Pornesc de la comentariul ăsta
Sunteți încurajați să priviți relația angajator-angajat foarte rece și pragmatic. E foarte ok până aici, așa trebuie. Dar cumva e ceva mai mult, de genul ”să vă doară în cur de firmă, dă-i în mă-sa, dacă puteți să-i trageți în piept, go ahead!”. Eu nu-s 100% de acord cu asta, dar poate e din cauză că nu m-am lovit de oamenii din corporații și nu m-am acrit suficient. Accept însă și abordarea asta, dar atunci, de ce vă plângeți când firma are aceeași abordare? ”Vai, credeam că sunt prețuit…”, ”Am fost aruncat ca un măr stricat…” etc
Eu cred că trebuie găsit un echilibru. Nici să îți dai viața și/sau să îți pui în pericol sănătatea pentru companie, dar nici să muncești în sictir. Trebuie să-ți pese un pic de ceea ce faci și cum faci, să muncești cu simțul răspunderii, să vrei să scoți ceva bun, dar să nu uiți că poți fi înlocuit și că familia ta reală este acasă.
Și că orice loc de muncă este doar un loc de muncă.
Vreau ca ITM să facă insistent și constant controale peste tot, să vadă câți oameni muncesc de fapt 8 ore și câți stau peste program, de frica șomajului. În companiile unde se lucrează pe PC chestia asta se poate face ușor, la ora X fără 5 apare mesaj pe ecran “în 5 minute stația se închide, salvează ce muncești” și aia e. în rest, e vestul sălbatic.
Holiudu tot face filme planet of the apes cand mai realist ar fi sa faca filme planet of the rats, mice war, etc
Oamenii trebuie sa invete ca si ei sunt niste resurse.
Cat este nevoie de tine, totul bine si frumos.
Am avut parte din plin de mesaje de genul „You are a star!” sau asemantor.
Pana cand nu mai este nevoie sau proiectul se anuleaza.
Apoi primesti salariile mentionate in contractul colectiv ( daca exista asa ceva ) – daca nu 3x salarii si ti se arata usa.
Nimeni nu trebuie sa ia personal, este reciproca treaba. Atunci cand pleci la mai bine nu vezi compania sa planga pe net ca ce rau esti ca nu vrei sa ramai „in familie”.
Recunosc ca mie mi a luat ceva pana cand sa „ma integrez” si sa inteleg niste lucruri. M am adaptat totusi. Imi cunosc bine pozitia, rolul, atributiile, procedurile, etc dar cunosc bine si ce poate firma in general si in particular in ceea ce ma priveste. Chiar daca nu sunt de accord cu multe, imi vad de treaba mea strict cat este contractul. Nici nu mi bag picioarele dar nici nu mi dau viata. Nu mai pun botu’ la motivationale dar nici nu permit sa mi se incalce drepturile conf. contractului. Ce imi oferi, asta iti ofer. Nu ti bati joc, nu mi bat joc. Esti corect, sunt corect. Ma respecti, te respect. Imi ceri ore suplimentare, le fac daca ma platesti. Arati bunavointa fata de mine dincolo de contract, iti arat bunavointa dincolo de contract. Ma faci sa ma simt bine si multumit in companie, te fac sa te simti bine si multumit cu mine in companie.
Vali, scris de tine sau de altcineva ?
In contextul in care din ce stim noi, cititorii tai – nu lucrezi intr-o corporatie – nu stiu cat esti in masura sa dai sfaturi despre comportamenul la locul de munca atata timp cat tu esti freelancer.
Nu ai sedinte zilnic , rapoarte de facut, de suportat un manager toxic, de respectat un program zilnic, de interactionat cu colegi mai mult sau mai putin pregatiti pentru pozitia lor.
Dar in mare parte da, ai dreptate.
In peste 15 ani de lucru in corporatii (inainte am fost freelancer sa zicem) pot sa confirm ca:
– esti o resursa pentru companie. Un numar, nimic mai mult.
– poti face relatii de prietenie cu colegi care sa se extinda in afara companiei.
– poti lucra mai mult, sa te implici mai mult daca vezi ca intradevar compania ofera recompense reale pentru asta.
– oriunde ai lucra, fara tine merge treaba mai departe… vorba aia, sunt pline cimitirele de „oameni de ne-inlocuit”
o dată la 3-5 ani îmi permit să mai dau și sfaturi. scuză-mă.
De cele mai multe ori ai nevoie de o persoana din afara fenomenului să-ți pună o oglindă în față. Este exact ca în realțiile abuzive, e greu să realizezi cam cât de mult te complaci în situația aia și cât de nasol e de fapt în realitate din interior, e mult mai ușor pentru cineva din exterior să vadă asta și să-ți spună.
