EY, îi știți, ăia care au fost nevoiți să își schimbe numele după ce le-a murit un angajat de epuizare, a produs un studiu care spune că doar 30% din afacerile de peste 1 milion de euro sunt conduse de lideri din a doua sau a treia generație. Din acestea, doar 13% au supraviețuit celei de-a doua generații și 3% celei de-a treia generații.
Sigur, au trecut doar 28 de ani de la posibilitatea de a deschide afaceri, deci mai greu cu afacerile la a treia generație sau chiar la a doua, dar studiul merită luat în seamă.
De ce credeți că atât de puține afaceri supraviețuiesc? Mă gândesc la câteva motive:
- afacerea nu are fundament și când se schimbă un ingredient care nu are legătură cu piața, ci mai degrabă cu regimul politic, rămâne în aer. mă gândesc la cum au fost dărâmată terasa lui Andrei Năstase din Herăstrău, pentru că era construită fără autorizație și s-a schimbat regimul politic. sau cum au dispărut regii asfaltului. sunt zeci de exemple din astea, de ilegalități, de dependența de contracte cu statul și așa mai departe.
- tinerii care ar trebui să preia afacerile nu sunt pregătiți de părinți din timp. părinții se ocupă cu trecerea copiilor ca prin apă prin viață, iar aceștia ajung la maturitate fără noțiuni și fundamente. Erbașu, de pildă, sau ăla care erau fiu de milionar, a deschis câteva afaceri falite și a sfârșit angajându-se piaristă la un club, sunt zeci de exemple de tineri care nu au făcut școală pentru că tati a plătit mereu și ei se trezesc singuri cu responsabilități după ce tati nu mai e și nu știu ce să facă.
- afacerea nu e a lor, ei sunt doar de fațadă. aduceți-vă aminte ce s-a întâmpla cu averea lui Drăgan după ce a murit: a dispărut imediat, văduva a vândut tot și a dispărut și ea. Clasic. Oamenii din spate și-au vrut banii, a trebuit să vândă.
- tati nu i-a lăsat niciodată să conducă și să învețe dând greș, chiar dacă le-au dat pe mână o afacere sau un departament. Gigel primește sarcini, dar tati îl contrazice mereu și îl umilește de față cu toată lumea, clădindu-i încrederea, ceea ce îl face pe tânăr să stea la firma lui tati fix 12 secunde.
- căpoșenia și “eu știu mai bine” face imposibilă angajarea sau munca unor consultanți/strategi/orice care să ducă afacerea mai departe. și cel mai mare inamic al unei afaceri mici e lipsa consolidării și concurența de la companii mari, cu strategii și planuri pe termen lung.
Mă uitam la niște chestii: Fiskars, fondat în 1649, Sony, fondat în 1946, Faber-Castell, fondat în 1761, Samsung, fondat în 1938, Ford, fondat în 1903, și așa mai departe. Companii făcute nu doar pentru azi, ci pentru copiii copiilor fondatorilor.
Asta-mi aduce aminte că imediat ce-a ieșit Copos din pușcărie a dat-o afară pe fi-sa din conducerea firmei, deși aia avea școală de de-astea. Pentru că, nebuna, se apucase să facă investiții în hoteluri din banii firmei, chestie care e împotriva filosofiei economice a lu’ tac-so, ce făcea investiții doar cu banii altora. Vezi Rapid, domeniul schiabil Poiană etc.
Da, era business model gresit. Nu se aplica nici la piata, nici la ce mai facuse tac-su pana atunci
30% nu e asa rau. Mi se pare chiar foarte bine date fiind toate motivele enumerate de tine, la care mai adaug unul: noi am avut jumatate de secol in care a murit spiritul antreprenorial si asta are repercusiuni asupra intregii piete, peste generatii.
Se pare ca Dragnea nu stie ca FSN-ul si ilici au murit.
Nici spiritul comunist/socialist moşit de Ceaşcă.
Altă victimă cu „Perioada interbelică a fost era de aur”. Cristiane, îmi pare rău de tine, profesorii tăi te-au minţit.
Bună dimineața. Este mult de vorbit. Pe scurt, o afacere nu are cum sa reziste mulți ani fără sa fie clădită pe fundamente solide, și pe o creștere sănătoasă. Adică fără politic, fără „lasă fiule/etc ca știu eu mai bine”, etc. Și în România mai este o problema. La noi se schimba mult regulile jocului. Trebuie sa fii și jigodie /hoț /mincinos când o cere situația. Altfel nu ai cum sa reziști, sau ramai mult în urma. A, și cel mai important, dedicația. Dacă nu îți dedici tot timpul afacerii tale, e foarte greu sa ramai/crești.
