Bucata asta de film din documentarul "Inside Job"explică foarte foarte bine de ce ştirile cu agenţiile de rating ar trebui să dispară de pe siteurile de ştiri. Serios. În fiecare zi apare cel puţin o ştire in care un dobi de la Moody’s sau de la Standard & Poor’s au tras o băşină şi toţi sar pe ea să o miroasă şi să o deguste.
Oameni buni, jurnaliştilor, dobitocilor care sunteţi, ăştia puseseră ratingul Lehman Brothers la AAA. Ratingul Americii e tot AAA acum, când sunt aproape de Grecia. Cât de prost să fii să iei de bun ce mai zic ăştia?
ag de rating s-au aparat precum gigi, dupa o remarca rasista/xenofoba: „ei, am zis si noi asa…”.
problema nu e ca i-au dat AAA lui LB ci ca i-au dat cu 3 zile inainte sa crape. dar na, era parerea lor subiectiva.
Parerea mea este ca ratingurile de tara, pe langa variabilele de lobby si interese, sunt un indicator foarte bun al mediului economic (taxe, impozite, incurajarea investitiilor, etc) si deci pot sa atraga bani din exterior. Daca ai un rating de tara mic, mai bine iti faci fabrica la vecini.. ca s-ar putea sa fie mai bine..
Si ratingul Enron era tot AAA…
E simplu, se folosesc de faptul ca nu ai dupa cine altcineva sa te iei. Cum e si la audit cu Big Four.
Hahaha, aciduț clipul, îmi place. Inside Job era deja în watchlist-ul meu dar acum cred că o să urce câteva poziții.
Cand statul iese sa se imprumute pe piata dobanda e determinata in mare masura de ratingul de tara.
Totusi se iau in considerare si alti factori. Spre exemplu la ultimul imprumut RO a avut dobanda 5.3% si GR 5%, desi avem un rating mult mai bun decat ei…
Totodata, daca ratingul este D, nu mai poti lua deloc imprumuturi de pe piata.
@gepa A fost asa pana s-au prins si gainilie care ii treaba, tocmai despre asta e vb in articol.
Si-o iau chinezii (si altii dar in special ei) exact asa cum si-au luat-o toti investitorii CDO-urilor, numai ca aia s-au putut asigura. Da la cine sa te asiguri impotriva falimentului US ?
@vlad: dobanzile noastre erau la credite pe cativa ani, dobanzile grecilor erau la credite pe 6 luni. Nu compara mere cu pere.
@gepa: ca sa fii evaluat de o companie din astea trebuie sa platesti un fel de abonament anual. In momentul in care nu mai platesti acel abonament ti-o iei. Cred ca acum un an sau doi Bulgaria a renuntat sa mai plateasca spaga anuala la Moody’s (daca imi aduc bine aminte, e posibil sa fi fost S&P). Luna urmatoare agentia a anuntat ca scade rate-ingul Bulgariei.
Cu alte cuvinte toata chestia asta cu agentiile de rating nu are nimic de-a face cu mediul intern de afaceri, stabilitate, etc. Este mita institutionalizata.
problema e simpla:
cum sa ai incredere intr-o companie de audit et. al. al carei CEO declara ca, de fapt, produsele respectivei companii nu reprezinta decat niste pareri fara nici o baza in realitatile economice?
solutie: mergi in continuare pe mana lor.
ahahahahhahah
Pe „opiniile” ‘mnealor s-a dus lumea naibii.Au reusit sa-i faca pe cei de la FMI sa para „baieti buni”…Ceea ce era practic imposibil.
@gepa: chestia cu ratingurile ca indicator economic (pe tara, pe companie, pe produs financiar, etc) e normala si necesara (pentru cei care n-au chef sau timp). Dar treaba tine atata vreme cat evaluatorii sunt profesionisti, corecti si impartiali. Toate trei criteriile sunt esentiale, cand unul pica toata evaluarea devine inutila.
In lumea de azi (sau chiar dintotdeauna) unde foamea e mare, chiar crezi ca Moody’s, S&P, Deloitte si altii care ofera servicii de rating recunoscute, sunt corecti?
In plus, agentiile de rating nu sunt regulate si supervizate de nimeni, practic ceea ce spun ei sunt concluzii arbitrare bazate pe formule de calcul proprietare si nimeni nu stie pe ce date se bazeaza de fapt.
Doar recent s-a descoperit ca Moody’s luat in calcul cifre arbitrare pentru defaulturi, mai mici decat realitatea, ceea ce a facut ca factorul de risc sa fie mult mai mic decat in realitate pentru unele serii de credite.
Dar cum informatiile pe care astea le pun la dispozitie fac subiectul unui disclaimer (la urma urmei reprezinta doar parerea unora), astia nu-s responsabil, practic de nimic. Fiecare alege sau nu daca sa se ia dupa ei.
daca nu ma insel eu, cand au cazut bancile din us – lehmann bros & co – s-a incercat si un „atac” asupra leului romanesc, la care bnr a raspuns pompand masiv aur pe piata si astfel respingand atacul.
cateva zile mai tarziu, s&p scadea ratingul de tara al romaniei…
sau celalalt exemplu, din „inside job”: companiile de rating primesc un premium pt orice produs pe care il incadreaza la „triple a”. pai asta nu e conflict de interese pe fata?
***
vin eu totusi si ma intreb: ca plm face china daca maine usa nu mai vor sa le plateasca un sfant in contul datoriei?
1) nu mai face afaceri cu usa deloc. ura! x 3, fiindca asta inseamna:
1.1) se intorc manufacturile inapoi in us, sau macar in nafta
1.2) chinezii vor muri de foame, caci inca nu au o piata alternativa americii
2)china declara razboi usa…
2.1) si apoi sug pla cu soy sauce; o sa intram intr-un nou razboi rece, benefic dealtfel.
ori
2.2) trec la fapte si atunci ne-o luam toti, caci or fi americanii sleiti, dar pershing-urile si tomahawk-urile (rachetele alea nucleare) sunt bine mersi si abia asteapta sa faca plici.
Ratingul dat de agenții are un rol foarte precis: Fondurile de investiții (și mai ales cele de pensii) lucrează pe bază de prospecte. Un prospect este contractul dintre tine și fond, care spune că banii tăi vor fi investiți în „instrumente cu risc scăzut/mediu/ridicat”, adică notate cu ratingul A/B/C sau ceva intermediar, de agenția X/Y/Z sau pe baza unei medii între ele.
În momentul în care un titlu este retrogradat, fondul de investiții este obligat să „descarce” rapid tot portofoliul și să cumpere de banii respectivi alte titluri, mai sigure. Dacă este upgradat, lichiditatea se înghesuie către noua oportunitate.
Chiar dacă agențiile de rating nu mai au parte de încredere, cei care economisesc pentru pensie sunt prea indolenți ca să revizuiască contractele. Așa se face că deciziile agențiilor sunt în continuare importante și imposibil de ignorat.