AI-ul si Cloud-ul o sa mai muste din multe pozitii IT. Pozitii de tichetari, junior si middle developers vor merge spre India sau se vor automatiza. Nu toate dar multe. Un senior developer sau un arhitect cu tool-uri AI de programare si pe sisteme relativ standard va acoperi mai mult cod ca de obicei. Chestia asta va deveni norma. Cloud-ul va musca din pozitii de administrator de sisteme pt ca au echipe in cloud si iti da serverele si bazele de date si multe altele ca si servicii, iti preiau o mare parte din administrare. Se ascute toporul in IT. Mersul la birou si life balance work vor fi pentru multi ultima problema.
> vor merge spre India
Spune-mi ca nu lucrezi in domeniu fara sa-mi spui ca nu lucrezi in domeniu.
Romania e plina de clienti fugiti din india si veniti in CEE ca e inca ieftin si de 10x mai buna calitatea livrabilelor aici. 9 din 10 firme de outsourcing de la noi au clienti care au incercat india si au zis „hai ca balcanii nu suna asa rau”.
Ciocanul, indienii sunt cei mai jegoși ever oameni de lucrat împreună cu sau de lucrat pentru. Dar lasă că știi tu cum AI-ul o să ne ia joburile și o să vină arhitecții și seniorii ăia din neant.
Da, AI-ul e un tool. Îl folosesc la traduceri, la reformulat texte, la scris emailuri din alea în limba de lemn corporatistă când lucrăm cu corporații, la creat 3 bannere când nu am chef și deschid Canva în loc și alte câteva, nu prea multe. Dar în final eu decid ce folosesc din ce îmi dă AI-ul, nu mă supun AI-ului.
Nu merg in India, merg in Mexic.
Cel puțin Google au exportat o parte dintre pozițiile de Go si Dart development in direcția aia.
Iar MS au și ei planuri de extindere spre Mexic.
AI ? Mai durează!
https://futurism.com/the-byte/study-chatgpt-answers-wrong
@Eugen
Corect ce zici tu cu AI-ul acolo. Doar că e valabil săptămâna asta. Săptămâna viitoare va fi altceva. Și tot așa, până „hopa, stai, că nu mai avem nevoie de Eugen”.
Ciudat cum chiar cei care lucrează în cel mai dinamic domeniu de la Adam și Eva tratează cel mai disruptiv fenomen într-un mod demn de țesătorii britanici când mașinile cu aburi i-au dat afară.
Păi acum 10 ani făcea cineva ceva din ce ai enumerat acolo? Nu. Azi faci tu. Ce garanție ai că peste 10 ani (și sunt darnic) vei mai face ceva?
Dar e omenească și de înțeles (până la un punct) atitudinea. E reacția la nesiguranță. Bă, dar dacă, totuși? Hai măcar să ne amăgim. Poate dacă spunem toți, de fiecare pe la Zoso, că indienii e nasoi, că AI e o glumă proastă nu doar azi, ci prin definiție, că 9 din 10 bla bla (e sunt curios de unde statistica asta), problema dispare. Sau hai, nu dispare, dar măcar dormim bine.
Și da, lucrez în domeniu. Doar că nu pe plantație. Sunt mai masochist, așa, sunt propriul sclav.
si tu tot pe micro dupa ce s-a nasolit consultanta pe pfa la norma?
Cata vreme ai un contract semnat, o fisa de post unde ti se detaliaza sarcinile si ce ti se cere este in acord cu fisa se post, respecti angajamentul luat, pt ca nu ai semnat doar pt primit salariul la final de luna. Ca mai apar si chestii ocazionale prin care ajuti un coleg sau este o situatie speciala unde mai faci si altceva daca te pricepi si poti sa te implici, asta tine de bunavointa ta si colegialitate. In rest, eu nu inteleg de ce ai munci in sictir daca nu iti place locul de munca sau ce faci. Daca as avea eu o afacere mi-as dori ca de banii platiti, sa primesc ceea ce te-ai angajat sa faci, avand un acord de bun simt ca eu nu stau calare pe tine si nu ma astept sa bagi 8 full fara pauze de tigari si socializat cu alti colegi, iar tu iti faci treaba si iti primesti banii la timp si fara frecusuri aiurea. Mi se rupe de cate masini are seful, pe unde umbla si ce face. Da-mi banii ceruti daca imi fac treaba si in rest, fiecare cu ale lui. Seful nu si-a facut firma ca sa ma tina pe mine pe un salariu, eu nu muncesc pt masinile lui, muncesc pt salariul meu ca sa imi fac viata si poftele.
„Mi se rupe de cate masini are seful, pe unde umbla si ce face. Da-mi banii ceruti daca imi fac treaba si in rest, fiecare cu ale lui.” Nu se aplica mereu. Ca apare o problema cand ti se scoate ochii ca nu esti productiv dar seful/patronul face investitii la minimul care i se pare lui necesar. Ca mai sunt unii „bisnitmeni” care sunt batuti in cap si nu inteleg ca productivitatea aia de care auzim pe la Digi mai tine si de uneltele cu care lucrezi nu doar de tine ca angajat.
