Nu e de ajuns să te întrebi ce copil mergea la 8 ani cu troleul și unde se ducea, asta e la mintea cocoșului, se ducea singură de la București la Buftea, la Studiourile PRO, unde se filma cu Magicianul. Singură.
Și nu doar asta, dar copiii o scuipau pentru că era vedetă. Că asta fac copiii, văd o vedetă pe care nu o plac și o scuipă. Și ea n-a spus nimănui asta, pentru că atunci nu era la modă. Dar acum este, deci iată, a fost bullied când era mică, biata de ea.
E trist că ăștia ca ea, care mint aiurea, nu își dau seama că fac mai mult rău.
Cât despre aia care a zis că a bătut-o, asta e o apucătură românească veche, de pe vremea când ne lăudam că i-am bătut pe turci, nu am pățit-o doar eu, ci și Huidu, Cabral, Cetin sau Hădean.
Vezi cu dezacordul, totusi :
“E trist că ăștia ca ea, care mint aiurea, nu își dă “
In nemernicia mea, am mers de mai multe ori singur cu autobuzul la 9-10 ani. Si aveam si cheia la gat, uneori .
unde plm te duceai? că școlile erau aproape…
Probabil la coadă la vreun magazin central că doar acolo mai „băgau” chestii.
Vali, la 6+ ani mergeam cu autobuzul ( si inca vreo 4 baieti) la lac la uzina R, langa Feldioara (din Feldioara, ca daca plecam din Rotbav mergeam pe jos peste campii). Ne intalneam cu ursi si militari prin padure.
Nu stiu zau ce parinti am avut de imi par normale chestiile astea, dar acum nu as lasa juniorul chiar asa de capul lui.
Eu parcurgeam destul de regulat traseul Militari – Calea Grivitei (autobuzul 178 pana la Gara + trolebuzul 87) pentru ca acolo statea bunica-mea. Luam bagajelul, ma suiam in ITB, asa incepeau weekendurile mele.
Aveam vreo 9-10 ani.
Mergeam cu tramvaiul si autobuzul la greu in copilarie, hoinaream prin oras. La 11 ani m-am dus la tara cu „rata” (la 60km de Bucuresti), l-am mai luat si pe un prieten cu mine. Au anuntat ai nostri politia.
Vali, nu pentru toata lumea scolile erau aproape. O scoala de arte sau cu profil sportiv nu era neaparat aproape. Am mers doua statii de autobuz singur incepand din clasa 1. Eram relativ aproape. Aveam colegi care bagau 7 – 8 statii, la fel, singuri. Era batalie sa ajungi prin scolile astea. Interventii peste interventii.
Vali – mergem la cursuri de vioara cu autobuzul…de la 8 ani. Apoi sambata si duminica pe patinoar la Floreasca si pana acolo aveam 2 mijloace de transport in comun pentru ca mergeam din DrTaberei. La inot pe Dinamo tot 2 mijloace de transport…cu cheia de gat….mai mergeam in gasca din cand in cand dar de regula ne intalneam la locul cu pricina cu totii ca sa nu mai stam de ore de intalnire dar invariabil se venea in gasca acasa.
Fii-miu are 12 (in Canada) si nu as putea sa-l las inca asa cum am fost eu….a disparut de la ora de inot ca s-a suparat pe antrenor si s-a ascuns, drept pentru care s-a chemat politia. Cu tac-so langa el…nu pot sa-ti spun cum am condus pana la bazin cu poza lui ca sa o dau politiei care ma cautase acasa.
Deci să nu o credem pe prima care zice că a scuipat-o, să nu o credem pe Abramburica care zice că a fost scuipată, dar să te credem mai bine pe tine ca știi tu exact. Wtf dude?
dacă pui botul la ce scriu toți anonimii pe internet, nu ajungi departe.
Bos, n-ai inteles, e lucratura fina aici – articolul este despre cum se plimba copii de 10 ani cu autobuzul.
E bine. Cresc demograficele pe segmentul feminin. Esti pe drumul cel bun
Omule, înțelegem că ești hater (bully uneori
) de meserie, dar ce afirmi tu aici duce în penibil.
