Pentru că nu există parcuri sau spaţii de joacă. Acum 15 ani, maşinile erau parcate pe o singură parte a străzii. şi băteam mingea de 35 ore întregi. Acum nu te poţi juca 5 minute legate, pentru că pe fiecare strada trec cel puţin 2 maşini. Nu poţi juca “faţa”, pentru că blocurile au interfoane. Nu te poţi ascunde după maşini, că au alarme. Nu te poţi căţăra prin copaci, că nu mai sunt. Nu poţi trage cu cornete, pentru că ziarele au hârtia nasoală, iar caietele sunt scumpe. Nu te poţi tăvăli prin iarbă, că pierzi telefonul.
Ştiţi de ce nu stăteam în casă când eram mici? Că nu aveam ce face. După ce terminam temele o zbugheam afară. Nu exista TV, nu existau jocuri pe calculator (mint, in 92 aveam hc90, cu jocuri pe caseta audio, dar nu erau foarte interesante). Dacă stăteai în casă, citeai sau învăţai ceva. Băgai Ispirescu la greu şi când il terminai, găseai nişte literatura subversivă în colecţia părinţilor. Dacă aveai noroc, băgai o “Infractoarea” sau “Cazier”.
Pe de altă parte, e bine că stau în casă. Afară sunt prea multe noxe.
Eh , ar trebui ca parintii sa nu mai cumpere calculatoare copiilor , decat dupa 15 ani !
Din fericire in Timisoara , aproape in fiecare cartier, au facut parculete. Multe dintre ele se afla intre blocuri. Pe acolo nu prea circula masinile.
Un alt motiv , cred, este foamea de bani a parintilor, dorinta de ai oferi copilului tau tot ce ti-a lipsit tie sau ce crezi tu ca este necesar.
De aici lipsa de timp si frica de ai lasa singuri afara oricand.
e valabil și pentru mulți adulți
si statul cu ce ajuta copiii din ziua de azi ?
A , da , mai vinde niste teren din parcurile publice sa-si faca bogatanii cate-o viluta acolo .
Priveste partea buna , copiii „bogatanilor” care au vile in parcuri , daca vor juca in curte , teoretic se vor juca in parc . Deci statul este acolo unde ai nevioe ! ^^
R: Pentru ca parintilor le este foarte comod sa ii lase in fata unui calculator. Nu cer de mancare, nu se agita si nu se misca de acolo…
I blame it on the parents…
eu m-am jucat pe hc 91 numa ca nu era al meu:)))
la un moment am vrut sa rezolvam o ecutie de genul x+2=4
cred cam scris jumatate de ora pe putin :)))
@adrian popa: deci tu mi l-ai stricat??? HUO!!!
Erau alte vremuri cand eram noi copii. Ne distram altfel. Acum cand ies afara vorbesc despre calculator, ce jocuri au aparut … etc. Nu mai fac si ei putina miscare pentru ca organismult lor este in formare si trebuie sa mai faca si din astea!!!!
Din pacate calculatorul reprezinta un must have pentru copii din ziua deazi. Si ce e mai trist e ca daca nu ar mai fi scoala unde sunt nevoiti sa socializeze, nu ar mai face-o, calculatorul ocupand locul unu in viata lor.
De ce sa mai iasa afara sa se joace cand au atatea jocuri online? De ce sa se mai joace acasa de-a hotii si banditii cand o pot face pe computer.
Copiii din ziua de azi sunt niste prefabricati, sunt lipsiti de energie, chef si personalitate.
tin minte cu cata curiozitate am citit intr`o vara Infractoarea, eu si prietena mea. gasisem ziarul undeva ascuns in podul casei ei
@maddy: mici si perverse
Nu te poţi tăvăli prin iarbă, că pierzi telefonu :)))
Si acuma tanjesc dupa Infractoarea mov.
sincer imi e mila de copii din ziua de azi
Ai dreptate in totalitate ! Eu sunt mai mica decat tine, dar si eu am prins timpurile alea cand bateam mingea in mijlocul strazii, sau ma cataram prin copaci … si era chiar frumos !!
Daca tot ai vorbit de copilărie . . Merge piesa aceasta Dragonu si Cedry2k – cum am crescut .
