Cum o fi să te numeşti ziar premium şi să nu te poţi vinde decât cu o carte sau cu un dvd la pachet? Unde e “premiumul”, în calitatea cărţii?
Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 5$
blog despre feșăn, topoare, mașini și imobiliare
Dar de plagiatorii de idee nu zici nimic?
Cu lozuri „razuiti aici” era mai bine? hi hi hi
Daca ma intrebi pe mine, faza cu cartile e… cred ca ti-ai dat seama ca „spaga lor” e si la carti. Nu cred ca e in crize ziarul.
Ar fi bine de aflat cat costa de produs o carte de tipul celor vandute de ei… si asa vei avea tabloul complet.
Nu mai spun de distributie – care lua 20% cand vroiam eu sa-mi fac revista (se ajungea si la 30%), ziarul + carte asigura distributia aproape gratuita a cartilor (sau oricum, un cost mic tare).
Cum ziceai la alta postare chiar tu, e idee brevetata de nea Nicu. Pe timpuri daca voiam sa iau o „Agatha Christie” , o gaseam la pachet cu „Manualul micului tractorist” sau cu un ” borcan de mustar”. Pretty same thing.
Esti atat de premium incat vii cu o carte…
Si eu am cumparat cartea. Si o sa mai cumpar, daca e ceva ce nu am deja in biblioteca.
Despre ziar…bun de reciclat.
si in strainatate se practica asta.chiar la ziare foarte bine cotate.asadar, n a inventat tactica asta nici adevarul, nici cotidianul, nici jurnalul national.
imi place foarte mult cum sare toata lumea sa arunce cu noroi doar pentru ca asa da bine..sa fim revoltati.
salut
pai e simplu: daca ai avut proasta inspiratie sa faci un ziar in care cica te ocupi de „chestii serioase, dom’le” si n-ai subiecte cu manele si tzitze goale inseamna ca o sa dai faliment in citeva ore, pt ca la o natie de manelisti si de tirfe nu vii tu cu labareli cum ca sistemul sanitar e in kkt, sau ca peste 10 ani nu vor mai exista pensii pt nimeni. insa, inaintea falimentului mai este intotdeauna o sansa: santajul de presa. adica te pui la dispozitia unui stapin (oricare ar fi) si arunci cu kk in dusmani (oricare se gaseste). odata ce-ai prins spilul, incepi sa faci niste bani de la aia care pretuiesc discretia si nu vor sa apara pe prima pagina cu nus’ce potlogarie – inventata sau nu – si sunt dispusi sa cumpere ceva publicitate pentru chestia asta. insa publicitatea e in f de tiraj si cumparatori, asa ca, daca cititorii nu se inghesuie sa-ti citeasca mizeriile ii pacalesti cu niste literatura, cu niste cd-uri, etc – si toata lumea cistiga.
se repeta pasul de la alineatul anterior pina incepe campania electorala, unde iti aduni fortele si scoti de la sertar tot rahatul scarmanat in trecut dar care n-a ajuns totusi in paginile gazetei – si il bagi la vinzare. cum in campanie sunt multi clienti, iti stringi provizii financiare pina la urmatoarele alegeri ca sa ai din ce sa subventionezi cadourile cu care iti vinzi fituica.
daca reusesti toate chestiile astea inseamna ca esti om de presa bai nene.
Cristi, 20%. Vreau si eu numele lor, ca altii imi iau 40%.
Un ziar premiun n-are nicio sansa in Romania, pt ca noi suntem un popor low-end, nu premium. De-asta Cancan, maneaua si OTV-ul „e” pe primul loc.
Eu sunt incantat de ofertele de genul asta. Asa am reusit sa imi completez biblioteca la un pret mai mult decat convenabil. Plus ca unele titluri nu se gasesc asa usor in alta parte.
nu dau banii pe ziare, dar pt 8 lei sau 10 cum era inainte o carte de la ziarul respectiv in format destul de bine legat,. chiar se merita. nu sunt titluri de mare noutate aka dan brown sau coelho, sunt clasici cu cateva dintre operele reprezentative. recunosc le am pe toate, pentru ca nu se simte la buget/saptamana in plus m`am lasat de fumat si banii pe care ii aruncam pe tigari imi cumpar carti. ziarul in schimb este sub orice critica, articole jenante subiective si prost documentate. nu ma intereseaza nr de exemplare vandute de la ziaru ala. chiar imi place formatul colectiei si chiar daca era de la un alt ziar tot le cumparam. cel mai grotesc mi`se pare ideea JN de a copia idea si a scoate cateva titluri la randul lor.Hilar si jenant. in rest pt setea de a citi nu cred ca ar trebui sa existe limite sau bariere. este un schimb cinstit: eu cumpar ieftin ei fac vanzare.