„câți oameni muncesc de fapt 8 ore și câți stau peste program, de frica șomajului?” – Educație financiară gratis! – asta se aplică la IT-iști că ei au salarii mari. Un cont de economii în care să ai banii necesari pentru traiul zilnic timp de 6 luni. Când vine vre-un pulifric și te stresează cu muncă peste program altfel ai să-i spui „Marș măh!”.
dar a apărut un iPhone nou!
Asta se aplica la aia care defapt au prin un post pe noroc si daca raman fara job nu-si mai gasesc decat vanzator la mega.
FrateMic, dai dovadă de amatorism… mă așteptam să vină cineva cu „avem rată la casă, avem 2 copii și soția e însărcinată…” sau altele și mai și…
Extrem de putini mai stau peste program si daca o fac o fac ca vor sa castige mai mult sau sa invete mai repede ca si turma.
Uitați-vă cum concediază oameni sau cum reacționează când pleacă oameni.
Am închis, am plătit salarii compensatorii, fiecare merge pe drumul lui sau altfel?
Acolo găsiți company/manager values and principles.
Oprim curentul în Pipera la 18:00, la 18:30 suntem în recesiune.
lol, cat de cretin sa fii sa crezi ca esti pretuit sau important pentru corporatie? In cel mai fericit caz, esti un rand dintr-un Excel in care se calculeaza cat cheltuie pe tine si cat produci si daca da cu plus.
desigur, e ok sa te implici un pic si sa iti placa munca pe care o faci si sa iti pese cat de cat, dar doar in contextul in care te ajuta pe tine pe viitor (mai multi bani, sa cresti profesional), dar trebuie fugit de indoctrinarea corporatista sau neo-liberala ca dracul de tamaie. si da, e si fain sa ai un mediu de munca placut ca totusi iti petrece vreo jumatate din timpul in care nu dormi acolo.
Eu sunt de principiul că nu trebuie neapărat să fii prieten cu colegii de muncă/șefii. Trebuie să existe un respect al muncii, restu-s opționale. Și dacă nu-ți place ce faci, pleacă undeva unde îți place ceea ce faci, e un mediu bun pentru tine.
„nu trebuie neapărat să fii prieten cu colegii de muncă/șefii. Trebuie să existe un respect al muncii, restu-s opționale.” Nu as fi asa de sigur. Mai conteaza sa si stii sa socializezi ( a nu se intelege pupincurism) ca totusi stai acolo 8 ore pe zi. Altfel o sa fii baiat ala cu care nu se poate face o gluma, cunoscut si ca tipul cu bat in fund :)))
Prietenia și socializarea la locul de muncă nu prea au multe în comun. De la fostele locuri de muncă de am rămas prieten cu un singur fost coleg, restul sunt cunoștințe. Într-un singur caz eram deja prieteni și ulterior am fost angajat. Am rămas prieteni și după ce am plecat.
În marile corporații e mai greu să te faci amic cu șeful mare sau patronul, dar în astea mici mai sunt cazuri unde cal de povară fiind, patronul îți lasă impresia că deja sunteți siamezi și fără tine face businessul implozie.
Mai o ieșire la o bere/ restaurant împreună, toți dojeniți în ședință doar tu mângâiat pe cap și dat exemplu ,,așa da,, . Colegii înjurați de mamă în gura mare ( am lucrat undeva unde unul dintre asociați a intrat în firmă și i-au băgat pe toți înapoi în mame, mai puțin pe mine care, citez, : ,, el muncește pentru toți, el ține firma in spate,,). A aflat abia după două săptămâni că am plecat cu demisie din firmă și probabil că a suferit enorm : )))
Plus că la prietenia cu patronul mai închizi ochii la o întârziere de plată ( merge treabă cam rău), nu îl refuzi un pic peste program, e prietenul tău, nu ? îl cari cu mașina unde are treabă, chestii de prietenie.
În concluzie un NU la prietenia la locul de muncă. Ieșitul la niște beri și trei zile de naștere împreună nu te transformă automat în prieteni.
@n, și nu poți socializa/spune glume fără să fii neapărat prieten?
„restu-s opționale” eu am zis-o in ideea ca atunci cand auzeam retorica asta cand veneam la birou de obicei venea de la colegi super ingamfati. altfel da, una e socializarea si alta prietenia.
deja cand socializezi si spui glume cu un om ai o relatie de prietenie. nu tre sa fii bff, dar ceva acolo, care sa nu va scuipati in cafea
Știi care e problema cu soluția pe care o propui tu? Atât angajatorul, cât și angajatul sunt oameni, nu mașini. Angajatorul va avea impresia că angajatul nu îi muncește cât trebuie (mai o pauză de țigară, mai 10 minute în plus la masă, mai un stat pe toaletă etc.) și va băga metode prin care să controleze asta. Am lucrat în anii 2000 la companie cu pontaj, știu cum e să pontezi de câte ori mergi la baie, și apoi, la sfârșit de lună să ți se calculeze la secundă timpul petrecut la muncă și să trebuiască să recuperezi 2 minute și 18 secunde luna următoare. Frustrare, stres, nervi, sclavagism modern. Bănuiesc că sunt și acum destule locuri așa.
