Domnul Mircea Vasilescu are o părere pertinentă despre științele umaniste în școală, care sunt desconsiderate destul de des și de grav:
Muzica? Moft, găseşti tot ce vrei pe youtube, de ce s-o mai predăm la şcoală? Desenul? Păi dacă n-are talent, bietul copil, ce să-i facem, să-i stricăm media cu un 9 la desen? Chiar şi cu literatura asta, domne, cred că exageraţi: la ce-i trebuie în viaţă? Că nu din romane şi poezii o să aibă ce pune pe masă. Cât despre latină, ce să mai vorbim: o limbă moartă, nu foloseşte la nimic. (adev.ro/o2pg3w)
Avem nevoie de muzică, desen, latină și istorie în școală, doar cu mai cu măsură. Și vă dau exemplul meu.
Prima notă în clasa întâi: 7 la desen. Învățătoarea ne-a spus să desenăm ce vrem noi, eu am desenat trei clădiri, prima în mijloc, celelalte două în spate. Păstrând proporțiile, cu linii perfect drepte. Deh, copil de inginer, aveam cărți de desen tehnic în casă. Învățătoarea a strâmbat din nas, a întrebat unde sunt oamenii, eu am zis că sunt în case (smartass de mic) și zbang, șapte! Toată școala am dus aceeași luptă la desen: eu voiam să desenez figuri geometrice, ei insistau să desenez oameni, fericire, soare, pana mea. Nu conta că puteam desena o linie dreaptă pe 4 foi sau că spațializam frumos chestii, nu desenezi oameni, nu iei notă mare. A urmat apoi geometria, unde aveam 10 pe linie și proful se mira cum de sunt bâtă la fracții, dar la unghiuri rup materia.
Ora de muzică. N-am ureche muzicală, dar am fost forțat să cânt., pentru ca toți trebuie să cântăm. Da, ok, e important să știm la ce echipă a jucat Mozart și câte goluri a dat Vivaldi în ultimul sezon, dar 90% din copii sunt incapabili să cânte. A-i strica media unui copil pentru că nu are un talent nativ e tâmpenie. Serios că e.
Literatură. Clasa a cincea. Băgăm compunerile la olimpiadă, câștig, ajung în finala pe București. Profa îmi spune să îi prezint o compunere pe zi. Bag trei bucăți, le citește, pufnește, îmi spune să vin cu altele. Nici ce e bine la ele, nici unde trebuie să mai lucrez, nimic. Nimic nimic. Adu altele, asta a fost tot. Șapte ani mai târziu i-am dus un exemplar din revista unde publicasem primele poezii. A zâmbit amar.
Școlii îi lipsește un sistem de detectare a aptitudinilor. Toți trebuie să cânte, toți trebuie să deseneze oameni, toți trebuie să facă caligrafie. Am un prieten care a lucrat pentru Airbus și s-au rugat ăia de el să rămână în Franța, pe salariu imens, dar care lua 6 la limba română, că scria urât. Nu conta că avea 10 pe linie la matematică, fizică, chimie, caligrafia, nene, păi se poate?! Ce matematică, nene, învață filosofie, că o să îți trebuiască în viață!
M-am cunoscut cu proful de sport de la școala juniorului, mergem la Paradisul Acvatic cam la aceleași ore, și îmi povestea că aproape 20% din elevi aduc scutiri să nu facă sport, și de obicei fix ăia care nu au probleme de sănătate și care ar avea nevoie de mai multă mișcare. Mami merge la sală, dar ăla mic să fie scutit de sport, că nu e pentru el.
Ridici cateva probleme paralele aici:
– scoala comunista si post-comunista uniformizanta, cu separare foarte tarzie (la liceu si facultate) pe aptitudini. Da, asa e. N-am fost in stare ca societate sa facem altceva pana acum, n-o sa fim prea curand.
– profesorii care nu stiu sa aprecieze vreun talent nativ. Corect. La catedra nu ajung cei mai buni specialisti pe domeniul respectiv, daca ar fi fost metode mai profitabile sa faca bani din cunostintele alea, oamenii aia ar fi prestat altceva decat sa stea zilnic in fata unor copii.
– muzica – fara un pic de teorie muzicala nu ai cum sa-l apreciezi pe Santana si risti sa ramai in urechi doar cu Guta. Dar altfel participarile la „cor” sunt o tampenie.
– scutirile de la ora de sport sunt un simptom: acolo notele se dau (teoretic) dupa bareme (gen timpul la cursa de viteza, la cursa de rezistenta etc), practic dupa ochi frumosi sa nu strice media. De asemenea profesorii de sport nu sunt cei mai mari specialisti in a se purta frumos cu copiii – adica pe romaneste, acolo e rost si de ceva violenta din cand in cand.
Dati-mi voie. Pe Santana poate sa il aprecieze orice individ care nu stie diferenta intre terta si cvinta, o buna parte din aia amatori de Gutza o sa danseze si la Santana (ok, nu musai la Samba pa ti). Fac pariu cu tine ca 98% din indivizii care merg la concerte Santana nu stiu ca La minor (natural, nu armonic, da?) are aceleasi note cu Do major. Hell, 60% din fanii Dream Theater nu stiu asta. Probabil vroiai sa sugerezi ca ar fi buna niste istorie/cultura muzicala. Teorie? Eh.
