Când simți nevoia să tragi pe nas niște like-uri si vrei să te bați pe spate că ești un om bun, deși n-ai absolut deloc idee despre e vorba, trântești un articol despre cum e inadmisibil să îți bați copiii. Iar ăsta, al Simonei Tache, e fix în registrul ăsta: stupid, aberant și scris pentru reacții.
N-am răbdare să citesc comentariile, dar sper că o mămică i-a spus ce urmează să îi spun eu acum.
Diferența dintre doi adulți care se bat și un adult care aplică o corecție fizică minoră (palmă, ureche) unui copil este că adultul are idee de logică și de ce e acceptabil în societate, pe când un copil nu.
E atât de simplu. Un adult nu se tăvălește pe jos și urlă că vrea o jucărie. Un adult nu urlă că el nu vrea să mănânce ce a dorit să mănânce acum două minute.
Și majoritatea celor care sunt împotriva violenței minore asupra copiilor sunt în una din cele două categorii:
- părinți cu copii “tolomaci”. ăia care sunt atât de cuminți și de speriați de orice încât dacă ar lua casa foc ei nu s-ar mișca de pe canapea, că acolo i-a pus mami. viitorii criminali sau violatori în serie, care scapă de acasă o dată și se pun în cap.
- adulții fără copii, raționali și logici, care au impresia că, dacă poți discuta de la egal la egal cu un adult, poți face asta și cu un copil. și dacă merge o dată la un copil, sigur merge la toți.
Știu că sunt rău, dar am citit eu niște cărți și am și ceva experiență în teren. De aia, când un lache flaușat care a plecat anul trecut de la mami de acasă sau o psiholoagă de feisbuc scoate niște tâmpenii crunte pe gură, parcă le-aș da un copil pe mână vreo 3 zile să îmi explice cum a ajuns să chelească instant sau cum a reușit să rămână calm după ce copilul i-a spart ecranul laptopului de 6.000 lei. Sau cum au reușit să raționeze cu el. Și nu al meu, că al meu e relativ domesticit, ci unul din ăla care urlă în gura mare prin mall.
Și mai e ceva: știți ce simpatici sunt drogații, în diferitele lor forme (pastile, iarbă, prafuri, medicamente) care dau lecții de viață pe blog și irl? Dap. Sunt de vis. Da, da, știu, tragi pe nas pentru că ești deprimat, dar spune-mi mie ce greșesc, că sigur ești în tema.
Asta apropo de tras pe nas like-uri.
Atenție! Nu zic că e ok să îți bați copiii. Dar înțeleg de ce unii părinți o fac.
Consecinta „violentei minore” e ca eu nu mai dau 2 bani pe parintii mei si am avut permanent o relatie rece si distanta fata de ei (si da, mi-a trecut prin cap sa ajung si la o non relatie, adica sa-i lasa sa imbatraneasca si sa moara singuri). In ce priveste relatia cu copilul meu solutia sa nu se intample asta e deocamdata doar in mainile mele deci aleg si voi alege in continuare cu totul alte metode de educatie. Atat zic.
Bineînțeles, exista si cazul in care ei chiar isi doresc sa fie lasati in pace, singuri.
Cand vor muri, banuiesc ca din spirit fair-play, n-ai sa beneficiezi tu de bruma de avere pe care o au, nu? Ai fi ipocrit, iti dai seama…
@Cristi
Dacă cineva îți dă o palmă, bănuiesc că din spirit de fair-play nu o să-i dai şi tu una, nu?
Dan, păi a fost violență minoră sau nu? Că nu e clar ce vrei să sugerezi cu ghilimelele. De la niște palme e aberant să-ți urăști părinți atâta timp cât nu îți dau serii zilnice ani la rând.
Pe de altă parte, lucrurile și oamenii se mai schimbă. Eu sunt rodul unei mame submisive și tată abuziv și alcoolic supus unor bătăi ce le dai doar dușmanilor de moarte și torturi psihice și fizice încă de la vârsta la care nu știam să citesc.
20 ani mai târziu tata s-a schimbat, plânge când își amintește ce-mi făcea mie și mamei, ei au o relație pe care o invidiez și pe mine încearcă să mă mulțumească și să-mi arate că mă iubește și mă respectă în fiecare zi chiar dacă suntem la mii de km distanță.
Așa că se poate dacă se vrea.
Dan, exemplul tau nu e valabil pentru o generalizare. Si, avand in vedere ce zici, cred ca a fost mai mult decat „violenta minora”.
As avea si eu ceva sfaturi despe educarea plozilor din experienta proprie, dar vad ca e deja plin de „specialisti” pe aici. Ca sa rezum intr-o singura propozitie copiii sunt oglinda parintiilor. Asa ca daca progenitura se da cu fundul de pamant in supermarket, daca tipa in mijlocul drumului, bate, scuipa ori injura alti copii asta e reflectia unui parinte ratat, nu a unui copil „problema”. Ceea ce oferi este ceea ce primesti, indiferent ca este violenta, cocoloseala ori indiferenta.
Si ca sa discutam si despre speta in cauza, ca vad ca „fratii” au reusit impingerea in mainstream a cauzei lor dupa un lobby intens in media (PS Nu e singurul caz de romani care au pierdut copii in statele nordice din cauza violentei familiale, dar cel mai mediatizat)
Serviciile sociale norvegiene au actionat in urma declaratiilor copiilor ca au fost abuzati fizic de mai multe ori de parinti „la nervi”. Fapte recunoscute si de cei in cauza, dar doar ca „palme la fund sau urecheli”. Cati din cei care isi bat copiii recunosc violenta cu care o fac si cati mint cu nerusinare ca a fost „doar o urecheala”?
Punctul culminant a fost „scuturarea ca o carpa a mezinului familiei pentru ca a indraznit sa intinda mana catre ochelarii tatalui si i-a stricat” Cat de jigodie sa fii ca sa „disciplinezi” un sugar de cateva luni ca ti-a stricat perechea de ochelari?
In Romania violenta inca este vazuta de multa lume o solutie pentru parinti in orice problema in care au esuat sa isi impuna vointa asupra copilului. In alte state nu este, iar aceasta familie „traditionala” tocmai a constat ca refularea frustrarilor prin violenta asupra copiilor are consecinte. Ghinion, cum ar spune un clasic in viata, ajuns sef de stat printr-o intamplare.
Si ce te asigura ca ai tai copii vor da 2 banuti pe tine? Plina e Europa si SUA de copii ce au avut tot ce au vrut pe care copii nu dau doi bani. Nu te gandesti ca poate tu esti mai dus cu capul asa si pentru niste curele cand esti mici zici ca e ok sa iti lasi parintii sa putrezeasca?
hai man, vrei sa spui ca Simona Tache nu se pricepe la copii, ea fiind campioana mondiala la parerism?
și la câini. și la igiena feminină. și la publicitate pe bloguri.
Bloggeri pareristi? Cine a mai vazut asa ceva? Inclusiv articolul de fata cade in aceeasi categorie: istoria mea cu parintii respectiv interactiunile mele cu copii de varste intre 2-10 ani infirma cam tot ce spune Vali pe aici.
Mi se pare insa de maxim porc ca un blogger fara nicio calificare evidenta in unul dintre multe domenii pe care-si da cu parerea sa catalogheze pe altul drept parerist pe fix considerentul asta. Sau sunt eu un ciudat
ce ma enerva pe mine la simona tache era ca aparea in catavencii cu articolele ei de cacat despre barbati si femei sau despre pisici hipsterite pe aceeasi pagina cu radu alexandru, asa ca inevitabil imi cadeau ochii si peste ce scria ea… dar asta era inainte; de cand futezatorul si-a batut organul de pah si nu mai scrie la catavencii, pot sa sar linistit peste pagina aia
@cristi as far as i remember, tache nu are nici copii nici caini. scrie cu patos despre cresterea si ingrijirea ambilor
Da mai despot dar e usor sa citesti carti…
Nu cred ca e vreunul/vreuna pe aici care nu a fost macar „certat” ca e prost, ca a luat nota mica, ca „teoria chibritului”, pac una peste cap, si alte chestii de genu… (asta nu inseamna ca noi , copiii „abuzati” nu putem fi parinti mai buni) dar de aici pana la „sa fim toti psihologi si sa crestem copiii dupa regulile scrise in nush ce carte a nush ce super psiholog de renume mondial” mi se pare o prostie fara margini.
Da, stiu, cand esti singur/a si ai peste 25 de ani te revolti instant pentru orice chestie si iti dai cu parerea despre orice(mai ales daca esti roman), dar s-o luam mai usor la deal cu copiii altora…
Fa unul , doi, 10 si vezi la prima mana ce inseamna sa fi parinte…daca ai stofa de asa ceva… daca crezi ca nu poti pune mana pe carte si descopera ceva tratament pentru cancer/fuziune la rece sa nu fi facut umbra pamantului degeaba…daca tot esti asa destept/desteapta.
on:
Pe bune? Inca mai dezbatem asta in 2016 si ne intrebam daca oare e bine?
Dupa logica ta, cand e mic si nu pricepe, merge o palma si-o ureche.
D-apoi, cand e mai mare si deja intelege, dar nu vrea sa faca ce-i zici…, ce facem? Trecem la curele, pumni si picioare… ca nu mai merge cu palma…
off:
Unii ar zice ca ar fi si cazul sa recunosti un articol scris doar pentru reactii, stii tu de ce.
am pus un update, special pentru tine.
Offtopic dar interesant :
https://thenextweb.com/insider/2016/01/07/the-web-is-quietly-creating-a-generation-of-miserable-kids/
Sorin, articolul o dă cu web în sus, web în jos, dar de fapt se referă numai la rețelele de socializare, în special la facebook. Eu aștept un studiu despre cum dăunează copiilor timpul petrecut pe Wikipedia.
@t2 maresti treptat forta :)) nu-i dai aceeasi palma „minora” intr-a 12a cum ii dai intr-a 4a, incerci si „with the back of the right hand” cum zice Archy in RocknRolla :)))
Da, sigur, pentru ca toti cei care se drogheaza o fac pentru ca sunt deprimati. Right. Welcome back 1999!
Am citit textul d-nei Tache.
Din păcate, la fel ca multe alte texte similare, scrise din același unghi de abordare, face o confuzie majoră între bătaia sadică, fără motiv, aplicată unui minor de către un părinte abuziv (adesea, alcoolic și needucat) și, respectiv corecțiile fizice educative care urmăresc să-i amintească minorului că există niște lucruri pe care nu îi este permis să le facă sau, odată făcute, să le repete (de exemplu, nu își poate lovi sau insulta părinții).
Eu am un frate, mai mic cu doi ani. Părinții noștri, (inginer și profesoară, acum pensionari), nu au stat prea mult pe capul nostru, pentru că am învățat destul de bine la școală și nu am intrat în (multe) belele. Dar de căteva ori pe an ajungeam, inevitabil, să încasăm o palmă sau o urecheală (în general, de la maică-mea), din diverse motive:
– agresarea unui copil din vecini („nu fiți bătăuși!”)
– pierderea unor scule de-ale tatei și neanunțarea evenimentului (tata: „sunt sculele mele, nu jucăriile voastre!”)
– gratularea unei babe cu replica „să-ți rupi mâna” în loc de „săru-mâna” (mama: „nu vă e rușine? mă faceți de râs!”)
– ascunderea unor note proaste la școală (mama: „minciuna e mai gravă decât nota proastă”)
– folosirea unor înjurături golănești (ambii părinți se enervau când ne auzeau cu chestii gen „alupigus” sau „poponar”)
– nereturnarea restului de bani de la pâine (tata: „vreți bani, spuneți pentru ce și veți primi, nu vă luați voi singuri, că nu i-ați munci voi!)
