– Băi, mișto de tot articolul ăsta!
– Mersi.
– Cine sunt blogurile alea culinare de amator?
– Hai mă, nu vreau să mă bag în din astea…
– Ah, ți-e frică de monstrul pe care l-ai creat și nici nu ești prea sigur pe tine…
– Monstrul creat?
– Da. Când i-ai văzut și ai tăcut, ai lăsat loc să se laude ei că sunt cei mai mari și mai tari. Iar tu ai tăcut confortabil, că erai profesionist. Acum, când îți mănâncă din venituri, iar, taci. De fapt nu taci, zici ceva cu jumătate de gură.
– Păi ce pot face?
– Dacă ești sigur pe tine, le spui ce crezi despre ei, cu nume, să îi știe lumea de amatori.
– O să zică lumea că nu am loc de ei.
– Păi asta zice deja, se vede în articolul inițial…
– Nu dispar ei dacă îi demasc.
– Și-atunci, rostul articolului care e?
– …
Așadar, sunt oameni de radio care au un caracter infect și cerșesc bartere, sunt bloguri culinare de amatori, sunt oameni de radio care fură, sunt bloggerițe de fashion care sunt retardate, sunt agenții care înțeapă clienții, dar să zică alții cine sunt, eu doar notez că …
…e unii care strică piața. Nu vă spun care magazin are mâncare stricată, vă descurcați voi, zise inspectorul sanitar.
meanwhile, facebook live e tot mai interesant
daca te uiti pe fb live vezi ca mai bine de jumate de romanie e formata din suedeji, la fel mai bine de jumate din america e formata din negri, heil hitler!
Pentru ca, nu-i asa, legea zice ca trebuie sa fie doar „albi” peste tot!
Mi se pare de prost gust sa dai verdicte referitor la concurență.
Ideea asta ca în fiecare din noi zace un super erou care salvează lumea mi se pare copilărească.
PS. Niciodată nu mi-am vorbit de rău concurenta, iar când mi s-a cerut opinia am preferat sa recomand pe cineva care poate fi de ajutor, decât sa enumăr țeparii din piata.
Si baietii pe nume Cosmin sunt fete de treaba.
Parerea mea – Romania e la nivelul Wild West american (~1800) in politica/servicii/media. O fi internet, high speed, telefoane, masini etc, dar tot exista intr-o forma sau alta alba-neagra, con-artists/flaminzi, jmekeri care-ti vind apa cu eticheta de elixir etc.
Politic: tupeu maxim, nesimtire iar de partea alegatorului discernamint minim. Nu stiu, dar mi se pare incredibil ca la 27 de ani dupa urmasii pecere sa fie tot ei cei mai buni.
Servicii: nu cred ca mai e nevoie sa dezvoltam, nu? Contopism, spaga, ineficienta, stat umflat la maxim pe spinarea platitorului de taxe.
Media: E suficient sa deschizi un site de ziar mare (evz etc) – plin de reclame care-ti sar in ochi sa click neaparat ori titluri cretine/outrageous. Se vede de la o posta ca-s flaminzi+curve. La fel si-n lumea blog-urilor, sint si acolo flaminzi/curve, slava Domnului. Ba inca majoritatea sint asa. Iar cei putini care-s talentati/verticali/relevanti se zbat si ei cum pot in mediul de Wild West ‘care este’
26 de ani
Am scris odată un articol de ăsta targetând un pici ce la 22 de ani era coach de presentation skills. Nema experiență, bla bla din cărți etc. Mi-a tras perdaf toată hoarda de fani ai piciului (probabil foștii colegi de grădi plus educatoarele), am fost făcut bătrân, dinozaur, nu dau ocazia talentelor să se afirme, tai aripile etc. Nimeni nu m-a susținut, nici măcar cei care sunt coach-i veritabili. Cu certificări, experiență de management etc. Atunci pt ce să ducem aceste bătălii?
Ai scris și tu tone de cerneală despre acești impostori. Oamenii continuă să se ducă la ei ca la biserică și să le înghită citatele din cărți cu pâine.