Teoria muzicala te ajuta mai mult sa intelegi, nu sa apreciezi. Pe Santana il apreciezi ascultand multa multa muzica buna care sa-ti creeaze o cultura si sa-ti antreneaze urechea. Hendrix habar nu avea de teorie, de ce m-ar impiedica teoria sa-l apreciez? Nu cred ca muzica poate fi predata corect in stil clasic romanesc. Poate daca ne-am inspira de pe la suedezi sau finlandezi.
Aaa muzica. Acolo unde am avut media 5 oricâtă teorie as fi știut. Dacă nu am avut ureche și voce aceste instincte precum repiratul.
Ce note mizerabile luam la muzică
Astea așa care țin de talent n-ar trebui să fie cu note. Exercițiu și gata, cum o ieși 
Si Hitler a fost respins de la universitatea de arte frumoase din Viena pentru ca in desenele lui nu apareau oameni.
Eh, el desena Varsovia si nimeni nu intelegea de ce e pustie….
ge-ni-al
Clasele primare sunt o sita de talente. Nu poti sti ce poate copilul daca nu incearca.
A putea canta, picta, desena… astea sunt talente. N-are copilul tau talent, nu fa caz din asta, nu multi pot canta.
De la el am aflat ce inseamna vodevil, care e diferenta intre opera si operera… Uneori aducea pick-up la ore, cu viniluri cu muzica clasica. Si asta la Vaslui (!), banuiesc ca la capitala era si mai si… sau nu?
Desi sunt la o facultatea de inginerie, trebuie sa recunosc ca e mai greu sa canti sau sa pictezi decat sa inveti matematica.
Oare? Daca eram bun la desen, gandeam invers, asa e?
Ei, tocmai de aia exista un filtru in clasele primare si gimnaziu.
Problema e la parinti, ca se oftica daca plodul ia 4 la muzica. Pai daca e buba!?
Notele profilor reflecta ce stie copilul, dupa barem. Cum sa-ti pun 10 la muzică, cand tu ragi ca un magar?
Dar profesorii trebuie sa explice ca ei cauta talente, INCEARCA sa vada daca ai asa ceva. Si cred ca notele la „talente” nu prea ar trebui sa conteze… poate asta trebuie reglementat, nu sistemul de notare.
––
Proful meu de muzica din generala semana binisor cu Iosif Sava. Si facea „meseria” lui Iosif Sava: incerca sa aduca muzica, teoria muzicii, in atentia plavanilor de noi.
tocmai asta e, că e un talent, nu ceva ce se invață. de ce să iau 4 dacă eu nu pot cânta?
@vali petcu
ce conteaza ce nota iei la scoala?
cred ca de fapt aici e buba principala, la constientizarea faptului ca notele nu conteaza, nu sunt decat: „modul in care te incadrezi intr-un barem al unei terte persoane care nu te cunoaste si nu poate sa evalueze decat ceea ce dai la un moment dat”. Chestia asta nu are nimic de a face cu performanta sau cat de bun profesionist va fi vreunu din oameni la lucrurile la care au talent nativ. Am vazut prea multi oameni distrusi de faptul ca parintii insistau sa se faca ingineri(si sa stie la matematica) desi era foarte clar ca ei ar fi devenit niste designeri geniali daca si-ar fi urmat calea si cultivat aptitudinile.
pai de ce, Vali, sa nu iei 4? dar ala care nu stie mate de ce sa ia 4? poate omu’ e genial la desen sau are gena de mare sportiv si nu e cazul sa traiasca in timpul scolii cu ideea ca e cel mai prost om pentru ca nu are „talent” la matematica. numai pentru ca asa au decis niste neni care nu au habar de educatie?
si matematica, si desenul, si muzica sunt fix la fel oamenilor. implica multa munca. talentul conteaza doar daca vrei sa fii Einstein, Enescu sau Dali.
Cristi, de unde scoateti frate ideile astea nazi gen „filtru in clasele primare” sau aia ca notele la unele discipline nu ar trebui sa conteze iar la altele, alea „ariene” probabil :), da.
cu elevii sub o anumita greutate si inaltime ce propui sa facem? compost
@Cristi: notele se dau pe munca elevului, nu pe talent. La materii gen muzica sau sport nu ar trebui sa fie aceleasi bareme ptr toata lumea.
Si btw, daca iei 4 la muzica nu mai treci clasa. Ti se pare corect sa nu ai acces la invatamant doar pentru ca nu ai talent la ceva?
Asta spuneam, baieti, ca notele la „arte” sa aiba statut special cumva.
Da, iei 4 ca atat poti… sau sa fie ceva cu „apt”, „neapt”, ca la armata?
Cum o fi mai bine?
Materiile astea TREBUIE sa existe in programa, ca sa se poata selecta cei cu talent. Talentul e innascut, trebuie gasit si cultivat. Gasesti greu un muzician bun, un pictor, un desenator… astia trebuie cautati cu atenție.
––
Apropo, cu sau fara legatura: la școală in Italia se studiază limba greaca. De ce? Si nu e optional, chiar se studiaza binisor. Am prins la Roma o greva a profesorilor de limba greaca. Chiar erau multi!
@heto
ce zici tu acolo sunt doua chestii:
1. nota are relevanta. Are relevanta pentru competitivitate- in cazul in care n-ai observat premiile de participare nu prea dau rezultate.
Ca sa pun lucrrile in context: generatia asta care se vaita pe tumblr c-au vazut un barbat cumparand banane pentru gagica-sa si asta i-a traumatizat? aia sunt prima generatie crescuta cu „toata lumea e speciala, ia de aici un premiu de participare”.