– agresarea animalelor mici (fratele meu a luat o palmă după ceafă pentru că aruncase cu o piatră după un câine vagabond care se dormea la soare).
Toate aceste corecții erau însoțite de explicații destul de amănunțite despre prostia făcută, de ce nu trebuie repetată și ce anume îl așteaptă pe acela dintre noi care va persevera în obrăznicie.
Concluzia: dacă aș putea modifica ceva, retroactiv, în privința acestor corecții, m-aș scuti doar de la o singură urecheală: cea primită la 12 ani, în vacanța de vară, după ce am spart cu mingea un geam de la parterul blocului, dar nu prin șut direct, ci pentru că a ricoșat din capul fratelui meu! Așadar, nu am fost singurul vinovat, dar am incasat-o doar eu pentru că eram fratele mai mare
Cateva dintre motivele pentru care zici ca ai luat o palma/urecheala.. nu cred ca o meritau (presupunand ca s-au intamplat inainte de 10 ani).
Ex:
– agresarea unui copil din vecini (“nu fiți bătăuși!”) – asta se poate regla cu vorba buna. over all, ai fost agresiv pentru ca ai vazut agresivitate. i-ai aplicat vecinului o corectie asa cum ti-a fost tie aplicata acasa
– pierderea unor scule de-ale tatei și neanunțarea evenimentului (tata: “sunt sculele mele, nu jucăriile voastre!”) – taica-tu avea probleme la bibilica daca te lovea pt niste scule
– gratularea unei babe cu replica “să-ți rupi mâna” în loc de “săru-mâna” (mama: “nu vă e rușine? mă faceți de râs!”) – motivul nu ar fi trebuit sa fie ca o faceti de ras
– ascunderea unor note proaste la școală (mama: “minciuna e mai gravă decât nota proastă”) – treaba asta cu minciuna trebuia reglata din vorbe cu mult inainte de a merge la scoala astfel ca ea sa nu se intample niciodata. cum tu zici, nu prea au stat pe capul vostru.. la fel cu injuraturile si cu nereturnarea restului la paine….
@Shutz: da, coane, că atunci când ești copil și cineva se ia de tine (verbal sau fizic) primul instinct nu e să-i fu*i una sau să te aperi, ci să reflectezi la cum se practică la tine în familie.
@Shutz
Este drept ca nici eu nu am cum sa fac o prezentare completa, aici, a modului in care ne-au educat parintii nostri („7 ani de-acasă” + restul), pe mine si pe frati-miu, sau a felului in care au reactionat la fiecare dintre incidentele descrise in postarea mea initiala. Tot ce pot sa fac este sa te asigur ca explicatiile respective ar invalida o parte dintre comentariile tale. Restul ar fi anulate de faptul ca nu ai nici varsta, nici experienta necesara sa le emiti. Si asta se vede de la inceput, cand transformi efectul in cauza si invers .
Iar la final chiar m-ai facut sa zambesc: daca tu ai vazut copil care nu si-a mintit niciodata parintii pentru ca a fost convins sa faca asta de la inceput, prin vorba, atunci traiesti pe alta planeta. Sau esti o exceptie, si atunci ar trebui sa contactezi Guiness Book
Pana una-alta, ai mei au scos, din doi baieti, oameni maturi si seriosi (plus doi nepoti, numai de la frati-miu). Tu cred ca mai ai pana sa te lauzi cu un produs finit, genul +18, cu studii, casa, masa, nevasta/soț si copii, este? Sper sa gasesti o nevasta isteață.
@shutz
aplici prea mot-a-mot, lectiile sunt mai mult meta, nu punctuale cum sugerezi tu.
pe rand:
– violenta: meta ” nu e ok, tolerabil si acceptabil sa fii violent cu cei din jurul tau”
– sculele: meta „invata sa respecti proprietatea altora si sa nu iti bati joc de munca lor”
– baba: meta „actiunile tale se reflecta si asupra celor din jurul tau, in speta asupra celor apropiati si/ sau dragi”
– minciuna: meta „daca apare o problema o rezolvi, nu alegi calea mai usoara si o ascunzi pentru ca risti sa (iti) faci mai mult rau”
Cocos, astea sunt lectii de viata.
@Schutz: sa ii dai postarea ta si iubitului tau, o sa fie mandru de tine.
apel retard la emoțional. să fim serioși, cîți nu sîntem deranjați de un mucos în restaurant? ei, pe noi mucosul ăla ne deranjează o oră și, de cele mai multe ori, este mai degrabă sîcîitor. pe unii părinți, în schimb, un mucos îi deranjează și 24/7.
dar am îmbătrînit și cred că am devenit ceva mai tolerant cu mucoșii și cu oricine îmi creează un disconfort. poate și eu creez un disconfort altora. și mai știu un lucru – nu le dau lecții altora despre cum să își crească copiii, mai ales că eu nu sînt părinte și, cel puțin în teorie nu știu cum ar trebui să procedez cu ei.
separat ca idee, am rezerve față de statisticile făcute de ong-uri în domeniile în care activează. ecologiști despre ursulețul polar, salvați copiii despre copii bătuți, ș.a.m.d.
E mucosul lor. E normal sa te enerveze pe tine, dar ei trebuie sa aiba rabdare cu el.
nu judec pe nimeni. făceam doar o comparație. unii copii sînt extrem de obositori și, ca adult, e normal să îți mai pierzi cumpătul. sîntem oameni, nu roboți.
parintii aia s-au distrat un pic cand au lucrat la proiect pentru mucos
Violenta asta minora asupra copiilor este de fapt frustrarea proprie remanenta violentei minore a parintilor asupra ta. Plus eventual ceva supracontrol al unui parinte autoritar asupra restului familiei. Se mosteneste ca frustrare dorinta imperioasa de a fi in control, dupa o copilarie controlata de parinti autoritari.
In fine, exista metode de a evita violenta chiar si minora cu un copil, doar ca depinde de parinte sa gaseasca metodele. Un parinte cu hobby-uri scumpe si pretentioase, gen colectionar de chestii rare, constructor de te miri ce chestii delicate, sau colectionar de gadget-uri scumpe, va avea probleme in a impiedica un copil sa nu-i strice jucariile daca nu le izoleaza cumva sa nu fie la indemana copilului. Progresiv copilul va intelege ca nu sunt pentru joaca lui acele chestii si ca in timp va aavea acces la ele pe masura ce intelege ce sunt.
Apar si momente cand corectia fizica e necesara in limite rezonabile, pentru ca animalutul intelege la inceput de durere sau privare de chestii. Doar ca trebuie si reversul, compensare pentru situatiile cand asculta si lauda pentru acelea cand se autodepaseste. Cel mai important sa nu te contrazici ca adult si sa-ti respecti cuvantul dat in fata lui. O singura incalcare a acestui principiu e suficienta pentru a sadi in mintea copilului ideea ca adultul poate face orice, inclusiv minti sau promite mincinos, pentru a nu mai avea incredere in adulti.
din experienta proprie omule- nu ca „nu mai are incredere in adulti”- ” nu mai are incredere in nimeni”.
Exista parinti pentru care ” io te-am facut , io te omor” e singura regula de interactionare cu copilul.
oamenii aia trebuie impuscati. SE gasesc de obicei printre inapoiati… si chiar trebuie impuscati.
Pe urma exista parinti „normali” , care folosesc o palma la fund, o urecheala, o pedeapsa etc ca sa invete copilul ala cum e cu regulile si respectatul lor, si ce se intampla cand nu le respecti.
Adicatelea cum sa faci copilul ala sa fie un adult care poa’ sa functioneze in societate. Si fiecare parinte stie cum le functioneaza puradelul propriu, si sunt oarecum capabili sa-i controleze.
Si exista si parinti tampiti, care cred ca fi-su e un snowflake foarte special care le stie pe toate ca un om mare si care nu poate fi educat pentru ca indidualitatea si specialness-ul lui/ei sunt de ajuns si ei sunt gaoaza universului. Aia care-si lasa puradeii sa oracaie in autobuz si sa futa pe toata lumea la creier ca asa se exprima copilul si pe urma se mira de ce iese copilul ala un ratat sau un infractor.
Astia creeaza hipsterii, Mircii si Geaninele.
SI pe urma dam in patologic- parintii abuzivi, parintii neglijenti, parintii psihopati, si nu mai intru in detalii ca nu e frumos sa dai din casa
Din punctul meu de vedere childfree, nu a intereseaza cum iti cresti odrasla atat timp cat se poate comporta cat de cat civilizat si n-o sa ma apuc sa-ti spun cum se face ca nu e domeniul meu.
O sa-mi iau minusuri asta e…. Nu-mi bat copilul de 2 ani …dar il trag de perciuni atunci când nimic nu mai merge,nici vorba buna,nici explicat si nici ridicare de ton. ( nu nu tip la el ca oricum nu are efect ). Si da, ii dau peste pana când pune mâna pe cuțit a N-spea oară….
Cred ca trasul de perciuni doare mai tare decat o palma la fund.
Depinde cât si la ce intensitate…i-l trag cât sa-l atenționez ca i-am spus ceva înainte….nu sa provoc durere….e copilul meu.
Nu sunt părinte, nu știu ce presupune creșterea unui copil. Mă întreb un singur lucru: să presupunem că în Romania, la fel ca în Norvegia, acest lucru – aplicarea pedepselor fizice – ar fi interzis prin lege, ai mai aplica astfel de corecții?
Repet, nu sunt părinte și punând o astfel de întrebare nu critic comportamentul tău. Încerc doar să îmi dau seama de ce, știind că pedepsele fizice sunt ilegale, ți-ai bate copilul iar apoi ai protesta că statul a aplicat legea și i-a luat în custodie (cazul familiei din Norvegia).
tocmai asta e problema, prea multe situații ipotetice
in Romania, aplicarea de corectii corporale chiar este interzisa de lege.
doar ca la noi legea nu se respecta.
Sunt curioasa daca seful/sefa ta te urecheaza cand gresesti pt a nspea mia oara. Limitele se pot seta si cu o vorba buna,cu un comportament bland si cu multa rabdare. E trist ca tu crezi ca ceea ce faci e bine si ca nu va mai pune mana pe cutit pt ca a invatat in sfarsit ca nu e bine nu pt ca ii e frica de tine. Corectiile fizice sunt interzise, indiferent de natura lor si de intensitatea lor. Exista suficiente studii care arata cat de daunatoare sunt pentru integritatea fizica si psihica a copilului si a adultului care va deveni. A creste un copil fara pedepse si fara corectii fizice nu inseamna ca-l cresti pe dl Goe cum am mai vazut in alte comentarii la alte articole. Nu inseamna ca acel copil nu va sti ce e bine si ce nu e. Nu inseamna ca ii va fi permis orice, oriunde. Inseamna doar ca iti respecti copilul si te asiguri ca invata sa respecte limitele prin exemple pozitive. Data viitoare cand pune mana pe cutit, nu il mai urechea, nu mai striga din cealalta parte a camerei la el, ci coboara la nivelul lui, uita-te in ochii lui si spune-i; nu o sa te las sa pui mana pe cutit pentru ca te poti taia. Uite, ia furculita in schimb, cu asta te poti juca
bianca, altceva decât vorbărie din cărți?
