Trebuie să schimb un pic tactica. După articolul ăsta, a scăzut numărul interacțiunilor/ofertelor.
Primesc în continuare mesaje automate/robotizate, sunt ușor de detectat, la alea nu răspund, dar am mai observat ceva: când le atrag atenția că nu văd salariul pe nicăieri în mirobolanta ofertă pe care mi-o dau, nu mai răspund. Deloc.
Oare sunt jignite? Sau cred că oamenii ard de nerăbdare să muncească pentru o companie fără a fi interesați de bani?
Au inceput si mesajele/anunturile in care se specifica salariul maxim pt pozitia respectiva., ceea ce e ok. Bai, dar uitându-mă la poze…. mi s-a luat de vaicareala cu there is no future, capitalism sucks…. da, poate e mai greu decat in anii 50 (la ei) dar tot autocompatimire e… pe bune, e suficient sa deschida ochii, sa lase dracu social media, sa faca un curs de tamplar, electeician, asistent medical, sunt n meserii fara facultate dar foarte banoase in sua si oriunde. 1 an de studii, 2 de ucenicie si apoi faci bani de rupi, toata viata, ajungi sa iubesti capitalismul.
Saaaau…. pozele astea sunt propaganda, ceea ce înclin sa cred.
Sau plm, poate stiu ei mai bine la ei in tara cum sta treaba. Comentam de aici in romania fara sa stim situatia. Iar ne pricepem la toate, fotbal, politica si acum economie externa.
@Webber, daca nu sunt acolo, nu inseamna ca nu stiu situatia. Evident ca sunt multi care habar nu au, dar unii sunt totusi documentati. Hai sa nu generalizam. Silviu are partial dreptate, sunt multe meserii cautate si banoase la ei, la care nu se inghesuie nimeni.
Daaar, au si un capitalism salbatic care a cam scapat de sub control.
Multe meserii au si anumite cerințe. Trebuie sa faci un curs si sa fii bun la asta. Mai bun decât alternativele existente. Majoritatea meseriilor ăstora au un lucru in comun: munca fizică. Ori americanul de rând fuge de munca fizică precum necuratu’ de tămâie, oarecum pe bună dreptate – dar asta e altă discuție.
”1 an de studii, 2 de ucenicie si apoi faci bani de rupi, toata viata”
Sau până nu mai poți munci fizic, după care ajungi să dormi într-un cort și să plimbi un cărucior de wallmart, dacă mai ești în stare.
@ubercool, stii care e treaba aici? E ca si cum in Romania ai plati oamenii in salariu brut si i-ai lasa pe ei sa decida daca vor sa cotizeze la sanatate, pensie, etc. Majoritatea, la fel ca in state, vor zice „Nu-mi trebuie mie, nu mai prind eu pensie”. Diferenta e ca la noi e exercitiu de imaginatie, la ei realitate.
„1 an de studii, 2 de ucenicie si apoi faci bani de rupi, toata viata”
Așa de curiozitate, ți-ai urmat exemplul?
Cunosc 2 tipi in USA : unul face alpinism utilitar, rețelele electrice și turnuri GSM. A cerut pentru el și echipă 10% în plus anul acesta. Patronii au zis neah. Nu au venit la lucru. După 2 zile îi roagă să vină la lucru cu 10% in plus. Ei au spus că au avut cheltuieli în alea 2 zile, creșterea trebuie să fie 20%. Patronii au acceptat.
Celălalt e american, pune acoperișuri de carton. A avut accident cu moto, nu s-a dus la lucru 3 luni. Patronul a acoperit tot ce nu a acoperit asigurarea. I-a plătit ședințe de masaj și acupunctură ca să-și revină mai repede.
Ambii sunt profesioniști și muncitori, le place ce fac, au salarii bune. Dar muncesc bă. Nu ca plângăcioși ăia!