Sunt votantii lui Sanders,oamenii care cred a totul li se cuvine pe tava.
2. faptul ca oamenii aia au fost obligati de parinti sa faca altceva decat ce-au vreut e un caz nasol, care se intampla la multa lume, dar n-are legatura cu sistemul de notare.
atata timp cat nota aia influenteaza admiterea spre o treapta superioara, conteaza.
Dincolo de talente, a cânta, a picta, a desena țin și de exercițiu și antrenament. Cât timp vă pregăteați pentru ora de muzică? De câte ori încercați să cântați gama do? sau alte cântecele? câte foi de desen ați prăpădit pentru a vă face tema la desen „o zi din vacanță”? sau câte ture de teren ați dat pentru proba la rezistență? În generală aveam un coleg care era bun la toate. 10 pe linie. La desen, sport și muzică muncea la fel de mult ca la celelalte. N-avea talent la muzică, dar incerca, muncea, era atent, încerca.
E ok sa fie muzica, desen, sport si alte materii care sa stimuleze si in alt fel copilul. Dar nu cu note! Mi se pare absurd sa dai o nota unui copil dupa cum canta, deseneaza sau cat de repede alearga. Vine la ora si face activitati, ok, primeste ADMIS si merge mai departe, chiuleste in draci -> RESPINS si revine in vara.
+ infinit. Asta e si parerea mea, admis = prezent la ore. Nimic mai mult. Nu e corect ca un geniu la informatica sa ia 8 la educatie fizica – intr-un liceu theoretic, no less – pentru ca nu stie sa stea in cap.
Tot ce tine de talent – admis / respins.
Profu meu de sport chiar a fost misto. Ma nota pt simplul fapt ca ma straduiam (chiar ma straduiam
), daca era dupa barem eram corijenta. 
Discutabil. Pana la urma la fel e si cu literatura, matematica etc. Poate unora li se pare absurd sa dai nota unui copil pe cat e de inteligent.
Sistemul cu note nu e cel mai fericit. Competiția între elevi, cred că este ceva greșit.
Legat de muzica, am doar cuvinte de lauda pentru Profesoara din Scoala Generala. In clasa a 4-a mi-a spus mie si unui coleg: „Voi la ora mea sa nu cantati ca-mi stricati ora”. Asa de bun eram la cantat( voce + ureche muzicala). Asa ca 5 ani am invatam doar teoria, acele 2-3 fraze care le preda intr-o ora.
Literatura si scris: In clasele 1-4 am avut o lupta continua cu invatatoarea, lupta tradusa prin nspe linii la palma si nenumarate note proaste. Eu vroiam sa scriu/desenez cu stanga.. ea vroia sa fac astea cu dreapta. Am ajuns sa scriu cu dreapta si sa desenez cu stanga. Dar scriam si scriu asa de urat( deh inginer) ca din note proaste nu m-a scos 4 ani.
Avem nevoie de un sistem in care invatatorul/profesorul sa nu se mai considere Dumnezeu coborat printre muritori si in care materia predata sa aiba si ceva ceva legaturi cu realitatea. Da stiu, Literatura Romana is the SHIT, dar parca un pic de literatura universala nu ar strica, macar ca optionale.
io am facut literatura universala la optionale in liceu.
da bre, dar e atata literatura romana misto care nu se preda in scoala…
Io am avut un profesor in generala care ne-a citit Ridica-te Gheorghe, Ridica-te Ioane. In 88.
Normal ca nu era in carte, dar el credea ca e cea mai misto poezie romaneasca din secolul 20.
A doua zi l-a luat Securitatea de la ora.
Pentru aia care nu stiu, e asta
http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/ridicate.php
hai sa nu mai vorbim despre traditiile romanesti gen: fetele sunt intotdeauna pe stop la ora de sport
sau
daca ai ochelari iti ia mama scutire de la ora de sport sa nu-ti spargi ochelarii.
Desenul obligatoriu e o tampenie. Cu acuarele si rahat… nu. fa-l optional pentru copiii care au talent. Restul, lasa-i sa faca alt optional. Mortii ma-sii e mai productiv sa inveti sa crosetezi decat sa te forteze sa manjesti cacaturi cu acuarele cand nu ai darul ala.
Muzica: Invata teoria muzicala, invata-i despre muzica clasica si moderna de calitate. dar cantat? din nou- daca nu-s in stare- fa-o optionala pentru aia care au talent, ca-n tarile cu apa calda.
Auditii la orele de muzica, pentru cultura muzicala de calitate;
proiectii la orele de desen, pentru cultura vizuala- artisti, curente, cum privim o pictura, un muzeu;
sport de placere, de sanatate si de socializare (sport de echipa) nu alergare pentru barem;
ore de educatie cinematografica.
Cred ca ar fi un bun inceput…
Unii prefera sa-si scuteasca juniorul de la orele de sport deoarece notele se pun dupa „performantele” obtinute (de exemplu 12 ture de teren in 9 minute pentru nota 10, 8:50 pentru nota 9 etc). Cum efectiv cele mai multe note (respectand baremul) vor fi 7, 8 sau 9, parintii prefera sa-si scuteasca juniorul de la ora de sport (materia „Educatie fizica nu va mai fi pusa la calcularea mediei). Nu mai bine ar fi ca la mine la facultate – fara note, ci trebuie doar un numar minim de vize-prezenta (in orele petrecute acolo joci ce doresti) ?
nu înțeleg ce te deranjează!?! se pare că cu cât aleargă mai încet cu atât ia notă mai mare. sfătuiește’l și tu să facă turele alea la pas.