Gresesti. Si nu vreau.like
@vali tocmai asta e problema. Cei mai multi cred ca o abordare precum cea descrisa de mine e vorbarie din carti. Nu e, e modul in care am ales eu sa imi cresc copilul si functioneaza. Are 2 ani si nu am ridicat vocea la ea, nu am lovit-o si nici nu am pedepsit-o/recompensat-o. Si e atat de bine. A incercat sa isi bage degetele in priza primele zile dupa ce ne-am mutat, i-am explicat ca nu e bine, m-am coborat la nivelul ei, si am facut asta de zeci de ori. Acum nu isi mai baga degetele in priza. A spart un pahar, nu am urlat la ea ca de ce l-a spart. I-am explicat ce s-a intamplat si acum are mult mai multa grija cand umbla cu paharele. Si-a dat peste degete cu sertarul, nu am mers sa ii spun of vai hai sa batem sertarul ca te-a lovit. I-am spus ca s-a lovit din neatentia ei si asa se va intampla de fiecare data cand se va juca la sertar. Copilul este om, nu caine, trebuie respectat, iar daca il respecti rezultatele se vor vedea in timp, nu in 3 zile, in 2 ani cum se asteapta cei din jurul tau.
@mda
IMO, ai dreptate doar daca e vorba de un copil de 2-3 ani. Pana la vreo 5-6 ani, copiii nici nu inteleg mare lucru din regulile sociale si adesea nici din cele menite sa ii protejeze (nu ne jucam cu cutitul la masă, nu bagam andreaua bunicii in priza, nu bagam forfeca mamei in gura etc.) Pe cale de consecinta, doar un parinte imbecil va agresa un copil de varsta mica, rezultatul fiind zero educatie si o trauma ce poate deveni semnificativa, daca agresiunea devine obisnuinta.
Dar de la 6-7 ani și până la 14 ani, când caracterul este deja format în mare parte, părinții se pot confrunta cu o mulțime de probleme, indiferent cât de calmă și senină este viața de familie: de la influența unui anturaj nepotrivit (gen colegi de școală sau vecini de bloc) și până la tare de comportament ce pot indica lucruri mai grave (e.g. chinuirea animalelor mici). In momentul in care, dupa discutii prealabile și în detaliu despre normele sociale, copilul se tavaleste pe jos in magazin pentru o bomboana sau își lovește părintele pentru că acesta i-a refuzat a doua înghețată, atunci apare nevoia sublinierii limitelor. De la caz la caz, se poate merge de la o pălmuță la fund sau o tragere de urechi pentru vârstele mici, la o urecheală zdravănă pentru cele mari, sau chiar o pereche de palme.
Părerea mea (bazată pe ce am văzut la părinții mei) este că minorul trebuie să știe permanent și în mod clar care sunt faptele reprobabile (deci educația și explicația vin primele) și care sunt limitele de comportament (de exemplu, părinții mei au pedepsit mereu nu prima greșeală, ci recidiva comisă post-admonestare verbală: „v-am spus de repetate ori să nu vorbiți porcării și vă aud iarăși cu golănisme de genul alupigus!”). În același timp, părintele trebuie să fie (sau măcar să pară că este) mereu pregătit pentru confruntare – calm, rațional și articulat chiar și în culmea nervilor. E drept, asta nu e o chestie ușoară, maică-mea era profesoară și avea antrenament iar taică-miu conducea o secție de uzină cu 300 de oameni și tot atâtea caractere…
Copilul de vârsta școlii trebuie să conștientizeze că răspunde în fața părinților pentru orice face și zice, indiferent că aceștia sunt sau nu de față. Cu alte cuvinte, nu este de capul lui, iar faptele lui atrag consecințe.
Problema este că dacă te dovedești slab și cedezi, copilul va obține un compromis pe care îl va ține minte (că are creierul odihnit) și îl va invoca în viitor. În plus, fapta rea pentru care nu a fost pedepsit devine acceptabilă, în ochii lui. În cazul familiilor cu mai mulți copii, situația este și mai periculoasă, pentru că poate duce la ideea de standard dublu: pentru aceeași faptă, unul o încasează iar altul este iertat.
Eu am fost elev de 10, premiant și șef al clasei non-stop in gimnaziu (comandant de pionieri, he, he!), dar am avut tendința să dau replica aka. „să întorc vorba” profesorilor (atitudine înțeleasă de aceștia ca obrăznicie). Prin urmare, încă de prin clasa a 5-a mi s-a spus că sunt „brânză bună în burduf de câine” (dixit diriginta, profa de fizică). Dar nu am fost niciodată pedepsit pentru acest comportament, deoarece părinții mi-au spus „ești inteligent, citești mult, ai învățat deja că gura bate c*ru, așa că o să înveți să fii și diplomat, cu timpul”. Au avut dreptate.
La 12 ani am încasat ultima corecție fizică de la tata – o palmă după ceafă pentru că l-am ajutat pe mezin să chelfănească un coleg de școală. Mezinul a primit și el una. Tata s-a explicat: „v-am pleznit pentru că ați acționat fără să gândiți. Ce reguli v-am spus mereu să respectați în situații de felul ăsta? primo, nu săriți amândoi pe un oponent; secundo, niciodată să nu dați voi prima lovitură”. Și avea dreptate.
La 2 ani ii aplici corecții în loc sa iei dracului cuțitul din raza lui de acțiune și sa încerci sa vezi ce vrea un copil de 2 ani de la părinții lui.la 2 ani e un razgaiat care vrea sa îi înfigă lu’ ta’su un cuțit în creier, eu așa cred.și mai cred ca pe la 4-5 ani când s-o da cu curul de pământ în mall o sa îi tragi un dos de palme peste perciuni.tiii…hai ca o corecție mica nu a stricat nici un copil…Nu? Ba, în Norvegia cu voi. Deși copiii norvegienilor sunt niște denaturati.sa nu ia ei o corecție peste perciuni nici unul? Inadmisibil
pana pe la 10 ani copii sunt ca si cainii. Ori ii domini, ori te domina. Dupa 10 ani, trebuie schimbat tonul si trebuie tratati ca „umani”.
Oricum, poti sa faci filosofie, pedagogie si sociologie cat vrei in carti, nu poti nega 200.000 de ani de evolutie. Din pacate, suntem mai aproape ca societate de Pan troglodytes decat de Pan paniscus. Si tot din pacate, nu mai traim in societate matriarhala de cateva zeci de mii de ani – societatea matriarhala probabil ca ar fi mai temperat violenta specifica speciei.
Da am 2, fata de 10 ani, prima in clasa, un copil perfect normal. Si un mic „taz” mascul de 2 ani, care imi face parul cret de 200 de ori pe zi.
https://www.youtube.com/watch?v=h6wOt2iXdc4
Pe bune? Copiii trebuie tratati ca si cainii pana la 10 ani? De asta ai facut copii ca sa-i dresezi? De ce nu ti-ai luat din start caini ca sa nu mai faci confuzia asta…
sper ca @mda este singurul care a inteles asta din comentariul meu…
@mda – mergi si da apa la ficus . Te rog .
Violenta în relația dintre oameni e drept ca nu își are locul
Totuși părintele care își iubește copilul nu isi cruta nuiaua. Asta nu în sensul în care sa îl altoiasca din orice ci în acela în care copilul sa fie conștient ca exista și varianta corectiei fizice.
Asta o spune unul care are mama moldoveanca proasta care nu a știut ca un copil se poate educa și fără bătaie crunta zilnica cu și mai ales fără motiv.
Dăr când vad părinți încaruntiti prematur de copii care ii tiranizeaza conștient și cu perversitate îmi vine sa li- i plesnesc eu.
Odată a venit la noi un prieten cu copil mic și mi-a făcut morala ca nu am pregătit casa în asa fel încât copilul lui sa nu se rănească spărgând sau ștricand ceva.
Si a mai avut ce cauta la tine a doua oara respectivul? Doamne, ce oameni. Cind o sa ii faca cadou odraslei o masina cu tractiune spate la 18 ani si crapa intr-un pom, o sa dea probabil in judecata statul ca de ce a pus curba in drum.
A venit dar fără copii
Sa fii de acord cu corectiile fizice la copii trebuie sa fii dement.
Sa iti pierzi cumpatul si sa ii dai o palma la fund e ok atita timp cit dupa iti faci proces de constiinta si iti dai seama ca ai gresit si ca data viitoare mai incerci odata sa rezonezi cu el inainte sa te ia disperarea si sa il pocnesti.
Ii tai portia de net, Mc, nu-i cumperi tableta. Si, bineinteles, il lasi preventiv 30 de minute la o casa de copii, „sa-l obisnuiesti”. Nu trebuie sa-l bati, se „autoregleaza” singur.
„Il lasi 30 min. la o casa de copii”….deja l-ai abuzat pentru 10 ani cu chestia asta…
Solutia la bataie se poate vedea foarte bine in Vest: plang copiii aia de isi dau sufletul, pe parinti ii doare in cur. Am vazut astade zeci de ori. Stiti plans din ala cand copilul ramane fara aer? „MA DOARE IN CUR!” pare a fi raspunsul parintilor.
E mai ok asa? E asta „solutia la violenta”?
Da, solutia din vest e ok.
Cred ca-i mai eficient. Se obisnuieste repede ca plansul nu-i aduce nimic
https://www.youtube.com/watch?v=mpqyDNv7e-U
Nooo, mișto e să-i dai și două palme peste ochi dacă-l vezi că plânge! „Îți dau eu motiv să plângi, bă!” sună cunoscut?
nu e. Mai ales cand esti in spatii publice ca de exemplu in autobuz in care restul lumii n-a gresit cu nimic.
Wrong! 2 copii, ambii devoratori de nervi si extrem de energici si dedicati acestui scop („taz” cum ii descrie un ante-vorbitor :D). Nu am avut niciodata nevoie sa recurgem la violenta, fie ea si „minora”. Ir copii nu au avut bone si nici bunici la indemana, ci doar noi doi ne-am luptat sa le tinem fata, dar am dedicat inimaginabil de mult timp pentru asta. Pana acum se pare ca ne-a iesit: surse externe (educatoare, invatatoare) ne confirma ca sunt niste copii ok. E adevarat insa ca daca nu ai timpul ori rabdarea noastra nu stiu daca mai poti struni doi copii ca ei. Sau daca vrei sa ai si o viata asemanatoare celei de dinainte de copii. Sa daca ai un 9 to 5. Sau daca esti idiot si nu pricepi ca a te descarca pe un copil e gresit. Sau daca ai uitat cum te simteai cand te altoia tac-tu. Sau daca… sau daca… Pe scurt: nu spun ca e usor, dar se poate.
E absolut delicios câți descoperă zilele astea că inadaptarea lor socială și complexele de tot felul sunt de fapt consecințele bătăilor crunte pe care le-au primit in copilărie. Mai răsfirați….
nu bre, io am stiut toataviata
Abuzul si neglijarea unui copil mic creeaza simptome similare cu Aspergers.
Bre,
Una la mână: e Asperger, dar nu-i bai.
Doi la mână: cel puțin trei sferturi din colegii mei de generală o încasau serios (me included). Încă îi cunosc pe mulți, sunt oameni normali la cap (în fine, fiecare cu maniile lui, dar toți avem din astea), cu familii ok, fără episoade nasoale.
Dacă ar fi după cum spun toți neo-psihologii, la cantitatea (și ”calitatea”) bătăii încasate trebuia acum să fiu un fel de neom, un half-being cu angoase, frustrări, frici, complexe etc. Eh, ghinion, n-a fost să fie.
Mă oftică la culme ușurința cu care toți plimbă în gură cuvintele ”bătaie” și ”abuz”.
Nu sunt de acord cu orice mai mult de o palmă din când in când (gen curea, furtun de masină de spălat, bătăi zilnice, umilințe psihice, etc) dar dacă acea palmă (rară și pe care oricum o regreți instant) este numită tot abuz și pusă pe același palier cu acte cu adevărat demente și condamnabile înseamnă că suntem în filme diferite.
Poate nu știu eu, dar eu unul nu am auzit de oameni cu vieți distruse de câteva palme în copilărie. De obicei e vorba de povești cu adevărat sinistre nu de ”ocasional spanking”.
