Despre “am un prieten”, birocrație și ANAF

Dorin e convins că poveștile care încep cu “am un prieten care a pățit aia” sunt inventate, mai ales când vine vorba de autorități și alte asemenea, pentru că e o explicație mai ușoară decât realitatea, mai ales când nu ai avut de-a face cu ea.

Nu spun că e naiv, spun că există o masă destul de mare de oameni care nu înțeleg presiunea și coșmarul pe care le implică funcționarea unei firme în România, și pentru care expresia “nu ai cum să fii cu toate actele în ordine” e doar o scuză a unor oameni slabi.

Întâi de toate, nu poți spune “m-am dus la primărie să dau șpagă” sau “au venit inspectorii de la Garda Financiară și ne-au confiscat marfa imediat după ce au avut loc inundații, și mi-am văzut poșetele la televizor, cum le oferea Udrea sinistraților” sau “inspectorii GF colectează bani pentru partid”.

Pentru că îți tai singur craca de sub picioare. De aceea se apelează la “un prieten care”.

Eu am un prieten care s-a dus să își ridice autorizația sanitară de unde naiba se ridica atunci, iar madam șefa chestiei ăleia stătea cu ea în mână și mă întreba ce sunt patronii firmei, români sau arabi, că Petcu nu e nume românesc. Și când i-am zis că eu sunt patronul firmei, a zis să revin și să o duc cu mașina la locație, să facă ea inspecție. Asta în condițiile în care (1) ea avea autorizația semnată și ștampilată în mână și (2) eu plătisem o sumă de bani pentru ca ea să se deplaseze să facă inspecția, nu să fac eu pe șoferul. După ce am făcut scandal, a chemat paznicul să mă dea afară din birou, am făcut o reclamație scrisă pe peretele exterior al clădirii și a doua zi aveam inspecție de la Garda Financiară, care mi-a oprit activitatea să verifice tot. Repet: mi-a oprit mașinile din producție ca să verifice ei actele. Exact. Reclamația mea s-a dus p*lii, am închis firma, am trimis oamenii în șomaj și mi-am văzut de treaba mea.

De ce nu pot să spun asta decât după 12 ani?

1. Pentru că, dacă se întâmpla ieri, mă chema un isteț de polițist la dat declarații inutile și aia care îmi ceruse șpagă oricum nu pățea nimic. Așa, pot să spun că nu mai țin minte cum o chema pe aia și mă lasă în pace.
2. Pentru că sistemul e făcut în așa fel încât să nu te poți ocupa de firmă, ci să stai să alergi cu actele de colo colo, și ei știu asta, și vin în inspecție și văd, vai, dar ce avem aici, autorizația X expira pe 24 ale lunii și următoarea începe pe 25? Păi nu se poate, legea spune că trebuie să fie tot de pe 24, deci ați lucrat o zi fără autorizație. Amendă, dă-te dracu! Și câte alte mizerii.
3. Pentru că, de cele mai multe ori, inspectorii intră în birou, se așează pe scaun ca și cum ar fi la mă-sa acasă și întreabă “chiar vreți să facem control”. Și ajung ca ăia de au fost închiși pentru 2 lei în plus pe casă, când toată lumea știe că lași mărunt de pe o zi pe alta, ca să ai să dai rest, lucru neștiut însă de idioții de internet.

Am mai spus-o, știu oameni de tot felul care și-ar deschide mâine o șandrama cu orice, ar crea locuri de muncă, ar plăti impozite, dacă sistemul n-ar fi atât de mizerabil și câinii de pază al lui atât de jegoși și hrăpăreți. Pur și simplu nu au nevoie de durerile astea de cap.

Aștept ca ANI să înceapă să îi scarpine pe inspectorii ANAF și Garda Financiară. Voi deschide un Chandon în ziua în care primul va înfunda pușcăria pentru că nu își poate justifica averea și va da polițiștilor pe mână agenda neagră unde își nota banii pe care îi lua și banii pe care îi dădea mai departe, la partid.