@Zarax „E ca si cum in Romania ai plati oamenii in salariu brut si i-ai lasa pe ei sa decida daca vor sa cotizeze la sanatate, pensie, etc.”… e pe jumătate adevărată. Pentru multe chestii plata nu e procent din salariu ci e o sumă cerută de firma de asigurări în funcție de serviciile oferite. În cazul salariilor mici suma aia poate fi un procent foarte mare pe care mulți nu și-l permit.
@fisherman
America are o problemă enormă cu necalificații. Enormă. În sensul că în fiecare zi mai intră câteva mii în țară + ăia sunt aproape de condiții de sclavie pentru că ori mor de foame, ori acceptă orice. Ăia nu au nevoie de case, de mașini, călătoresc cu autobuzul, sunt obișnuiți cu sărăcia. Și au pretenții zero, efectiv zero la muncă, pentru că știu că un singur telefon și I.C.E. i-a trimis rapid de unde au venit.
Și ăștia concurează cu americanii care să fim serioși, nu toți sunt genii inovatori antreprenori, marea lor majoritate sunt la fel de necalificați, inovația SUA se face pe H1B, L1, L2 și pe O-1.
Și da, oricât ai fi de muncitor, concurența e enormă, și dacă nu ai o meserie bună, rară, căutată, ești zero pentru că sunt sute de imigranți la 1 minut de tine gata să facă muncile de jos fără nici un comentariu. Mai ales în orașele mari.
Și asta o zic de la cunoscuți, oameni care n-au mai văzut în construcții americani de vreo 20 de ani. Și mulți imigranți lucrează și bine, nu mai e diferență de calitate, pentru că sunt mulți și ai de unde alege. Și vorbim inclusiv de firme mari, corporații americane care subcontractează firme care lucrează cu imigranți dar încasează grosul. Trump făcea asta în anii 80 cu Trump Tower :))
Americanul necalificat, a belit-o urât de tot, pătura de jos e tot mai mare, clasa de mijloc e pândită și ea de outsourcing, și tot așa.
WFH va da lovituri majore în clasa de mijloc, pentru că de ce să angajezi un american ce lucrează în alt stat, când poți angaja un străin la jumate de preț din alt colț al lumii?
Din perspectiva lor, au dreptate, și îi înțeleg perfect.
@DAVKO, in caz ca mai citesti pe aici, ca m-am trezit tarziu sa raspund….
Da, am aplicat oarecum, am lucrat in presa si comunicare niste ani si nu ma vedeam deloc bine… am (re)invatat programare si am intrat in IT. Dar eram dispus sa invat orice alta meserie tehnica
@Davko am urmat exemplul. Ok, hai că eu lucrez în vânzări în domeniul transporturilor, însă tehnica pe care am folosit-o se poate aplica in orice domeniu. In loc sa stau să mă plâng că e nașpa, că sunt nașpa clienții / furnizorii (făceam și asta și adunăm și mai multă frustrare și stres) am luat un curs de vânzări organizat de firma => rezultate mult mai bune. După care am inceput sa fac asta singura: cumpărat cărți de management (nu vânez un post de manager, dar am zis de ce nu), am ascultat podcasturi despre negociere și vânzări, am tăiat timpul de bârfă cu colegii, etc. Și cel mai important lucru nu am mai făcut compromisuri pentru clienți / furnizori => mai puțin stres, frustrare spre deloc, am învățat să îmi organizez timpul astfel încât să nu lucrez după 17:00 sau in weekend. Acum iau cursuri de corporate english, ceea ce pentru clienții străini e un mare +. Am inceput sa repet germana (învățata la școală) tot pt clienții străini. Și până la următorul articol sper ca rezultatele mele să ajungă acolo unde vreau eu și să îmi negociez salarul și să revin cu update să vad dacă reușesc să aplic „never split the difference”.
