Nu pentru a permite accesul oamenilor imobilizaţi în scaunul cu rotile la diverse chestii. Ci pentru a-i transforma în membri productivi ai societăţii. E mai uşor să îi construieşti o rampă şi să îl angajezi la o muncă doar cu mainile în loc să îi plăteşti pensia de handicapat şi să nu facă nimic.
Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 5$
asta poate prin alte parti. pe la tine prin germania poate sa mearga asa ceva. dar la noi in romania nu tine. persoana cu handicap e vazuta ca un rebut in societatea actuala de la noi. si toate chestiile astea cu egalitatea intre persoane, nediscriminarea, etc sunt tratate ca niste corvoade de catre toti. vezi mai departe un exemplu elocvent de astfel de rampa pentru handicapati in bucuresti: http://firstpageinfo.blogspot.com/2016/10/rampa-pentru-trotinete.html
si asta e doar un exemplu. sunt atatea rampe facute in bataie de joc chiar la institutii ale statului.
=)))))))))))))))))))))))))) AHAHAHGAH. Suntem productivi
Aiurea, e mai usor sa nu faci nimic si sa iei bani pentru ca esti handicapat, decat si sa te chinui sa muncesti pentru bani fiindca esti handicapat.
Economic nu se justifica: daca angajezi un om cu dizabilitati inseamna ca aveai un post liber, iar acel post liber il puteai „umple” oricand cu un individ 100% citav.
Cel cu dizabilitati va fi in medie la fel de productiv ca si cel fara, deci singura diferenta e investitia in rampa, investitie pe care nu o vei amortiza daca o vei folosi doar pentru angajati.
Economic iesi in pierdere cu gandirea asta.
Moral iesi in plus.
Postul sugereaza scenariul economiei nationalizate in care „creezi” joburi pentru handicapati, scenariu care nu are aplicabilitate in ză riăl uărld.
Cel putin nu dupa 1989
Oare este neaparat necesar ca persoana cu handicap sa munceasca ca sa-si justifice ajutorul, ori salariul?
Mai degraba faptul ca li se da o ocazie sa faca ceva, sa fie ocupati cu ceva, asta ii ajuta pe multi dintre ei sa-si tina moralul, sa se considere mai aproape de o persoana normala decit de un handicapat.
Uneori mai trec pe la Walmart si de fiecare data la intrare este un baiat intr-un carucior cu rotile -greu de spus exact ce virsta are, dar este tinar 20+. Cred ca are ceva cu sistemul nervos fiindca isi tine miinile chircite, capul ii tremura, nu-l poate tine drept, si nici nu intelegi prea bine ce zice.
Dar este demn de toata admiratia faptul ca in situatia lui, tine sa-si faca treaba constiincios – pune stikere pe sacosele cu care intra oamenii in magazin.
Nu cred ca-l tin acolo angajat ca sa faca bani de pe urma lui, ci mai degraba pentru ca probabil la nivel psihic slujbuta asta il tine pe amaritul ala de copil pe lina de plutire.
mai e mult pana departe.In conditiile in care cateva milioane de romani au plecat la munca afara,oamenii trecutzi de o anumita varsta sunt cu greu angajatzi,construirea rampelor e doar primul pas.Exemplu de loc de munca pentru unii handicapatzi:vanzator de bilete de autobuz,de loterie.Adica ar fi bine ca toti vanzatorii loteriei sa fie handicapati.poate ash cumpara si eu un bilet stiind ca ii ajut un om (oricum loteria face niste donatii).Nu de idei avem nevoie…
rampe in ghilimele.nu trebuie sa creezi slujbe pentru handicapati pentru ca ele exista.Dar sunt ocupate
La noii se fac rampe de handicapati doar pentru ca asa prevede legislatia in cazul cladirilor publice. Strict ca sa bifeze si capitolul „Rampa pentru handicapati”. Ca altfel, modul in care sunt facute e dezastruos: panta maxima trebuie sa fie 8% dar pentru inclinatiile ce se fac la noi, ar fi nevoie de scaune 4×4!
Sa privim si altcumva problema: ce ne facem cu persoanele care au probleme de sanatate din nastere? Ele cel mai probabil fara nici un sprijin (rampe in scoli, sau chiar scoli specializate pentru persoane cu dizabilitati), nu vor urma niciodata cursurile unei institutii scolare, nu vor avea vreo calificare, deci ce sanse au sa fie angajate undeva?
S-a inregistrat in literatura medicala acest fenomen: daca omul e motivat sa faca ceva, o sa treaca mult mai usor dpdv psihologic sau chiar fizic peste boala.
Cel mai rau lucru pe care il poti face pentru un bolnav e sa il tii la pat dincolo de punctul unde miscarea i-ar dauna organismului.
Ultimii ani din viata lui „Lawrence of Arabia” care a fost fortat ca la terminarea razboiului sa devina un om ca si oricare altul in countryside-ul englezesc sunt relevanti in acest sens.
@aurache: eu am discutat cu niste oameni din astia si ideea care mi-a ramas e ca nici lor nu le convine sa fie lipitori ale societatii si familiei si ca ar vrea sa contribuie la bunastarea familiei, dar e nasol cand trebuie sa urci doua scari
nu e vorba de muncit ca sa isi justifice ajutorul. eu cand am avut accidentul, muream de nervi ca voiam sa ma ridic sa merg, sa ma plimb…e nasol sa vrei si sa nu poti.