Am cumparat…am citit cartea, am folosit ziarul (la sters geamurile, ca sa nu fie vorbe).
@Garm: când ai intrat ultima oara intr-o librarie! Au si acolo carti chiar la preturi convenabile!
Am fost zilele trecute la Diverta aveau toate cartile din colectia Adevarul (daca nu gresesc). Partea frumoasa este ca pretul unei carti oarecare (pe care am studiat-o acolo) era 59 lei, in timp ce daca iti luai ziarul cred ca era undeva pe la 10-15 lei (nu mai stiu exact). Deci daca esti „colectionar” de carti Adevarul si ai ratat o editie, platesti sanatos :)). Poate veti spune ca nu este mult pentru o carte, si da sunt de acord, dar cand stiu ca o puteam lua la 10 lei nu prea imi vine sa dau de 6 ori mai mult.
@Cristi C : Mi se pare ca nu e vorba despre aceeasi colectie. Daca iti cumperi ziarul, primesti cartea cu coperta verde inchis, la pretul de 11 lei. In schimb, la Diverta se vinde tot o colectie Adevarul, dar sunt carti cu coperta maro, care fac parte dintr-un fel de editie de lux, nu stiu exact. Nu stiu nici eu care e diferenta intre cele doua colectii si de ce unele carti se vand cu 59 RON si celelalte cu 11 RON, ( e prea mare diferenta, totusi), dar nu e vorba despre aceeasi colectie, in speta cea care se vinde la chioscurile de ziare.
Pretul unei carti se face in functie de tiraj . Tirajul se face in functie de cati cumparatori crezi ca o sa ai . Cum Romania e dupa Albania tara in care se citeste cel mai putin in Europa , tirajele in general sunt mici . Astfel si preturile sunt mai mari . Una e sa imparti cheltuielile editoriale la 500 exemplare si alta la 5000 exemplare .
Cartile de la Adevarul sau de la grupul realitatea sunt in general Fictiune , autori clasici , dar in general disparuti de mult si nu mai trebuie platite drepturile de autor . Ca sa nu mai spunem ca practic nu se lucreaza mai deloc pe text , astfel cheltuilile editoriale sunt minime . Ramine doar tiparul . De asta se pot vinde la ziar cu 9-10 lei sau cat mai costa
indiferent ca ziarul vinde cartea sau cartea vinde ziarul, daca macar cativa oameni au (citit) o carte in plus de cand cu acest trend lansat de Cotidianul, eu zic ca e de bine
succes
Si eu zic ca e de bine . Am vazut si in strainatate modalitatea asta ( ziar + DVD , ziar + carte , revista + DVD , revista + carte) , nu e o inventie romaneasca .
Iar daca se mai citeste ceva in tara asta cu atit mai bine . Ii vezi pe multi la Tv cum abia reusesc sa lege 2 cuvinte . Cu educatie facuta numai prin cluburi nu merge
in linii mari e o initiativa buna
important e sa ajunga cartile si la oameni care citesc si nu doar le aranjeaza frumos pe rafturile bibliotecii
@Ecologie Umana: nu, nu au preturi accesibile. cel putin nu titlurile sau calitatea la care le gasesti in jurnalul, cotidianu, adevarul, zf, etc. Datorita lor am reusit sa imi cumpar niste titluri care ma intreresau si pe care chiar le-am citit sau recitit cu placere.
Pai sunt premium pentru ca au calitatea printului buna, pentru ca au articole de presa bune (si nu sariti repede cu gura ca daca ati fi mai buni ca ei ati fi in locul lor), pentru ca vand cel mai bine, dupa ziarele de scandal. cotidianu, jurnalu si adevarul sunt ziarele pe care le citesc aproape zilnic si consider ca ma informeaza destul de bine.
De Gaulle, cele „cu maro” sunt editii integrale ale unor autori (Vintila Corbul de exemplu). Asta este diferenta de baza.
Ecologie Umana, librariile au carti, unele chiar au preturi convenabile,dar daca doresti spre exemplu sa achizitionezi din titlurile aparute la Cotidianul le gasesti la preturi duble-triple.
Visam la Boris Vian de la editura Univers si nu ma lasa inima sa dau 20 de lei. Iaca-ta ca a aparut cu 6 lei dincolo. Desigur, exista si titluri mai putin inspirate…
Dintr-o anume forma de conformism, poate, nu va pot da un forward la mesajele pe care le-am primit acum un an de la o companie italiana care detine si o tipografie. Propuneau Jurnalului National o colectie de carti cu coperti de vinilin verzi. Veneau cu 100 de titluri din literatura universala, noi urmand sa scoatem cateva dintre ele pentru a introduce titluri locale.