Am făcut asta in primul rand pentru că voiam bonus mai mare, nu pt firmă, nu pt șef, nu pt ce mai vrei tu. Și în al doilea rând pt că eram exasperată de colegii care nu fac nimic, dar absolut nimic în plus pt ei sau să își crească cifrele dar se plâng că nu li se mărește automat salariul pt că „merita” sau pt că „au vechime”. Duma asta mergea acum 5 ani când managerul era unul dintre cei mai prosti manageri posibil, dar acum de când avem sef bun, avem stabilitate, înțelegere, ajutor, etc.
Puteau să facă asta deja de zeci de ani. Vezi IBM, care avea mai mulți angajați în India decât în USA. Nu se va schimba nimic.
Am văzut că se practică și zona salarială. Adică nu specifică oamenii exact, ci scriu 700-1500 Euro. Unde 1500 n-ai să atingi vreodată, că e pus acolo de momeală și ”ne pare rău, mai mult de 700 nu vă putem oferi în urma interviului”.
Eu unul sunt curios ce urmează – ce tehnică de-asta mai aplică pe viitor. Poate titluri clickbait? ”Click aci să vezi fală și valoare la job ultra-bine cotat că te vrem pe tine”.
„nu o sa-ti vina sa crezi ce job avem”
„compania X rupe tacerea si dezvaluie noi job-uri bine platite”
„ramii prost de ce salariu mare iei”
Daca e unu ca nevasta-mea care s-a dus la 4 interviuri si toti 4 au zis ca o vor atunci alegi, inseamna ca esti competent si iti permiti sa alegi ce iti convine. Si daca te suna altii (cum tot pateste a mea) sa te intrebe daca nu esti liber atunci poti sa le spui de la obraz, aici iau atat vreau atat + X. daca nu-mi puteti oferi ura si la gara.
Disclaimer: nu e cazul la mine, nu ma suna nimeni sa ma caute =))
@Ionuț încearcă să faci un profil fals de linkedin, cu aceleași detalii, doar ca femeie. Vezi dacă ești mai căutat
Am mai remarcat si urmatoarea tactica: unul vaneaza candidatii, dar cand intrebi de buget zice ca altcineva se ocupa de ofertare, deci nu stie.
In tot cazul, nu dau doi bani pe confidentialitatea si onestitatea HR-ului local. Treci printr-un sir de interviuri doar ca sa iti maresti sansele sa se afle ca esti pe piata sau sa te enervezi ca una ti s-a promis ca faci (e.g. arhitect) si altceva i s-a promis clientului (operatiuni). Intotdeauna cele mai bune oferte au venit prin recomandari.
Fără să fiu HRistă sau să am tangențe cu HRul, mie mi se pare normal să nu conțină salariul o primă discuție. La fel cum la prima întâlnire nu te întreabă nicio femeie cât de mare ai pla.
Dpdv manager, dacă dai intervalul 3-5k, și tu-l ofertezi cu 4k, acel angajat va fi mereu frustrat că sigur e cineva în echipă cu 5k, care muncește mai puțin ca el. Sau pur și simplu va spune că el nu ar munci pe mai puțin de 4.5k deși el poate ar fi fost foarte mulțumit și cu 3k.
Și da, mi se pare că după un anumit nivel salarial, banii nu sunt critici. Eu aș renunța la câțiva lei dacă job-ul ar presupune niște proiecte anume, cu un anume viitor.
@Catalin:
Problema e următoarea: compania X scoate la raft un post, dar nu specifică salariul. 20 de oameni trebuie să treacă prin trimis de CV, interviu, teste practice și fel de fel de alte lucruri, să răspundă la întrebări și să li se umezească ochii cu ”telefon de firmă, laptop de firmă”, ca apoi – la final – să li se trântească bomba: salariul mediu pe economie și bonuri de masă.
Mie mi se pare mai mult decât normal să se afișeze salariul. La fel cum normal e în supermarket să fie prețurile puse sub fiecare produs, nu să le afli DUPĂ ce le pui în coș, stai la rând și ajungi la casa de marcat.