Angajatul, pe de altă parte, nu va trage mai tare dacă știe că la 5 pune pixul jos, ca să zic așa. Nici nu va renunța la pauzele lungi și dese, că doar nu este firma lui. Aia cu simțul răspunderii merge la un procent mult prea mic de oameni. Restul doar profită la maxim de ce li se oferă, și e normal să fie așa.
Echilibrul este foarte greu de găsit, eu nu l-am întâlnit până acum și sincer, nici nu știu dacă este cazul să ne batem capul cu așa ceva. Patronul își urmărește interesul, angajatul și-l urmărește pe al lui, dacă funcționează treaba, bine, dacă nu, aia e.
Nu cred că am trecut de faza „nu-ți convine, poți să pleci”, respectiv „nu-ți convine, găsește pe altcineva”. Și nici nu cred că vom trece vreodată, poate doar în viitorul ăla îndepărtat când toți angajații vor fi roboți.
„Nu cred că am trecut de faza „nu-ți convine, poți să pleci”, respectiv „nu-ți convine, găsește pe altcineva”” exact, fix asta e motivul pentru care se aglomereaza toata populatia Romaniei in jurul a doar 4-5 centre universitare. Pentru accesul la oportunitati, ca altfel iei maxim 3000 de lei in provincie.
vrei sa zici Estul salbatic pt ca colegii mei din Vest la fix chiar rup usa cum e si normal de altfel.
Comentariu ascuns de spiriduși!
[Click aici]
Si e normal, nu numai in bucuresti s-a inventat ambuteiaju, ba chiar cred ca pleaca mai devreme, ca nu vrea nimeni sa apuce orele fatale
Colegii tai din Vest platesc impozit totusi; ia aliniaza-te cu ei si din acest punct de vedere.
I feel trapped
https://www.facebook.com/watch/?v=430139469728962
Mie îmi place abordarea de la mine de la firmă – IT, firmă de produs, sedii în mai multe țări. Ți se dă felia ta de sarcini, dacă trebuie să ieși din pătrățelul tău ți se dau resursele necesare să faci asta și bani în plus în funcție de contribuție. De două ori pe an, la Paște și Crăciun ne mai dau fie juma de salariu, fie unul întreg depinde cum a fost anul respectiv. Pentru anumite proiecte poți lua bonus dacă se finalizează la timp.
Nu facem teambuilding-uri, ar fi și destul de complicat, suntem în 4 țări la momentul ăsta, fără să punem la socoteală contractorii. Nu avem fructe, Friday lunch, PS5, abonament la sală și alte prostii, chiar într-un anunț de angajare recent șefu a scris că nu dăm astea, dar dăm suficient salariu să alegi ce îți place. Mai pleacă lumea, mai sunt convinși să plece, mai angajăm pe alții în loc, nu o să moară nimeni pentru că nu avem temporar pe cineva pe o anume poziție, suplimentăm cu contractori dacă arde. Cel mai vechi în firmă este de 14 ani, a început ca suport lvl 1, a încercat să fie programator, nu a fost de el, acum se ocupă de toate serverele noastre, cam 500 de bucăți.
Dacă mâine plec, deși sunt singurul pe support în română, nu va fi nicio tragedie. Pentru că avem proceduri și sisteme create pentru așa ceva care se activează când sunt în concediu și nu trebuie să mă gândesc că voi reveni la un dumpster fire.
„nu avem temporar pe cineva pe o anume poziție, suplimentăm cu contractori dacă arde. ” – si mie imi place abordarea asta.
Se vede ca n-ai lucrat in nicio firma de multi ani si te aberezi rau la faza cu 8 ore si ITM mesaje pe calculator.
Povestile alea cu ITM, 8 ore muncite si morti merg la fabrica, la santier, la magazin. La muncile „fizice”, la norma.
Odata cu meseriile astea moderne care au chestii ca program flexibil (nu tre sa te pontezi la ora 8 ca iese celalalt schimb si se opreste linia), rezultate mai greu cuantificabile (nu mai livrezi 100 de suruburi) si o nevoie de procese creative s-a schimbat un pic paradigma.
Din partea angajatorilor exista acea flexibilitate cu programul si urmaritul dar si din partea angajatului exista intelegerea ca poate azi stai o ora in plus dar maine rupi usa mai repede.