Nu omule, nu e chiar asa. daca nu stai cu cineva in casa 24/7 nu stii cat sunt de OK sau cum i-a afectat o chestie.
Eu vorbesc de chestiile patologice de oamenii care-si lovesc copiii din ura, si vorbesc de partea de primit a genului astuia de comportament.
cand aveam 4 ani taica-meu mi-a bagat degetele in priza pentru ca-i pierdusem o surubelnita. Si acum am probleme cu a-mi controla mana dreapta, ceva probleme cu nervii din degete care uneori incep sa tremure ca dracu.
Si dupa aia, cand am mers la scoala si faceam exercitiile alea oribile de caligrafie ma batea pana lesinam pentru ca nu scriam frumos din motive de mana aia. Ani de zile pana cand a dat ortul.
Tu chiar crezi ca vreunul din colegii lui, din oamenii cu care iesea la bere sau mergea la fotbal, avea vreo idee ca tipul era dus rau de tot?
Daca te uiti cu atentie o sa vezi ca am un post mai sus in care zic tot ce zici tu- moderatia e uan si abuzul e alta. magaria e ca daca nu esti acolo se poate sa nu stii niciodata daca e abuz.
Deci, așa ceva…scuze, o fi tatăl tău dar e nebunie
Pentru o șurubelniță?
Așa ceva, da, te marchează, chiar e de dus părintele la sing-sing. Dacă la o palmă îi zice abuz, cum naiba se mai cheamă asta?
Aveam un coleg în generală care era bătut destul de des cu furtunul de la mașina de spălat (erau alea românești, furtunul era din cauciuc), noi ăștia bătuți… normal ne simțeam chiar speciali
da-l dracului, a crapat de mult.
Copilul nu are ce sa caute cu mainele pe sculele alea scumpe de 6000 de lei. Si eu sunt mereu in lupta cu Dojo Jr, care mai deunazi arata catre ea, cand am intrebat-o „al cui e laptopul?”, incercand sa ii bag in cap ideea ca jucaria in cauza e a maica-sii, deci nu are ce sa-si puna labutele pe ea. Normal ca m-a pufnit rasul, ce naiba sa-i fac?
Solutia: stai cu ochii pe junior sa nu faca tampenii. Ca nu doar clampanitul pe tastatura e problema (la o adica il pui undeva unde nu are acces sau ii pui parola si poate da din deste pana ii piere cheful). poate sa-si traga ceva in cap, poate sa-si bage destele naiba stie pe unde, sa bea din buda etc.
La o anumita varsta nu-l lasi din ochi. Asa ca nu ai niciun motiv sa-l altoiesti, ca, teoretic cel putin, nu a reusit sa faca prea multe tampenii (fiind supravegheat).
Tot fac misto ca am doua curele groase si ca fundul ei o cam cere, dar sincer nu vad cum as putea da intr-un copil de nici 2 ani. Nu-mi pot imagina sa o lovesc, nu-mi pot imagina ce m-ar face sa ii trag una. pana acum a reusit destule chestii interesante, de la aruncat mancarea pe jos (de vreo doua ori cu intentie, nu din greseala), lins peretii de-al dracului ca i-am interzis altceva, istericale ca nu vrea sa se imbrace si sa plecam nus’ unde etc.
Deci, cand sa o croiesc? Cand se tranteste pe jos (si-mi dau seama ca o dor dintii – ies niste canini), cand plange de rupe (si realizez ca e obosita), cand e frustrata de o interdictie si face o prostie sau cand simte ca nu am prea bagat-o in seama, deci cere atentie? Ca eu pana acum nu am observat sa faca cacaturi decat cand are o chestie de o apasa.
In public nu se da in stamba in general (a fost o tura de istericale in vara, in Jumbo, dar am realizat dupa aia, isteata de mine, ca ii era foarte cald si uitasem si suzeta acasa). Am mai fost de 3 ori cu ea acolo fara nicio problema. Merge de multe ori cu noi la cumparaturi, dar am grija sa fie dormita si mancata, ca altfel e iritata.
In concluzie … pana acum am reusit sa trecem peste toate fara sa ii intind mucii pe pereti (gluma lu’ ta-su) si nu vad momentan de ce as pocni-o. Mai ales ca de la o varsta, teoretic cel putin, ar trebui sa te intelegi mai OK cu copilul.
Din simplu punct de vedere al dresajului (desi nu-s nici adepta lovirii cainelui, si am avut trei pana acum), as gandi ca-i dai peste maini cand e mic de tot si zici ca nu intelege (desi inteleg de la varste mici). Dupa aia .. de ce as pocni copilul? Ce rezolv cu asta?
totusi are pana in 2 ani , si a mea la fel are si la fel face… totusi eu ma gandesc ca pana in 2 ani actioneaza doar din impuls… si atunci incercam sa o linistim cumva cu vorba buna… sunt momente cand simt ca o iau razna si atunci ies din camera sa ma linistesc…. dar ai mei n-au dat niciodata in mine si nu voi da nici eu mai ales ca eu fara pedepese nu tin minte sa fi facut probleme.
Intr-adevar nici nu erau asa mari tentatii … gen noriel, cora si altele pline cu jucarii … Tin minte o singura faza cand eram mic, cred ca ma miorlaisem destul de mult dupa o jucarie ceva intr-un magazin si tata a scos din buzunar niste fise si mi-a zis ca nu avem bani ca aia sunt toti banii lui pana la salariu…. tin minte ca m-am rusinat de tot atunci si am tacut instant.
Acum mie mi-e frica ca voi gresi educatia ei si suntem destul de stresati… deja mi se pare ca sta cam mult la tv, ne vedem cu mobilele in mana si le vrea mereu …
Simona Tache are copii? N-o stiu, n-o cunosc, nu i-am citit prea mult blogul – dar intreb … ca sunt multi care dau sfaturi ca asa au vazut ei in filmele americane.
Te oferi sa-i faci unu?
Cand era fata mea mica (acum are 12 ani, am trei copii, doi mai mici), pe la 1 an si jumatate, am mers la magazin. Cere un lucru, ceva dulciuri, ii iau ce vrea, apoi isi dorea papusi, avioane, etc. Am luat-o cu forta in brate, plangea si se agita, si am mers cu ea in brate pana acasa (vreo 300 metri) in timp ce plangea. De atunci, cand plecam de acasa ii explicam ca revenim daca mai cere lucruri absurde. Nu s-a mai repetat faza nici azi. Daca ma vedea Simona Tache ma acuza de brutalitate bineinteles.
Poate in loc de bătaie încercați sa va scoateți copiii in parc la joaca si sa-i obosiți si distrati. Cine știe, poate o sa iasă normali si sănătoși pana la urma.
Nu e loc de caini in parc… tre sa-i tinem in tarc la mall ca tot romanu…
Treaba asta cu lovitul copilului nu e ok din niste motive: ei de la tine invata, tu esti modelul lor, iar din bataie ei invata doua lucruri, 1.ca asa se rezolva o situatie conflictuala, cu bataie, asa ca probabil nu te ia pe tine la bataie mai incolo, dar poate o sa ii ia pe colegii de la scoala sau nevasta si 2. nu invata de ce e rau ce au facut ci invata de frica, atunci cand nu-i mai controlezi tu cu frica, fac ce le taie capul. E mai greu sa inveti cu rabdare si depinde mult de ce personalitate are copilul, dar e mai durabil.
Iar la treaba cu stricatul laptopului lui tati…cine a gresit mai tare? copilul care e mic, nu intelege valoarea lucrurilor, e curios, vrea sa iti atraga atentia, sau tati, care l-a lasat undeva unde poate ajunge copilul? Nu vrei sa strice copului ceva, atunci nu trebuie sa stie ca exista. Vrei sa i-l lasi la indemana, atunci il supraveghezi maxim sau iti asumi ca se poate intampla un bucluc. Nu iti versi nervii pe copil pt faptul ca n-ai pus tu laptopu’ undeva unde nu poate ajunge…Bun, asta sa nu se inteleaga ca ii dai vre-un premiu pt ce a facut sau treci cu vederea, dar nu e nevoie sa il bati.
Iar norvegienii citati in articol, ar trebuie sa se caute un pic la cap…daca tot cauta cel mai bun interes al copilului, atunci ce e mai putin traumatizant? sa iti dea mama doua la fund, cu toate consecintele descrise mai sus, sau sa te ia de la parinti si sa te trimita la orfelinat, sa iti fie niste tanti straine mama si tata si sa iti deruteze emotinal toata viata?
E mult mai usor sa te impui fizic atunci cand atat te duce capul. Bataia nu este necesara atunci cand parintii sunt parinti nu doar banca genetica.
Am crescut fara sa fiu „atentionat” fizic, parintii mei au discutat cu mine, mi-au explicat si incetul cu incetul am crescut.
Daca lasi o friptura pe masa cu cainele in apropiere si te trezesti ca ai ramas fara friptura bati cainele nu?
dap. cainele tre sa stie ca nu are voie sa mance friptura.
Am incercat sa vorbesc cu pisicu sau cu cainele la tara. Aparent nu inteleg
zat ma, Pisicile mananca salarta.
Adica una mananca foi de salata cu maioneza si alilalta mananca morcovi.
Bun asa, Simona Tache face un articol bun de dat _share_ plin de `fallacies`:
* cateva paragrafe inutile de „nu stim nimic pana se termina ancheta” ( argumentum ex silentio ?)
* o sparla mica cu prejudecata la „cât de tare și-a _snopit_ familia Bodnariu copiii” ( circulus in demonstrando ? )
* statistica cu 63%, ca sotii Bodnariu au ales unde sa se nasca probabil ( argumentum ab auctoritate ? )
* apoi 3 paragrafe cu o analogie gresita ( falsum aequabilitas ? )
Si da e gresita analogia, violentele intre adulti sunt admise din fix aceleasi motive: cineva stabileste regula si altcineva nu o respecta. Reactia este asemanatoare, i se va vorbi intai (amenda;amenintari) dar daca nu se poate _rationa_ prin viu grai se va aplica forta.
Acum „prietenii” din exemplele Simonei sunt tampiti (ca mobil al discutiei marog) pentru ca daca `familia nu o alegi` pe acei prieteni poti sa ii lasi singuri la bere daca’s nesimtiti.
Un copil isi va ridica nasul cand ii spui ca poate sa stea/faca ce vrea daca nu intelege, apoi va realiza ca planul nu merge, e mic inca iar tu ca parinte esti de bine de rau inca binefacatorul lui.
Apropo de acel 63%, apare in Septembrie 2014 intai ( https://www.salvaticopiii.ro/?id2=0001000100080000 ) si doar in titlu, daca gasiti voi puneti link spre conditiile studiului efectiv cu numere care sa arate acel 63, nu zic ca e minciuna, doamne’ fere’ va rog salvati toti copii, doar zic ca se pateaza imaginea organizatiei sa se arunce asa cu procente emotionante, mentionate _o singura data_ intr-o postare pe net, fara ceva in spate.
Articolul HotNews incepe cu 63% dar are numere macar, nu 63 dar altele, ce e deranjat la el e premiza ca numerele scoase din „programe si servicii de evaluare si terapie psihologica pentru 13.126 de copii care provin din medii defavorizate, in care violenta domestica este o constanta” se aplica la toti (ceilalti copii) romani si nu doar „acestui grup tinta”.
Legat de parerile celor fara copii, e ok, poa’ sa spuna oricine orice, aia e premiza parerilor ca toti au „o gaura in fund si o parere”, pana una alta ca parinte care nu isi bate copilul fraza „cel mai greu e sa pedepsesti pe cine iubesti” (furata de aici: https://www.youtube.com/watch?v=dpWlk0EeWBg ) mi se pare geniala.