Wtf are you?
Daca răspunzi la intrebarea asta vei afla si raspunsurile dilemelor tale.
Hahaha, „coachi veritabili”, auzi…
Păi dacă știi să fierbi apă, ești la un click distanță de a deveni un maestru culinar de tastatură. La fel, dacă reușești să-ți încalți șosetele cum trebuie, poți să te apuci să scrii despre asta. Mai grav e că se găsesc oameni care au nevoie să citească despre cum se fierbe apa sau cum se încalță șosetele corect.
Uite chestia asta nu mi-a placut niciodata.
Intr-o piata libera gandirea asta e mai nociva decat gandirea lui gheorghiu dej.
Concurenta nu face decat sa te faca sa cresti si sa te dezvolti pana la maximul pe care il poti da.
Fara concurenta nu ai fi facut decat sa te plafonezi la nivelul „ceafa de porc cu cartofi taranesti”.
Toti incepem de la 0, adica o data si o data am fost incepatori.
Iar incepatorii sunt mai agresivi decat cei cu experienta, pentru ca asta e singura lor carte de jucat.
Pot sa fac pariu ca si tu ai fost considerat „agresiv” de cei cu experienta atunci cand ai intrat in piata.
Solutia mea atunci cand am trecut prin faza asta a fost sa-mi canalizez energia in a oferi servicii mai bune. Iar din asta castiga toata lumea.
Eu pentru ca intotdeauna trebuie sa gandesc la ceva nou, ceea ce e provocator.
Clientul pentru ca primeste servicii de o calitate mai buna de la an la an.
Eu nu vad exact care e problema. In cel mai rau caz la un blog de genul asta ce faci? Nu-ti iese placinta cu mere sau drobul. Daca e vorba de un habarnist fara pasiune, pana la urma va renunta la blog si va disparea in neantul internetului, daca e vorba de cineva care are potential si posteaza chestii de „amatori”, probabil ca va invata cu timpul, asta pentru ca nu toata lumea s-a nascut in bucataria unui restaurant hipsteresc cu nume frantuzesc.
Oricum, pana la urma ce conteaza, calitatea? Cred ca cel putin jumatate din postarile din „blogosfera” sunt doar piscotareli mai nou: noul robot de bucatarie, invitatie la premiera VIP Civil War, invitatie la IMAX, #haiinvaslui, noua margarina, noul sampon etc.
ce mai face clandestino?
Mamă, ce periculoase „ie” blogurile astea culinare… Tu vrei rețetă să faci Cordon bleu, da’ la final iese mereu un porc cu măru-n gură!
Noroc că soacră-mea gătește bine și ține la mine!
(Ne scuzați de deranj, vă salutăm cu respect d-aicea, din The Third World, adică ăștia care nu trăim ca să mâncăm, ci mâncăm ca să trăim!)
De parca tu n-ai avea articole in care critici fără să dai nume.
Recunoaște că ești invidios pe stilul omului.
Trebuie să recunosc : m-am abţinut să comentez la ‘ăst articol ( era să zic balaur ca Phoenix), pentru că ( şi aici autorul – zoso nu are nicio vină ), nu am înţeles, sau poate că mă lamentez că nu înţeleg, rostul lui. Exarhu a scris ceva mişto, zoso nu neagă asta, dar şi zoso are dreptate 100% în abordarea lui. E o situaţie( pentru MINE , repet asta pentru a preveni autovexaţiunile de Parma) – în care îmi plac ambele feţe ale medaliei. Am ajuns la concluzia că pot trăi la fel de bine cu ambii autori. Nu intru în detalii pentru că sunt convins că am fost înţeles de cine contează. Ştiu, nu e mişto să recunoşti că îţi place ceva, dar mie îmi plac 34% din articolele lui zoso. Şi cam atât. Asta mi-a trecut prin cap. God bless.
vrei sa-si piarda oamenii pe actiuni bre ?
:)) influence is risky
@zoso, știi că articolul e scris acum 6 ani, da?
asta schimbă tot. doar că nu.