Lucrez din 2011, am fost si in multinationale si in firme mici, am lucrat in startupuri unde stateam pana la 2 noaptea ca era crapata productia (nu mi-a cerut nimeni, voiam eu sa vad rezolvata problema aia), am lucrat in multinationale unde jucam CS in birou pentru ca se supraestimase munca 3x si nu mai aveam nimic de lucru.
Nici eu si niciunul din prietenii mei cu joburi la firme normale n-a avut faze sa stea peste program de frica sa o sa fie dati afara – am vaga impresie ca astea sunt povesti del a patronache romani si oameni care defapt nu prea au skill-uri sa se angajeze in alta parte.
Nu, nu vreau sa-mi apara mesaj ca mai am 5 minute si se inchide laptopul, ca poate la ora 16:55 imi vine ideea cum sa rezolv o problema la care m-am chinuit toata ziua, sau sunt on a roll cu facut o chestie noua si nu vreau sa-mi pierd firul.
Problemele apar pentru ca in 2017-2021 s-a angajat (si nu pe bani putini) orice creatura care stia porni un laptop si scrie la tastatura, multi dintre ei cu zero etica si cunostinte. Dupa pandemie si cu wfh multi au inceput ori s-o arda cu inca un proiect in paralel pe langa job, ori cu belit pula toata ziua, lucrat de la terase, lucrat din vacanta, lucrat de la mortii mei. Acum vine nota de plata.
Vali a rămas cu ideea aia de când lucra DTP probabil :)) Personal am WFH pe termen nedefinit și îmi place să lucrez în contratimp cu colegii mei – lucrez 8.30 – 17, ei lucrează 10 – 18.30, tocmai pentru că de la 11-11.30 când au terminat ăștia de băut cafeaua și au chef de muncă pot să fiu disponibil pentru discuții că deja mi-am terminat mare parte din task-uri la început de zi. Așa pot să mă ocup rapid și de ce apare în timpul zilei fără să trebuiască să fac din astea o tragedie cât de mult sunt sunt sclavagit. Dacă nu a picat ceva/ nu e nimic urgent la 17 am ieșit, dar pentru că vreau eu, nu pentru că îmi spune cineva sau ceva.
@Eugen cam ala e si cazul meu in momentul de fata. Problema e ca multi au primit WFH si au luat toata mana iar acum firmele se cam prind ca multi „fut afara” cum s-ar spune.
VladM, nu pot face din astea cu „fuck around” că multe dacă nu le fac, nu le face nimeni în locul meu și se adună repede. Plus că mă simt aiurea să las chestii în aer ca să mă duc la cumpărături în timpul zilei. Nu îmi plac oamenii și de ce s-a inventat Bringo și restul?
Dar pot lucra de oriunde, am lucrat din hamac din parc fără probleme, mi-am luat pauza de masă, am continuat de acasă. Sau dacă apare ceva urgent pe plan personal, îmi dau logout, spun tuturor că plec și revin pe seară, când am terminat. Dacă trebuie să mă ocup de ceva și nu durează mai mult de 30 minute, mă ocup atunci imediat, dacă nu, mai e și mâine o zi. Mi se pare normal și corect, doar anunț, nu stau să cer voie de la nu știu ce manager, deși am manager/superior căruia îi raportez.
80% din comentarii si impresii sunt doar din IT si doar din corporatii. Zici ca pe toata planeta sunt doar astia.
Sigur imi iau o carutza de minusuri dar m-am cam saturat sa aud de ei si de mofturile lor.
Du-te la munca si faci treaba pentru care esti platit. Nu iti convine – pleaca. Crezi ca poti sa faci o treaba mai buna decat patronii atunci baga banu’ si deschide o firma si dai si baga 12/14 ore pe zi ca sa iti arati valoarea. Punct.
Restul e doar blabla ieftin. Ca vai ca e remote ca vai ca fac o ora de trafic. Ca facem sedinte fara sens ca sefii sunt naspa ca la bucatarie nu am ultimul aparat de facut mocca…
Am terminat un liceu si o facultate cu profil informatic si sincer incep sa ma bucur ca am luat-o pe alt drum decat sa fi ajuns sa (ma) plang la orice inconvenient.
Nu se plange nimeni, stai linistit. Aia care se plang sunt fosti barista care au aterizat si ei prin „ai ti”. Un IT-ist care stie meserie isi aranjeaza singur ploile. Vrea remote sau baga freelance la cinci joburi, gaseste, nu-ti cere tie voie.
Dar daca totusi te-ai saturat fff tare, schimba canalul. Da pe Animal Planet.
„80% din comentarii si impresii sunt doar din IT si doar din corporatii”
chiar asa. Cum de nu comenteaza aia de nu au munca exclusiv pe computer. Ce chestie.
„sa fi ajuns sa (ma) plang la orice inconvenient.”
tu te plangi de comentariile unor necunoscuti. Lol
Abordarea mea e un pic diferita si pana acum a functionat. atentie, nu zic ca e corecta. Va rog sa nu considerati ca lauda, si ca metoda pe care o aplic.