/PS: Da, am cautat denumirile in latina.
/PS2: Da, a 4-a am inventat-o in latina
Nu-mi mai aduc aminte bătăile de la parinti… Dar ce îmi aduc aminte ca mi-au prins bine… Am fost un copil „mai special” la 7 ani am dat foc la sura, la 8 am furat calul vecinului sa mă duc la scalda (l-am furat cu nepotuso), pe la vreo 11 am pornit Dacia tatei cu o surubenlita si am urcat cu ea 5 trepte pe casa scării…. Lucruri mărunte dragilor….
Prima bătaie pe care mi-o amintesc am luat-o de la tata…. 2 nuiele peste picioare, trebuia sa încât tabla inmultirii si eu aveam chef de alergat dupa minge (bai cand bătea mingea in „susea” fierbea carnea pe mine). Tata a zis ca ma lasa la minge, dar sa stiu tabla inmultirii…. Din 10 in care 10 minute mă duceam la el cu gata tata o stiu, si el saracu, tăia lemne in curte… Si tata începe sa mă întrebe, eu mă încurc… Dai drumu înapoi…. A 2 a oara la fel…. A 3 a oara a dat cu nuiaua…. Nu l-am mai mintit pe tata de atunc.
Alta bătaie, de la mama… Am pocnit-o pe sora-mea… Intr-o fractiune de secunda mama m-a pocnit pe mine … Morala, nu o mai pocni de fata cu ma-ta prostule …. I-am mai dat bătaie când eram singuri, seara mi-o furam …. Gand final, nu-ti mai bate sora….
Pentru restul prostiilor făcute, de obicei era o palma peste cur si morala multa ….. Si mai sapam gradina de flori a mamei …. Avea mama cea mai curata gradinita de flori….
Am facut boacane si mai mari si nu am luat bătaie… De exemplu, cred ca aveam vreo 6 ani cand de crăciun in vizita la bunici i-am spânzurat cotocu bunicului de gardul curtii… Saracu tata si-a dat o palma peste frunte si mama a facut ochii cat cepele când a văzut grozavia …. A urmat morala….
In concluzie, mda mi-am luat portia de bătaie in copilărie si mi-a prins bine. Cu parintii am o relatie deschisa, chiar ii consider prietenii mei, pot aborda cu amândoi orice subiect fără sa-mi fie jena/rusine… Discutie directa …. Ii iubesc si le multumesc pentru modul in care m-au crescut.
Acum, daca o sa am copii, o sa le aplic corectii fizice? Probabil ca da… O sa ii maltratez, evident ca nu. Pizdele proaste trebuie sa inteleaga ca e o diferenta intre o corectie fizica si maltratare….
Omule, fa ce vrei dar te rog eu sa nu faci copii pana nu vorbesti cu un psiholog despre copilaria ta.
cosminos, vezi ca tu apartii de categoria amintita in ultima fraza …
Stiu pe cineva care isi batea copilul de il invinetea ca sa spuna ‘nu mai fac’, iar ala nici de’al dracului nu zicea, prefera sa moara dar nu zicea nu mai fac. Si nu avea decat vreo 4 ani… Bataia nu functioneaza la toti copiii
Te-ai gândit sa faci ceva ca acel copil sa nu fie bătut crunt de părinții lui imbecili? Nu,ca fiecare face ce vrea cu copilul lui…
Cand vezi comentariile de pe aici, iti dai seama de ce suntem vai de capul nostru ca tara. Ce prosti sunt aia din vest domne’ ca nu permit pedepse corporale aplicate copiilor in scopuri educative. De aceea ei sunt acolo unde sunt si noi ne tavalim inca in evul mediu. Am o intrebare pentru parintii care sunt de acord cu asemenea tehnici de educatie: daca un strain (educatoare, invatoare sau un om de pe strada) si-ar permite sa va educe copilul cu trasul de perciuni sau o palma nevinovata la fund, cum ati reactiona? Este ca ati sari de cur in sus? Dar daca o faceti voi, e ok. Flash news: nu este ok! Nu sunteti stapani peste o fiinta umana, sunteti doar parinti.
Misto logica: daca aia in vest o duc bine inseamna ca au o moralitate/conduita/familie/etc ireprosabila.
Am o veste pentru tine: vestul este plin de inadaptati, nebuni cu acte in regula, sinucigasi, necasatoriti, divortati: valorile familiei, relatiile intre rude au fost lasate cu mult in urma de individualism, egoism, iresponsabilitate si asa mai departe.
Deci, ciocu mic si o palma peste fund.
scrisemes un post lung cu o caruta de linkuri sa-i arat la tanti asta ca lucrurile nu sunt cum cred ea, ca in Vest copiii aia rasfatati isi injunghie fratii, parintii si profesorii, dar l-a mancat spamfilterul lu’ vali
E de la caz la caz. Circumstanțe, situatii, scenarii. In unele cazuri violenta minora e degeaba, in alte cazuri nu. Pe de altă parte, unii golani nu stiu decât de frică si de bătaie serioasă. Sunt copii care-și bat părintii, plm….
eu zic ca e o diferenta cam mare intre palme la fund si batai cu cureaua pentru depasirea limitei de 10 minute la dus (in pielea goala) sau palme peste fata pentru holbatul pe pereti in loc de farfurie. poate ca parintii astia care nu vor sa-si loveasca deloc copiii, au avut alta viata in copilarie.
Cred ca ar trebui nuantat un pic termenul de violenta, una e o palma parinteasca (o atentionare) si alta e sa-l bagi in spital…
tocmai de aia folosesc termenul violență minoră. că nu dai in el cu pumnul decât dacă ești imbecil.
Sunt diferenţe de intensitate, dar care nu schimbă fundamentele problemei. Violenţa trebuie folosită doar în apărare, nu în atac.
@zoso: încadrarea la imbecil se face de la 10 Newton forța palmei sau de la 20?
se face dupa gabaritul copilului
@vali
Si care cand inceteaza violenta sa fie minora? De la cate palme la fund? Cat de zdravan aplicate? Daca-i dau la fund, am voie sa dau mai multe decat daca-i dau dupa ceafa? O rigla la palma e in regula? Zece, o suta?
Ai fost altoit? Daca da, mai tii minte motivul sau doar actul de violenta?
Palmă părintească, bătătorul de covoare, cureaua, pumnul, picioarele, cam așa bat românii copiii.
Sor-mea la ai ei le mai dă o palmă la cur, dar am văzut cazuri extrem de grele la alții. Copii ținuți cu mâinile în sus câteva ore, de față cu musafirii.
Plus celebra vorbă românească care se aude prin blocurile gri: Nu mai da tată.
Deci ii dai o palma daca sparge ecranul laptop-ului de 6000 lei… dar daca laptop-ul costa 2000 lei? Sau 500? Misto mod de a-l invata valoarea banului.
Logica e simpla – violentele astea „educative” or sa il incete ca violenta e o solutie. Asa ca o sa o aplice si el cand copilul cu care se joaca ii sparge jucaria. Apoi tatal copilului vine si il educa pe al tau, pt ca l-a batut pe fi-su. Apoi tu te duci si il bati pe ta-su, dar te opresti pentru ca stii ca totusi vilenta nu e o solutie… nu?
Discutie fara fond dupa capu meu de tata cu 2 copii …
Prea generala si mai ales se concentreaza asupra violentei fizice.
Sincer sunt de acord cu corectiile fizice minore (o palma la fund nu a omorat pe nimeni). Cu ce nu sunt de acord este violenta psihica.
Cred ca impactul emotional este cu mult mai mare in cazul unei violente psihice – urlat, injosit, pedepse umilitoare, purtare de kkt a parintelui, etc.
Daca peste o palma – si aia trebuie aplicata pe loc ca sa se faca legatura intre cauza si efect si nu peste 1 saptamana- poate sa treaca, peste urlete si pedepse si atitudine de forta a parintelui nu va trece asa usor.
Deci asta e limita? Sa-l bati, da’ sa nu-l omori? Pai o curea la fund n-a omorat pe nimeni. Sau doua. Sau zece.
„o palma la fund nu a omorat pe nimeni”
Pai nici sa fii violat de doi negri nu a omorat pe nimeni…te bagi?
@cosminos, acest avocat fara de cauza – un citat din Nea Iancu : „Amice, esti idiot”.
Prea funny:
Ce nu inteleg multi oameni este faptul ca un copil este ca un laptop care vine cu free dos pe el. Este tabula rasa iar mecanismul lor de invatare este bazat pe imitare a celor din jur si testare a limitelor.
Dupa ce bagi propozitia asta bine in cap, intelegi ca educatia nu se face cu violenta DAR se face cu fermitate, punand limite, explicandu-le, pe intelesul lor si sanctionand cu fermitate, calm si tact derapajele. Am calmat copii atomici ai prietenilor mei, genul de copil care se pune in cur, urla si face ca sirena. Genul acesta de comportament este vina parintelui care a cedat iar copilul a inteles ca, daca tipa, urla, santajeaza emotional (da, o fac inconstient de la varste foarte fragede) va obtine ce-si doreste: pufuletii cu multe e-uri, jucaria, desenele, etc
Nici macar in dresajul cainilor nu este recomandata bataia ci, cel mult, lovitul cu ziarul si niciodata peste bot. De ce ti-ai trata propriul copil, ADN-ul si urmasul tau mai urat decat pe un caine?
Mare parte din personalitate se formeaza in primii 7 ani de existenta, schimbarile ulterioare fiind foarte dificile, de aici si tone de intelepciune populara: „lupul isi schimba parul”, „oamenii nu se schimba”, etc
dap
Ca psiholoagă de Facebook vin si eu si zic ceva…
Sunt de acord cu ideea că oamenii comentează habarnist ca să se afle în treabă sau ca să facă trafic. Și e frustrant să vezi un om care nu are copil, dar comentează doct despre cât de ușor ar trebui să te abții ca părinte să nu aplici disciplină coroporală, in timp ce acelasi om scria ca nu le intelege pe masochistele care isi tin copiii in brate toata ziua, care stau nedespartite de copil, etc. De ce e frustrant? Pentru că se pierde o parte din problemă. Oamenii care își bat copiii au la rândul lor niște traume și trebuie consiliați. Dacă pui problema violenței domestice în termeni negru-alb, aruncând niște statistici seci, nu faci decât să ascunzi sub preș o realitate. E foarte ușor să îl demonizezi pe cel care dă copilului o palmă la fund în condițile în care tu nu ai ținut în viața ta un copil în brațe. Iar demonizatul rămâne cu disciplina fizică și copilul cu agresiunea.
Pe de altă parte nici nu înțeleg cum cineva poate scrie un articol la finalul căruia spune că nu susține bătaia, dar mai înainte spune că numai cei care au copii tolomaci sunt împotriva violenței fizice asupra copiilor și că de fapt există diferențe între violența între adulți și palma dată unui copil. Să înțeleg că nu există părinți pe lumea asta care se pot controla atunci când copilul zglobiu le „dărâmă” casa? Să înțeleg că toți cei care suntem părinți avem automat un copil molâu sau dacă e unul cu mai mult nerv îl batem? Suntem atât de primari ca specie încât niciunul dintre noi nu a găsit alte soluții de disciplinare care să nu implice palme date la fund și urecheri? Dacă e așa, sau dacă asta crezi despre oameni în general, e chiar trist. Sunt convinsă că niciun păinte nu poate sta relaxat când copilul dărâmă mobila de sufragerie (a dărâma e totuși o exagerare pentru că un părinte înțelept și prezent face să nu se ajungă în acel punct, ca de -aia e mai matur decat copilul), în primul rând tresari pentru că te gândești la integritatea copilului, dar sunt de asemenea convinsă că există soluții și reacții altele decât să îl bați.
