Primul l-am mai spus, este unde loc de muncă pentru prea mulți țuțeri de partid și o reformă reală ar însemna să fie dați afară, și normal că nu vor.
Dar al doilea este acesta: individualismul. Fiecare părinte tratează problema învățământului românesc prin prisma modului în care îi afectează doar copilul lui. Nu există altceva. Îi bate profesoara pe toți din clasă, mai puțin pe al lui? Nici o problemă. A înjurat un coleg alt coleg, dar nu pe al lui? Hai domne, sunt niște copii, se joacă.
Și tot așa. De asta părinții nu se unesc pentru a protesta și a cere schimbări. Că nu le pasă de nimic altceva decât de copilul lor.
Și ăsta este efectul tranziției, când toți a trebuit să tragem pentru noi, fără să ne uităm în jur și fără să ne pese pe ce cadavre călcăm. Mie să îmi fie bine. Copilului meu. Și tot așa.
Și scopul nu este schimbarea sistemului prost, ci fentarea sau trecerea prin sistem.
Problema este ca avem o viata si asta ne ocupa tot timpul.
Cand am intrat la universitate mi s-a sous ca lucrurile se vor schimba, ca suntem norocosi, intram in NATO si UE.
Dupa 6 ani de timp pierdut mi-am dat seama rapid ca e teapa, deci m-am reorientat.
Peste 50% din colegii de an lucreaza acum afara, macar asta s-a schimbat.
E inca usor sa pleci.
Nu poti reforma sistemul cate putin, ca iti trebuie vieti.
Sistemul trebuie recladit de la zero, cu o programa buna de afara, dar pentru asta trebuie sa ai oameni pregatiti, baza materiala si sa intelegi ca starea actuala e jalnica.
Sa accepti ca sistemul e profund gresit si prost.
Toate astea sunt imposibile.
Fa tu invatamant de calitate cu 30+ elevi in clasa si 2-3 schimburi.
In 2004 eram tanar, proaspat insurat si cu ganduri de plecare din tara. PSD era mare jupan peste tara, coruptia era cat cuprinde (ma rog, asa ni se parea noua, caci era o nimica toata fata de ce este acuma).
A venit toamna, Nastase a pierdut alegerile, Baselu a scos PSD de la guvernare si noi, in naivitatea specifica varstei, ne-am zis: gata, totul se va schimba in bine, o luam si noi pe drumul cel bun.
Dupa 20 de ani … hm, ce sa zic … este, in general, mai bine. Dar a trecut viata pe langa noi, caci unele lucruri se schimba in cateva generatii.
„Sistemul” suntem noi. Este fix vointa noastra.
Incetati cu fatalismele, astea sunt doar scuze comode.
Zi mai bine ca n-ai chef sa iesi din zona de confort. Si ca ti se rupe de alalalt.
Si daca incerci sa vii cu o parere, ceilalti parinti fie tac, fie au un discurs de tip „sa nu deranjam”.
Cat despre elevi, stiu ei mai bine ce note merita (la fel si parintii lor). Nu le trebuie lor profesori, ei invata de pe Net, eventual s-au nascut direct invatati, cand au iesit din ghioace.
Asa ca profesorii fac abuz, sunt nepregatiti si nu le pasa pentru ca nu exista consecinte, totul se „aranjeaza”, ca doar oameni suntem. Singur nu se poate sa reformezi sistemul – eu am incercat de cate ori am avut ocazia si m-am lamurit ca pur si simplu oamenii nu vor si le e bine asa. Dau din clanta dar de fapt sunt multumiti. Asa ca fiecare incearca sa nu pice pe el magareatza.
Avem ceea ce toleram. Sa ne uitam cine este Ministrul Invatamantului, cine este seful Uniunii Scriitorilor etc.
Unii dintre noi traim mai bine in Ro decat daca am fi in vest, de-aia (inca) nu ne carabanim. Plus ca in vest incep sa apara „aberatii”/”anomalii”/”lebede negre” sociale.
