video-ul cu centura capitalei de la Romania te iubesc, cum iese politia sa dirijeze circulatia sa treaca Firea, dupa care se vede pe fata lor, ne-am facut datoria, de acum ne doare la basca ce se mai intampla.
Tare as vrea sa fac legatura dintre stirea mentionata (din link) si postarea aceasta despre frica imposturii, si la ce se refera Monica despre acest Florea (+ „chinezu” si Dulea).
”Trece vreodată frica asta?”
Pt măcar două cazuri, s-ar putea să aflăm chiar astăzi!!
Frica are alt gust într-un bemveu, nu așa era?
Nu există frică. Frica înseamnă rușine. Când faci chestii, se cheamă că nu ai rușine. Ca ăia care aruncă chiștoacele la semafor și apoi se plâng pe FB ce oraș murdar avem, ca ăia care depășesc coloana la semafor că urgența lor e mai urgentă decât a fraierilor… „Toată lumea face așa, ce eu sunt mai fraier!”
Am cunoscut destui impostori din astia, iar frica lor nu dispare, pentru ca n-are ce disparea. Primul pas e mai greu, sa prinzi un post important (se rezolva cu pile, spaga, „plata in natura” etc.). Apoi ai doua variante: 1. iti formezi o echipa din oameni seriosi si muncitori, care fac treaba, iar tu iti asumi meritele sau 2. te inconjori de yesmeni si idioti, intre care tu stralucesti prin comparatie. In varianta 1, totul merge bine pana cand oamenii aia seriosi si muncitori se prind ca esti un idiot si se satura de tine, dupa care incep sa te sape. In varianta 2, totul merge prost, dar poti da vina pe idiotii mai mari din jurul tau, asta pana se prind aia de deasupra ca nici tu nu esti mai breaz. In concluzie, inevitabil, dupa o perioada de aproximativ 1-2-3 ani, treaba se impute. Arta consta in a fi pregatit pentru momentul asta. Inainte ca buba sa se sparga, „te indrepti spre noi provocari”, adica aranjezi o despartire amiabila. Firma e multumita sa scape de tine fara scandal, iti da toate recomandarile, iar tu, avand experienta unui post de conducere in CV, te duci la alta firma care cauta manageri competenti. Cel mai frumos e cand la noua firma deja sunt angajati unii din fostii tai prieteni de la firma veche, care te-au ajutat si inainte sa obtii postul cel mare, iar acum au nevoie de idioti in subordine si abia asteapta sa te ia. Acolo repeti strategia.
Sigur, v-ati astepta ca dupa o vreme sa se duca vorba in bransa si lumea sa inceapa sa te cunoasca de idiot. Vestea buna este insa ca 80% din cei cu care vei avea de-a face sunt la fel ca tine si nu-i intereseaza.
Cunosc oameni care functioneaza de 20 de ani pe modelul asta, au schimbat cate 5-6 (unii chiar si 10-15!!!) firme in timpul asta si mereu au crescut ca pozitie in ierarhie si ca salariu. Stiu pe unii care au plecat si apoi s-au intors la aceeasi firma, pe un post mult mai mare (in unele firme e metoda preferata de a obtine un salariu/post mai bun, fiindca se prefera aducerea cuiva „de afara” in locul promovarii interne, pe principiul ca cei din firma sunt deja fiecare la locul lui si e pacat sa le dai mai multi bani).
Oamenii de genul asta n-au nici un fel de rusine, constiinta, simt al ridicolului etc. Te intalnesti cu unul din asta, care din prostul satului la tine in echipa a ajuns acum manager, si nu stii daca sa razi sau sa plangi cand il auzi cum face el strategii, cum are grija de oamenii lui, cum a rezolvat el nu stiu ce proiect etc. etc.
la ceva de genul asta m-am gandit si eu. scria prin link ca aia a lucrat pe acelasi post prin vreo 5 companii in cativa ani. de ce pana mea ar mai angaja-o cineva?
ca explicatia mobilitatii ei e simpla… ori e proasta si o dau aia afara rapid, ori pleaca ea singura pentru compania e proasta… dar ea nu a reusit sa aduca nici un pic de plus valoare, deci si ea e proasta.
