Despre dezbaterea televizată

Mă uitam aseară la The Rumble şi, dincolo de limbajul civilizat şi răspunsurile elocvente ale celor doi realizatori TV, am mai observat ceva care ar putea explica dezbaterea asta publică seacă de la televiziunile de ştiri, în care Antena3 îl face pe Turcescu băsist împuţit şi colonel şi Turcescu dă în vileag la televiziunea lui mizeriile Intact.

În mare, strategia de a lătra la televiziunea ta, alături de ţuţerii tăi, nu produce rezultate, oamenii care se uită sunt deja convinşi că tu eşti bun şi ăia sunt răi.

Şi aici revin la dezbaterea O’Reilly/Stewart. La un moment dat se vorbea de ajutoare sociale şi despre cum nu e ok să fie atât de multe. O’Reilly era împotriva lor. La care Stewart îl întreabă de tătăl lui, de ce a făcut la fel, O’Reilly face pe prostul, până când Stewart duce mâna la piept, unde avea docomentul, moment în care realizatorul Fox News varsă tot.

Aşa trebuie făcut şi la noi. Eşti Corina Vinţan, îl suni pe producător, înregistrezi, şi ceri să intri în platou. Dacă te refuză, sifonezi pe net. Dacă nu, îi arunci în faţă documentele. Eşti în direct, ce se poate întâmpla? Te taie, te dau afară, dar după aia poţi face un scandal şi mai mare.

Exact aşa a făcut Mihai Răzvan Ungureanu cu Gâdea. S-a dus la el acasă, l-a lăsat să fie prost şi după aia i-a dat un şpiţ în pizdă de au şters anteniştii zeci de înregistrări de pe youtube ca să facă ruşinea uitată. Altă soluţie nu există. A lătra la televiziunea ta nu funcţionează, ei latră la televiziunea lor, unde televiziunea ta nu există, n-are audienţă, e cea mai proastă, e plătită din bani publici sau de interlopi, iar tu eşti prost, curvar, cretin, idiot şi aşa mai departe.