Persoanele cu nevoi speciale (pentru că nu handicapul îl defineşte pe om, ca să se facă deosebire pe chesti asta şi să fie numit „handicapat”) sunt privite în România ca nişte paria încă. Spre exemplu, legea spune că fiecare instituţie de stat trebuie să aibă o persoană „arondată” care să poată servi ca translator pentru cei care au deficienţe de vorbire ori de auz. Presupunând că sunt una din aceste persoane cu deficenţe, mă întreb câte din instituţiile de stat îmi oferă dreptul meu elementar la exprimare.
Rampele de acces. Rampele de acces sunt obligatorii, dar unii nu se conformează, iar alţii se conformează de mântuială. Este un sentiment extrem de frustrant pentru cineva în scaun cu rotile să nu poată să aibă acces la un magazin ori la un serviciu public.
E o chestiune de percepţie: omul ştie că are o deficienţă, lucru care deja îl face să se simtă diferit, mai puţin capabil faţă de ceilalţi. Dacă la chestia asta se adaugă şi faptul că cei din jur îl tratează ca pe un incapabil, atunci sentimentul ăsta se accentuează. Orice responsabilitate, oricât de mică, orice răspundere sau mic job îl face pe om să se simtă util, valorizat şi „în rând cu lumea”.
Eu am un var in State care e imobilizat in scaun cu rotile si spune ca e o diferenta inimaginabila intre Romania si SUA, la nivelul sanselor pe care le are un handicapat. Ma refer la sansa de a duce o viata cat mai aproape de normal. Si stiti in ce domeniu lucreaza? La o casa de productie de porn! :))
@TLP: hai s-o luăm altfel. ce părere ai avea dacă un programator (care dezvoltă platforme web), un new media manager sau altă funcţie care să-l ţină mult timp online, e o persoană cu handicap locomotor?
privind strict din punctul ăsta de vedere, eu cred că e mai apt decât un om 100% sănătos, fiindcă el n-o să poată pierde vremea pe la gagicile de la PR, vrăjindu-le în fel şi chip, cu dume de prost gust. nu de alta, dar cred că atunci când eşti într-un scaun cu rotile, nu prea îţi arde să faci drumuri din 10 în 10 minute de colo colo, să pierzi vremea. în plus, nu eşti chiar atât de incognito, ca un om normal.
cu alte cuvinte, fac o afirmaţie destul de îndrăzneaţă: un om cu handicap locomotor are o putere de concentrare mai mare decât un om sănătos, fiindcă nu se poate deplasa de la locul de muncă atât de uşor.
prin această afirmaţie, nu generalizez. doar emit…o ipoteză.
Cei care comentați pe aici probabil nu v-ați lovit niciodată în viață de un handicapat. Am scris „lovit” și nu „întalnit” pentru că exact ăsta e sentimentul pe care îl încerci atunci când îi întâlnești.
Ce pierd prin „dizabilitatea lor fizică” compensează dublu prin voință. E ceva oarecum incredibil. Te uiți la ei și rămâi consternat cum un handicapat (exact asta gândești despre el) se chinuie și este capabil să facă o chestie mai bine, mai rapid, mai devotat și mai temeinic decât un om normal. Nu fac chestii de mântuială, nu fac chestii „lasă că merge și așa”, nu fac chestii pe care să le refacă și mâine. Nu! Fac perfect ceea ce fac.
Oamenii ăștia (handicapații) sunt disperați să îți arate că sunt la fel de capabili ca un om normal. Poate în primă fază pleci de la ei cu o senzație de genu: „haha era un handicapat care m-a servit”, dar dacă te gândești bine o să îți dai seama că nu ai stat la coadă, nu ai așteptat, nu te-ai enervat, au vorbit extrem de politicos și calm, serviabili, te-au rezolvat perfect și chiar nu ai ce cusur să le găsești.
@Programare Socială: dacă ţi-aş spune că lucrez în domeniu?
E si o chestiune de respect pentru semenii nostri, pe langa factorul economic. In plus urci mai usor frigiderul sau masina de spalat
Eu zic ca argumentatia lui zoso e corecta.
Cineva zice: „Economic nu se justifica: daca angajezi un om cu dizabilitati inseamna ca aveai un post liber, iar acel post liber il puteai “umple” oricand cu un individ 100% citav.”
Teoria asta merge daca numarul locurilor de munca e strict limitat, iar numarul angajatilor e nelimitat. Daca gandesti chiar babeste iti dai seama ca de exemplu 100.000 de persoane cu handicap fizic pot produce bunuri si servicii pentru societate la fel de bine ca o persoana complet sanatoasa, atat timp cand munca e pur intelectuala. Si e pacat sa risipesti resursa asta pentru niste rampe.
Si doi, directorul general al Connex Romania de acum 7-8 ani era un american (sau canadian) care se plimba prin firma in scaunul cu rotile..
Stephen Hawking
As vrea sa comentez ceea ce a scris weasel: „Aiurea, e mai usor sa nu faci nimic si sa iei bani pentru ca esti handicapat, decat si sa te chinui sa muncesti pentru bani fiindca esti handicapat.”
Ma intreb: are el habar ce aventura e pentru o persoana cu handicap sa-si gaseasca un job conform pregatirii?! Dar de dat cu gura, da, ca doar nu-l costa….
Atunci cand angajezi pers cu nevoi speciale ai si o scutire de taxe, deci chiar si economic ai o justificare. Si totusi sunt putin care ar angaja.