Am cam neglijat blogul în ultima vreme, în principal pentru că îmi eu destul de greu să am o idee coerentă când 4 femei trag de mine să le fac una alta, mai am şi un şef şi toate cele care vin cu acomodarea cu un job nou. Sper ca astea să se termine curând.
Zilele trecute m-am surprins gândind o chestie cel puţin ciudată pentru mine. Mi-am zis în gând că îmi urăsc jobul. Lucru care nu e adevărat, dar la acea oră eram obosit şi fără chef.
Nu îmi urăsc jobul. În ultimii 8 ani nu am lucrat în locuri pe care să le regret. Era un ingredient vital, să lucrez în mediu lejer, să îmi placă ce fac, să pot veni cu pleată, să pot întârzia 2 ore fără să comenteze cineva. Am făcut lucururi interesante şi mai puţin interesante, dar mereu am făcut lucruri cu care m-am simţit eu bine.
Nu îmi plac oamenii care îşi urăsc serviciul. Care sunt fericiţi în ziua de salariu şi în rest îşi înjură ocupaţia, colegii, şeful…OMG, ce fel de oameni sunt aceştia? Nu mai sta acolo, du-te în altă parte, fă ceva ce îţi place sau îţi trezeşte un minim interes! Ah, stai, unii au credite, au facturi, nu au economii, nu toţi sunt ca mine, să îşi permită să frece duda juma’ de an pe-acasa şi să muncească doar dacă are chef…
Şi, ca să îi ţin isonul lui dragosh şi lui avionaru, prietena mea mă anunţa astăzi telefonic că, dacă mai face un an la nu-ştiu-ce-colegiu, se echivalează şi va avea astfel 2 facultăţi. I-am spus că eu sunt în drum spre al doilea loc de muncă (în timp ce ea are doar unul, şi ăla destul de lejer şi prost plătit) şi, dacă mai are idei din astea creţe, să le păstreze pentru ea…
Trebuie doar să vrei mai mult…
Cam asa gandesc si eu, nu-mi place ca parintii mei au inca mentalitatea aia ceausista …daca ma luam dupa ei acum lucram pentru 3 milioane si bonuri …
Poate pentru unii, mai mult egal mai putin…Deh, nu toata lumea are high expectations…
eu imi imaginez ca toata lumea avea 7 ani la revolutie, ca mine 
)
-si parintii n-au nicio vina, si tu (Oradeanu’) daca traiai 20-30-40 de ani de comunism, probabil ca ai fi gandit la fel..Indoctrinarea e destul de eficienta…sadly.
(de fapt, nu stiu cati ani ai
mda, cunosc si eu genul…fete cu „pretentii”, care primul lucru pe care ti-l spun dimineata e ca isi urasc jobul si ce zi de kkt au- nu fac nimic, though, pentru ca de cele mai multe ori motivatia banilor e suficienta;daca e salariu’ mare (in cazul lor), poa’ sa faca si ulcer, ca nu mai conteaza
Unii oameni au datorii si nu isi permit sa-si schimbe locul de munca (care poate in trecut era mai bun, sau nu au avut de ales), plus ca de la o varsta e foarte greu sa iti gasesti un loc de munca (dar sa mai fie si calumea? …), au copii si nu pot sta fara salar pana isi gasesc unul, sau nu au siguranta actualului post.
Cine s-a riscat dupa revolutie si a deschis ceva acum e om.
Ha ha… ai banner cu genialul fil cu poponari.
Ontopic: Stiu o gramada de insi care au schimbat jobul pt 100 de euro si pt suta aia inghit tot rahatul. nu e bine asa. eu prefer sa lucrez intr-un mediu mai relaxat, intre „prieteni” si pe ami putini bani decat sa se cace careva in capul meu zilnic doar ca e „sef”.
pana la urma daca nu iti place ce faci, degeaba faci, nici nu iese bine, nici nu ai satisfactii, te duci la munca precum un robot. ce viata-i asta?