Păi e simplu: pornești de la presupunerea că salariul oferit va fi cel mediul pentru postul pe care aplici. Dacă merită aplici, dacă nu, nu. Oricum cu procedurile actuale de angajare este clar că nu au cu adevărat nevoie de angajați așa cum se plâng în presă.
Când ajungi la 3-4 etape de interviu pentru un post de încărcător-descărcător marfă e clar că angajatorul o „lustruiește” filozofic.
„Fără să fiu HRistă sau să am tangențe cu HRul, mie mi se pare normal să nu conțină salariul o primă discuție.”
Adica ti se pare normal sa ii pierzi unui om vreo 3 ore din viata (1h drumul dus(asta in vremurile demult apuse, cand mergeam la birou), 1h drumul intros, 1h interviul) ca la final sa afle ca el ar putea castiga mai putin decat castiga acum?
Sau cazuri care s-au intamplat, HRul de la compania la care tii interviul sa se cunoasca cu HRul de la firma la care lucrezi si sa dai din lac in put? Ca stim cat de bine reactioneaza managementul/HRul(de cele mai multe ori) cand te miros ca vrei sa pleci.
„Dpdv manager, dacă dai intervalul 3-5k, și tu-l ofertezi cu 4k, acel angajat va fi mereu frustrat că sigur e cineva în echipă cu 5k, care muncește mai puțin ca el. Sau pur și simplu va spune că el nu ar munci pe mai puțin de 4.5k deși el poate ar fi fost foarte mulțumit și cu 3k.”
Aici tu cred ca ai gandirea aia de ai expus astfel problema. Niciodata nu mi-a trecut prin cap sa fiu frustrat ca un coleg castiga mai mult decat mine si aparent munceste mai putin decat mine.
Plm, poate omu stie mai multe ca mine si isi termina treaba mai repede, poate e pe felie cu manageru, poate cu HRu, cui ii pasa?
„Și da, mi se pare că după un anumit nivel salarial, banii nu sunt critici. Eu aș renunța la câțiva lei dacă job-ul ar presupune niște proiecte anume, cu un anume viitor.”
Alta varza servita de HR, normal ca dupa un anumit nivel salarial banii nu mai sunt critici, dar ce inseamna asta? Care e acel nivel?
Si niciodata nu am inteles aud cu asta „as renunta la x lei daca ar fi niste proiecte anume, cu un anume viitor”. Serios?
Si nu vorbesc aici de diverse locuri de munca in cercetare sau mai stiu eu ce domeniu obscur unde sunt „sanse sa intri in istorie”(e o exagerare), ci comparativ, 2 joburi asemanatoare, de ex ai pleca de la Dacia la Tesla pe mai putini bani facand acelasi lucru dar pe un proiect „interesant”?
@Catalin
Presupun ca vorbești de Lei. Diferența dintre 3000 Lei si 4500 Lei devine importanta.
In Romania ca sa ajungi la nivelul unde „nu (prea) mai contează” salariul (fără a considera idei de lux aberant) ar trebui să câștigi undeva la minimum 7000 Lei pe luna net. Iar asta pentru un om „sănătos”. Si tot cred ca ai pleca de la 7000 la 9000 Lei dacă ti s-ar oferi creșterea.
Numai alimentația din coșul **minim** de consum a crescut de la 1048,03 Lei in 2017 la 1459 Lei in 2019, si mai mult ca sigur a depășit 1500 Lei in 2021. Asta înseamnă o creștere de la ~349 lei/adult la peste 500 lei/adult în 4 ani. Doar pe mâncare.
Iar un trai decent nu înseamnă doar acoperiș deasupra capului si mâncare in burtă.
Dacă vorbești de Euro și nu de Lei nu cred că s-ar plânge mulți oameni că le-ai oferit 3000 de Euro și nu 4500. =))
Comentariu specifc pentru Catalina nu pentru Catalin, deci da ,esti Catalina de la HR.
ca sa completez ce spune lrpx.