Noi avem o mare problemă ca nație (și alții o au) cu a înțelege în primul rând faptul că un stimul negativ de corecție, aplicat copilului, nu funcționează. Pur și simplu, copilul nu e câine să îl dresezi cu un șut în fund. Nici la câini nu prea merge cu condiționarea negativă, de fapt asta e chestie de studii deja arhaice. Uitați-vă un pic la animale cum se face dresajul. Se face cu binele. Vrei să îl înveți pe câine să facă aport? Nu o să îi dai una peste cap. Îi dai o bombonică…E condiționare operantă, principiu clasic din behaviorism. Se aplică și la om. ba mai mult am dus pana acolo cercetarea incat unii au aratat ca nici macar recompensele, alea pozitive, nu sunt eficiente si ca de fapt nu prea functionam ca toate animalele, doar suntem niste mamifere superioare, cele mai…ca sa zic asa.
Un alt aspect pe care nu îl înțelegem e că de fapt atunci când părintele dă o palmă , trage de urechi e de fapt o expresie și o defulare a energiei negative a părintelui. E de multe ori o scăpare de moment. Un părinte normal la cap care face asta, se simte vinovat după ce a făcut-o, ferice că se simte așa, deoarece își recunoaște reacția disproporționată în fața copilului. Știi care e diferența între violența între adulți și cea aplicată copiilor?. E o diferența fundamentală între raportul de forțe. Copilul e neajutoratul. Iar asta face ca până și o palmă să capete dimensiuni mult mai dramatice decât crede adultul. Copilul investește adultul cu încredere fiind dependent de el, iar adultul vine și îîi aplică una peste față..Ce ajunge să creadă copilul?
Problema în definitv nu e cu scăpările de moment. Nu e că s-a întâmplat o dată să îi dai o palmă copilului, la nervi ;i apoi ti-ai cerut scuze , ti-a parut rau si nu ai mai repetat. E ceva peste care și părintele și copilul pot trece discutând și analizând situația. Ritmul de viata e extrem, suntem solicitati pe toate planurile ca parinti, e dificil sa ne mai pastram calmul dupa o zi de munca, asta nu inseamna ca sunt de acord, ca dau o justificare celor care o fac, inseamna ca pot sa inteleg si sa empatizez si cu suferinta adultului, ca e tot o forma de suferinta. Sa ajungi sa simti nevoia sa dai in viitorul tau, e chiar trist. Tocmai asta e si strategia de vindecare, sa il faci pe adult sa se controleze, sa isi gestioneze viata in asa fel incat sa nu mai ajunga in situatia nefericita de a simti nevoia sa dea cate o palma copilului.
Problema e că mulți oameni aplică cu consecventa aceste metode de disciplinare ceea ce e un abuz în toată regula. Și mai problematic e că nu li se pare nimic în neregulă. Citeam la un moment dat aici pe blog un comentariu care m-a șocat. Un tată care spunea că și-a băut copilul ptr că nu vroia să mănânce și apoi i-a mai tras una pentru că cel mic plângea și începuse să vomite…..Si (asta mi s-a parut alarmant) tatal considera ca odrasla si-a meritat si a doua corectie, pentru ca treaba cu voma era de fapt o „strategie” de a-i manipula pe ei ca parinti si de a-i pacali. Noh asta e o reactie tare nasoala. Pentru ca poti sa faci aproape orice copilului si sa vii sa rescrii in terapie istoria nefericita de abuz, cu conditia (esentiala) ca tu, parintele, sa recunosti si sa intelegi ca ceea ce ai facut a fost gresit. Or daca adultului nu i se pare gresit ceea ce a facut, ca familie nu mai au nicio sansa de vindecare. Pattern-ul violentei se va perpetua pana cand unul din urmasi intelege si lucreaza cu ceea ce s-a intamplat.
Poate că cineva va avea grijă să îi ajute și pe părinții români să înțeleagă de fapt cum funcționează creierul unui copil mic și cum de fapt arhitectura lui se construiește pe experiențele de care copilul are parte în relație cu principalele figuri de atașament. Și ce rol central are părintele în a-l ajuta pe copil să integreze o bună funcționare a creierului. Sunt informații care vin din sfera neuropsihologiei, cu dovezi imagistice pe RMN, etc. Dar din păcate, unii părinți (mulți) încă mai trăiesc cu ideea că cel mic e un șarlatan, un manipulator etc.
Din păcate mulți înțeleg rațional de ce nu e bine să bați copilul, dar emoțional sunt încă pradă propriilor experiențe abuzive din copilărie….
Și mai e ceva: in tarile nordice nu folosesc bataia, dar folosesc pedepse de alt gen pe care unii le-ar putea vedea ca viitoare traume psihice.
Parintii sunt reci si distanti, nici nu viseaza copiii lor la implicarea emotionala care vine dintr-o palma la fund.
Nu am citit articolul Simonei Tache, dar l-am citit pe acesta.
Sunt constient ca si parinte ca am facut, fac si voi face multe greseli, ca oricare altul dintre noi.
Crezi ca e diferenta intre bataia dintre adulti si o palma aplicata copilului tau? Ai dreptate, este una foarte mare.
Tu ca si adult esti suficient de independent. Daca eu ca si necunoscut sau cel mai bun prieten te bat, te vei simti tradat, dar poti alege sa-ti continui viata fara mine. Te va durea dar poti alege sa rupi relatiile cu mine. Eu nu sunt totul pentru tine.
Tu ca si copil ai nevoie de o relatie de incredere cu parintii tai, pentru ca pentru tine, doar ei exista, de ei depinzi. Daca ei te tradeaza nu poti sa renunti la ei. Vei simti sentimentul de tradare si nu ai variante.
Sunt sentimente foarte puternice pentru copii si e greu de spus in timp ce efecte au.
Ca si informatie evident gasesti carti care se bat cap in cap. Daca tu ai ales asa, foarte bine, e decizia ta, dar ma gandesc ca e posibil sa gresesti si, fiind cea mai simpla varianta de educatie sa gasesti multi adepti care sa te sustina.
Eu unul sper ca cei interesati de educatia copiilor lor sa caute si alte informatii, sa nu se limiteze la ce ai scris tu.
Copilul poate fi educat si fara bataie. In cazul meu mama ma cam pleznea cand stateam peste ora de intrare in casa sau cand faceam vreo prostie. In schimb, tatal meu nu m-a batut niciodata. Dar cand spunea taica-meu ceva, executam instant. Conteaza foarte mult atitudinea parinetelui…Pe partea cealalta nu am luat niciodata o bataie sadica, doar cateva palme. Poate daca luam bataie sadica cu curele samd, poate ca stiam si de frica mamei
Nu credeam ca voi ajunge vreodata sa fiu de acord cu parerea Simonei si nu cu a ta pe un subiect anume.
Sunt total dezamagit de punctul tau de vedere, din ce spui tu se intelege ca daca un copil nu are logica si nu stie ce e acceptabil in societate este ok sa-l bati. Ca sa ce? Sa il inveti logica cu bataia? Iar la un adult asta nu s-ar aplica pentru ca toti sunt logici si stiu ce e acceptabil in societate? Si atunci adultii n-ar avea nevoie de bataie?
Sa ne uitam la norvegieni care interzic si pedepsirea psihologica a copiilor nu doar cea fizica. Niste barbari!
Esti un…involuat !! … asta ca sa nu-ti dau doua peste ochi…ca vad ca nici la tine nu functioneaza logica.
ești o dulce. spune-mi, colega ta de la ipsos care a murit de la prea multă muncă, ea cum își trata copii?
E si agramat!!!! Copiii, bai, imbecilule! Pacat ca nu te-au caftit ai tai destul cand erai mic. Poate iti bagau si niste gramaticuta pe gat pe langa logica aia pentru care zici ca e bine s pa bati COPIII
inteleg ca unii copii chiar merita batuti. De exemplu cei cu care e posibil sa ne contrazicem mai tarziu in viata.
Bine ma, documenteaza articolul din hotnews si vice.
Dupa aia, tranteste opinia personala.
La modul serios, nu stiu cati dintre comentatorii de mai sus n-au luat un dos de laba de la tata sau bunic, o palma dupa ceafa in scoala sau de la mama.
Vreau sa vad unu` ca sare acuma in sus si zice ca are cosmaruri noaptea. Deci, se poate. Tache ii dilie, s-a stabilit mai sus.
Norvegia le-o fi luat progenitura in urma unor proceduri de analiza amanuntite, n-a venit mascatu` la usa cu textu` „auzi doamna, l-ai pleznit pe ala micu`, ti-l confiscam!”
I-o fi dat vreo laterala in magazin mucosului sau a venit tac-su acasa drojdit si a pus cureaua pe mostenitori. Chestii care`n Romania se intampla des. Norvegianu` mai mimotic asa, a zis ca astia is sadici.
Scuzabil din punctul meu de vedere.
Nu inteleg de ce se face atata caz, cu exceptia faptului ca e plin de imbecili care-s de parere ca Norvegia ar fi de vina. Si acum in tara asta, mai sunt tarani care isi scot copilul la piatra de hotar si il bat de se caca pe el, cu cureaua lata. De ce? CA ASA E OBICEIUL!
Care-i obiceiu`? Simplu: de la bataia aia mormantala, copilu` nu mai uita niciodata care e terenul familiei. Da, sunt bunici si strabunici care pot confirma asta.
Mna, sa vina Norvegia incoa` si sa vada
Cea mai mare tampenie mi se pare citarea acelui „studiu” de la Salvati Copiii, http://lbhn-1602388572.eu-west-1.elb.amazonaws.com/stire/20480712. O parere de la un ONG care vrea sa stranga bani folosind emotia, cu tot felul de cifre aruncate in urma studierii unui grup de oameni cu probleme de acest tip. Sunt curios ce metodologie si esantion au folosit la acel „studiu”.
Daca esti curios de ce nu ii intrebi in loc sa-ti dai cu parerea ca e prost facut?
Ai aici detaliile:
@stefanb Sigur vorbim despre acelasi studiu?
Zice articolul :
«Salvati Copiii Romania a lansat miercuri, 7 octombrie 2015, o noua campanie pentru combaterea violentei asupra copiilor.” + Organizatia precizeaza ca in perioada 2009-2015 (iunie) a oferit programe si servicii de evaluare si terapie psihologica pentru 13.126 de copii care provin din medii defavorizate, in care violenta domestica este o constanta. O analiza statistica a cestui grup tinta a aratat urmatoarele:
62% dintre copii prezentau comportamente agresive si dificultati de gestionare ale emotiei de furie , ” etc.
In respectivul pdf se precizeaza perioada interviurilor mai -iulie 2012. Apoi, esantionul este altul. Nu in ultimul rand, concluziile sunt altele.
Banuiesc ca l-ai citit, ai gasit acea informatie cu 63%?
Pt stefanb
Dat fiind ca m-ai facut curios, am gasit si o informatie de acest tip in studiul prezentat de tine de la Salvati Copiii :
„Abuzul fizic împotriva copiilor
Referindu-se la pedepsele fizice aplicate copiilor, 81% dintre părinţi afirmă că nu sunt de acord,
în nici un caz, cu utilizarea bătăii ca mijloc de corecţie, iar 82% dintre aceştia afirmă că nu îşi bat
niciodată copilul /copiii.
O analiză mai în profunzime a datelor ne arată că există o asociere semnificativă statistic (adică
asocierea între răspunsuri nu este întâmplătoare, există o relaţie consistentă între aceste două variabile)
între răspunsurile la întrebările de mai sus. Altfel spus, cei care declară ca nu sunt de acord cu bătaia,
afirmă, ulterior, că nu îşi lovesc niciodată copilul /copiii.