@Iliuţă Doar dacă facultatea are profil sportiv. Eu am renunţat la o facultate de calculatoare din cauza sportului cu prezenţa obligatorie aşa că nu înteleg. Nu doar din această cauză, însă a contribuit semnificativ la asta. Cît despre cei fără „ureche muzicală” : https://www.ted.com/talks/benjamin_zander_on_music_and_passion
Singurele materii la care am avut medii de 9 in clasele II-IV: caligrafie si desen. Nu ca mi-ar fi trebuit 10 pe linie, dar na…
io inca mai am cosmaruri de la caligrafie. Cand eram mica, boul de al’ batran m-a pedepsit pentru nu stiu ce dracu… cred ca-i luasem o surubelnita sau gen. Mi-a bagat doua degete de la mana dreapta in priza.
Aveam 3 ani sau cam asa.
Ca am si acum cicatrice si ca imi tremura mana aia ca dracu uneori, e un lucru. dar in scoala, caligrafia era ceva imposibil. M-a batut al batran ani de zile pana lesinam pentru ca nu puteam sa scriu frumos de la chestia aia.
Mortii ma-sii chiar si atunci in anii 80, cine avea nevoie de caligrafie? ca mortii ma-sii suntem romani nu japonezi sau chinezi sau arabi ca aia au caligrafia ca arta complicata.
vaca de invatatoare nu pricepea de ce „refuz sa scriu frumos” pana cand am inceput sa urlu la ea in mijlocul clasei „pentru ca-mi tremura mana, idioata dracului. vezi? Imi tremura mana pentru ca mi-a bagat tata degetele in priza cand eram mica”.
Scandal, etc… chemat parintii la scoala… m-a batut mama pana am lesinat si pe urma m-a batut tata cand a venit acasa ca „i-am facut de ras”.
Intr-o tara civilizata ar fi chemat un social worker, protectia copilului, cacat. No such luck.
Si eu am avut ceva circ cu caligrafia (fara cosmaruri cu degete in priza, mai tremurate si batai), iar in facultate cursurile mele erau cele mai cautate: complete, scris lizibil si prescurtari decente. (De exemplu pt pluralul cuvantului prescurtarea avea un + ).
@cheddar: nu stii tu dar barnevernet sunt satana pe pamant. ai vazut saracii oamenii aia ce au patit…
„Media” din scoala nu ar trebui sa conteze la nimic. Peste tot ar trebui sa fie examen de admitere si gata.
pt prima data, sunt de acord si cu tine si cu cheddar
disciplinele vocationale, ce tin de talente, au loc de dezvoltare numai in pepinierele specializate. licee de muzica, de arte, etc.
ele trebuie inlocuite in gimnaziu cu discipline utile si aplicabile tuturor: programarea calculatoarelor (adica limba de baza 2), educatie rutiera, educatie economica, educatie sexuala. si atelier.
de acord in principiu, dar programarea nu e nici aia pentru oricine. iti trebuie un creier de un anumit fel. Celelalte, de acord. Mortii ma-sii fa ore de gospodarie, de sofat, de cum sa balansezi un buget ca tot sunt mai folositoare.
Auleu! Deci daca nu te ‘refuza’ profa de romana acum erai un Cartarescu. Ce-ar fi fost!? 2 solenoizi? (Ma sparie gandul)
iți dai seama, nu eram doar urât, ci și pletos
Solenoidul tau sigur era despre: rasul corect fara sa faci iritatii, cum sa cedeze femeile sa nu ajunga ‘fete batrane’, etc…stii tu, de-ale femeilor.
și ți-ar fi plăcut, și ai fi vrut autograf pe sâni.
Ei pe sani, pe fund …
Poti sa faci Istoria Artei in loc de desen si gata, ai rezolvat cu talentul si cand creste gansacul mare nu isi mai face casa roz intre alea albe.
roz ca roz da’ sa vezi cand o face portocalie
am scapa de problema mediilor mici daca admiterea s-ar baza doar pe examen la profilul care prezinta interes (zic aici si daca esti bazat pe uman sau nu).
asa era pe vremuri, si n-am inteles niciodata de ce s-a schimbat
S-a schimbat pentru ca facultatile au nevoie de studenti de jumulit.
De fapt asta e problema. Examenele. Ca nu cred ca Vali a ajuns la nus’ ce liceu de toata jena din cauza mediei mici la muzica sau desen.
Profa mea de muzica chiar se pricepea la muzica. Avea pian, (pianina), medita pt licee vocationale, etc, era alcoolica, dar se pricepea. Eu n-am nici voce, nici ureche muzicala, nu cant nici macar sub dus (doar in drumetii prin padure sa sperii ursii si „ursii”), ma sperii eu de ce imi iese pe gura cand incerc sa cant. Azi, la 20 si mai bine de ani de la ultima ora de muzica singurele cantece ce pot fi recunoscute cand le cant eu si nu ma ingrozesc eu insami sunt alea invatate la scoala. ” corul vanatorilor”, „treceti batalioane romane Carpatii”, ” oda bucuriei”, etc.
Desenul l-am facut cu diriginta, profa de biologie. Nici sa asez niste ceva-uri in foaie nu stiu.