1) o firma care demonstreaza inca de la prima interactiune ca nu ii pasa de timpul tau va fi genul de angajator care nu plateste overtime dar cu pretentii pana la cer, ca deh, timpul tau e irelevant.
2) punctul in care banii nu mai conteaza: stiu pe cineva care se plictiseste la un job de 250k/an (adica £12k net pe luna), si ar accepta un job mai ‘interesant’ pe 180k (£8k net pe luna). Dar asta inseamna cu totul alt palier salarial fata de 1-2k euro pe luna! Nu stiu pe nimeni care sa spuna da, eu acum fac £3k pe luna si de bunavoie si nesilit de nimeni o sa accept un pay cut de £1k.
păi poate ar trebui să dați același salariu pe posturi egale în echipă.. așa e normal, cu grilă
dacă e unul mai competent îi dai primă, bonus, dacă e unul mai incompetent îi dai sancțiune sau mă rog îl dai afară după ce vezi că nu trage la jug ca ceilalți
dar SALARIUL trebuie să fie CUNOSCUT și pe GRILĂ
@ cătălin
1 – nu ești femeie ( că dacă erai nu ziceai chestia cu pluma – o femeie isteață îți dă seama cam ce ai înainte să-ți dai jos chiloții )
2 – ești tânăr, pt. că nu ai prea fost la interviuri să fii deja sătul de ” misterul ” salariului. Adică după CV., după 1-2-3 interviuri, te informează victorioși că salariul e salariul mediu pe economie și ATENȚIE bonuri de masă ( și asta pe post de middle management cu 5-10 ani vechime în poziții similare ).
3 – ești …..dacă ți se pare că să pierzi timp nu e o problemă. Să -uți timp așa d-amplumea pt. că ei se trag pe cur și speră ( speranță idioată ) să afle o persoană și harnică, și deșteaptă ca să facă tot ce îi cere job-ul și proastă să nu știe cât merită ( paradox de cretină HR ).
PS.
Din regnul animal muncitor HR-istele sunt cele mai dobitoace animale.
Eu sunt pentru tot acest val de emancipare a angajatului.
Cu mențiunea că există un braking point în care frumoasele companii pentru care lucrați vor muta forța se muncă în țări mai ieftine/mai puțin pretențioase. Decizia se va lua greu, dar odată luată, va deveni fenomen.
Si dupa cine iti cumpara marfa? Frumoasele tari cu salariul de 300 de euro pe luna?
Colegi în zonă de război – checked.
Colegi în dictatură d-aia de plângem după că era bine – checked.
Colegi unde nu se mai face exploatarea omului de către om, ci invers – checked.
Mă uit pe fusul orar și văd că următoarele opțiuni mai ieftine sunt: Sudanul de Sud, Rwanda, Botswana. Nu-mi fac iluzii: Congo și Africa de Sud sunt prea scumpi.
T.I.T.S(Timbuktu Institute for Technology and Science)
@Pixel la cum merg treburile e foarte posibil ca mulți Români să nu-si mai permită traiul în Romania, migrând spre țările menționate de tine. Nici măcar Laos și Vietnam nu mai pot fi considerate ieftine. Ar mai fi și câteva provincii de prin India care au costuri mai mici.
Nu stiu de ce esti josvotat, dar ai dreptate. Bratislava nu mai e cu mult mai scumpa ca Bucuresti, si e la o ora de Viena cu masina. Plus ca sunt mult mai constanti si consecventi in fiscalizare ca noi.
Nu se pune problema că nu sunt ieftini și buni.
1. Sunt deja luați, la următorul transfer nu vor mai fi ieftini.
2. Ai ales ieftin și bun, nu merge și rapid, la următorul transfer renunți la ieftin sau bun.
3. Dacă singurul criteriu e acela de cost salarial problema e în altă parte. Om fi noi la margine de Uniune, dar suntem înăuntru, ghinionul lor.
