În viaţă e bine să ai de unde alege.
E bine să ai mai multe opţiuni.
E bine să îţi gândeşti şi să îţi calculezi paşii dinainte de a-i face.
Verifici probabilităţi. Faci scenarii. Întorci problema pe toate părţile…
Dar dacă chestia asta nu îmi iese, ce mă fac? Am o strategie să cad în picioare?
Dar dacă mâine mă dă afară de la serviciu, am economii care să îmi permită să îmi caut ceva?
Am lăsat în destule părţi loc de „bună ziua”?
Sunt uimit de tot felul de oameni care merg pe burtă sau se aruncă în cap, care fac cele mai ilogice lucruri posibile şi apoi bâzâie că viaţa e grea. Eu sunt sătul de oameni care nu gândesc. Sunt sătul de oameni care nu au un plan măcar pe termen mediu, care vor să fie toata viata secretare, redactori, pălmaşi.
Trăim vremuri interesante…
?tii bine c? ?ine de mentalitate. Majoritatea rom?nilor sunt ?nc? prea brain-washed de comunism ?i inclusiv tinerii a?teapt? s? li se dea – de la stat, de la un lider maximo – de undeva de sus… orice, doar sa nu fac? singuri.
mda, iti dau dreptate aici… vorba ceea, cati dintre voi pot sa raspunda clar la intrebarea unde te vezi peste 5 ani?
de ce e aiurea sa fii redactor?
zoso, ce ai omule?
intalnirea cu mine te-a pus pe ganduri?
acum serios, vad ca ai talent sa scrii pe dezvoltare personala si profesionala. ar trebui sa repeti figura mai des
Bun post, lucruri reale. Z a zis foarte bine si apropos de asta ma amuza chestia aia cu panourile acelea de la TNB pe care scriau unii ce vor . Unul avea o chestie telenovelitica de genul ca vrea ca politicienii sa faca treburile cu sufletul. Ma gandeam sa ma duc sa scriu :
1) sa ne dati case
2) sa ne dati servicii
3) sa ne dati butelii
Acest impersonal „sa ne dea” este mantra cea mai iubita de romani.
Da, la planificare suntem varza cu carne. Daca ne-au luat si bulgarii la turism, printr-o strategie eficienta ce sa mai zici. Ca au o tara de 3 lei pe langa a noastra. Ma gandesc numai Sfinxul daca ar fi speculat bine cati bani ar aduce la buget. Cateva povesti cu daci si mistere, si comori and stuff, pe Discovery si am fi boieri. Dar e o investitie la inceput pe care nu ar intelege-o astia din minister.
Da, nu pot sa-i suport pe aia care intra pe pile. Eu stiu cum e sa muncesti ca sa ai un servici
Ce s-a intamplat Zoso ?
Spui ?
mentalitatea se va schimba incet cand cei in cauza vor observa ca parintii nu le pot da bani vesnic, ca nimeni nu va tine un angajat mediocru pe ochi frumosi si ca daca stau toata ziua cu un deget in nas nu realizeaza nimic.
off-topic: I’d like to bitch about faptul ca, daca pui quotes, textul de sub quotes se vede trunchiat. Adica nu se vad primele litere de pe rand.
iar on-topic: la noi notiunea de cariera e ceva abstract. ori aberatii americanesti in revistele pentru femei, ori dezinteres total si o atitudine gen „noroc ca m-a bagat nasu’ la servici la el”. Celor mai multi nu le pasa de notiunea de dezvoltare personala, de implinire prin ceea ce faci, asa ca ce sa mai vorbim de planuri de viitor?
da, evident, asa e. Dintr-un singur loc am plecat urit, de la o revista unde am lucrat 2 luni, si nu m-am certat cu baietii, cu care m-am inteles ok, ci cu patronul. dar merita….atunci nu mi-am calculat nici un risc, a fost singura data. a contat libertatea.
Da dar despre medici ce credeti? Vorbesc aici de medicii rezidenti care au 600 Ron salariul dupa ce invata 8 ani. Asta e normal? Stiu ca nu prea sunt on topic dar ma enerveaza salariul ala de kkt
strategia fara tactica este calea cea mai inceata catre victorie. tactica fara strategie este galagia dinaintea infrangerii.
Oameni bune nu e vorba de ceva personal. Ce tot puneti intrebari ! Eu cred ca e vorba doar de o observatie, pe care stia clar ca daca o va lasa nedescrisa va crea intrebari si comentarii !
Andrei…
La teorie suntem asi doar ca practica ne omoara
, cam asa e cu toti care dau cu mucii in fasole de fiecare data cand au ocazia , zici ca-s facuti pentru a face lucruri complet idioate si aiurea.
thetudor, zoso este f reticent se pare
nu zice nimic.
hmm…. sa speram ca e ok
In privinta unui aspect („Am o strategie s? cad ?n picioare?”) iti dau dreptate, intotdeauna e bine sa ai un plan B.
Riscurile se calculeaza inainte de a pleca de undeva. Asta daca nu comiti, Doamne fereste, cine stie ce greseala majora si esti concediat pe nepusa masa.