Bagam un mic, o bere si-un meci la TV si viata e frumoasa. Deci a se slabi cu „sistemul”, PSDNL e de vina etc.
Comentariu ascuns de spiriduși!
[Click aici]
Subiectul nu era despre comunism și despre cartea „meh”. Subiectul era despre creativitate, inventivitate, limba română, vocabular și despre a vedea dacă oamenii sunt analfabeți funcțional sau nu
Da, toate examenele din lumea asta numai asta urmaresc – sa cearna analfabetii functional!
@andrei Daca tu imi arati o singur cuvant din cartea aia legat de comunism (hai, accept si o aluzie) eu mananc toate exemplarele din Ciresarii pe care le am in casa.
Alfel cartea foarte misto, coerenta, personaje fain construite.
Chirita e un autor de policeuri misto, vezi seria „alba” – si Ciresarii vol 2/3/4 in care se simte mana maestrului. Sunt destui pustani care la 16 17 18 ani (liceu) pleaca bine mersi in vacante de 4 5 zile fara parinti dupa ei (munte, mare – dar local – pentru ca nu pot iesi din tara).
In ceea ce priveste subiectul puteau primi si sfanta scriptura si orice copil cu un pic de minte putea raspunde la majoritatea intrebarile aferente.
Parere de doi lei. Ar trebui sa-ti tii gura, spui prostii.
„Hawk Tuah”
Oare e o masura a idioteniei faptul ca tot internetul a copiat fraza asta timpita ?
Scade iq-ul global cite o unitate pe zi ?
@Krompus, am citit pe undeva că ăla din peșteră, pe care îl ajuta vânătorul și pe care îl găsesc ăștia mici și îl dau în gât in primul volum, ar fi fost partizan.
Cum sunt destul de tolomacă și, ocazional, opacă la subtilități și subînțelesuri, nu m-am prins niciodată, deși am recitit cartea de nenumărate ori.
@Me nope, dar internetul e plin de indivizi care-ar vrea și ei să aibă o tipă care să le „spit on that thang”. Restul e amuzament cretin, lucru care se găsește din belșug pe internet de zeci de ani.
Despre pentalogia Cireșarii ce să zic ? Mi-a plăcut la vremea ei. Dar nu cred că au răbdare copii de azi să citească 5 volume de proză. Și nici societatea nu-i încurajează.
Totul e concentrat pe viteză, și cum să eviți burnout-ul, că altfel îți ia pâinea ăla care plătește $20 pe lună la OpenAI. Și lui îi ia pâinea cel care plătește încă $20 pe lună la Anthropic AI.
Nici modelele proaste nu mai sunt ce-au fost odată. Inculții parveniți de pe vremuri voiau măcar la nivel diletant, să mimeze aura unui om educat.
Acum e pe val „dumb is cool”, cum n-a fost nici în anii 2000. Societatea migrează de la „knowledge economy” la „attention economy”.
E cam mult sa ceri parintilor sa isi sacrifice copilul ca sa schimbi sistemul. Educatia se face la timpul ei, e greu sa recuperezi mai tarziu. Parintii dezinteresati se asteapta sa se schimbe sistemul, cineva sa protesteze, oricine. Alti parinti stiu ca sistemul nu se poate schimba tot dintr-odată, se schimba cu cate o scoala mai rasarita, pe urma doua. Si cauta sa isi dea copilul la scoala mai buna pentru ca pana se schimba scoala de langa casa, fi-tu are deja 16 ani si baga la pacanele in coltul străzii.
Am fost la toate protrstele din ultimii ani, mi-am luat si gaze pe 10 august, dar aici trag linie. O sa urmez interesul copilului, nu ma voi lupta cu sistemul decat pentru copilul meu. Daca dau de profesori incapabili si spagari, o sa il mut instant.
Vai saracii parinti. Cum zicea o comentatoare deunazi, „am varsat o lacrima”. Sa se schimbe, primesc, dar sa nu se modifice nimic – adica sa nu inceapa cu mine.