Eu am fost printre ultimile generatii care au dat examen la facultate si imi amintesc discutia de dupa. S-a considerat ca viitorul unor oameni nu poate depinde doar de nota la 1 examen.
-1 examen nu este reprezentativ pentru viata unui om.
-Sunt elevi emotivi dar ei sunt buni sau f buni, etc
– Stresul unui examen este mare
etc
Dar acum ca avem generatii care au dat examen si generatii care nu au dat, putem spune care sistem este mai bun, nu-i asa?
prin eliminarea examenelor de admitere s-a devalorizat invatamantul superior.
Drumul de la maimuță la cyborg e lung și anevoios (și nu e pentru oricine). Vor fi popoare care vor crea nanotehnologii și vor zbura în spațiu și vor fi popoare pe care le vei vizita ca să vezi maimuța cum cântă, dansează și scârmă pământul cu sapa.
Da, sigur, ca intre muzica/desen si matematica nu exista nicio legatura. Ca muzica reprezinta niste sunete puse acolo la plici, nu niste structuri armonice destul de fixe, de-a dreptul matematice.
De parca marii pictori/sculptori n-ar fi studiat anatomie/zologie, iar aia care au construit catedrale habar n-aveau de geometrie.
Iar numarul de aur nu exista.
noroc cu societati ca a noastra care au scurtat decisiv drumul de la om la maimuta. nu mai ajungeai cyborg asa usor fara mostenirea asta.
@A, dar dar aia e chestie de teorie muzicala nu de cay de bine stii sa ragi ci vocea ta in schimbare.
@cheddar, știu. dar asta nu înseamnă că ”artele” sunt complet și total diferite de științele exacte și nu există nicio legătură între ele.
probabil am interpretat aiurea comentariul cu popoarele ultra-tehnologizate și evoluate și cele artistice, dar practic în comuna primitivă.
în definitiv, dacă e să te iei după greci toate știițele au derivat din filozofie.
@A
n-a zis nimeni asta. Din contra.
Muzica e matematica. E bine sa inveti teorie muzicala etc, mai ales daca ai inclinatie pentru matematica.
Dar de aici pana a o face obligatorie pana in clasa a opta e absurd.
E incorect si inuman sa obligi un copil care nu are inclinatia aia sa se chinuie si sa-l penalizezi pentru ceva ce nu poate.
…sau sa introduca un fel de gentleman’s C la materiile alea si gata
Materia studiata inainte de 90 avea mult balast, acum are numai balast.
Imi place mult scena asta din Iron Man în care un personaj spune „Technology. It’s always been your Achilles’ heel in this part of the world.”
Ca o replică pentru popendulațiile primitive care nu vor să înțeleagă că există o diferență uriașă între știința pură și dansul tribal.
Şi mie îmi place teribil fragmentul ăsta de film. Este din Human Planet. Nu dintr-un film de duzină.
E alegerea ta, poți să fii Nimeni în India. Alți vor să fie ingineri în America.
Uimeşte-mă cu contribuţia ta semnificativă la sfera cunoaşterii umane. După, ai dreptul la comentarii greţos superioare. Poate înţelegi ce spune ăsta aici: https://www.youtube.com/watch?v=m8Mc-38C88g . Pare să fie o limbă pe care o cunoşti. Ai grijă totuşi, la final este o referinţă subtilă la o replică celebră.
Magaria e ca multe chestii depind de profesori. Pe vremea lu ‘impuscatu’ profesorii erau platiti bine si respectati, si cu toate astea unii dintre ei erau javre care au nenorocit multi copii- daca ai un profesor scarbos, parca nici nu-ti vine sa inveti.
Mie mi-a placut matematica, dar asa, la sange. Mai tineti minte culegerile alea de probleme si gazeta matematica?io aia faceam ca sa ma distrez, rezolvam probleme de mate cu 2-3 ani inainte. Sute si mii de probleme, nu teme sau nu stiu ce. De placere. Cand am inceput sa invatam Fortran in clasa a opta parca luasem pe dumnezo de-un picior.
Si asta pana la liceu.
In liceu am avut o javra de profesoara de matematica care aproape a reusit sa ma faca sa ma las. Nu-i placea daca nu rezolvai problemele cum voia ea. iti dadea cu catalogul in cap daca te prindea ca faceai lucrurile altfel.
Ca asta e magaria de fapt. N-ar trebui sa poate orice psihopat sa ajunga profesor. Profesorul ala trebuie sa aiba un caracter echilibrat, sa-i placa materia pe care o preda dar sa-i si placa sa munceasca cu copiii.
Si in momentul in care ai profesori care sunt oameni de calitate si platiti cum trebuie, atunci poti sa faci lucrurile logice: sa-i diferentiezi pe copii in functie de aptitudini cam de la 1-4 cum se face in vest. Au si astia problemele lor, dar diferentierea e un lucru bun. Ala care e interesat de literaturi si limbi straine n-are de ce sa faca 4 ore de matematica pe saptamana si doua de fizica. Ala care are un talent special ar trebui trimis la o scoala specializata sau macar o clasa specializata etc.
oamenii nu sunt toti egali. mortii ma-sii de ce e asa de greu de inteles?
Profesorii erau ceva mai bine platiti atunci (in vremea lui nea Nicu) comparativ cu situatia de azi. In plus, aveau avantajul de a cunoaste multa lume (parintii copiilor) si mai obtineau produse in schimbul meditatiilor, notelor mari date elevilor etc.