„Nu ?mi plac oamenii care ??i ur?sc serviciul. Care sunt ferici?i ?n ziua de salariu ?i ?n rest ??i ?njur? ocupa?ia, colegii, ?eful????”
nici mie. deloc.
dar cu jobul ai probabil o relatie pasionala :)), cateodata il adori, altadata iti vine sa-l strangi de gat, asa-i in fotbal :))
noemi, cam pe acolo eram si noi…
eu nu sunt de acord cu mentalitatea asta. auto-suficienta…
am niste prieteni care isi urasc munca, dar stau acolo de 2-3 ani si strang din dinti ca le e lene sa caute ceva mai bun.
add, de acord cu tine. dar pentru unii, suta aia e importanta
oradeanul, romanii nu gandesc, fac un credit, un copil, o tampenie si dupa aia, cand au obligatii, vor sa schimbe jobul…
e unii care il urasc tot timpul.
boo, vad ca ti-ai reparat rssul. gg u
‘oradeanul, romanii nu gandesc, fac un credit, un copil, o tampenie si dupa aia, cand au obligatii, vor sa schimbe jobul’
Zoso, wake the fuck up and smell the stupidity: omaenii care au un job nasol, care nu le place, dar au in rest o viata plina sunt mult peste tine, cel care iti iubesti jobu’ si futi buha intr-o Dacie din ’85. I work to live, I don’t live to work! Munca e o chestie necesara, care imi asigura nevoile materiale si atata tot. Nu spun ca nu ar fi ideal sa iti placa jobu’ tau, dar asta e ultima parte din, ca sa zic asa, puzzle-ul vietii. Sunt o gramada de chestii infinit mai importante decat asta: un credit, un copil, o tampenie….
nostrada, eu am zis altceva.
enerveaza-te inainte de a lua un angajament! nu dupa, cand nu mai are rost, si iti adancesti amarul.
ps: am dacie din 2005.
nu zic ca banii nu sunt importanti, da’ trebuie sa calculezi putin daca merita…
Nu asta e problema, tu zici ca lumea se complace in monotonia unui job chiar daca e bun sau nu, din comoditatea de a nu cauta altul.
E la fel ca cu litoralul romanesc, desi magarii isi bat joc de tine la Mamaia, te duci an de an. de ce? pentru ca te complaci.
eu aveam un job de 3 mil si am plecat la unul de 10 mil
dupa 2 luni mi-am dat demisia si m-am pisat pe banii lui
ptr ca prefer sa iau 0 lei dar sa nu se cace nimeni pe mine
bine, imi pot permite asta, ptr ca am 24 de ani si mai imi dau parintii, dar o sa vina o vreme …
La varsta mea nu imi permit sa nu lucrez intr-un domeniu si la o firma pe care nu o agreez. Nervii si stresul imi nenorocesc performanta si nu are rost sa stau ca prostul doar ca primesc bani. De primit pot primi si din alta parte, poate mai multi pt. un job care imi place.
emi, daca tu la 24 de ani inca iti mai permiti sa traiesti pe banii parintilor, nu stiu ce sa zic, decat ca e destul de trist.
nu zice nimeni sa suporti cacaturi aiurea la un job de doi lei numai ca sa spui ca muncesti, dar nici sa freci duda acasa pana la 30 de ani pe banii alor batrani…
mai e si alta varianta: sa fii in cautari cat timp esti inca la jobul pe care vrei sa-l parasesti. cand gasesti, ai plecat. astfel nu ramai un timp (poate si cateva luni bune) cu ochii in soare si buzunarele goale.
cat despre cei care muncesc (si) din placere, felicitarile mele, imi place sa cred ca (inca) ma numar printre ei..
nu se stie niciodata. poate omul e in cautari. cand a gasit acel job si e sigur de el, se muta si aia e.