Ar tb. sa ma mut la Berlin, dar nici Berlinul nu mai e ce a fost.
parintii delasatori creaza monstri si sustin sistemul asta imputit. Caz concret, directoare figuranta care muta invatatori si aduce altii fara concurs dupa cum o duce pe ea mintea si conturile cel mai probabil. Sotia gaseste lege care o leaga de maini si nu poate face ce vrea, e nevoie doar de 50% + 1 parinte sa semneze, face ea toate procedurile, din 20 copii, 11 au zis ca sunt de acord, 7 au venit sa semneze (atat aveau de facut), a picat faza. Iti cam bagi picioarele in ea de scoala si in parintii care sunt buni de gura doar cand e de dat cadouri profesorilor, directoarei si secretarei.
desprte ce lege e vb?
Ce frumos fac ei sluj pe listele de WhatsApp. „multumim”, „si noi!” etc. Sila.
A mutat învățătoarea la final de cls 1 sa ia alta clasa și copiii sa înceapă cu altă învățătoare adusa fără concurs. Este o lege care spune ca dacă 50%+ 1 semneaza pt păstrarea cadrului didactic fiindca e benefic copiilor, atunci nu se poate muta doar fiindcă vrea conducerea scolii
Deci ce zici tu aici ca Romania este asa cum suntem noi, nici mai mult, nici mai putin. Faptul ca o minoritate e nemultumita si incearca sa schimbe nu schimba de fapt nimic cata vreme exista o majoritate care, desi este nemultumita, fie nu face nimic, fie face fix contra.
… individualismul …
Cand e my ass on the line n-o sa ma apuc sa fac gura ca automat ajunge copilul maltratat de sistem.
Cand am terminat cu sistemul si-a scapat copilul, ce rost are sa fac gura? Am si eu suficiente probleme. N-are rost sa ma bat cu morile de vant.
Daca esti din sistem e f simplu:
– te conformezi si capati o viata lejera fara scandal
– nu te conformezi si-atunci cand se termina anul te zboara. Ce rost are sa se lege la cap cu tine cand vine altul probabil cu creierul mai flat si fara sa faca gura?
Nu stiu cum iesim din treaba asta!
In ciclul primar, eram 3 parinti care faceam gura. Nu scandal aiurea, pur si simplu obiectat la chestii care nu erau in regula – de unele s-a tinut cont, de altele nu. Pe la diverse petreceri ale copiilor mai erau si altii care comentau, dar la sedintele cu invatatoarea taceau malc.
Era scoala privata si am considerat ca e normal sa spunem ce ne deranjeaza, mai ales ca era pe banii nostri.
La terminarea clasei a IV-a s-a dat un fel de testare copiilor, in urma careia cativa copii nu „au luat testul” si au fost invitati sa isi caute alta scoala. Puteti ghici si singuri care copii nu au luat testul.
La gimnaziu ne-am invatat minte
@florin -> pai cred ca v-au facut un bine
„Sistemul” are grija sa te niveleze.
Comunismul traieste in scoli, ministere si spitale.
Si latent in fiecare dintre noi. Fiecare este scrupulos doar atunci cand ii convine.
Comentariu ascuns de spiriduși!
[Click aici]
Pai la justiție sunt bani si nu puțini si după termina activitatea. Acolo chiar am pretenții, dar sunt prea multe contraexemple. Spre educație unde se poate da vina pe salariile mici.
Nu e vorna doar de salarii.
Numarul de institutii este prea mic, aglomeratie in clase, materie multa (sa sustina catedra profesorilor), lipsa flexibilitate (posturile sunt le viata) etc
Poti face 2000 eur net maine salariile profesorilor si nu se intampla nimic.
Cine isi permite, trimite copiii sa studieze pe programa externa si accesota ca nu vor fi olimpici.
Cine nu isi permite, se amageste cu “performantele” catorva olimpici, care nu au nikic de a face cu scoala clasica romaneasca sau cu soarta elevului ordinar.