– eu creez o relatie cu omul, nu cu rolul lui sau unde sunt in raport cu el profesional in organigrama firmei. Oamenii pleaca, vin, esti dat afara, firmele se schimba dar relatia cu omul ramane indiferent daca esti sef sau vinzi covrigi, unii devenind mai tarziu parte din familie.
,Scot din discutii sclavageala, relatie toxica, micro management si alte cacaturi
– Nu vreau sa sune a lauda, eu sunt incompetent pe orice rol ma pui insa un lucru il fac foarte bine, iti rezolv probleme. Daca ma suni, eu ma bag si incerc sa iti rezolv problema, intru la client, ma duc unde vrei, de obicei sun pe altcineva sa vina sa ajute pt ca si pentru ala i-am rezolvat o problema si la randul lui o face pentru mine. La fel daca te sun la 12 noaptea ca am nevoie sa faci ceva, de obicei se intampla si din partea ta pentru ca altfel nu iti vei mai permite sa apelezi la mine, Cam asa a fost relatiea mea la munca, iti rezolv cand esti in cacat, in rest ma lasi in pace. Asta m-a ajutat si la munca, si cu clienti si in relatii cu oamenii, pentru ca de obciei majoritatea incearca sa joace safe, sa nu isi asume riscuri in cazul in care ceva poate iesi prost. Atentie, asta nu se intmapla zilnic si pentru orice cacat de problema, ci cand inteleg ca nu prea ai optiuni. Si be baza asta oamenii m-au ajutat cu contracte, relocari sau ce altceva am cerut.
– trebuie inteles ca esti o resursa si ca “nothing last forever”, maine poti fi dat afara, ideea e sa nu stai doar in job, sa ai fara plasa de siguranta, o asigurare de viata, cat mai putine datorii, sa ai ceva educatie financiara.
cam asa vad eu, pana acum pentru mine a mers iar daca maine sunt dat afara, e ok.
Si trebuie inteles ca e o diferenta intre sa consideri “familia de la birou” si “jobul pe primul loc” si alte mizerii, si a ajuta daca poti si ala nu are alta optiune la ora aia
Un fel de PCR corporate :))
Nu mi se pare o idee bună, nu vreau să fiu prieten cu majoritatea celor de la muncă. Avem alte pasiuni, altă creștere, altă religie, diferențe de vârstă și multe altele incompatibile. Dar dacă își fac treaba care le-a fost alocată la timp și cum trebuie nu îmi doresc nimic mai mult de la ei. Pentru sunat la miezul nopții că a picat producția avem om care e plătit în plus pentru asta și care are acces și știe cum să facă un hot fix până se rezolvă definitiv.
Că mai facem mici glume, bârfe, alte tâmpenii în privat sau pe grupurile dedicate, asta e, suntem oameni, nu roboți, dar nu îmi doresc să fiu prieten cu cineva de la muncă în mod special.
Asta cu „nu e nimeni de neînlocuit” mi se pare la fel de toxică precum „sunt zece la ușă ca să te înlocuiască”. Nu, nu mai sunt demult zece la ușă, iar de neînlocuit sunt mulți, de-aia există atâtea firme in faliment. Exemplul pe care îl cunosc eu este ultima firmă la care am lucrat. Patronul era furat din toate părțile, singura care încerca să facă ceva să nu se ducă naibii eram eu, că mă interesa să nu rămân șomeră. Când am plecat, i-am explicat ce are de făcut, cine și ce face și cum să se păzească. A făcut atât de bine încât în jumătate de an nu numai că pierduse tot dar a ajuns și căutat pentru fraudare. Dar na, nimeni nu e de neînlocuit.
Terminați în plm cu „eu o sa salvez afacerea asta”. Sunt multe firme care nu merita sa existe pentru ca nu fac nimic util si/sau sefii sunt incompetenti. Get out si treci mai departe daca nu ai investit banii tai.
Ambra> pentru ca asta e adevarul.Chiar nimeni nu e de neinlocuit. Intotdeauna o sa fie cineva mai bun decat tine, cu un alt insight mai bun decat tine si sa faca treaba mai repede sau mai eficace decat tine. Si eu am fost buna unde am lucrat si am ramas in termeni buni cu toti, dar stiu clar ca si dupa ce am plecat s-au descurcat lejer fara mine, cel putin dupa cateva luni. Daca nu esti tu ceva pui de dac care tine ultima traditie din lume unde numai tu stii sa faci acel lucru (transmis din stramosi in mosi si asa mai departe), esti de inlocuit. Ah, ca oamenii cu care ai lucrat sau lucrezi iti ofera respectul pentru profesionalismul si know-how-ul pe care il ai vis-a-vis de munca ta, asta e altceva. Daca te si respecta prin bani si un mediu unde nu trebuie sa scalavesti peste program non-stop si mai bine….