Dar in schema de salarii din vremea aia profesorii tot jos se situau. Rudele mele care lucrau in industrie aveau salarii de 2-3 ori mai mari decat proful de taica-meu si nu aveau studii superioare.
erau jos comparativ cu ce care lucrau in mediii dificile sau toxice si aveau tot felul de sporuri- o minoritate.
mama, profesor grad 1 titular, 20+ ani vechime, etc avea ceva gen 4000 lei pe luna in 88, cand era salariul minim ceva gen 800.
Crede-ma, ca daca ai stii ce salarii aveau pe vremea aia niste oameni ai muncii doar cu scoala vietii ai ramane masca. Salariul mamei tale era destul mare (desi nu ai specificat daca era doar salariul, fara sporuri and shit) dar, crede-ma, era atipic.
In plus, in comunism salariile nu se dadeau pe munca respectiva, ci pe categoria din care faceai parte. Si o secretara la nu stiu ce intreprindere miniera era in aceeasi grupa de salarii cu minerii.
Inainte vreme insa profesorul se bucura de un anumit prestigiu si asta le mai mangaia putin orgoliul.
Totusi, cu literatura ce ai? Ne vaietam ca noile generatii nu mai stiu sa lege doua vorbe intr-o forma cu sens si au vocabularul unui copil de gradinita, dar scoatem literatura. Unde sa mai invete niste cuvinte sau cum sa le puna intr-o propozitie/fraza?! La fara frecventa, vorba bancului?!
Latina, din cate stiu, e o singura ora pe saptamana, intr-un singur an, de la scoala primara pana la facultate. Ce inseamna „mai cu masura”, in cazul asta?
Eu am facut doua pe saptamana
Vorbeam de cei cu două coaie, nu de ăia cu trei.
probabil depinde de profil.
Eu am fost la un liceu considerat relativ bun la mate-info, profil considerat relativ greu.
Am facut si o facultate+master, ca asa se poarta, considerate de dificultate medie sau putin peste.
Si au fost foarte usoare… toate. Un minim de interes trebuie.
Notele efectiv nu conteaza, cat timp nu sunt infecte. Cat timp te mentii la un 8+, nu vad care e problema.
Eu am avut 3 momente „serioase” academice in care au contat notele: capacitate pentru intrarea la liceu, admitere facultate, admitere master. Si ultimele doua au fost doar pentru ca nu voiam sa platesc taxa.
Scria cineva ca nu se poate judeca dupa un examen, ca nu e relevant. Ba tocmai mi se pare foarte relevant. Stii ce sa inveti si pentru cand. Chestii simple cu care vad ca se zbate multa lume (si in timpul studiilor si la munca) si sunt efectiv ele care conteaza cand muncesti ca sa produci un bun sau ca sa prestezi un serviciu: ce trebuie sa fac, si pana cand.
Sunt efectiv cele mai importante informatii pentru a face ceva, „cum”-ul vine cu documentare, invatare, perfectionare, adica experienta.
Dar hai sa ne plangem de mila.
si eu, dintr-a saptea.
Dar mie mi-a placut latina
Acum se face doar o oră pe săptămână în clasa a opta.Și în clasele 9-12 în funcție de profil. Deși ar fi normal să facă doar la liceu, cei de la filologie câte 2 ore și cei de la științe câte una.
dar de ce toata lumea trebuie sa aiba media 10 sau medie generala cat mai mare? daca esti prost la desen, sa ai 6 la desen. esti afon, sa ai 5 la muzica, la fel cum aia care nu pot sa inteleaga geometria au 5 matematica si aia care invata mai greu sa citeasca au 5 la romana. plm, esti un gras si nu poti sa alergi, 5 la sport. notele de la toate obiectele sa se dea pe bune, dar si cerintele sa fie realiste.
dar daca nu dai admitere la liceul de arta, sa nu iti ia un considerare notele de la desen, sau daca nu dai la liceul sportiv, notele de la sport.
pai tocmai, ca tu la final, intri la liceu si pe baza „talentului” la muzica
perfect de acord cu prima parte dar nu si cu ultima.
scoala ar trebui sa aiba drept unic scop educatia nu sa fie un campionat de fotbal pe puncte jucat cu cupa pe catedra. din scoala trebuie sa castige toti nu numai unul (inclusiv publicul). si nu spun prin asta ca ar trebui sa termine toti pe locul 1 ci ca ar trebui sa faca toti progrese la nivelul maxim de care sunt in stare.
si nu prea vad cum mai scoti ce e bun dintr-un copil pe care l-ai etichetat ca fiind prost la una sau mai multe dintre materiile mainstream. in momentul ala scoala a esuat si societatea a pierdut.
admiterea ar trebui sa fie pur si simplu un concurs de cunostiinte si aptitudini in urma caruia sa fie selectati cei mai potriviti copii pentru un domeniu sau altul.
Pentru ca de niste ani la media de intrare la liceu conteaza intr-o proportie destul de mare notele/media din anii de gimnaziu. D-aia se strofoaca toti pt note. Tin minte ca pe mine ma durea la basca de notele la muzica, desen, biologie, geografie, etc. Invatam, dar o nota mica nu era o tragedie.