„Imi zicea candva un judecator si se aplica si la invatamant: Cat platesti, atata ai.”
Ciudat, pentru domnu’ judecator ne permitem salarii, pensii si varste de pensionare de plang judecatorii din Germania de ciuda. Si inca nu cred ca am ajuns buricu’ universului in materie de justitie, ba chiar din contra.
Trebuie doua chestii: bani si control. Sa verifici mereu rezultatele, ca sa stii daca merita investitia si cum aloci resursele mai departe. In invatamant, rezultatele sunt destul de usor de masurat: evaluari nationale (pe 5 materii de baza, conform profilului) la inceput si final de an pentru orice elev din Romania, incepand cu clasa a IV-a si pana in a XII-a.
Sistemul de invatamant trebuie schimbat via sistemul politic, nu direct de parinti.
Daca te apuci tu parinte sa te lupti direct cu sistemul, copilul tau va fi victima colaterala.
Parțial color. De exemplu, cât am fost la grădi și în generală până la 5-8 comitetele de părinți au funcționat eficient pentru grupă/clasă (desigur a contat și faptul că undeva la 50-60% eram vecini, grădinița fiind „peste drum” și școala fix în fața blocului). La 5-8 s-a spart „gașca” din cauza dirigintei care și-a băgat picioarele, spre deosebire de educatoare și învățătoare care erau super. Sigur, nu aveam vreo influență asupra „sistemului”, dar grupul nostru a funcționat cum se zice la corporație, ca o echipă.
Altfel, nu ai cum să lupți împotriva sistemului, ci doar să te adaptezi și să-ți faci o strategie proprie. Noi am avut de la bun început un traseu definit, știam ce vrem, nu am pus presiune aiurea pe copil. Problema reală este că 90% dintre părinți nu au nici o idee, nici de copil, nici de școală, nici măcar chestii elementare de genul, ce-i place, la ce se simte bine…
Sunt copii care au programe mai încărcate decât workaholicii – 6 ore școală, 3 ore teme, 3 ore meditații, 2 ore sport (hahaha sau nu). Nu-i de mirare că jumătate sunt în depresie și nu mai vezi licean fără minim 3-4 doze de băuturi energizante pe zi, nu zic de mai mult.
Școala era de rahat și pe vremea noastră, dar parcă le luam mai lejer, fiindcă părinții își vedeau de treburile lor și ne lăsau de capul nostru. Evident, nu se făcea carte (era și greu, că un trimestru culegeai cartofi, porumb, bumbac, struguri, de învățat învăța cine putea și-l ducea capul.
Mda, ieri am aflat ceva extrem de deprimant, absolventii unui liceu de top 10 pe tara au avut la banchet concert cu Alex Velea. Platit de ei de parinti de matusi de cineva a dat banii.
Pai ce vrei sa faca si acei copii daca babasha a devenit prea scump de cand cu coldplay? Altfel continuam sa ne mintim ca topul din trending nu e relevant, nu?
Nu va mai deprimati din toate tampeniile lol, auzi, EXTREM de deprimant, am facut liceul in generatia 2009 – 2013, Bucuresti, la toate Colegiile Nationale, Liceele Teoretice decente, Liceele private, tot ce vreti voi, in perioada aia, la banchet si la absolviri, erau invitati urmatorii : Velea, Connect-R, Puya, Guess Who, Grasu XXL, Andra, Smiley. Atat.
cine p|m sa vina, Vivaldi !? E doar o noapte de betie si caterinca intre colegi, indiferent de liceu si de renumele lui
ioji sebastian bach nu era disponibil?
Si ce e deprimant la asta? Spune-mi cum tu generatia ta asculta numai Ysaye si Satie la banchet. Terminati cu aerele astea de superioritate.
@Vali
Nici măcar unul dintre cei 20 de copii ai lui nu erau disponibili.