Uite d’asta: https://razvanbb.ro/cum-se-fac-gemenii-pe-computer/
Una din cauze o constituie si parintii. Sta odrasla la calculator = nu il bate pe tata la cap sau nu o deranjzeaza pe mama de la serialu’ Elodia.
Multi dintre parinti sunt depasiti total de tehnologie si ce nu cunosc sau inteleg ii sperie.
Spunea cineva pe aici ca juniorii nu fac miscare pt. organism. Partial, tot parintii sunt de vina. Nu isi incurajeaza copii sa faca sport, fie si fotbal, care sa fim sinceri e varianta accesibila pentru orice om. Ce sa mai vorbim de alte sporturi.
Recent am vazut ca echipajul de bob a Romaniei a luat medalia de aur la ceva competitie de rang mondial. Primu’ meu gand unde s-au antrenat oamenii? Cum de au ajuns sa faca bob? De ce stirea e data undeva intr-un colt, mica, astupata de titluri scrise cu o litere de o schioapa, toata despre Becali, Steaua, Dragomir, fotbal. Eu vreau sa imi dau copilul la un club de tir, vreau sa faca ski fond, vreau sa faca orice alt sport decat fotbal. Nu prea am unde si ce exista ofera niste conditii extrem de slabe.
Si ca raspuns la intrebare, problema mi se pare foarte simpla. totul se reduce la educatie primita acasa si la scoala.
statistic aerul din casa este mai poluat decat cel de afara (traiasca ikea, mobila din rasini si toate mizerile pe care le tinem prin casa). chiar si la bucuresti
(nu se pun cazurile in care te joci pe autostrada sau langa centrala chimica)
ce vremuri erau atunci ca ma jucam supaplex pe 286 … era cel mai tare joc, sincer l-as juca si acum, dar timp nu mai e deloc.. prefer oricand supaplexul sau alte jocuri vechi, in detrimentul jocurilor de azi ….
ma uit la nepotumiu de 7 ani, vine la mine si „sare” direct pe xbox :)) cand eram de varsta lui (chiar mai „batran” :))) ma jucam si eu rar un „ninja turtles”, „mario” sau „street fighter” pe un joc dinala cu „casete galbene” imitatie de sega genesis care pe vremea aia parea sa coste o avere.. =)) p.s. sau cand aveam telefon dinala mai greu ca o caramida
simpatic articol
nu putem sa dam vina la infinit pe societate, primarie si guvern
tine in primul rand de responsabilitatea PARINTILOR
am un copil de 5 ani jumate, locuim in Berceni (unde nu prea abunda parcurile), dar nu exista zi sa nu il scoatem afara (fie eu, fie doamna), la joaca, la plimbare etc
este un copil foarte activ, chiar daca ii plac f mult calculatorul si desenele animate
pur si simplu i-am (si ne-am) impus program: un nr limitat de ore / calculator la jocuri & cartoons si un numar minim de ore la activitati afara
daca vrei sa ai grija de propriul tau copil, se poate [si mi-e sila de parintii care dau vina pe societate, guvern, scoala etc pt felul in care isi cresc copilul]
succes
PS: si in fiecare seara ii citim, cu randul, cate o poveste, basm etc (am terminat cu Oz, Habarnam etc si acum suntem la basmele superbe ale lui Hauff)
si nu numai ca nu exista parcuri si spatii de joaca, dar in parcurile care exista te poti trezi ca vine nenea gardianu’ si iti spune sa nu te mai joci acolo, ca deranjezi lumea(eventual te ameninta si cu amenda)
Aia cu telefonul e superba. Am vazut copil de 5 ani cu telefon.
Restul nu prea sunt valabile la mine: copaci sunt destui, locuri de joacă sunt, maşinile au alarmă dar nu e activată pentru că e posibil ca urletul câinilor să o declanşeze, însă copiii tot în casă stau. Abia acum au redescoperit şi ei Frunza şi Şotron, de când au asfaltat şi ei.
Păi na… evoluţia are mai multe tăişuri şi, dacă nu eşti atent, faci tetanos, ca să zic aşa. Da, noi discutăm despre cum ar trebui să meargă unele lucruri, dar cum intenţiile noastre nu-s pe aceiaşi frecvenţă cu ale unora… sau altora, suntem cam prinşi în menghină. De exemplu, în spatele blocului unde-am copilărit a fost, pentru o vreme, un teren viran unde-ncingeam artexu’. După ceva timp, că tot a crescut parcul auto, s-au pus nişte garaje pe acel teren. A venit primaria, după câţiva ani, şi a dărâmat garajele pentru a aşterne un părculeţ. Că tot era părculeţul între blocuri, un băeat dăştept a vorbit cu cine trebuie şi şi-a ridicat o vilă pe juma’ de parc.