Cunosc cateva hriste de acolo, daca ai vedea ce pretentii au la barbati te sperii. Cam cat e salariul la EY, ele oricum au impresia ca iau 10.000?
Era vorba de un diabet nediagnosticat de doamna „doctor”, care a trimis acasă (la moarte) un om care era pe cale sa intre în coma diabetica, nu de epuizare.
iata, ce dragut se raspandesc intoxicarile.
Doamna „doctor” era cumva de la una dintre cele 3 mari rețele de clinici private? M*******r, M*****g, R****a M***a.
Sa înțeleg ca persoana respectiva a lucrat doar 8 ore pe zi ?
Firma a trimis-o acasa știind ca nu se simte bine ?
@Arhi – comentariul asta e pentru Andrei sau pentru mine?
Articolul nu e despre EY
Nu sunt intoxicări. Uitați articol din 2016 și ce acțiuni dorește să inițieze tatăl victimei http://m.ziare.com/social/tatal-tinerei-de-la-ernst-young-despre-care-s-a-spus-ca-a-murit-de-epuizare-in-2007-da-in-judecata-medicul-1444250
Eu prefer sa-mi plece copilul in strainatate ca angajat decat sa ramana in tara asta patron, imi doresc ca macar nepotii mei sa traiasca in alt mediu social.
Niste cunostinte, patroni, au doi baieti mari, casatoriti, unul este profesor, celalalt tot la stat (la Sanepid parca) . Au crescut in curtea firmei practic si totusi nu si-au dorit sa ramana acolo.
Pentru ca in curtea firmei a vazut cum jupoaie autoritatile statului „patronii” si ce inseamana sa nu muncesti nimic, doar sa vii sa ceri avand siguranta ca sigur vei primii ceva.
Urmează-mi sfatul: să-i ceri să renunţe la cetăţenie şi să dispară de tot, să-şi schimbe şi numele.
aduceți-vă aminte ce s-a întâmpla cu averea lui Drăgan după ce a murit: a dispărut imediat, văduva a vândut tot și a dispărut și ea. Clasic.
Aici nu prea e adevarat. Are in continuare afaceri mari dar nu mai sunt la vedere in media si nu prea mai locuieste prin Romania.
Ştiţi cum supraveţuiesc afacerile de familie în Japonia? Se adoptă adulţi din rândul angajaţilor. 98% din adopţii sunt persoane mature.
Large successful family run corporations such as Suzuki are utilizing this strategy. The current CEO of Suzuki, Osamu Suzuki, is the fourth adopted son that is heading the company. Suzuki surpassed his own biological heir and named Hirotaka Ono as his successor, because he felt that his biological son was less capable. Other famous companies using this method are Kikkoman, Canon, Toyota, and Matsui Securities. The world’s oldest family business, the Hōshi Ryokan, has been passed down through the family name for 1,300 years.
https://en.wikipedia.org/wiki/Japanese_adult_adoption
@mbl
O luăm pe paşi:
Legislaţia niponilor este protecţionistă. Au fost aşa din totdeauna, chiar şi înainte să-şi facă damblaua în Asia. Ceea ce este contrar cu „eliberarea economică” a noastră după 1990 şi privatizările care au fost făcute dar… nu se ştie de ce trebuiau făcute de la început (e genul acela de întrebare care-mi place să le-o pun ‘atotcunoscătorilor’ deoarece ei fac o confuzie eronată & fatală între privatizare şi lichidare, dar, fie, mă rog, să nu le stric fantasmagoria exotismului). Unu’ la mână.
Doi, pe lângă xenofilia existentă în psihicul complexului de inferioritate, întreb: la cât de dăştepţi îşi fac fantezia xenofilii despre niponi, cum se face că NU au apărut pe bandă rulantă corporaţii & multinaţionale din ăstea în Japonia de au rămas, de la începutul celui De-al Doilea Război Mondial până-n prezent, tot ălea?