Totul depinde de top-management, atitudinea angajatilor si middle-managementului se muleaza pe fiecare model in parte.
Am lucrat in aceeasi firma cu extreme manageriale. Am avut teambuildings de o saptamana in Grecia, credite fara dobanda oferite angajatilor pe termene medii, mancare, bauturi si cafea moka, concedii de 30 zile/an, prime pentru diverse evenimente. Dar am avut sub alt CEO o simpla iesire la o terasa in loc de teambuilding, trebuia sa iti platesti cafeaua consumata la birou, zilele de concediu s-au redus la minimul legal de 21 de zile, prime doar pe baza de performanta.
In prima varianta, angajatii sunt ca o mare familie, se leaga prietenii (si chiar casatorii) indiferent de pozitie, nu pleaca nimeni, nu exista notiunea de ore suplimentare ca atare, oamenii isi faceau treaba implicit peste program daca era nevoie. Practic nu exista o limita clara intre viata de familie/companie.
In a doua varianta, toti angajatii devin mercenari, se mananca unul pe celalalt, turnoverul de personal e imens, dar se platesc ore suplimentare separat. In prima varianta marja de profit 38%, bonusuri decente pentru toata lumea. In a doua varianta, marja de profit 60%, angajatii uzuali primesc bonus de o samanta. De la manager in sus, bonusuri monstruoase.
Este evident ca stilul mercenar de management aduce mai mult profit companiei.
E greu de crezut ca o firma poate trece de la 30 la 60% profit facand praf angajatii. Astfel de ppt-uri vin de regula de la „managerii” aia cu bonusuri monstruoase dar pe termen mediu (cativa ani) firma o ia la vale.
Stiu si eu exemplu chiar din ro, firma top 3 sau chiar 2, manageru’ cu milioane bonus, totul green la sfarsit de mandat, cheltuieli reduse, concediat pe aia cu salarii mari si vechime, profit maxim – 6 luni mai târziu firma deja pierduse o treime din clienți, dupa 1 an se micsorase ca balonul spart si suna dupa vechii angajati, la 2 ani pierduse masiv din cota de piata, la 10 ani e doar una din „altele”. Aia e, au venit altii sa umple golul
Managementul tip mercenar este o chestie din pix care da bine pe foaie pe termen scurt. Leverage-ul asta cu “am redus costurile” pe spinarea oamenilor nu tine mult, pentru ca oamenii incep sa plece prin alte parti, mai ales aia 20-30% care tineau firma.
pentru ca facultatea de economie e utila ca un cacat in ploaie, am avut si eu o dilema la o discutie cu CEOul uneia dintre firmele la care lucram
„boss…de ce zici ca e o problema ca cifra de afaceri nu a ajuns unde trebuia, cand profitul a crescut peste cat ne asteptam? nu e asta un lucru bun”
Cam asa is si astia cu „ne bagam pula in toti, dar avem marja de profit mare”
diferenta e ca eu eram mic, prost si nici nu faceam bani in plus de la dilema
Câteva mici idei, nu au neapărat legătură cu subiectul:
– nu-i mai plângeți pe corporatiști că stau peste program, oricum au salarii bune. Vedeți mai bine in zona de 4-7k Ron cum stau lucrurile. Muncit în we, seara târziu + bani primiti la negru. Pt unii pauza de 1h de masa e un lux.
– pt corporatiști, multă muncă extra este împinsă la ei ȘI din cauză de colegi sau șefi care fentează munca, doar că, din păcate, au o mentalitate de genul „csf” și după plâng când firma renunță la ei când ei au ținut tot proiectul în spate
– nu contează ce salariu sau ce program ai, ai o responsabilitate și față de colegi să îți faci treaba când ei depind de tine, restul problemelor le rezolvi cu șefii sau îți dai demisia.
– cu toții într-un fel sau altul suntem clienți dar și oferim servicii clienților. Absolut nici o legătură cu calitatea serviciilor/produselor din Romania
– ai-ul nu va distruge head countul ci va crea joburi noi. Angajații low level vor deveni mid level așa cum lopătarii din trecut au devenit tractoriști, scuzați comparația. AI-ul nu va înlocui inteligenta ci va face posibila „creșterea artificială” a inteligenței anumitor angajați.