Pt liceu e mai cu dus si intors. Multe facultati au inca examene de admitere pe bune.
cum ziceam in paragraful 2: de ce? daca intrii la liceu teoretic la matematica-informatica (eu de exemplu in liceu n-am facut nici muzica, nici desen, sor’mea care e mai mica parca a facut un an de ambele alternativ fiecare la 2 saptamani), n-ar trebui sa iti ia in considerare mediile la sport, muzica, desen, nici cele la geografie sau istorie, de exemplu, n-ar trebui sa fie in aceeasi proportie cu matematica. ce e asa de greu sa se faca admitere diferentiata in functie de profilul la care te inscrii? de ce trebuie suedejeala asta ca unele obiecte sunt mai importante si altele nu, asa ca la alea trebuie date note mari?
Intreaba-i pe aia care au facut reforma in educatie in ultimii 20 si ceva de ani.
Ca idee,vniciun destept d-ala care ia decizii pt invatamantul preuniversitar n-a lucrat o ora in acest sistem.
Profu de taica-meu face spume de multi ani.b
@Perkele: in primul rand poti lua si 3 la muzica, 5 nu e nota minima. Si cu 3 nu treci clasa. Doar pentru ca ai ADN de afon. Ti se pare corect?
In al doilea rand, daca esti afon de ce sa iei 5 la muzica de 2 ori pe semestru in FIECARE semestru de generala? Nu ai fost dovedit afon la inceput? De ce sa te umileasca profesorul in continuu timp de 8 ani? Pentru ce sa fii supus unui calvar degeaba?
Desigur raspunsul, pe care multi care au comentat il ignora, e ca nota se da dupa efortul depus de elev si nu dupa talent. Dar problema e ca profesorul roman se simte jignit daca nu esti bun la materia lui, o ia foarte personal.
Se poate face materia în așa fel încât cel mai afon să poată lua 5 dacă se străduiește un pic și în câțiva ani de zile se poate prinde un pic de fiecare. La fel și la desen sau sport.
@Alex,@Perkele mai sunt și profi cu mințile acasă. din fericire pt mine am avut d-ăștia. și la sport, unde mi se nota efortul, și la muzică unde aveam lucrări de control cu un pic de teorie, nu ne nota după cum cădea sau nu școala pe noi după ce emiteam un do de sus. am mai zis mai sus, sunt complet afonă, iar singurele cântece pe care le pot cânta și să semene cu ce ar trebui să fie sunt alea învățate la școală, deci profa aia a făcut ceva cu mine.
@Perkele:
Ce spui tu e ca si cum ai pune un elev paralizat de la brau in jos sa alerge suta contra cronometru si sa faci baremul incat sa ia 5 daca se taraste pe coate.
Iti bati joc si de elevul respectiv si de barem.
Subiectiv, am descoperit muzica la 27 de ani (34 am acum) si este printre cele mai profunde experiente din viata mea. Muzica este in adn-ul omului si nu exista nu am ureche sau nu am voce (exceptie fac cazurile de handicap). Este nevoie de o scanteie in plus ca sa fii genial, dar nu vorbim despre Jimmy Page aici, nu? Scoala romaneasca este la fel de incompatibila cu muzica ca un curs de snorkeling in lagarul de la Vorkuta.
Din punctul meu de vedere, care-s la liceu, ar fi ideal ca multe materii sa fie optionale, daca vrei faci Desen (sau orice alta ora), daca nu faci alta ora. Astfel ai putea sa te axezi pe ceea ce-ti doresti sa faci/devii.
Mi se pare absurda ideea de a face toate materiile obligatoriu chiar daca poate n-am talent sau nu-mi place ceea ce fac.
Cand vine vorba de Istorie prefer sa nu ma pronunt, eu am invatat de mic de la tot felu de jocuri si imi place mult, nu c-as vrea sa devin vreun istoric, ci doar pentru cultura generala.
Orele de muzica, sport si desen s-ar putea desfasura putin mai diferit decat cele de mate, romana, fizica etc.
De exemplu sa fie clase de pian, vioara, fotbal, baschet, sculptura, pictura in acuarela, etc. si elevii sa se inscrie la ele dupa un test de aptitudini. Fiecar elev sa fie inscris la un sport, la un instrument sau voce si la o arta plastica. Elevii vor fi astfel mai motivati sa munceasca, deoarece vor face ceva ce le place.
… problema scolii sunt notele, nu ar trebui sa dam note (da sunt profesor de matematica), in fond e total gresit sa compari niste elevi care sunt total diferiti ca intelect, pasiuni, educatia de acasa. Ce facem noi in Romania la momentul actual este o bataie de joc la adresa copiilor. Pot sa scriu 3 zile pe subiectul acesta, sa aduc fel si fel de exemple, dar o sa incerc sa punctez doar cateva idei. Momentan scoala este impartita in materii importante si materii mai putin importante, iar viata te invata exact invers, orice este important in contextul adecvat. Tie ca elev ti se pare neimportanta franceza, nu inveti deloc la franceza, ajungi la facultate si iti dai seama ca cele mai bune burse pentru domeniul tau sunt in Franta si te intrebi… dc n-am stiut asta inainte? Tie nu ti se pare interesant biologia, dar esti olimpic la fizica… ajungi la facultate si vezi ca pe biofizica ai putea prinde niste posturi super, ce faci? Matematica, bat-o vina… spaima tuturor elevilor cu aptitudini umaniste… da poti trai fara matematica, dar scoala romaneasca nu accepta asta. Matematica si studiul matematicii este foarte importanta la varste fragede 5-10 ani, atunci iti dezvolta niste conexiuni in creier fara de care o sa ai mult de suferit, dupa aceasta varsta exista doua variante… matematica sa fie favorita ta sau sa fie chinul tau, de ce? Pentru ca asa-i in Romania, nu poti trai daca nu stii ecuatia tangentei la graficul unei functii trigonometrice in punctul x. PS: Atat timp cat la sefia ministerului se perinda semianalfabeti scoliti intr-un sistem total inadecvat societatii moderne, nu o sa avem nici-un fel de reforma sau rezultate notabile, ma refer la rezultate in masa, ca varfurile care castiga la olimpiade nu-s rezultatul sistemului, ci elevi geniali care oricum ajungeau in varf in orice sistem.