In cazul US exista celebrul grafic productivitate vs salariu, incepand din anii ’70 productivitatea a crescut cu vreo 60% si salariul ajustat inflatiei cu vreo 20% doar.
https://www.ocpp.org/media/uploads/images/2012/epi-wedges-figa_png_versions/big_EPI-Wedges-FigA.PNG
Pana acuma a mers replica : producem in China, doar ca in ultimii ani relatiile US-China s-au deteriorat, si costurile cu productia in China si in Asia de SE au crescut, deci incepe sa nu mai fie rentabil pentru companii.
Salarii publicate la IT-isti? N-o sa vezi prea curand. Asta si pentru ca diferenta dintre IT-isti poate fi foarte mare, atat la productivitate, skill-uri tehnice cat si la skill-uri de negociere. Nu e ca si cand iau un programator si il pun pe linia de productie iar diferenta dintre ei este de +-20% sa dea un salariu. Nope, poate fi si de 500%.
Apoi, depinde mult si de disperarea companiilor.
Mai mulți youtuberi romani au făcut sondaje printre abonații lor.
Se pare ca salariile nete din IT pentru Romania se plafonează undeva la 10K-13K lei (2000-2800€) pe lună de la 10 ani de experiență în sus, cu excepția „superstarurilor” care, da, pot câștiga și 4000-5000€/lună.
În orașele mari deja devine greu să trăiești decent cu mai puțin de 5000 lei net pe lună dacă plătești chirie – și asta cu iubit/ă sau colegi de apartament.
@vosidit98 nu m-as uita la sondaje facute de youtuberi romani indiferent de ce cine vorbim, nu cred ca sunt foarte multi angajati din it care se uita la ei, mai mult pustime
am auzit de multi colegi care au mai mult de 13K si inacelasi timp nu se uita la niciun youtuber roman sau chiar youtube in general.
s-ar putea ca un sondaj aici pe blog sa fie mai relevant
@vosidit98 Am remarcat si eu asta direct in ultimii 10 ani din 20 de cariera. Si acum 10 ani, 2500 de euro erau cu totul altceva ca putere de cumparare. Pe atunci am remarcat ca pot sa obtin timp mai mult, dar nu marire de salariu. Apoi am avut proiecte pe langa, si apoi am renuntat la job. Doar asa am ajuns “superstar”. Pe LinkedIn ploua in continuare cu oferte de duzina.
Majoritatea mesajelor care vin pe linked-out sunt de fapt „cold sell calls” (echivalentul scris), generate în urma unor căutări de profile pe cuvinte cheie. În teorie recrutorul ar trebui să valideze profilul înainte de a trimite mesajul, măcar pentru a determina poziția curentă în carieră relativ la job description sau dacă experiența pe care s-a făcut „match” nu e cumva dintr-un job de acum 5 ani. Dacă nu fac asta, în general rezultă experiențe hilare precum cele descrise aici.
Într-o organizație normală HR-ul n-ar trebui să aibă alte responsabilități în afară de birocarție și acte.
Recrutarea efectivă trebuie să fie responsabilitatea echipei în care noua persoana va lucra efectiv si trebuie să fie și efort de grup, cu responsabilități împărțite (nu la nivel egal) între membri echipe.
HR-ul nu are ce să caute acolo, atât timp cât nu au cum să cunoască jobul efectiv. Sau, ca sa bag corporate speak: nu sunt subject matter experts.
E ireal cum unele companii (toate?) lasa ca prima impresie pe care un potențial talent și-o face să fie responsabilitatea unei pizduțe de HR. Ce-i drept, au inceput sa apara mesaje si speech-uri de recrutare si de la oamenii din interior in ultima vreme.
pai de aia exista hiring manager. Persona responsabila de angajare din echipa in care vei lucra. In compania in care sunt eu HR nu face decat sa plimbe CVuri. Deciziile sunt luate de managerul echipei viitoare daca vrea sa bage omul in proces, apoi i se face un tech assessment (daca e junior) si apoi interviu cu managerul.