Buna,
Urmaresc blogul de ceva timp, dar nu am simtit nevoia pana acum sa imi spun opinia. Ar fi bine sa avem intotdeauna mai multe optiuni. Chestia e ca din diverse motive (constrangeri financiare, imprejurari nu tocmai fericite, etc) nu toti si nu in orice moment avem asa ceva. Dar ce ne facem cand e greu sa incepem ceva? adica stiu unde vreau sa ajung, am facut pasii necesari ce tin de mine (educatie, stagii mers la interviuri, etc) si mi s-a dat cu tifla – practic mi s-a spus ca fie sunt supracalificata (pai ce, se poate si asta?!!) si (intr-o singura situatie) ca personalitatea mea nu e compatibila cu pozitia; asa ca am ajuns sa ma intreb la modul cel mai serios cum au reusit cei ce sunt astazi redactori, in PR, secretare, etc. nu e important sa ai doar o tinta (desi preferabil si sa fie si cat mai ‘high’) ci si sa reusesti sa faci primul pas… restul sunt part ‘of the journey’ si intra la cap experiente, bune sau mai putin bune. Fata de celelalte postari acesta m-a surprins prin lipsa de sarcasm… sa inteleg ca urmeaza o a doua parte in care iti iei revansa?
Intrebarea la mine ar fi, unde ma aflu dupa cinci ani? pai departe de casa sigur, desi regret mult ca sunt departe dar aici macar traiesc ceva mai bine si pot sa mai ridic capul si sa mai aleg, bineinteles atunci cand am de unde, imi place modul asta de a vedea lucrurile, dar cred ca noi romanii pricajiti de felul nostru inca mai trecem printr-o perioada de tranzitie dar nu numai economica ci efectiv culturala. Cred ca ar trebui sa scapam de multe vicii de tipul manele, posturi de radio sau tv care mutileaza infricosator imaginea reala a tineretului nostru; ar mai trebui ca cei ce tin fraiele culturii si ale puterii sa investeasca mai mult in tinerii deja pe cale de disparitie, ca de nu vom avea parte pe viitor numai de ceea ce vedem acum in imprejurul nostru si sincer ca nu e de bine!
Punct, sustii cu limbaj de lemn politica si mentalitatea impotriva careia face lobby (sau se plange) domnu’ Zoso. E amuzant…
Sa ne dea ministeru’, dom’ne, ca noi nu putem, nu? Mai citeste si tu frazeologie, ca pierzi randul la un moment dat!
Revenind, pot spune ca daca nu esti crescut in spiritul asta, e foarte greu sa *iti doresti sa fii* si *sa fii propriu-zis* independent 100%. Si ce parinte mediocru isi invata copilul etica, valori morale, nevoia de ascensiune in propria persoana si apoi in societate, nevoia de progres permanent, in loc sa-l invete cum sa se fofileze mai bine prin institutiile de invatamant, cu rezultate maxime la efort minim sau inexistent, sa fure si sa faca in asa fel incat sa-i fie doar lui bine cu orice pret, fiindca „lumea e rea”?
Unii isi gasesc echilibrul intai inauntru, altii se linistesc incepand cu ajutorul exteriorului, cert e ca planurile de viitor si de cariera sunt dovezi ale linistii caracteristice maturizarii, proces intalnit din ce in ce mai rar printre cei de varsta noastra si nu numai, datorita reminiscentelor unui regim, unei ideologii si unor conversii de valori pervertite de superficialitatea libertatii prost intelese.
Smilla, e vorba de atitudine. De plafonare. De „las’ ca merge asa”. De faptul ca suntem o tara de limitati, complexati, milogi, lenesi si batuti in cap.
Ca om care n-are un plan foarte clar pe termen lung, sunt de acord cu zoso ref la exit strategy [scrisesem „exist strategy”, merge si asa nu? :)], dar nu ii condamn pe cei care se multumesc sa ramana toata viata secretare/redactori etc. Atat timp cat sunt multumiti cu munca lor si in timp ajung sa fie foarte buni la asta, nu vad de ce ar cauta cu orice chip sa promoveze, sa ajunga manageri incompetenti sau patroni fara vocatie. Sau poate nu inteleg eu, nefiind carierista de felul meu.
Cuvintele tale de „aur” nu ma induioseaza, dar daca tu esti asa de puternic ,atunci fa tu pentru toti, ca sa te simti „intradevar” realizat. Ai un mod de afirmare foarte prost si direct, ceva de genul lemn pe care il mentionezi chiar tu. Ok, sunt incult asa este mai bine? te simti mai mare? Imi pare bine, nu ma astept sa intelegi tu ce vreau eu sa spun, am ideile mele si nu le imprumut de la nimeni dragule si te rog sa te mai controlezi, ca nu ma cunosti la fel cum nu te cunosc.
eu zic ca data viitoare sa vorbiti clar, pe exemple, lucruri pe care sa pun mana si sa zic „da, frate, ai dreptate!”. ce sa inteleg din faptul ca ti s-a nazarit ca romanii nu fac si nu dreg si te-ai saturat tu de ei. zi care e problema clar, dar mai ales ofera solutii.
iar asta cu brain-washed romanians dupa comunism nu zic ca nu e adevarata, dar e un subiect greoi; nu vreti sa intre in discutie pentru ca nu are rost sa vorbiti din carti, din auzite sau din stat la coada de doua ori cu mama de mana.
Cati dintre noi am fost invatzatzi de parintzi / shcoala / altzii semnificativi sa ne planificam viatza? Sa vina mama / tata / mata / tactu si sa zica: uite, fata / baiete, viatza e asha shi pe dincolo?
It certainly didn’t happen to me. Ca barca pe valuri.Mi-a luat ceva timp (si prilejuri / trenuri ratate) sa invatz chestia asta the hard way.
Shi nici acum nu poci caci ca sa spun ca imi iese tot timpul. Dovada? I’m bloody wasting my time having good e-times… (courtesy of Eric Burdon and the Zosonimals)