Despre vanitate

VANITÁTE, vanități, s. f. Ambiție neîntemeiată; dorință de a face impresie; orgoliu, trufie, îngâmfare, înfumurare; (la pl.) deșertăciune, zădărnicie. – Din fr. vanite, lat. vanitas, -atis.  Sursa: DEX ’98 (1998)

Tudor Galoş mi-a reproşat de câteva ori că ar fi trebuit să ies mai în faţă şi să fiu mai vocal cu agenţia de bloggeri pe care am format-o în 2006. Alţii mi-au reproşat că ar fi trebuit să îi dau o formă juridică mai pregnantă în 2008 şi să rămân la Bucureşti pentru a o duce în mainstream. Alţii se miră că nu ţin morţiş să particip la toate interviurile la care sunt solicitat.

My favorite sin

Şi mereu îmi vine în minte faza aia din “Devil’s Advocate” cu “vanity, my favorite sin”. Şi zâmbesc. Pentru mine e mai important să fac lucruri în termenii mei decât orice altceva. Să muncesc în termenii mei. Să dorm în termenii mei. Să muncesc prin grădină în termenii mei.

Când ai o imagine de întreţinut nu ai timpul sau confortul ăsta. Eşti, într-un fel, prizonierul propriei imagini. Nu poţi să scrii cu “pla” sau cu “muie” pe blog, că lumea are aşteptări de la tine. Nu poţi să îi spui unui client că 150€ e o sumă prea mică pentru serviciile tale. E o colivie de aur, dar tot colivie e.

Şi oferte au fost. Stau uneori şi mă gândesc că parcă ar fi trebuit să accept una, să culc steagul şi să le scuip seminţe fraierilor care au principii şi mor de foame cu ele. Ce dacă m-ar înjura că sunt o curvă, vor face asta oricum.

Mă uit la jigodii gen Ciutacu. OK, maşină de lux, casă de 200mp, restaurante semi-luxoase, dar toate astea se petrec tot în compania unor vânduţi sau a unor jigodii. Cumva, banii şi faima îţi amorţesc simţurile, Uiţi să fii om.

Amărăciunea realitații

Vanitatea ne împinge să facem lucruri nesăbuite. Ne împinge să ne dorim să ieșim din mulțime, să fim admirați, să fim salutați și recunoscuți pe stradă. De cele mai multe ori nu ne iese și frustrările care se nasc de aici duc la lucruri bune sau la refulări adesea penibile.

Văd asta des în online, când oameni care au impresia că sunt mai deștepți decât mine sau decât laptopul meu insistă să ofere lumii judecăți de valoare despre mine, prin prisma ideii că pot face ce fac eu, ba chiar mai bine, mai repede, mai ușor. Și majoritatea nu reușesc, pentru că nici nu încearcă.

Extrapolați asta în alte domenii. Vanitatea ne spune că putem turna asfalt mai bine decât ăia care o fac, pune faianță mai bine decât ăia care o fac și face computere mai bine decât ăia care o fac. Și asta ne macină.

Ideea finală: 1% ajung cineva, restul putem avea o viață împlinită, tihnită și îndestulată trăgând linie la un moment dat.