Acest fapt s-ar traduce şi altfel: incidenţa
utilizării bătăii, ca mijloc de corecţie, la nivelul popendulaţiei de părinţi din România (la care se adaugă
alte persoane care au în îngrijire copii) este de aproximativ 18%.”
Interesant, nu crezi?
Vali, poate ar merita un mic update articolul, sa mai afle lumea cum e cu „63% dintre parinti isi bat copiii „.
Pai aia e ce spun parintii, la concluzii scrie clar: 63% dintre copii au spus ca au fost batuti de parinti.
Diferenta de procente e explicata tot acolo:
corecţiile precum „lovitul uşor cu palma” /„urecheala” nu sunt percepute, de părinţi (şi într-o
anumită măsură, nici de copii) ca fiind acte din sfera abuzului fizic;
Interesant, nu crezi? Si mai interesanta e teoria ta a conspiratiei ca cineva incearca sa manipuleze cu studiul. Ca sa castige ce te intreb eu.
Pentru cei care vor sa verifice: pagina 38.
OK, deci e perfect valabil sa altoiesti un copil pentru ca ti-a spart ecranul laptopului? Daca da, arde-ti si tie vreo doi pumni, pentru ca esti suficient de infantil incat sa lasi un laptop scump la indemana unui copchil cu inteligenta unei maimute.
Eu mi-am luat-o de la ai mei destul de des. Am fost un copil de-a dreptul tâmpit, făceam toate rahaturile și le repetam constant conștient fiind de faptul că sunt greșite. Azi discutam, a doua zi repetam – evident că a doua zi mi-o luam. Pentru fiecare palmă sau pentru fiecare urecheat am meritat minim 3 și sunt destul de sigur că dacă nu ar fi făcut și asta partea din educația mea, eram mult mai jos acum.
Și nu, nu am nicio traumă; da, îi iubesc pe ai mei cu o pasiune pentru că au făcut-o; nu, nu vorbesc de a-i da copilului pumni în cap și genunchi în spate, vorbesc despre a-i da câteva palme la fund sau chiar peste față în cazuri de nesimțire crasă și de a-l trage de urechi și altele la fel. Cei care nu pot face diferența și se aruncă în declarații aiurea despre cum ar trebui să-ți educi copilul, să aștepte să le crească mucosul și apoi să vedem ce rezultate au; că am văzut tone de copii care au fost crescuți în liniște și pace care fie sunt niște melteni ordinari, fie au ceva în privire care îmi inspiră faptul că dacă suntem în aceeași clădire trebuie să o părăsesc.
Bonus: De ce atâta vociferare? Își vede fiecare de curtea-i proprie și când or ieși omuleții în societate se vor descurca între ei.
tu nu ești doar prost, ești și fudul
Cred că e mai simplu să nu faci copii. De exemplu, dacă nu suporți o pierdere de 6000 de lei, poate e mai bine să nu faci copii.
https://www.suntparinte.ro/stiri/petitie-tichete-lunare-200-lei-pentru-scoala-dupa-scoala
dacă un copil a ajuns să urle în mall că vrea nu știu ce, aveți o problemă înainte să ajungă la astfel de manifestări, de exemplu refuzul repetat al părintelui de a discuta cu el care sunt argumentele pro și contra pentru care copilul are nevoie de un lucru – sandale cu gărgărițe vs cu elefanți, și, mai ales, e clar că acel copil NU este lăsat să își aleagă ce îi place … adică pe limba mea, copilul are niște părinți retardați care dacă nu au timp și chef să crească copii mai bine nu s-ar mai reproduce
Explicatii, din studiu, pe baza cercetarilor in domeniu:
Convingerea că prin pedepsire copiii vor învăţa cele mai importante lecţii este extrem de răspândită în rândul părinţilor. Cu toate astea, ceea ce copiii învaţă este total diferit de ceea ce încearcă părinţii să îi înveţe.
•Pedeapsa fizică, indiferent de intensitate, slăbește legăturile de atașament între părinţi și copii. Copiii depind de părinţi pentru a fi în siguranţă. Când părinţii îi rănesc fizic sau emoţional, copiii învaţă că nu pot avea încredere în părinţii lor pentru a fi protejaţi. Construirea unei
relaţii de încredere puternică este temelia pentru o educație eficientă
și pentru dezvoltarea sănătoasă a copilului. O legătură slabă între părinţi
și copii poate duce la dificultăţi emoţionale și comportamentale.
•Pedeapsa fizică, indiferent de intensitate, afectează dezvoltarea emoţională a copiilor. Copiii au nevoie să știe că sunt valoroși. Pedepsele fizice și umilitoare pot fi simţite de către copii ca o respingere din partea persoanelor de care au cea mai mare nevoie pe lume. Această experienţă
poate avea efecte negative pe termen lung pentru construirea sentimentului de valoare personală. Copiii care sunt pedepsiţi fizic sunt mult mai predispuși să dezvolte anxietate și depresie, să consume droguri
și alcool, să dezvolte tulburări severe de sănătate mentală. Copiii
care sunt pedepsiţi emoţional sunt mult mai predispuși să aibă stimă de sine scăzută, să fie instabili emoţional, să aibă dificultăţi în a deveni independenţi, să fie retrași social, introvertiţi sau extrem de complianţi, să aibă simptome de depresie și gânduri de suicid.
•Pedeapsa fizică, indiferent de intensitate, poate crea resentimente
și ostilitate faţă de părinţi, pe care copiii nu le exprimă în mod direct. De asemenea, ele creează frică faţă de părinţi și îi pot face pe copii să mintă. Acest tip de pedeapsă oferă un model agresiv de rezolvare a conflictelor, pe care copiii îl pot aplica în propriile lor relaţii (exemple…)Împreună, aceste efecte duc la creșterea nivelului de agresivitate la copiii care au fost pedepsiţi fizic și emoțional. Aceste pedepse duc la creșterea nivelului de violenţă între fraţi și colegi, iar mai târziu, la intimidarea, agresiunea
și rănirea partenerilor de cuplu. Ele sunt asociate cu minciuna, furtul
și violenţa. Atât pedeapsa fizică, cât și umilirea sunt asociate cu un nivel scăzut de empatie și un nivel ridicat de dezvoltare a unui comportament antisocial.
•Pedeapsa fizică crește riscul de rănire fizică a copilului, astfel că violenţa poate lua ușor proporţii. Un părinte care crede că pedeapsa fizică funcţionează va crește intensitatea loviturii, atunci când copilul nu este compliant.
•Bătaia are efecte pe termen lung și afectează modul în care viitorul adult se va comporta și se va simți în contexte tipice vârstei adulte. Cele mai frecvente consecinţe ale comportamentului abuziv din copilărie în viața de adult sunt: perpetuarea comportamentului abuziv în relaţie cu proprii copii sau cu partenerul de viaţă; eșec relaţional; eșec profesional; ratrea potenţialului individual de dezvoltare; risc de apariţie a tulburărilor de sănătate mintală; dificultăţi de adaptare socială; consum de substanţe.
vali ma fut in spamfilterul tau
Un articol bun pe subiect https://medium.com/@IjeomaOluo/parenting-advice-don-t-kill-them-177b00122ca8#.gwxgcax57
Dupa sloganul „romanii sunt corupti”, acum urmeaza „romanii sunt violenti”. Numai mie mi se pare ca etichetele astea vin ciclic, majoritatea sustinute de diverse fundatii si studii citate incomplet ?
nu ți se pare.
_Agenturili_ străine vor să ne distrugă țărişoara.
Simona Tache se pricepe de minune la copii mai ales ca nu-i are! E o mizerie ce face ea pe blogul ala. Fara experienta vietii de parinte da verdicte-n stanga si-n dreapta si spune trufas ca da, e foarte bine ca parintilor Bodnariu li s-au luat cei 5 copii … ce sa stie ea de prezumtia de nevinovatie, de dovezi, de proces, de hotarare judecatoreasca ce nu exista…. Simona Tache este mama perfecta din pix si din vorbe. Tovarasa Simona Tache….
Tuta aia de tache scrie dupa ureche,auzi la ea, norvegienii au luat copiii “pt că era groasă” si “refuz să cred că statul norvegian înscenează chestii ca să fure copii. până când ancheta se va finaliza, înclin să cred totuși că nu sunt demente autoritățile și iau cu japca copiii din familii degeaba”.
Dobitoaca nu intelege ca aia au luat copiii INAINTE de a se finaliza Ancheta.Ea stie totul domle, numa’ ca nu prea are copii.Ups.Aici avem o maare problema!Femeia asta se vede ca n-are copii de se bucura ca o vipera ca aia au ramas fara.Ce argument jenant are, “ca era groasa”.Da’ dovezi,madam?Ca norvegienii inca nu au adus dovezi (le fabrica ei acum stai linistita), si nici acuzatii,Au actionat doar pe baza unei delatiuni.Si ca sa preiau vorba ta, TO’ARASA tache tre sa stie ce e aia delatiune,ca a prins tot regimul comunist.
Adica, daca nu am omorat pe nimeni inseamna ca nu am voie sa sustin ca crima e gresita?
Adica, daca nu ai crescut copii, e cam greu sa spui altora cum s-o faca. Asa, dupa carti, toti suntem zei. Excludem violenta, vorbim doar de parinteala. Da, imi repugna cohortele de neparinti care ii pun la zid pe parinti, desi ei habar nu au ce inseamna un copil in viata lor. Teoria e una, practica ne omoara.
Am cunoștințe care la nici 35 ani erau albi în cap din cauza copiilor. Au doi unulmai mic cam de 4 ani care nu face decât ce vrea el. Dacă ceva nu-i convine începe sa urle tatăl se încruntat și mă-sa e în patru labe căutând sa facă orice numai sa împace plodul. Care odată ce a primit ce a vrut îți arunca cel mai pervers zâmbet posibil gen v-am făcut iarăși fraierilor.
„Diferența dintre doi adulți care se bat și un adult care aplică o corecție fizică minoră (palmă, ureche) unui copil este că adultul are idee de logică și de ce e acceptabil în societate, pe când un copil nu”
Si te-ai gandit tu ca cel mai bine o sa invete ce e acceptabil si ce nu printr-o palma ici si colo, cu cate o urecheala azi da maine ba si, hai , fie, cu inca o palma ca precedenta nu a functionat. E foarte trist articolul asta si comentariile sunt si mai triste. Vai de noi si ai nostri caini, vorba uneia de mai sus care spune ca pana la 10 ani copiii trebuie crescuti ca pe caini.
De-abia astept sa ii vad p-astia crescuti pe principiul copilul meu=egalul meu, peste vreo 10-15 ani. De asemenea pe cei crescuti pe principiul „copilul meu nu urla ca e razgaiat, urla ca are personalitate. Din acelasi motiv ii si loveste pe altii.”
Am fost batuta ca si copil, din varii motive. Cu ce am ramas din asta:
1. Cand am fost batuta pe nedrept (pentru ceva ce nu facusem eu, ci un alt copil din familie) am ajuns sa port ranchiuna peste ani, pana in prezent.
2. Cand am fost batuta pe buna dreptate, respectiv am injurat un om in autobuz (ca avea pretentia sa se urce, desi era plin ochi) mi-am luat o palma si tin minte si acum ca am stiut ca am gresit imediat ce m-a lovit.
Conteaza foarte mult in ce masura ii explici copilului ce are voie si ce nu inainte sa il urechezi si sa ii ceri socoteala inainte sa dai.
du-te la http://www.google.com
cauta „MIrcea Badea”
Aha, deci de asta nu emigrează Zoso
Mie îmi place mult faza cu fiecare copil e special și „poți sa fii orice vrei tu”.