@ion. e deprimant sa asculti cacat. eu n-am fost la banchet fiindca se asculta cacat. daca tu asculti cacat, treaba ta. nu e necesar vivaldi, doar nu cacat. nici macar angela similea nu e cacat. sa nu inghiti cacat nu e superioritate. nu tre sa zic ce ascult, doar mentionez ca nu e cacat.
PS: imi cer scuze daca sunt acid la mai putin de 50 comentarii, dar nu mananc cacat.
97′ N&D, talisman, hiq (colegi de generatie), Fiecare generatie cu ai lor
Si daca s-ar aduna ce crezi ca ar face ? Problema este simpla. Nu sunt toti facuti pt liceu. Multi copii sunt pt scoli profesionale si tragem de ei ca de pula saracului sa nu ajunga muncitor.
Era unul prin comentarii acum două săptămâni cum pentru el contează daca învățătorul îi pune copilul să tragă linie pe pagină înainte să se apuce să scrie.
Acesta e nivelul.
Daca lucrarile alea ajung intr-un dosar, ca mai trebuie sa fie citite si de altcineva, e cam important.
@Hash, true!
Eram în clasa a xii-a când m-am apucat să scriu o lucrare pt școală fără să las lățimea aia decentă în stânga. Doar alineat.
Scrisesem deja câteva pagini când mi-a atras taică-meu atenția. S-a milostivit de mine să nu mai rescriu (de mână, nu aveam computer personal atunci) și mi-a sugerat să bag fiecare foaie intr-o husă/folie protectoare/chiloțel d-ala de plastic (să mor dacă știu cum se numesc oficial) și apoi într-un dosar de plastic.
Ține, oare ține lasă de atunci o bandă sănătoasă în stânga paginii și nu scrie până în margine nici când scrie pe verso?!
Ca parinte implicat in 2 sisteme de invatamant diferite, pot spune ca ai ceva dreptate cand spui ca individualismul e o boala a parintilor, cel putin in societatea romaneasca. Insa cred ca e mai mult de atat …
Chestia asta e incurajata in mod direct in sistemul scolar prin sistemul competitional – care, la final, promoveaza individualismul.
Copii care termina un astfel de sistem vor fi si ei impinsi sa se comporte fix la fel. Vor fi parinti, vor fi profesori, vor duce valorile invatate mai departe. Cumulat cu faptul ca cei care administreaza sistemul sunt corupti si se bazeaza ca varfurile rezultate din sistemul competitional sa acopere mizeria de sub covor – nu face decat sa aduca lucrurile unde sunt acum. E ca o bucla infinita …
De cate ori n-ati auzit stiri pomopase legate de „lotul olimpic” care a luat locul 1-2-3 la nu-stiu-ce-concurs? Luati-i pe aia la bani marunti si veti vedea ca de fapt genetica a avut un rol covarsitor in toata chestia asta. Asta nu spune nimic despre scoala romaneasca in sine. E ca si cum ai spune ca daca Romania lua medalii pe banda rulanta la Olimpiada de gimnastica, toate babele de la tara culeg ceapa in still „dublu salt cu aterizare ” … Sau ca Belu/scoala-de-la-Deva ar putea sa ia oricare din babele alea sa le antreneze ca sa ia medalii la barna.
Si da, orice sistem cu auto-reglaj (fara sa aibe feedback din afara si cu oamenii care il conduc provenind din interior) este extrem de greu sa il schimbi. Funeriu, oricat de hulit ar fi fost el, oricat i-ar cauta astia diploma de bacalaureat merita o statuie pentru simplu fapt ca a incercat sa rupa sistemul de undeva.
E un post cam lung si poate cu chestii evidente pentru multi dintre voi. E de fapt mai mult un ‘rant’ … poate ca si din cauza ca scoala a fost unul din motivele plecarii mele din tara. A fost a 2-a cea mai buna decizie din vata mea.
@miticosul: ai facut tu vreun studiu despre corelatia genetica – medalii la olimpiade?