Vasile, completez cu încă un aspect pentru că mi se pare incomplet rolul descris de tine.
HR-ul e ca secretara unui GM, dacă unsă cu toate alifiile nu deschide ușa la toți nebunii.
Adică are rol de filtru pe criterii tehnice stabilite de managerul echipei pentru care recrutează (eventual și echipa), cât și rol de filtru pe soft skills (specializarea ei), că nu vrei mincinoși, oameni incapabili să comunice, etc.
În plus, să fie și discretă unde e cazul (de exemplu poziții super-specializate, top, unde nu ții omul în hol gen sau întârzii, nu comunici). Apoi, să știe piața pe care activează și plajele salariale, să observe tendințe, etc. Poate că ce oferă ei e prea puțin pentru a compensa evoluția pe termen lung și atunci discută cu managerul asta (nu dai niște bani în plus acum, preventiv, păi ajunge să te coste fluctuația de personal de îți sar capacele mai încolo).
Și nu în ultimul rând, să știe ceva detalii tehnice despre postul respectiv ca să îi poată explica candidatului ce se întâmplă cât de cât (să știe ăla dacă pierde timpul sau nu), și să explice clar că partea tehnică nu va fi cu ea, dar cea de soft skills depinde de ea.
Dar mă rog, asta presupunând că știe ce face și vrea/ poate să facă asta. Un HR bun e ca asistentul unui antrenor, uneori îi ține locul sau îl trage de mânecă și îi spune ce a observat.
In perioada in care eram interesat sa schimb firma raspunsul la mesajele de pe linked in era simplu: „…blablabla. Suma minima pentru care as considera o schimbare e n euro/luna net, e ok pentru voi ?”
Daca zic da mergem mai departe, daca nu mersi si ne auzim pe viitor.
Pierzi 2 minute cu toata asta si stii de la inceput in ce te bagi.
Sigur, dar apoi vin la final cu o oferta sub ce ai cerut si iti zic ca totusi nu i-ai convins sa iti dea suma ceruta, dar uite, ei iti fac oferta acum cu mai putin si poti sa ajungi la suma ceruta in x timp sau cu x rezultate. Jegosii tot jegosi raman, doar schimba tactica.
Pe domeniul meu(test automation) n-am patit asa ceva pana acum, in schimb am patit ca firma la care lucram sa-mi faca „contraoferta” mai mica decat ce primeam la noul job.
Nu contest ca nu sunt jegosi pe piata, dar o discutie clara despre salar inainte de interviuri te poate scuti de mult timp pierdut.
„Antidepressants can’t cure poverty.”
Asta daca ai bani de antidepresive la costurile medicale din SUA.
ma suna un englez, il am in listta pe linkedin, ca are un job perfevt pt mine, remote in sistem PFA, bla bla detalii…dupa 5 minute, cat vreau pe ora. N-am stiut ce sa zic, in ideea ca tre PFA si taxe si alea alea…el zice ca la experienta mea, clientul ar cam da un 65-70 euro/ora. Direct la subiect.
Păi atâta valorezi conform portofoliului de pe Chaturbate
Scz n-am putut să mă abțiu
„Persoanele care au condus pe călători la tren sunt rugate să coboare dracului odată din vagoane”
Ie oarecum identica cu tweet-ul tau despre ProTV si Enachescu … citez: „nu vii tu să faci ordine aici, da?”
De aia a scazut interactiunea.
Ce is cu toate memele astea comuniste luate de pe r/antiwork? Aia cu familia traditionala am mai vazuto pe un profil de instagram comunist. Da, toate familile in ani 50 erau formate din gay, molestatori, pedofili si drogate.
In Austria stiu ca e un salar minim negociat de sindicate, consiliile angajatilor (betriebsrat) etc.
Toti angajatorii pun acel minim.
Angajatii pot sa ceara si dublul acelui minim.
Poate ar fi o idee buna sa avem si noi in Romania asa ceva.