Nu cred că au o frică, ci dimpotrivă, cumva au impresia că le merită pe toate. Am avut astfel de colegi, care aveau de făcut două lulele, mulți bani și chiar aveau impresia că ar merita mai mult, sau că sunt foarte buni. Au mare încredere în ei sau mult tupeu, au convingerea că merită tot. Cred că sunt aceia crescuți de părință cu convingerea că tot ce fac este bine, că sunt speciali, buni. Unii or fi, alții nu. Mai mult, sunt răi și agresivi cu cei mai buni decât ei, mai ales dacă li se arată că nu prea ar fi la înălțimea pretențiilor. Deci absolut nu există nicio rușine, li se cuvine.
Acum ceva timp, am citit un articol scris de cineva care are o companie de web developing etc. Le spunea celolralți să se oprească să se mai vaite, să facă lucruri, să muncească, așa, ca el, că se poate. Ei bine, știam situația lui și nu am rezistat să nu îi scriu un mes privat pe FB. I-am scris ce știam: că da, a muncit, într-adevăr, dar a avut și circumstanțe. Primele două contracte pt firmă au venit de la două companii uriașe din ro, cu bani mulți (iar calitatea nuera chiar premium), contracte anuale, care împreună asigurau câteva mii de euro pe lună. Pentur mentenanță site. Unul de la prietenă care lcura la o bancă și unul de la o cunoștință. Ei bine, când ai 5000-10000 pe lună asigurați în servicii, poți de acolo să te descurci. Cu doi oameni, crescând de acolo afacerea. Poate avea și alte contracte primite cadou, despre care nu știam, că a mai primit recomandări asta sigur. Ce credeți că mi-a răspuns? Că mă înșel, că a muncit mult, că de ce am atitudinea asta etc. Eu eram nașpa. Deci nu, nu spun că nu era capabil, dar să ai tupeul să le spui altora că sunt delăsători când tu ai construit ce ai construit pe cunoștințe, este nasol.
la aeroportul din oradea, dupa ce au plecat toate companiile de pe el(a ramas doar tarom care si-a dublat preturile) au zis aia din consiliul de administratie ca ba…. uite ce treaba buna am facut ia sa ne dam un bonus. si au facut-o 140000 lei in ianuarie 2019. sa mearga treaba bine.
In general, viata le este destul de usoara, pentru ca lupta din greu ca mediul din jur sa fie populata cu exemplare de acelasi fel, promovand pile, rude, incompetenti, amante si facand viata grea celor care au ajuns acolo pe bune si care au gargauni in cap).
Cand ai 80-90% in jurul tau care au razbit in viata prin metode similare, chiar ti se calmeaza si minimele urme de rusine. Asta e valabil in multe locuri din mediul bugetar, in mediul universitar (mama, ce e acolo!), in academiile alea fontoma, asta ca sa nu vorbim de funie in casa spanzuratului, adica in politica la nivel inalt.
Incepe sa te stanga costumul pe la coate de abia cand se ajunge la un procent invers, adica atunci cand vezi ca 80-90% din jurul tau sunt din alt film.
eu ma invart in 3 medii academic, bugetar si privat. impostura la privat e cea mai benigna ca nu tine mult…
la stat impostura e generala… tot sistemul lupta impotriva demascarii imposturii… oamenii care vechime cred sincer ca ei sunt unde sunt pe meritele lor. nimeni nu se teme de nimic.
singurii carora le tremura chilotii sa zicem asa… sunt in mediul academic. ca acolo sunt multe implicatii, nationale si internationale … sunt multe beneficii si e nasoala situatia.
Din cati am eu din generatia mea, peste 50% din cei cu musca pe caciula, undeva prin la late 30’s incepe sa se dea pe brazada sau se gandesc sa se puna la punct macar pe nivelul la care sunt.
Si aici vorbesc doar de privat, ca la bugetari e impostura mare si maxim 10% ca daca intrii in sistem si stai macar 2 ani, fara o criza economica tot timpul va fi sau se va deschide un post nou pentru tine. Am un amic care sor-sa lucra acum vreo 2-3 ani ca bugetara si job-ul lui era si cred inca este sa urce niste fisiere pe un site de unde fisierele alea dura sa le incarci fix 30 de minute ca le primea de pe o zi pe alta sau ceva dactilografiere de documente, iar acum tot bugetara este, in dep. de media/kkt marketing si freaca penisul pe instagram.
Cel mai trist este cand mergi prin tarile cu apa calda din EU si dai peste niste incompetenti prosti gramada, care iau o caruta de bani adica de vreo 5-6 ori pe an cat iei tu in romania si practica impostura de ani de zile fara nici o grija de te baga in depresie pentru cateva zile.