Toate firmele mari ale niponilor au o similitudine & un punct culminant comun: iniţial au fost vai de mama lor, la nivelul unor cârciumi regionale, se bagă în războaie, vin americanii şi le dau cu tesla nucleară în cap de două ori şi, dintr-o dată, aceste „firme colosale” abia atunci îşi schimbă traiectoria de au devenit atât de tari. I-a ajutat şi războiul în Coreea.
Trei la mână, nimeni nu le contestă puterea, capacitatea & producţia economică (din moment ce sunt o putere mondială depăşită de numai două ţări cu arsenal nuclear, SUA şi China, iar celelalte sunt în spatele lor) dar… cam din 1990, ei continuă pe arătură. Da, da, da, PIB-ul lor arată grozav pe hârtie dar ceva-ceva tot scrijeleşte pe dinăuntru încât până şi niponii să se vaite că nu sunt mulţumiţi de salariu şi de restrângeri economice pe piaţă.
Repet afirmaţia: la cât de mult xenofilii fac osanale japonezilor… măi… parcă tot nu prea se leagă faptul că tot aceleaşi firme, de la războaie încoace, au rămas pe piaţă. Ceva nu se leagă, între percepţia xenofililor pe bază de stereotipuri & realitate din jur.
Surse:
1)https://history.state.gov/milestones/1945-1952/japan-reconstruction
2)https://en.wikipedia.org/wiki/GARIOA
3)https://en.wikipedia.org/wiki/Joseph_Dodge#Financial_adviser_to_MacArthur
4)http://www.u-s-history.com/pages/h1852.html
5)http://www.iun.edu/~hisdcl/h207_2002/jecontakeoff.htm
6)http://www.lehigh.edu/~rfw1/courses/1999/spring/ir163/Papers/pdf/mat5.pdf
7)https://en.wikipedia.org/wiki/Lost_Decade_(Japan)
8)https://en.wikipedia.org/wiki/Japanese_Recession
afacerile profesionale. ai un birou de arhitectură, dar copilul tău nu este arhitect. cînd nu mai profesezi, fie îl vinzi, fie îl închizi.
apoi, nu putem vorbi de un magazin de telefoane + reparații ca de o afacere care să fie moștenită din tată în fiu. acum 15-20 de ani erau internet cafeurile. investiții serioase chiar si cu calculatoare second hand. mai e vreunul în picioare azi? la începutul anilor 90, tec-ul, la fel. magazinele de etnobotanice pînă prin 2010, la fel. din diverse motive (legislație, tehnologie…) afacerile astea mor. unii patroni s-au mutat spre alte afaceri, poate tot în comerț, sau și-au găsit un job.
Se vorbea de afaceri de peste 1 milion de Euro. Imi place sa cred ca un butic de etnobotanice nu invartea 1 milion de Euro si nici un internet cafe nu cred ca facea afaceri de genul asta. (poate totusi lanturi de astfel de „intreprinderi”)
@nedormitul „30% din afacerile de peste 1 milion de euro sunt conduse de lideri din a doua sau a treia generație” cate din afacerile enumerate de tine au ajuns la cifra de peste 1 milion de euro ?
Stai linistit ca dupa un anumit prag caracatita politico-financiaro-politieneasca se conecteaza. Uite una dintre famiile bogate din USA https://en.wikipedia.org/wiki/Standard_Oil . Sa nu uitam de Mastercard si Visa!
O, I’ll bite: ce e cu Mastercard si Visa?
Standard Oil a făcut mai mult bine pentru ţara lor de origine decât noi, cu teoriile conspiraţiei în braţe, vom înţelege vreodată.
Din acest lucru, orice ţi s-ar spune contrar la ce crezi, elevatorvest, nu vei crede niciodată.
Tre sa te nasti cu combinatia in sange ca sa supravietuiesti.
Nazistule.
Cred ca din toate motivele expuse de tine. Dar EY nu vine cu absolut nimic nou, ci cu un principiu despre care se stie de mult la nivel mondial. Eu stiam ca 80% din banii facuti repede se pierd in a doua generatie si inca un procent major in a treia. Insa la modul general, asa sta situatia: 70% dintre familiile bogate pierd banii la a doua generatie si este deja dezbatuy de mult, adica vine si EY cu ceva care exista deja. https://time.com/money/3925308/rich-families-lose-wealth/
Si cred ca la noi situatia va fi mai radicala, nu cred ca vor supravietui 30%. Din cei despre care stiu eu si care deja au pierdut banii, este vorba despre rasfatul peste masura primit de la parinti si deloc pregatire. Vom vedea cand cei care preiau fraiele vor trebui sa se descurce singuri.