Eu pe vremea cand mergeam pe la olimpiade am fost oarecum interesat de asta si as spune ca mai degraba era o corelatie inversa intre cele 2. Bineinteles, nu am nimic formal.
Invatamantul se va schimba atunci cand profesorii/directorii vor intelege ca scoala este pentru elevi, nu pentru profesori.
Acuma si mamika care a scris acest comentariu ar trebui sa se uite un pic in oglinda. Poate afla cine a pus asa mare presiune pe copil sa ia note mari la EN, sa intre la liceul ala de elita.
Stiti ce i-am zis pustiului propriu ieri dimineata, inainte sa plece la proba de matematica? Nu ai nevoie de 10, nu te stresa aiurea si nu te pierde cu firea. Nu stii un subpunct, treci mai departe, verifica bine toate celelalte si la sfarsit incearca sa il faci si pe ala. Iese bine, nu iese, tot bine. Orice nota peste 9 e suficient de buna (stiu, aici am gresit un pic)
Punctul 5b i-a iesit, 4b nu i-a iesit. Asta e, va fi undeva pe la 9.70. Insuficient pentru liceele de top din Iasi, dar suficient pentru liceele din linia a II-a (Eminescu, Alecsandri)
din start iti dai seama ca tot sistemul e gresit daca 9.70 a devenit insuficient
@florin, ce înseamnă pentru tine „liceu de top”? Întreb la modul serios, nu sunt sarcastic sau ironic sau nu știu cum. Ce te aștepți să îți ofere acel liceu de top în comparație cu cele din linia a II-a? Sau, mai bine zis, ce te aștepți să îi ofere copilului tău? Are vreo înclinație spre vreun domeniu, spre vreo ramură de activitate, și crezi că este mai bine acoperită de profesorii de la liceul de top? Sau nu are neapărat legătură cu materia, ci te gândești la fauna și flora specifică care (nu știu, mă gândesc) este mai elevată și mai bine simțită la liceul de top decât la celelalte? Sau e vorba de zonă? Sau de faptul că „dă bine” mai departe să apară pe diploma de BAC liceul de top?
Întreb fiindcă sunt curios cum gândesc oamenii când clasifică instituțiile de învățământ și de ce aleargă toți în prezent după anumite școli sau licee.
Termenul de liceu de top cred ca l-am vazut pentru prima oara prin presa. Am mai vazut, de asemenea, „licee de elita”.
E vorba, banuiesc, de notele care se iau la evaluarea nationala, de notele cu care se intra in cl a IX-a si de notele de la BAC. An de an, in Iasi cele mai mari note sunt la aceleasi 3 licee: National, Negruzzi, Racovita. Note mari la BAC = sanse mai mari sa intri la facultatea dorita.
Sigur, cat din nota aia e rezultatul meditatiilor si cat e meritul liceului, asta e alta discutie.
Mai e vorba si de fauna, daca vei compara aceste licee cu cele industriale. La liceu, tinarul se invarte mai putin pe acasa si mai mult printre colegi si amici, asa ca mediul in care se invarte are rolul lui. Bine, si pe la liceele de top se invart niste copii de bani gata, dar lepre cat cuprinde, asa ca uneori e greu de ales.
Pentru unii probabil conteaza si numele, se simt dintr-odata mai realizati si mai pauni cand spun ca al lor copil invata la Negruzzi.
Pe noi nu ne-au interesat aceste licee de top si nu am pus presiune inutila pe copil. Consider ca diferenta se va face la facultate, nu acuma.
Cred eu ca un liceu de nivel II, in care sa se invarta printre niste copii normali, fara (multe) apucaturi golanesti, e numai bun. Oricum dintr-a XI-a trebuie pregatire, indiferent la ce liceu esti.
Dar na, ce stiu eu, eu am facut un amarat de liceu economic si apoi ISE-ul.
la fel si aici, la bucuresti, 4b deloc, 5 tot. vor fi note mai mici, nu cred ca nu prinde top la Iasi. A fost suparata foc pt ca la simulare unde se zice ca a fost greu a facut tot.