Da, da, stiu ca nu avem sindicate la privat, ca in consiliile angajatilor sunt parasutati oamenii directorilor, etc.
Sindicatele sunt mânjite cu căcat de sus până jos.
Folosesc rahatu pe post de pomadă, să-și facă freza și să se spele pe dinți, in loc de Sensodyne.
cine scrie salar…
@Boss: Nu stiu daca se vede in tara, dar Da, sant vrajeli noi in HR-ul modern, cam in ultimii 10 ani treaba s-a schimbat. In rau, bineanteles. E vba de barba mai multa, dez-umanizarea HR-ului (ironic, nu?) prin folosirea unor pachete de software specializate, „360 feedback”, „compliance”, CYA etc. Idei noi care vin din sociologie, psihologie. De fapt HR-ul modern nu mai are deloc elementul ‘human’. In loc de relatii directe om-om, managementul se protejeaza acuma cu NDA-uri, semnaturi pe tot felul de HR policies, cursuri de compliance cu due dates, circulare de tot felul si bineanteles 360 cand e vba de (re)negociere de salar. Si mizeriile astea noi sant in tot felul de domenii, nu neaparat doar in fabrici IT. Cu cat e mai mare corporatia, cu-atat ai sa vezi mai multe rahaturi de astea.
Să vezi cum e să ți se tot impingă pe e-mail cu termene clare, să faci formări pentru chestii legate de mizerii ca: sexism, acceptarea gender și alte gunoaie grețoase. Ăstea sunt mai importante decât performanța: să iti zică că nu e bună discriminarea, că suntem oameni și pula mea.
Iar îmi vine în minte părerea unei proaste, care explica ea doct, că eroul este erou și că poate avea orice formă, gender, culoare, că tre să fie neutru, să fie erou pentru că face bine. Ai zi să moară mă-ta, fă. L-a făcut pe James Bond negru, femeie și cu coaie. Au umplut filmele de poponari, lăutari, transgendări și din ăștia fluizi. Păi cum să nu ai respect pentru un dârlău cu filetu pe stânga ca butelia, căruia îî place pula? Măcar ăla știe ce vrea.
Să fim
@Ionut
Si tu esti prost, dar deloc doct
@Adi
Văd că nu te lași deloc și vrei să-mi demonstrezi că poți să îmi faci față.
O sa imi lase multi minusuri dar…am ajuns de partea cealalta de baricada: intervievez partea tehnica. La astia care se dau mari si cer mult imi sunt semnalizati si trebuie purecati. Si ce sa vezi ? Rar e unul ce ii corespunde CV-ul, vb de cei ce se dau „grei”. In rest plin de mincinosi infecti, unii chiar bine „unsi” la suprafata. Pot sa-ti vorbeasca ca au lucrat multe dar ii iei la bani marunti iti dai seama ca … de fapt au auzit… altii au facut si ei ceva cand in fapt au pus acolo doar o virgula dar… ei stiu „concepte” si… sunt „dorninici sa invete” !
Mars in pizda ma-tii cu conceptele tale de pe net si pune osul la treaba, evalueaza-te corect si lasa vrajeala si minciunile in CV ca nu pacalesti decat HR-iste proaste ! 
@Ciocanu
Păi ăla e rostul hr-istelor. Să trieze din ei, să dea deoparte nebunii și să aleagă în mare ce anume le cereți voi, oamenii tehnici, să caute în special. După asta veniți voi direct implicați în departament și vă alegeți ce aveți nevoie. Mda, amuzanți când spun că știu să facă 1000 de chestii și apoi pauză, dar și banii ceruți sunt pe măsură. De parcă un pic de sinceritate strică sau oleacă periată experiența. Orice om tehnic implicat în meserie și care se lovește frecvent de probleme își dă repede seama de poleiți. Se triază natural ăștia, mai ales unde este nevoie de cunoștințe practice și punctuale despre anumite procese, tehnologii, proceduri specifice, cunoștințe despre o industrie.