Adica chiar si cei buni si bine intentionati se pare ca nu sunt prea inspirati, tin minte cazul fiicei lui Copos, care a fost inlaturata de la conducere chiar de tatal ei dupa ce incepuse sa cheltuiasca cu nemiluita, fiind scolita la NY, acum are se pare doua cofetarii in subordine, in loc de imperiul tatalui. Asta este. Pentru a fii in stare sa conduca un gigant trebuie sa aiba o pregatire pe masura. Si personalitate si tot, sa fie caliti bine ceea ce nu prea se intampla.
„Mă uitam la niște chestii: Fiskars, fondat în 1649, Sony, fondat în 1946, Faber-Castell, fondat în 1761, Samsung, fondat în 1938, Ford, fondat în 1903, și așa mai departe.”
-B.O.R. fondat 1885
Mai bine ne anagajam la stat decat sa fim patroni!
Io stiu cateva curve care au mostenit afacerea de la stra stra strabunicile lor
Zoso te uiti in directia gresita. Dacia a trecut de trei generatii probabil ca mai sunt si altele dar nu pot sa mai dau un exemplu. Hm… asa cum satul romanesc trebuie sa moara la fel si micul intreprinzator. Economia de butice si firme cu 3-10 angajati nu are nici un viitor
nu vorbim de afaceri de stat aici.
@zoso – care afacere de stat bre? Oh, wait!
Nu are viitor daca nu-i acordam o sansa. Daca ramanem doar corporatii si consumatori, nu ne vad bine.
Sa vorbești despre afaceri când n-ai afacere.
E ca și când ai vorbi despre femei dar ești virgin.
E drăguț dar irelevant
Toate firmele din exemplul tau sunt publice, tranzactionate la bursa. Managementul lor se schimba pe multe criterii insa mai putin ca mostenire.
Deci Ștefan nu și-a lăsat Moldova urmașilor urmașilor urmașilor urmașilor urmașilor?
nu ma, stefan trebuia sa adopte un japonez…..
Ba da. Si uite ce saraca a ajuns.
vali, vezi ca si cu erbasu ai dat-o in bara. afacerile merg in continuare bine mersi. faptul ca nu prea apare in presa si lumea stie doar de firma de constructii, e alta poveste. dar constructiile probabil nu mai reprezinta nici macar jumate din cifra de afaceri… si da, dezvoltarea asta a inceput dupa moartea lu’ tasu’.
Deci Raluca Stroescu, fata care a murit de epuizare la 31 de ani, după mai multe zeci de zile de muncă fără pauză, lucra la EY, fostul Ernst & Young.
Foarte interesant de stiut care sunt conditiile de munca de la EY, Ernst & Young.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Flaro
Afaceri cladite sa dureze – Jim Colling; Jerry I. Porras – O carte pe care orice antreprenor ar trebui sa o citeasca. Totul sta in viziune, gandire in care vezi imaginea de ansamblu. Din pacate de multe ori ti se taie aripile de frica imprevizibilului din Romania. Habar nu ai daca merita sa iti investesti toate economiile intr-o idee, sa iti pui viitorul tau, al familiei tale in pericol, sa iti parasesti job-ul caldut dintr-o corporatie si sa te aventurezi printre toate desisurile mediului de afaceri de la noi. Corect, daca toti ar gandi asa nu am progresa deloc, dar cand te gandesti la copiii tai si la viitorul lor parca nu prea iti convine sa fii tu deschizatorul drumurilor, parca riscurile sunt prea mari si nu se prea intrevede in viitorul apropiat niciun orizont care sa iti dea incredere sa poti risca.
GIGEL antreprenorul cand da de bani se pisa pe angajati.Nu se gandesc antreprenorii romani la chestii de durata,ci doar sa iasa banii azi,acum.
Înseamnă că nu tu ştii cum stau treburile cu ANAF, Garda & autorizaţiile.
Cred că suntem singurul neam pe Pământ care ne urâm antreprenorii natali, ignorând probleme şi ţepele, şi tot continuăm să ne mirăm de ce ne merge rău… a stai, e de vină şefu’/patronu’. Dacă era francez, german, italian sau englez, nu mai comenta nimeni fiindcă „ştie străinul mai bine”.
Beretta Corporation, din 1500…