Si mi-am adus aminte de chestii amuzante.
In 98, inainte de concertul Page/Plant, ma duc la Muzica. Buna ziua, caut albumele astea 4. Ah, pai nu avem nimic de trupa asta. Pai da, dar concerteaza in curand. NU avem. Ma duc la Eminescu, aveau acolo in subsol un magazin de muzica. N-avem! Sigur? Ca vad acolo doua! Ah, e posibil. Erau pe raft 3 dintre albume. Am platit 4,3 lei per bucata.
Prin 99, tot la muzica. Mehehe, “Electric Ladyland”, in original, cu booklet! 100 si ceva de lei. Doamna, mi-l pastrati? Va rog mult, revin intr-o ora cu banii. Da, sigur, uitati, vi-l pun deoparte. M-am intors intr-o ora si il vandusera.
Tot ‘99, Sinaia. La un chioşc de ziare vad in vitrina “Bold as Love”. Brr. 38 de lei! Cu booklet cu versuri! Am ascultat caseta aia pana i s-au tocit rotiţele. Normal, le-am inlocuit cu unele noi.
Foarte tare … ))
Tin minte si eu casetele … era faine de tot…
Atunci mp3 free-uri nu gaseai , tot se cumpara , artistii faceau bani buni pe baza casetelor…
Craciun fericit alaturi de cei dragi!
asa, si?
https://youtube.com/watch?v=kBBiuhP-YaM&feature=player_embedded
2009. Incerc sa CUMPAR de pe internet cateva mp3uri ale unui artist care nu e comercializat in Romania in magazinele de specialitate. Si da-i cu chinul: amazon, itunes, snocap si alte cateva. Dupa vreo 2 ore, desi am Paypal valabil, injur un pic, ma las pagubas pentru ca e imposibil sa cumpar muzica legal de afara – si le multumesc alora care au inventat DC++, mininova sau pirate bay.
craciun fericit zoso.
@Bogdan Epureanu: aşa-i că şi tu ai mp3uri ?
@cata. Daca n-ai incercat, pe viitor uita-te si la emusic.com sau la 7digital.com poate gasesti ce te intereseaza.
Asta cu casetele si cd-urile originale ma duce cu gandul la cartile tiparite pe hartie. Da, sunt pe moarte, o sa avem numa’ e-ink sau pdf-uri. Dar sentimentul ala cand stai si te uiti la biblioteca, o admiri, alegi o carte si te pui in fotoiul langa lampa… eu am si acum colectia de casete, cred ca 500+.
4,3 lei…adica 43.000?
100 lei…adica 1.000.000?
stiu ca in 99 erau cd-uri la taraba cu 50.000
@morbo: da, dar ala era original! si avea si broşură. plus, double CD!
Pana prin ’98 cred nu mai stiu, cand s-a introdus timbrul obligatoriu pe casete si cd-uri, gaseai casete contrafacute si ieftine atat cu ultimele albume cat si cu selectii de selectii. Eram fan Roxette in liceu, bineinteles facusem rost cam de toate albumele lor dar casetele nu erau originale ca nu se gaseau prea pe la noi, mai ales in orasele mici. Prin ’96 mi-a luat un prieten din Budapesta albumul lor compilatie „Don’t bore us – get tot the chorus” … eram atat de fericit si caseta aia a mers 99% zilnic in cas’ cel putin un an jumate. Era calitate si daca as mai pune-o si azi intr-un casetofon s-ar auzi ok+ca aveam versuri, timbru pe ea, vorba aia, cu acte-n regula. Am lipit scrisul de pe caseta cu scoci ca s-ar fi dus demult si tot cu scoci am intarit marginile copertilor cu texte care era gros. A fost prima mea caseta originala. Mi se parea ca am ceva rar, tineam la caseta aia cu sfintenie, era o senzatie, o chestie pe care oricat as incerca s-o descriu, daca n-ai trait in generatia casetelor nu o vei simti. Iar azi … da-i tata cu mp3-ul de pe torente sau de unde apuci de prin internetul asta. Ma opresc aici cu coment-ul ca risc sa intru intr-un alt subiect legat de rasplata artistului [copyright-ul] din care nu mai ies nici la anu’. Sarbatori frumoase Vali P. !