„Individualism” pe naiba, e egoism pur!
Zice fb ca au trecut doi ani cand am sharuit asta :
https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/educatie/povestea-singurului-elev-din-iasi-din-mediul-rural-care-a-luat-10-la-evaluarea-nationala-baiatul-si-a-platit-singur-meditatiile-1990371
Sigur, acestea sunt exceptii. Dar ce-a putut sa-i zica ma-sa (femeie de serviciu) motivational acestui copil ? Presupun mama -femeie de serviciu – nu l-a facut pe copil cu un tata geniu cu IQ 200 in prag de Nobel care avea un fetish cu femei de serviciu.
Ce prejudecati idioate au unii. Poate femeia de serviciu este geniul. Ai auzit de Mensa ? Printre membri sa numara oameni de serviciu, sudori, soferi de TIR, instalatori si oameni care nu au terminat liceul. Asa doar ca idee. Si capacitatea de a evalua un om independent de ce face el ca profesie este un atribut al inteligentei.
Astia care vor pe aici „sa se schimbe sistemul” sunt aceiasi oameni care blocheaza strada cu masina cu motorul pornit ca sa isi lase/ia copilul de la scoala?
Tara de rahat!
Oameni de rahat. Concetateni de rahat. Prieteni, cunostinte de rahat.
„.. in tara asta de gogomani, in care eu sunt cel dintai, intre oamenii politici“
Bancile sunt de vina.
Directorul de banca a copilarit in apartament de la stat, parintele lucreaza la stat, educatie la stat. mancare primita de la tara pe care nu o plateste ca rudele lucrau pamantul cu zilieri la negru.
Dupa care se angajeaza la banca si gata, se crede capitalist.
Mediul de afaceri impreuna cu mediul politic, fura anual 14 miliarde de euro.
Nu exista o separare intre banci si politic.
claudiu, ce caută virgula aia acolo? ia citește cu voce tare ce ai scris.
Ma cac in limba romana, eu nu sunt Roman, am identitate separata. daca statul vrea limba romana, sa ma plateasca sa invat. Daca nu, retrageti granitele!
Hai ca azi is mai bun si te invat si pe tine ceva, ca tot traiesti din scris, sa nu pari impiedicat cand iesi in lume.
What is Conscience Flow Writing?
Conscience flow writing, also known as „free writing” or „stream of consciousness writing,” is a writing technique where the writer allows their thoughts and ideas to flow freely onto the page without worrying about structure, grammar, or editing. The goal is to capture the natural flow of the writer’s mind and emotions, rather than trying to produce a polished, structured piece of writing.
Here are some key points about stream of consciousness writing that intentionally violates grammar rules:
Stream of consciousness is a narrative technique that attempts to capture the flow of a character’s thoughts and sensations in an uninterrupted way, often disregarding conventional grammar and syntax.
James Joyce’s novel „Ulysses” is a famous example, with passages that run on without punctuation and jump between subjects in a way that mimics the associative nature of thought.
Other notable authors who used this style include Virginia Woolf, William Faulkner, and Cormac McCarthy. McCarthy in particular is known for his unorthodox use of grammar and punctuation.
The purpose is to immerse the reader more deeply in the character’s inner experience and emotions, even if it makes the text more challenging to parse. It was popular among modernist writers experimenting with new ways to express human consciousness.
However, some readers find this style annoying or pretentious if taken too far, as it can make the text hard to follow. There’s a balance between artfully capturing thought patterns and making the writing inaccessible.
So in summary, intentionally violating grammar rules is a technique used by some acclaimed authors to achieve a stream of consciousness effect, but it’s a stylistic choice that can be polarizing. The success depends on the author’s skill in balancing unconventional form with meaningful content.