Mda, eu invatam pentru examene, unii colegi bagau cs, eu lucram la proiecte, ei la betii si petreceri, eu mergeam la cursuri, ei la bere si jocuri video. Ani in sir, multi. Acus eu bag cateva ore pe mii de eur iar ei cara diverse toata ziua si in weekend. Mi se pare fair
În general, un job presupune să îți petreci o mare parte din zi prestându-l și eu cred că drăguț ar fi să te simți în largul tău în timpul cela, fie că pui sau nu sentimente în relația cu munca sau cu oamenii. Dacă ești genul de om mai mult introvert, posibil să-ți sune tare bine treaba cu „răceala” și să te enerveze cumplit să ți se recomande sentiment(alism). Dacă ești genul predominant extrovert, posibil să preferi partea cu „sentimentele” și chestia cu răceala să te lase …rece. Sau dacă ești genul de om versatil, poți fi rece și pragmatic/ă uneori, dar și sentimental/ă alteori. Și, ideal, echilibrat/ă în rest.
„Vai, credeam că sunt prețuit (ă)…”, ”Am fost aruncat(ă) ca un măr stricat…”. Pentru o încheiere fără drame a relațiilor de muncă, eu recomand ca angajatul/angajata să acorde o un pic mai mare importanță la ce prețuiește el/ea la angajator, și nu invers. Sau na, și dramele pot avea farmecul lor, că pot implica ceva suferințe, iar suferințele se zice că ne întăresc.
Locul de munca trebuie respectat, de acolo iti castigi banii (deci libertatea) sa faci ce-ti place in timpul liber.
Tocmai am plecat de la o firmă pentru că am făcut pe lideru de sindicat și m-am certat cu patronu pentru diverse chestii care ne afectau pe toți. Deși toți vorbeam de neregulile respective între noi, nici măcar un coleg nu m-a sprijinit. Toți s-au tras pe cur. Demisia a fost unilaterală. El are nevoie de Yesmani și eu aveam nevoie de corectitudine.
”Vreau ca ITM să facă insistent și constant controale peste tot, să vadă câți oameni muncesc de fapt 8 ore și câți stau peste program, de frica șomajului.”
ITM-ul este o glumă proastă în România.
Nevastămea și o colegă care aveau vechime de 10-11 ani si-au dat demisia acum o săptămână de la penny Vulcan penrtu că erau ținuți constant peste program de directorul magazinului pe diverse motive. Au sunat la HR la București, a venit control, și nimic. Dacă magazinul are vânzări mari nu te bagă nimeni în seamă dacă ești un simplu lucrător. Toți se pișă pe tine. Salariu de 2600 de lei+bonuri de masă.
Acum am aflat că dacă-ți dai demisia nu mai ai cum să scrii tu de mână motivele. Cică sunt niște tipizate și trebuie să bifezi acolo din 20 sau ceva genu de motive pentru că poate afecta prestanța firmei… plm. Au consultat un avocat și exact asta le-a zis. N-ai voie să scrii că îmi dau demisia pentru că directoru o fute pe directoarea adjunctă și aia ne fute pe toți. Legile românești sunt făcute să apere corporațiile nu sclav… ăsta cetățeanul român.
Băi, eu zic ceva nu este bine.
Acuma pe bune, cine bagă pe 2600 RON + bonuri de masa si inghite mizerii de-astea, isi cam merita soarta. Inteleg sa stai pe banii ăștia si sa fii paznic sau ceva cu miserupism maxim, dar sa accepti sa fii tinut peste program inseamna ca de fapt nu vii in padure la vanatoare.
Cum adica „nu ai voie” ?
Din momentul in care le scrii „Subsemnatul X, imi dau demisia din data de ..” ti-ai dat demisia.
Acest text trimis pe email e la fel de valabil ca orice alt tipizat / request in portal etc.
@Theo, mizeriile s-au întâmplat în ultimii doi ani și au fost progresive. S-a format un ”clan” cu cumetrii și fini, scos bani de la IFN-uri pentru ajutat manager. Până și unu de la pază este implicat în combinație care are nevasta angajată acolo. Nu ai cum să reziști în cloaca aia.
in general, ca angajat, o sa fii apreciat daca munca ta este usor de identificat. Ajuta enorm daca te tii de cuvant.
cand am schimbat modul de estimare, la birou, am tras mult de echipa sa avem estimarile cat mai corecte. Si, cand se intampla sa nu atingem punctele sa explicam de ce nu am facut asta. „dar animal, nimeni nu ne bate la cap ca nu ne-a iesit sprintu asta”. Pai da, tocmai, ca se vede ca in general ne iese si faptul ca un sprint nu ti-a iesit nu inseamna nimic.
Asta nu insemana ca ma da munca afara din casa. Aia e, de fapt, contributia mea majora: par ingrijorat :D. Dar, cand efortul echipei este usor de urmarit PMul meu are o munca mai usoara. La discutii zice „uite, echipa asta poate sa faca X in timpul Y”. Dupa care managerul meu direct poate sa se duca la managerul lui direct si sa zica „uite, putem face X in Y”. Si toata lumea stie ca Y este un punct destul de fix in timp. Daca managerii is veseli si angajatii is veseli.
Unde e jmecheria. Timpul Y sa il dai tu, ala de munceste. nu PMul. nu managerul direct. nu managerul lui.