În fine… e absurd că trebuie să ne cautăm amintirile-n poze, dar măcar am scăpat de comunişti şi trăim printre oameni cu bun simţ.
Acum se nasc direct cu mausu in mana si se uita la desene animate pe youtube.
concluzia ta este partial adevarata.
exista si tari care au parcuri gramada si copiii tot cu ochii in calculator/XBox/PSP/PS3/Wii stau.
anul trecut am intrat intr-un magazin cu articole sport-vinatoare si intr-un colt zacea o cutie enorma plina cu prastii, la numai $9.50.
nu le cumpara nici dracu’, desi erau nu misto, ci uber-misto: cracan cu miner ergonomic, guma de latex groasa, „de la mama ei”, urchea facuta din piele solida si atasata in asa fel ca sa nu se rupa dupa ce-ai tras 2 bile, pungi cu bile de diverse marimi… zbura bila ca glontul!
ma gindeam ca pentru asa „scula”, cind aveam 10-11 ani, as fi facut orice numai sa o am. (si-asa, fara uber-prastie, daca n-a pus tata la geamuri…) acum, un pulifirci de-asta de teenager habar n-are ce-i aia o prastie.
cum s-ar spune, dependenta copiilor de jucariile astea super-tehnologizate it’s a sure sign of our times.
pai da, mai putin praf de spalat rufele murdare ca sa ramana bani de pentru prafu de spalat creierii
Deci vizionare pornaChelui l-ai inceput cu Infractoarea??? Fiecare generatie are frumusetea ei…tu cu mingea, astia cu CantarStraicu
@Adi.: nu cred ca se uita pe youtube ca astea sunt mai complicate (nu au traduceri dinalea retardate) deci drept urmare nici engleza nu ar mai putea s’o invete cat de cat rudimentar..
@aurache: prastie profesionistam, noi aveam dinalea de unica folosinta.. :))
@fanel: haha, exact.
Internetul e un loc minunat sa-ti reversi frustrarile in loc sa te preocupe sa le rezolvi, de altfel, majoritatea prefera sa-si simuleze viata decat sa o traiasca.
@Dekora – nu de parculete de nevoie, ci de parcuri in toata regula, si spatii de joaca. intr-un parculet nu ai unde sa alergi, nu ai unde sa bati mingea.
frate … You made my day ! …. mi`ai adus aminte putin de copilarie …
In prima parte aberezi, pentru Bucuresti cel putin, pentru ca primarii s-au intrecut sa faca locuri de joaca ca parte din campaniile electorale. Parcuri mari inca mai sunt, unele chiar amenajate cu locuri de joaca noi si moderne.
Copaci de catarat nu am prea vazut, nu stiu de ce nu mai sunt, poate pentru ca au preferat pomisori decorativi sau pomi ale caror crengi incep la inaltimi mai mari.
Ce e perfect adevarat e ca pe vremea cand eram noi mici, inainte de Revolutie, nu aveam ce vedea la televizor, cea mai mare parte nu aveam un calculator, Internet nu exista asa ca nu se punea problema de messenger, hi5 si tras de pe torrente. S-a ajuns in asemenea hal incat se intalnesc in viata reala sa spuna ce au facut in cea digitala.
Iar copiii sunt lasati la PC si pentru ca parintii sunt obositi si nu au chef sau nu stiu cum sa ii distreze altfel, iar aceeasi parinti ii duc sa manance la Mall de prin diverse fast food-uri ca sa ii transforme in niste mingiute rostogolitoare.
Eu mi-am luat calculator prima dată în clasa a 5-a dar deşi aveam jocuri mă jucam şi afară. E adevărat că neavând internet te plictiseai după un timp, dar nu acesta era adevăratul motiv pentru care ieşeam şi jucam fotbal sau alte astfel de activităţi.
Sa nu mai vorbim de umezeala din locuintele construite „cu cap” pe vremuri si nu numai.
Fotbal în fața blocului… Ce vremuri…