Azi am fost la Carfur. Ştiam că o să fie nasol de când am ajuns, pentru că nu găseam cărucior. În interior, haos şi debandadă. M-a şocat că nimeni nu zâmbea. Nici vânzătorii, nici clienţii. Nici măcar la chestii simple, gen un bebe cu urechiuşe de ren sau o crăciuniţă fragedă.
Şi mi-am adus aminte de asta. Şi de asta. Suntem o naţie tristă dacă nici măcar umplerea coşului cu haleu şi potol nu ne face să zâmbim.
poate daca umplutu caruciorului cu haleu si potol nu facea asa o gaura in bugetu romanului de zi cu zi , mai vedeai lumea zambind .
Am fost si eu prin austria si canada ,frate , lumea zambea , era bine dispusa , ma ajuta daca aveam nevoie .Aici daca zambesti unui bebe cu urechuise de ren probabil iti fute una tasu si zice ca esti pedofil …
Traim in romania ….
Poate zanbeau in sinea lor: cand se bagau in fata cuiva, cand luau ultimu produs din raft, cand recuperau moneda de 50 de bani din carut, etc. Io unu asa fac!
Pai cand te gandesti ca dai jumate de leafa doar pentru o seara de craciun, si nimeni nu mai promite ca vom trai mai bine? E normal sa ne piara cheful de zambet. Noroc cu baietelul meu de 5 ani, care este fericit, habar nu are de probleme, si asta ma intareste si pe mine, si chiar daca voi strange din dinti (adica de proteza) anul viitor, pentru zambetul fiului meu voi face orice.
Deci exista si o campanie ce „invata” romanii sa zambeasca(mai mult).
dar de ce sa dea jumatate de salariu pe o masa de craciun? Sa arate ca are de unde si apoi sa zaca prin spital ca a bagat colesterol ca nesimtitu’!? Eah… Romania, mereu surprinzatoare
Anul trecut în Olanda mă întâlnesc cu o tanti stabilită acolo și îmi spune că cel mai mare rău care ni s-a putut întâmpla noua românilor, ca neam, este că ne-am înrăit, că am devenit încrâncenați fară motiv.
Mi-am zis atunci că nu este așa și totuși la un an și ceva după îmi dau seama câtă dreptate avea.
comunistii ne conduc, cum vrei sa fie? trist si gri
vanzatorii:))sa-ti zambeasca, dupa ce i-ai facut agramati? hai ca glumeam!, cat despre zambete, nu stiu in care carrefour ai fost tu, dar in ala de la orhideea unde merg io, e mereu distractie, ba chiar casieriilor de atata bucurie le-au crescut urechi de ren:))cu clopotei
*casierilor:))
avem o groaza de someri si urmeaza si alte masuri reunite sub titlul peiorativ „reforma” ce se anunta. Cine crezi ca mai are chef sa zambeasca la casa?
Capitalismul, cum spune cineva mai sus, „e” greu.
Nu cred ca are rost sa fi fercit la cumparaturi ca atunci iti ies bani pe fereastra casei. E un motiv trist.
Romanii sunt tristi fiindca nimeni nu le-a zis ca viata lor e exact cea pe care o traiesc acum, ca nu exista ceva ideal care le este tinut departe de catre un magician rau. Minciuna asta a pornit de prin anii ’80 cand eram invadati de mesajele idealiste cu „comunismul viitor” („noi in anii 2000, cand nu vom mai fi copii….”) si ca trebuie sa strangem cureaua pentru a plati datoriile externe. Am platit datoriile – insa cu tot cu datorile platite foamea s-a intetit. A venit revolutia, populistii au promis ca vine „paradisul” insa pentru mai bine de 10 ani romanu’ de pe strada a avut tot foame. Iar dupa ce s-a dus foamea au aparut problemele tipice capitalismului, probleme pentru care nu eram deloc pregatiti: blocajele de trafic, creditele bancare, relatiile de munca de tip corporatist. Practic romanul a ajuns sa aiba ceva bani, dar sa nu se poata bucura aproape deloc de ei. Si asteapta in continuare bagheta magica in loc sa isi traiasca viata, asa cum e. Ca nu e alta, zau.
Nu stiu in ce Cherfur (asa citeste cine stie inglis!) ai fost tu, dar daca mergeai in cel din Berceni, parca Grand Arena ii zice, ai fi observat, inaintea lipsei de bucurie a oamenilor, FRIGUL!!! Cred ca erau trei grade peste cele -8 de afara! Oameni cu paltoane stranse pe ei, zgribuliti, grabiti sa ia odata ce au de luat (sau nu) si s-o taie naibii dintr-un ditamai congelatoru’, in care poate nu vor mai reveni vreodata! Situatia dureaza de 2 saptamani (mi-a spus, fara sa zambeasca, o vanzatoare). Cinic mi s-a parut pt. angajati si cumparatori faptul ca din statie se canta ceva de Craciun despre „povesti la gura sobei” or so… Mai ca-mi vine sa inchei ca spagatistu’…
Hai nu mai fi trist si felicita pe amicul Badea ptr. premiu de la 10 ptr Romania .
@Steel mai bine mori de foame, dar sti ca mori fericit ! :))
Eu unul am invatat sa fiu fericit mai tot timpul indiferent de situatie:D.
De ce sa afiseze romanii un zambet FALS, cand toata lumea stie cat de trist e romanul de sarbatori?
Din pacate realitatea este alta şi totul porneşte de la imperativul de a fi mai bun de Crăciun. E un tabu. Ca şi fluieratul în biserică. Zi-le de mai multe ori asta unor puşti plini de energie, de vise, dornici să dărâme munţii şi te vei trezi în biserică cu un cor de fluieraşi. Să nu tabuizăm bunătatea. Fii mai bun oriunde, oricând… Şi ăsta din păcate este la români un tabu mai mare ca primul. Pentru că românul, am tras aproape antropologic concluzia asta, nu este „din fabricaţie” un om bun. Am şi scris pe blogul meu pe tema asta şi m-am luat de „cazul” cu spargerea maşinilor celor înzăpeziţi. Îmi pare rău, dar mai are vreun sens să ne implorăm unii pe alţii să fim buni? NU. Cât despre contextul social care ne îndeamnă să fim „ne-buni”, argumentul este fals. În orice context ne manifestăm similar.
„cu haleu si potol”…?
poate si cu bauturi si bere , haine si imbracaminte, pantofi si incaltaminte….
cum sa zambeasca daca nu le ajung banii sa bage in cos tot ce au nevoie?si partea si mai trista e ca ei muncesc pentru a avea mai mult,(decent,nu lafaiala),insa conditiile sunt de asa natura incat muncesc pentru a avea bani sa traiasca de pe-o zi pe alta.sunt n cazuri
toata lumea se pastra pt. seara de ajun cand e mai importanta prima impresie acolo unde va urma sa fie prezenti prin a face efort sa zambeasca tot timpul indiferent de situatie.