Acum imi dau seama de ce majoritatea oamenilor traiesc fara o viata seaca in care le spune facebook in ce fel sa fie fericiti…
Pai de unde dracu imaginatie si apreciere pentru frumos daca „stiintele umaniste” sunt degeaba…
Sa invete copii programare, nu literatura, sintaxa C nu cum intelegi muzica…Femeile lor o sa le incalece aia de stiu sa cante la chitara si sa lege doua cuvinte…dar nu-i nimic, din „aba n-a murit nimeni…
Ba voi sunteti pe bune?
daca asta ai inteles tu… gizas fuck man
PS: femeile sau pustoaicele s-or culca cu ala care canta la chitara, dar, ca si acum, de maritat tot cu programatorul se marita.
Alea care nu-s proaste that is.
Ma…mai era pe un site vecin si prieten dilema femeii cu o turma de chitaristi ajunsa la maritis…
Cum zicea Robin Williams in Dead Poets Society : „Language was invented for one reason, boys – to woo women – and, in that endeavor, laziness will not do.”
.
Daca tu ai impresia ca un om poate fi evoluat neimprumutand nimic din creatiile celor dinaintea lui, refuzand orice estetica in favoarea „utilitatii” acoperita de un surogat de frumusete sub forma de „design Apple” si bazandu-se doar pe experienta rutinei personale, o sa ai de-a face cu entitati unidimensionale, meschine si categorice care necunoscand ce are de oferit omenirea vor avea impresia ca stiu tot.
Condoleante.
.
Revenind.
N-am cunoscut pana acum femeie care sa merite si care sa nu ceara partenerului ei elocventa si capacitatea de a-si sustine ideile. La fel cum n-am intalnit femeie, adolescenta au ba, care sa nu aprecieze o poveste buna sau un gest romantic. La 15 ani sau la 30.
Apropo, romantismul e tot o „stiinta umanista” …si nu a aparut in Kudika.
Poate ca „femeile destepte” se marita cu programatori, insa desteptaciunea e o calitate insuficienta pe care-o atribuim si cainilor.
Eu personal as vrea sa fiu barbatul unei femei culte, macar sa avem ce face la batranete in loc de iesit la miting.
Ca persoană care are o licență și un masterat în științe umaniste, pot să-ți spun cu toată sinceritatea că nu, romantismul *nu* este o știință umanistă, la fel cum actele notariale nu sunt o știință exactă.
Roxana fata draga…
La sfârșitul secolului XIX, poetul francez Alcanter de Brahm, a propus simbolul (⸮) pentru a marca ironia și a indica propozițiile care trebuie înțelese la un nivel secund. Fiecare dintre aceste semne de punctuație, și în unele cazuri ghilimelele („”), sunt utilizate pentru a indica utilizarea ironiei sau sarcasmului.
Asta asa ca de la doctorand la doctorand ( probabil), e adavarat nu in „stiinte umaniste” ….
.
Iar daca vrei sa discutam despre curentul care a facut pustoaica de 19 ani care era Mary Shelley sa nasca o idee ce-si intinde tentaculele influentei de la moda goth la ingineria genetica, voi fi mai mult decat bucuros sa te invit la o cafea.
.
Apropo, ce crezi despre puterea artei de-a sugera directia stiintei? Pana la urma nu e o relatie de cauzalitate?
.
Apropo…e atat de greu de crezut ca de la „The Tyger” din secolul 18, trecand prin „I sing the body electric” din 19 pana la Asimov si Phillip K Dick din 20 si andrioizii experimentali abia prezentati in 21,nu s-a facut un ping-pong continuu de idei intre stiinta si arta?
.
Vezi tu, fata draga, toate astea de mai sus sunt moduri mult mai placute de-a petrece cateva ore decat uitatul la Antene…Indiferent daca romantismul e „stiinta umanista” sau nu.
Sa fii iubita….si nu doar de pisica din avatar.
Probabil ca ai dreptate, ca multe nu s chiar la locul lor in domeniul asta.
poate depinde si de ce ai dat.
eu… matematica aproape zero. in schimb literatura, povesti si abureli pana la limita superioara a maximului pe care il pretindeam atunci. toti au stiut asta si mi-au dat pace.
nu toate scolile trebuie incadrate in prostia asta comunista, lipsita de bun simt si de viziune.
ca sa inteleaga toti gibonii :https://www.youtube.com/watch?v=R0JKCYZ8hng
vad ca un gibon nu a inteles si a dat thumbs down
În timp ce ieri discutam despre dans, muzică și balet, americanii au prezentat un robot umanoid. https://www.youtube.com/watch?v=rVlhMGQgDkY
Bine, la MIT se face matematică și fizică, de aia au 75 de laureați Nobel care au terminat această facultate.
Acum sunt speriat. Ştiam de patrupedele lor, asta e ceva nou.
De asta exista scolile private. Sunt a naibii de scumpe, dar au implementat acel „sistem de detectare al aptitudinilor”.