Ajunge copilul la adolescenta și vrea sa fie în același timp și Hagi și Guță și Brad Pitt. Bineînțeles ca părinții îl sprijină și nu au curajul sa ii spună ca e un munte de mediocritate și ar trebui sa învețe o meserie pentru că papa.
Și specialule neînțeles de lumea cruda și se ia de etnobotanice după crăciun sare de pe bloc fără parașuta și devine înger
Pai asa se intampla daca rupi niste cuvinte din context, in general iese o prostie.
Ce il inveti pe copil ca e el e special adica e diferit de ceilalti si nu trebuie sa se compare cu altii. Fiecare e talentat sau priceput la anumite lucruri si trebuie sa le gasesti si sa te concentrezi pe acea parte nu pe ceea ce vezi la altii. Asta inseamna „special”.
Iar aia cu “poți sa fii orice vrei tu” este de fapt “poți sa fii orice vrei tu atat timp cat iti doresti cu adevarat acel lucru si muncesti din greu pentru el si continui indiferent de esecurile inerente”.
E drept ca multi parinti o inteleg asa cum o spui tu si de acolo si rateurile in viata ale copiilor.
Suntem părinți de copil netolomac conform teoriei tale, ba chiar e un copil „high maintenance”, cum îl numim noi și suntem împotriva palmutelor. Din respect și iubire necondiționată pt el. Și pt ca știm ca un copil mic nu este destul de dezvoltat neurologic sa își controleze impulsurile, de ex impulsul de a se trânti pe jos în urma unei frustrari. Ei nu își pot filtra încă sentimentele și nu le pot infrana. Mai mult, nu cu palma vor învăța cum sa o facă. Nu doresc sa fie „tolomac” și supus voinței mele de frica. Sunt multe de spus, dar este clar ca nu cunoști psihologia copilului. Mai ai de citit. Cheers.
Nu tot ce se aplica copilului tau se aplica si la ceilalti.
Parintii mei nu imi aduc aminte sa ma fi batut vreodata, poate o palma, poate doua, poate niciuna din moment ce nu-mi aduc aminte si am ajuns la varsta asta.
Am un baiat de 15 ani e care nu cred ca l-am „alintat” vreodata cu vreo palma. Cel putin nu imia duc aminte sa se fii intamplat. Am avut mii de momente cand imi venea sa-l alint dar m-am abtinut. Sper sa continue si el asa normal cum e pana acum si sa nu-si „alinte” nici el copiii.
Deci se pare ca ceea ce primesti in viata ti se pare normal sa se intample si mai tarziu.
Un pic mai mult despre minunata lume noua…din Norvegia
Viitorul suna bine….fara palme!
„Am trait in Norvegia suficient cat sa-mi fac o idée despre societatea lor. Am experimentat pe propria piele conditiile in care sunt tratati strainii (in special est europenii), dar chiar si alte natii “mult inferioare” norvegienilor…gen suedezii – vecinii lor mai “saraci”. Am vazut tineri – multi minori – cazuti in santuri alcoolizati si drogati peste masura (este un fenomen general in toata Norvegia, in special in week-enduri), am vazut cum o sleatha de pustani au batut mar o fata care venise se pare de bunavoie cu ei pentru un gang bang intr-un trailer camping si am fost sfatuit de administrator sa nu mai intervin niciodata in astfel de scandaluri pentru ca in Norvegia un astfel de pusti te poate impusca pe loc. Am incercat de nenumarate ori sa fac autostopul fara succes (o familie mai in varsta mi-a spus ca norvegienii sunt majoritar speriati ca pot fi ucisi sau agresati, tocmai din cauza traficului scapat de sub control al drogurilor de mare risc si al armelor de foc ), mi s-a spus de catre un chirias nativ rupt de droguri (atunci cand imi cautam chirie cu banii-n mana si cu legitimatia de student la o scoala din NO) ca as avea mai multe sanse sa gasesc pe cineva sa-mi inchirieze un apartament daca as fii ca el (dependent de droguri adica) decat venit din alta tara, am fost refuzat de nenumarate ori sa muncesc legal, chit ca legea imi permitea (am ajuns intr-un final sa spal vase la negru intr-un restaurant) si sa muncesc in port ocazional la descarcat vapoare (asta din bunavointa unui suedez trecut de prea mult timp prin aceleasi greutati ca mine si altii veniti in NO), am vazut cartiere intregi de africani amarati adusi si conditionati pentru munca de jos, am vazut asiatici care maturau strada bruscati in mijlocul orasului, am vazut autoritati (gen Drepturile Omului, Blue Cross, inclusiv reprezentanti ai unei biserici), ba chiar canale media care au refuzat initierea unei anchete cu privire la abuzurile unei asa zise organizatii de voluntariat (o pepiniera de sclavi de altfel). Am gasit si oameni normali la cap, dar prea putini. (unul isi pierduse memoria si uitase vreo 3 sferturi din viata… iar alti 2-5 erau naturalizati)…Am dat aceste exemple pentru a sublinia ca Norvegia nu-I tocmai etalonul civilizatiei moderne europene, si in nici un caz, nu-I modelul care sa dicteze la nivel de moralitate si corectitudine sociala nici unei alte tari din UE. In nici un caz cand e vorba de familie, copii, drepturile si educatia oferita de statul norvegian acestora sau altora din afara granitelor.”
O gluma: cand te-o vedea doctorul cu colesterolul mare si 10kile in plus sper sa iti dea 2 urecheli, la fel cum dai copiilor
Datorita deciziei mele de neagresivitate m-am apropiat in ultimii ani de copii si parinti care nu sunt agresivi. Ca o parere personala confirmata de pediatru: rata de imbolnaviri e mai mica, rata de rateuri la scoala mai mica, rata de dependente ( tv, mancare, tigari etc) mai mica, nu au probleme de control si intelegere emotii, de furie exgagerata etc.
136 de posturi care se pot rezuma intr-unul singur „SImona Tache e o vaca”
Multi nu intelegeti ca exista copii diferiti ca si comportament, caracter. Asadar o regula de educare care se aplica unui copil nu inseamna ca functioneaza si pe alt copil. Am intalnit copii cu bun simt , bine educati si in atiteza exista si copii rasfatati, prostanaci , zgomotosi..etc. Aici cred ca o mare influenta o are si zestrea genetica de care nu prea vad sa discutati !
Ne mai intrebam de ce poporul roman este in mare parte needucat, grosier si agresiv , pentru ca parinti de proasta calitate isi duc gena mai departe , iar asta este motiv de mandrie maxima.
Sa sugerati ca un copil trebuie batut e de o cruzime si o rautate rar-intalnite. Vali Petcu, te invit sa citesti Codul Penal si Codul Familiei. Daca bunul simt nu te ajuta, poate incercam cu biciul legii.
Ca o nota secundara, chiar ma gandesc sa depun plangere penala pentru continut care instiga la violenta.
Freedom of speech, porumbelule.
Privighetoare mica, free speech-ul nu inlatura raspunderea autorului, In cazul de fata, articolul incurajeaza incalcarea codului penal, .
Ca sa fiu mai clar:
„Fapta de a îndemna publicul prin grai, scris sau prin orice alte mijloace, de a nu respecta legile, ori de a săvârşi fapte ce constituie infracţiuni, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani, fără a se putea depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea la săvârşirea căreia s-a instigat.”
Inca unul:
„Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează lăudarea în public a celor care au săvârşit infracţiuni sau a infracţiunilor săvârşite de aceştia.”
holy shit nu stiam ca exista ambulance chaseri in ROmania.
neah, sunt curajoși de duminică.
boo! As fi vrut sa-l vad pe nea Raul ca te da in judecata si pe urma-i rade judecatorul in nas si-l pune sa plateasca daune.
No offense dar ar fi fost foarte amuzant.
Dar ce repede ai bagat tu parintii care urasc violenta in doua categorii, m-a luat ameteala :)) Dar pe aia care discuta cu copiii si ii intreaba cum se simt in urma unui conflict, unde ii asezi?
Pe cand avea piticul vreo 3-4 ani am inceput sa il intreb cum se simte cu noi acasa, daca e fericit. Intr-o seara mi-a zis ca ii place sa ne jucam impreuna dar e tare trist cand ridic vocea la el. Am simtit ca m-a pocnit ceva in moalele capului s-am jurat ca voi gasi o alta alternativa de educatie, fara sa il supar in halul ala. Asa ca, am citit, m-am documentat, am intrebat , am facut un plan si l-am pus in aplicare.
Intreaba-ti copiii seara la culcare ce ii deranjeaza la tine. Ei o sa iti spuna daca fac diferenta dintre o palmuta sau o bataie zdravana.
https://www.imdb.com/title/tt2106476/
intre timp, crestinopatii de pe FB se agita ca azi e ziua de nastere a uneia dintre fetitele Bodnariu, si ce cadou mai potrivit pentru o fetita de 8 ani decat s-o trimiti inapoi la parintii care o bat?
n-o bat, mă, o abuzeză.
lol.
Am 41 de ani si am fost abuzat fizic in copilarie. Am trait cu un tata alcoolic. Familia era una de intelectuali… parintii se certau in fata copiilor… iar noi fratii ne spuneam: nu o sa ne casatorim niciodata. Apoi din clasa intai, am dat peste o invatatoare ce ne batea zilnic la cea mai mica greseala de ortografie… Parintii au fost sfatuiti sa ma mute la alta clasa dar nu au facut-o. Asa ca pe la 14 ani mi-a aparut balbaiala usoara iar pe la 16 ani deja nu mai puteam face cumparaturi sau raspunde la scoala. Balbaiala nu era una obisnuita, pur si simplu nu puteam articula prima silaba din fraza ce o aveam pregatita de spus… In timp am ajuns la psiholog si am fost diagnosticat cu logonevroza (teama de a vorbii). Nu m-am vindecat niciodata si mi-a cauzat in viata personala, viata sociala si cea profesionala.
Doream sa spun atat: violenta sub nici o forma nu e buna si sunt de evitat corectiile fizice asupra copiilor!
Mie mi-e mila sincer de copilul tau si de copiii majoritatii romanilor. E foarte, foarte trist daca am ajuns pana aici cu ideea conform careia educatia se face cu palma.
Iar logica conform careia e ok sa iti bati copilul pentru ca e prea mic si oricum nu intelege alta varianta de abordare e wow.
Astept cu nerabdare ziua in care voi putea denunta orice parinte care vad ca isi agreseaza copilul si se vor lua si la noi masuri ca in Norvegia.
Eu cred ca poți sa îi denunți și acum dar nu cred ca pasa cuiva și sa vina sa vadă prea repede de ce și cum. Se pare ca în tara asta lumea e ok cu bătaia și violurile.chestie de educație. Eu as lua doar din lista asta de comentarii a lui zoso vreo câțiva nenici și i-as verifica în caz ca au copii acasă pe care îi educa cu palmuta de intensități diferite. De ex, lui Zoso nu i-a plăcut comentariul meu în care ii spuneam ca atitudinea lui nu e ok în condițiile în care unele branduri il și plătesc pentru opiniile lui.mai Multă responsabilitate nu ar strica (și din partea brandurilor, sure).
Adică ce vrei sa spui? Ca un caine trebuie batut ? Un copil daca nu ii dai una peste ochi nu pricepe. Din cauza gândirii permisive ati dat societății niste monștri razgaiati si egoiști. Ori poate vrei sa il.rog in genunchi sa înceteze cu plânsul prin magazine si pe străzi? Un părinte normal la cap nu isi va omorî copilul in bătaie dar nici sa adopți tehnica permisivă sa te rogi de el Sa înceteze cu nesimțirea.