Si oricum gramatica moderna e influentata de metafizica occidentala iar asta e pe duca
Metaphysics has significantly influenced the development of grammar and punctuation in modern languages. A few key points:
Philosopher William Charlton argues that „to understand the topics of metaphysics is to understand the grammar of our language”. This suggests the way we use language, through parts of speech like nouns, verbs, and prepositions, reflects our underlying metaphysical assumptions about the world. Linguist Richard Weaver further proposed that „language must have some words’ potential to engage reality”, meaning the grammar we use shapes how we conceptualize and make claims about the nature of reality.
Philosopher Scott F. Crider developed a „metaphysics of grammar”, positing that the different parts of speech correspond to the fundamental modes of being, becoming, and relation. For example, nouns, pronouns and adjectives concern being, verbs concern becoming, and prepositions and conjunctions concern relation. This shows how metaphysical considerations influence the very structure of language.
Linguists have also explored how the „faculty of language” may be tied to mathematical and abstract capacities, rather than purely physical interpretation. This suggests grammar is shaped by metaphysical principles beyond just empirical observation. The paper „Philosophy of Language” discusses how the semantic complexity of language mirrors the syntactic complexity, requiring a „higher-dimensional syntax” to explain.
So in summary, metaphysics has profoundly shaped the development of grammar and punctuation in modern languages. The way we use parts of speech reflects our metaphysical assumptions, while metaphysical considerations also constrain the structure of language itself. Understanding this relationship is crucial for fully grasping the philosophical underpinnings of language.
Heidegger believed that the „end of metaphysics” had occurred, as metaphysics had developed according to its own logic, culminating in its conclusion by Friedrich Nietzsche. For Heidegger, metaphysics concerns itself only with beings (Seiende) as such, while neglecting or forgetting Being (Sein) itself.
Heidegger thought that metaphysics should be abandoned in order to allow for a phenomenologically based philosophy to emerge. He aimed to dismantle or destroy metaphysics by stripping away the history of Western philosophy to return to originary, mostly Greek, conceptions.
In contrast to Heidegger’s „destruction” of metaphysics, Deleuze sees philosophy as a fundamentally constructive or creative project that creates new concepts. Deleuze explicitly distanced himself from Heidegger’s approach, as well as from Derrida’s „deconstruction” of metaphysics.
Heidegger’s critique of metaphysics has influenced various religious thinkers, such as Karl Rahner, Paul Ricoeur, and Jean-Luc Marion, who attempt to engage in a kind of „theological discourse” that does not rely upon metaphysics. However, abandoning metaphysics represents a radical shift with significant consequences for traditional theology.
You raise an interesting point about the potential connection between the end of metaphysics and changes to modern grammar and punctuation. While Heidegger believed metaphysics was coming to an end, the implications for language and grammar are not entirely clear.
A few thoughts on this:
The Influence of Metaphysics on Language
Heidegger argued that Western metaphysics, with its focus on beings rather than Being itself, had shaped the structure and vocabulary of languages like German and English.
He believed that the metaphysical tradition had led to a „forgetfulness of Being” in language.
The Relationship Between Metaphysics and Grammar
It’s possible that the grammatical structures and punctuation conventions that developed alongside Western metaphysics could be seen as reflecting certain metaphysical assumptions.
For example, the subject-predicate structure of many Indo-European languages has been linked to metaphysical notions of substance and attribute.
The Potential for Change
If metaphysics is indeed ending, as Heidegger claimed, it’s conceivable that this could open up new possibilities for language and grammar.
Thinkers influenced by Heidegger, like Jacques Derrida, have explored how deconstruction of metaphysical concepts might lead to new ways of using language.
Caution Against Determinism
However, it would be an oversimplification to say that the end of metaphysics necessarily implies the end of modern grammar and punctuation.
Language evolves due to complex social, cultural, and historical factors. The relationship between philosophy and language is not one of simple cause and effect.
In summary, while Heidegger’s ideas about the end of metaphysics are intriguing, the implications for grammar and punctuation are not straightforward. The connections between philosophy and language are worth exploring, but we should be cautious about making deterministic claims. The future of language remains open.