Copii pot fi foarte rai. Eu am fost ”bullied” cand eram mica pentru ca nu avema tata (au fost copii care radeau de mine pentru ca tata decedase) si pentru ca luam numai premiul I. Tarziu am aflat ca de fapt unii parinti ii loveau pe copii spunandu-le: pai asta care nu are tata si nu are cate ai tu poate sa invete bine si tu nu poti si iti dau atatea? Si atunci erau rai cu mine. Radeau de mine ca aveam parul cret, ca aveam ochelari. Si de orice puteau. Am devenit foarte rebela de batut nu ma batea nimeni ca ii bateam eu, fiecare copil reactioneaza altfel la bulling, unii devin mai introvertiti, altii riposteaza. Dar bullingul este un fenomen real. Nu este normal sa scuipi pe cineva si sa bati pentru ca este vedeta, sau pentru ca s-a uitat nu stiu cum. Dar toate cred ca vin cumva de la cum reactioneaza parintii, copii reactioneaza cu ura contra cuiva dintr-un motiv si de multe ori se reduce la competitivitea inserata de parinti. Atunci nu spuneai nimanui pentru ca daca arati slabiciune mai rau isi bateau joc de tine, dar nu vad ceva gresit in a vorbi la un moment dat despre traumele copilariei, pentru ca fie ca ne dam seama sau nu, ne marcheaza si pana nu le rezolvam, ne afecteaza chiar in viata adulta. Poate ca Abramburica a simtit nevoia acum sa spuna ce a marcat-o in copilarie.
„a simtit nevoia” …
Copiii se luau de tine fiindca nu te-a invatat nimeni sa te integrezi si probabil nu ar fi avut nici o relevanta daca aveai tata, par drept si vedere perfecta. Te transformi in victima daca esti singur sau daca grupul din care faci parte este mic in comparatie cu celelalte grupuri.
Un motiv pentru care iti era greu sa te integrezi e fiindca te considerai superioara, inca o faci „si pentru ca luam numai premiul I”, „de batut nu ma batea nimeni ca ii bateam eu”. Sunt sigur ca esti o persoana deosebita dar majoritatea o sa te eticheteze dupa aparente si o sa te trateze ca atare inainte sa te cunoasca.
gc: judeci inainte sa cunosti pe cineva si mai ales fara sa fii fost in papucii cuiva. Este un motiv pentru care se spune ca nu trebuie sa judeci daca nu ai trait o anume experienta si in general sa judeci si sa pui un verdict in necunostinta de cauza nu este ok, imi pare din raspunsul tau ca tu te consideri superior. In rest concluziile sunt acum, la rece, in ceea ce ma priveste
Și foarte bine că dădeai înapoi, Mirela, nu ești singura care a trecut prin asta. E o lecție foarte utilă, așa înveți să te descurci și îți dai seama de mic copil că viața nu va fi o aventură minunată în care vei întâlni numai persoane deosebite, ci că e un rahat aproape continuu, iar cei mai mulți dintre idioții peste care dai nu valorează nici măcar funia cu care ar merita spânzurați.
Dar nu, acum toți imbecilii ajung să fie traumatizați și să aibă nevoie de terapie cu copilul interior, să se întoarcă în timp adultul și să se ia în brațe copil fiind, să se iubească și să se mângâie.
Nu mai bine-mi suflecați gulerul la spân cu gura, fir-ați ai dracului de pedoonaniști?
Pentru ca atunci daca te duceai la politie ti se spunea zambind, cu o bataie parinteasca pe umar, sa iti retragi plangerea si sa taci din gura. Si asa erau toti.
Cand eram pusti pe la 10-11 ani, aveam o libidinoasa grasa in clasa, tac-su era mare smecher, avea combinatii etc. Proasta facea misto de noi, ca ea era adusa cu masina la scoala, baga shaorma in fiecare pauza etc. Radea de noi ca suntem sarantoci, si noi faceam misto de ea ca e o grasa sinistra. Ea il suna pe tac-su, ala isi trimitea babulele sa ne bata si sa ne ameninte. Intr-o zi, au venit aia la scoala si ne-au batut. Mi-au futut doua palme peste fata si cativa pumni la coaste. Ei 2m si 130kg, eu 10-11 ani si 20kg cu televizor in brate. Cateva zile nu am dat pe la scoala, eu si inca cativa colegi, refuzam sa merg. Sunat la politie, venit politia la usa si ghici ce? Tot eu eram vinovat si bine mi-au facut, iar pentru binele meu si al familiei mele, au trebuit ai mei sa retraga plangerea. Chiar daca am mers la medic si aveam certificat ca am fost desfigurat, aveam urme de palme peste fata, daca ma vedeai, aveai impresia ca am fost pictat. Grasa, tot grasa a ramas, tac-su a facut ceva puscarie si cred ca a crapat, aia au ajuns ceva interlopi si au fost si pe la puscarie, eu am dat atunci pe la psiholog o perioada. Acum cand ma gandesc, la ce vremuri erau pe atunci, in anii 2000 le dau dreptate alor mei.