Jurnalul a declinat oferta (inclusiv oferta de pret, inclusiv business planul) dintr-un motiv foarte simplu: Jurnalul National trebuia sa faca un proiect despre literatura romana (nu universala, nu Coliba Unchiului Tom si in nici un caz Cartile Junglei).
Ca sa lamurim lucrurile:
– Primul mail pe aceasta tema in am in Inbox cu datele astea: „Friday, March 09, 2007 6:11 PM”. De la reprezentantul lor in Romania.
– „Copia di Business Plan – Romania (aggiornato 28-05-07)” este atasamentul unui mail din „Ma 21.08.2007 16:53” – de pe adresa unui distins domn italian.
– Pe 21.06.2007 primeam si lista primelor 46 de titluri propuse.
Intreg anul 2008 am cautat (intreaga echipa) solutii si variante pentru aceasta colectie care s-a concretizat acum in Biblioteca pentru Toti. A durat mai bine de un an. Insa rezultatul ne arata ca nu am muncit de pomana. Colectia Biblioteca pentru Toti arata bine, titlurile sunt cu grija alese, fiecare carte are si un aparat critic (pe care italienii cu cartile in vinilin verde ne sfatuiau sa nu-l punem, ca genereaza costuri si nu are sens oricum).
De ceva vreme asist la un val de acuzatii pe tema: „Jurnalul a copiat proiectul Adevarul”. Pentru ca am muncit (si chiar mult) la acest proiect, ma simt indreptatit ca, in nume personal, sa comunic aceste informatii. Probabil ca fiecare dintre voi a simtit mai devreme sau mai tarziu nevoia de a-si apara propriul proiect.
Asa ca o sa va spun clar ca Jurnalul NU a copiat nici un proiect.
Jurnalul a refuzat proiectul pe care ulterior (oct sau nov 2008) Adevarul l-a pus pe piata.
Jurnalul a incercat sa faca un proiect cultural ROMANESC 100%.
Jurnalul a cautat variantele cele mai bune astfel incat sa ofere romanilor acces facil la propria cultura.
Jurnalul nu-si permite sa vanda sub costuri, asa ca pretul de 10,9 lei va ramane neschimbat, pentru ca la Jurnalul nu vin bani de nicaieri. deci trebuie sa ne acoperim costurile.
Jurnalul nu face acuzatii nefondate.
Jurnalul a refuzat sa intre oficial in polemica aceasta a copierii proiectelor (aceasta lamurire o fac in nume personal).
Jurnalul nu are o politica de forta in relatia cu competitorii directi sau indirecti (prin urmare nu vom pune gaz pe foc in scandalurile de copywrite in care este implicat Adevarul – le lasam libertatea de a-si rezolva singuri problemele).
Jurnalul nu a ales calea cea mai facila de a avea un proiect – am ales sa lucram aproape un an pana cand proiectul Biblioteca pentru Toti a fost slefuit asa cum ne-am dorit noi si cum si-au dorit si cititorii nostri.
Puteti scrie ce va trece prin cap, dar nu mai scrieti tampenia asta cu copiatul.
Imaginati-va ca am fost in posesia informatiei ca aceasta colectie (vinilin verde, autori straini) va iesi pe piata, cu destul timp inainte ca aceasta sa se si intample.
Am fi putut da un comunicat ca „Jurnalul National scoate o colectie de carte de literatura universala”? Da. Am fi putut-o face. Am fi avut chiar si primele 46 de titluri (da, incepand cu Victor Hugo) pe care sa le comunicam. Am fi putut-o face chiar daca stiam ca noi nu o vom scoate. Si ne-am fi creat o pozitie din care puteam acuza pe oricine ca ne-a copiat.
Dar avem decenta. Nu numai ca nu am facut-o, dar nici macar nu ne-am straduit sa ostoim setea de informatii din piata facand publice (chiar si neoficial) lista de titluri. Nu am facut-o din acelasi motiv. Avem decenta.
Si tocmai aceasta decenta ne-a impiedicat, ca organizatie, sa raspundem atacurilor si acuzatiilor.
Ca persoana fizica, insa, imi permit sa nu am aceeasi pozitie.
Motiv pentru care am formulat acest raspuns – destul de lung, dar sper lamuritor.
Logic ar fi fost acum sa contra-atac pe alte subiecte din zona „proiecte copiate”. Nu o fac, insa, din acelasi motiv. Decenta.
Pe care o doresc tuturor.