Asa ca, pe atunci, daca te bateau, tot tu erai vinovat.
Adica cum, “grasa libidinoasa”?
Iti dadea caramele ca sa ii pui mana la fofo, iti masa cocarul impotriva vointei tale, ori, care mai exact era latura libidinoasa a grasei, la 11 ani?!
Inteleg ca ea era o grasa infecta, dar in rest…
nici eu nu spuneam acasă când mă băteam cu rahații alfa de pe la școală sau de pe stradă, nu am spus nici când un jeg a aruncat cu chibrite aprinse pe mine (nu mă viza în mod special, arunca pe toți, pe mine m-o fi văzut fată și timidă), nu spuneam nici că în fiecare zi pe drumul spre și dinspre școală, încă de la 10 ani, eram pipăită și mi se mârâiau în ureche tot felul de vorbe cu sens sexual venite de la bărbați maturi (am ajuns specialistă în detentă și reflexe la cursurile de arte marțiale din liceu), singurele dăți când afla familia că mă încăieram cu diverși era când veneau părinții bătuților să se plângă că le-am spart nasurile (era lovitura mea preferată, tehnica se numea „borș”) De ce nu spuneam acasă? Pentru că tata nu-mi dădea niciodată dreptate și chiar dacă mi-ar fi dat nu avea ce să facă, era un sărăntoc alcoolist și sexist care n-ar fi avut bani de badigard, probabil că m-ar fi bătut și el, așa, de distracție. Maică-mea era neglijabilă, fix ca aparatura casnică, o anexă.
Hai mai bine zi-ne care a fost triggerul pentru tac-tu cand ti-a dat cep… ;))
faptul că nu „mi-a dat cep” a fost unul dintre cele 2 motive pentru care nu i-am dat încă foc la casă să ardă ca un șobolan, l-am lăsat să moară liniștit de cancer, încă îl mai chinuie ăia cu tratamente și chimioterapii, nici nu mai știu cum arată, nu l-am mai văzut din ’96 – dacă am visat că-l fierb, dezosez și-l dau de mâncare la vecini se pune? ciolanele le-am aruncat la niște câini. A fost un vis în culorii vii, cu senzații reale și tot restul, psihologii zic că așa se vindecă copilul meu interior
după cum vezi, nu-i nevoie să ți se „dea cep” ca să urăști cu pasiune și căldură vie toată viața
Sunt născut în ’90 și efectiv nu am auzit de ea până astăzi. Nu știu dacă e de bine sau de rău asta.
Mergeam singur la 8 ani cu autobuzul pana la mediateca, sa ascult discuri, ca acasă nu aveam. Prea ești troll.
Cineva trebuie să o spună: Abramburica s-a transformat într-o milfetă de excepție.
Totusi, daca as avea vreodata ocazia cred ca m-as simti usor pedofil, inca am in cap imaginea ei de Abramburica de la tv, la varsta la care o bulaneau si aia prin autobuz.
Gen, cam așa: http://www.danarogoz.com/wp-content/uploads/10-287.jpg
Goddammit.
Ce sa zic, destul de clasic.
Victima e vinovata, ba ca merge cu autobuzul singura (chiar daca e asta anormal, cu ce e e vinovata ea si nu parintii? Sa inteleg ca daca ai 8 ani si mergi cu autobuzul MERITI toate lucrurile nasoale care ti se intampla?), ba ca e imbracata nu stiu cum, ba ca nu a spus „atunci”, ba ca nu stiu ce.
Pot sa inteleg lipsa de empatie, suferintele altora nu sunt pentru oricine, asa e, dar atitudinea asta dispretuitoare pare a fi doar rautate inutila. Sau modalitate de a genera trafic si comentarii. Nu ca asta ar fi mai ok.
Tu nu aveai sotie si copil?
confunzi „vinovată” cu „mincinoasă”
Nu e mincinoasa. Spune doar jumatatile de adevar care ii convin. Spre exemplu, se plange in stilul metoo ca ii ridicau aia fustita la 12 ani, dar de nenea directorul pe care l-a lasat sa-I ridice fustita la 15-16 ani nu pomeneste nimic. Pai, ori suntem golance ori nu mai suntem…
Hai sa merg si eu pe teoria lui Vali cu „daca ajunge mesajul la 5 oameni e ok” si sa continui, fara sa imi fac prea multe iluzii insa.
@Vali – Sa presupunem ca stii tu ca e mincinoasa de felul ei, n-am informatii, o fi asa. Atunci mai util (stiu, de fapt nu e util nimanui cat de mincinoasa e o vedeta de categoria C care nu ne afecteaza viata in nici un fel de fapt) era un articol despre cum e mincinoasa si nu unul din care, fara informatiile confidentiale pe care presupune aceasta teorie ca le ai, nu se intelege decat ca esti dispretuitor gratuit fata de suferinta cuiva (mai multe despre ideea subiectiva de „suferinta” mai jos).
@RomArian – Oare cand o sa intelegem, ca societate, ca suferintele unui om sunt DOAR ale lui, ca fac sens doar in viata si in mintea lui? Ca sunt straturi peste straturi si istorii personale care te construiesc de fapt, mai mult sau mai putin defect, si ca nu trebuie sa aiba obligatoriu logica pentru „tine”. Viata interioara a fiecaruia nu e o serie de algoritmi clari de genul „Daca A, atunci B” si cumva daca tu gasesti un „C” atunci musai respectivul e nesincer in vreun fel.
Oamenii, in marea lor majoritate si in cea mai mare parte a timpului, NU STIU de ce gandesc si de ce actioneaza intr-un anume fel. Nu toti oamenii sunt prezenti 100% in viata lor in fiecare secunda. Nu toti si-au inteles si interiorizat traumele personale (si in caz ca nu s-a inteles, trauma nu inseamna musai „viol” sau „abuz”. Pentru fiecare trauma poate insemna altceva, poate doar si faptul ca tatal respectivului nu a fost suficient de prezent in viata lui, atat cat ar fi avut acel om nevoie) incat sa stie in fiecare secunda care moment din viata lui l-a afectat si mai ales cum.
Poate respectiva nu ajuns inca sa-si confrunte traumele de la 15-16 despre care ne povestesti tu, sau mai degraba la care faci aluzie. Sau poate a facut-o si in felul ei, defect sau nu, asta decide doar ea la un moment dat, nu a „clasificat” ca si un abuz episodul despre care vorbesti tu.
TL;DR – Hai sa nu ne mai cacam pe noi si sa evaluam vietile altora dupa SINGURA experienta viabila si nemijlocita la care avem acces, aceea a vietii noastre (deficitara si aia, ca a oricarui altui om.)
Abramburica aceasta iubitoare de moși…,astea la 10 ani vor unul de 15, la 15 unu de 30, la 22 deja e gerontofilie. O bizară oricum
Cu ceva noroc, o să-mbătrînești și tu. Și-o să te rogi în fiecare seară la ”Doamne-Doamne” să-ți scoată-n cale o ”bizară” d-asta…
@H.
Aprob pozitiv. Da’ cred ca matale iti lipseste si al doilea H, sa stim o treaba:)
Fost cu cheia de gat singur prin Mamaia de 1000 de ori cand eram mic. Autobuz/tramvai, tot tacamul.
Luat palme cand eram mic de la unii de la blocul L9 fara motive (fara sa fiu vreo vedeta).
Acum nu stiu daca Abramburica minte sau nu (in general), dar, in cazul de fata, ipotezele tale sunt destul de subrede.
de câte ori ai scuipat pe cineva pentru că era la TV și nu îți plăcea de el? da, șubrede rău…
Nu pentru ca nu-ti place, ci pentru ca asa functioneaza mintea omeneasca. Copilul ala de varsta ta e deja la TV in timp ce tu o arzi dubios la scoala si te bate tac-tu ca nu-ti faci lectiile, deci tu cum iti dovedesti superioritatea? Tragi o flegma, strici ziua copilului.
Il asimilez cumva cazului „da, esti un ratat, dar un floc de-al tau bine plasat poate inchide un restaurant”.
Bullying-ul nu e ok de incurajat si singurele metode de-al face sa dispara fie il denunti, fie inveti sa bati bully-ul pana scuipa sange.
Sau, pisa sange…
Total de acord.
@ Vali
Boss.
Iar o gherlesti. Femeia e chiar la locul ei si crede-ma ca trebuie sa ai mult echilibru interior sa scapi om normal din lumea aia, in anii aia.
Sunt multe pizde inchipuite pe lume, dar la ea chiar nu e cazul.
Sa fii „household name” la 9 ani dar fara averea si bodyguarzii de la Hollywood nu e chiar cea mai usor de inghitit chestie, si sa mai iesi si vag normal din asta.
Copiii sunt cretini, si episodul, pentru toti cei care se plictiseau la „Sclava Izaura in asteptare de „Captain Power”, e perfect plauzibil.
Lumea era o idee mai cretina pe vremea aia.