Am o curiozitate personală vizavi de asta. Cum funcţionează totul? La un moment dat îţi dai seama că patronul urmează să te dea afară şi începi să strângi dovezi împotriva lui? Îl prinzi cu amanta şi te gândeşti că poţi obtine mai mulţi bani la mărirea de salariu? Când intervine decizia de a strange “diverse informatii” şi puse bine, că nu se ştie niciodată?
Întreb pentru că n-am fost niciodată pus în situaţia de a mă gândi la asta. De obicei, când apărea frecuşul şi săturatul, o mai ardeam pe acolo 2-3 luni, până îmi găseam altceva, şi după aia mă tiram. Nu mi-a dat prin cap să ţin minte ce se întâmplă pe acolo, că poate simt nevoia să îl fac de rahat pe angajator.
Sunt eu defect că mă gândesc mai degrabă la “cariera mea” decât la cum să îi fac rău angajatorului?
Cand iti dai seama ca nu va veni sa-ti spuna „stii ce, noi nu ne intelegem, te rog sa-ti cauti altceva”, ci „tu reprezinti tapul ispasitor perfect si m-am gandit sa-ti arunc tie in cap toate neregulile facute de mine si pilele mele”.
Cam atunci, as zice eu.
Astept un raspuns – unde preferi tu, inclusiv pe mail – la chestia aia cu „minti”.
Da, am vazut acum. Daca stii ce-i aia troll, stii si ce-i aia I lol’d irl.
Funny, 1-0 pentru tine.
In ceea ce priveste subiectului postului, cred ca ti-am raspuns. Caz ceva mai concret o sa citesti in Romania Libera, cand o sa apara.
@Mana-n Var: e funny ca unul din prietenii nostri comuni se bate cu pumnul in piept ca traficul e ce zice el, nu ce intelege toata lumea, si articolul ala e perfect pentru el.
on topic, lasa-mi un link cand apare.
@zoso: cred ca faci o confuzie. Nu stiu sa avem prieteni comuni. Cunosc un singur blogger irl (atentie, masculin) si-si da site-ul jos cam o data la 2 luni, cand se enerveaza. Nu cred ca s-ar bate vreodata cu pumnul in piept la trafic, dar e posibil sa ma insel.
@Mana-n Var: daca imi raspunzi la email, iti explic.
Sa-nteleg ca la voi (jurnalistii, sau ce faci tu exact pe cartea de munca) e destul de dificil sa tii un post stabil? Te intreb serios… Eu de exemplu stiu ca dupa ce termin facultatea (la anu’ sa speram), drumul e drept, ma asez la postul / cabinetul meu si incep sa tratez omu’.
Ce vreau sa zic este: e greu sa fii propriul sef in meseria ta? (dar nu cum esti propriul sef pe blog, care presupun ca nu aduce venituri care sa-ti asigure traiul)
@matei: e greu sa fii propriul sef in orice meserie.
Da, ceva nu e în regulă cu modul tău de a gândi; n-aș spune „defect” – că asta te duce cu gândul la mașinărie, chestii d-astea. Nu gândești potrivit cu teritoriul în care trăiești, zic.
Altfel… mă mir că pui întrebarea… tocmai tu, securist cu ștate de serviciu înca din ilegalitate… pffft…
@Blegoo: am ajuns sa citesc despre fapte de vitejie pe care le fac in somn, deci e ok.
@Mana-n Var: ti-am da tun mail de pe o adresa @zoso.ro, cauta prin spam daca n-a ajuns.
Ai fi mirat sa afli cam ce venituri aduce blogu asta. Nici tu nu prea vei putea sa faci atatzia bani la cabinetul tau. Nu spun asta sa-l ling in coor pe Zoso, numa’ shtiu ca am fost shi eu in situatzia lui, intr-adevar e greu sa fii shef in meseria ta, da’ nimeni n-a zis ca va fi ushor.
Da, frate … si dulce a fost razbunarea …
Am avut un manager care devenea din ce in ce mai lacom in fiecare zi si intr`o si i`am spus „Pa!” – eu cu echipa mea iar la un interval de o zi a mai urmat randul la o alta.
Intre timp am trimis un e`mail cu cateva nemultumiri si dovezi bineinteles, mai sus iar javra a fost nevoita sa isi dea demisia in urmatoarea saptamana.
Am fost repusi in functie toti care am decis sa plecam dar decat 2 persoane au ales sa se intoarca. Eu unul am ales sa parasesc tara si nu regret deloc decizia luata din mai multe puncte de vedere…
btw actiunea s`a petrecut la I-Link (Constanta)…
incepi sa strangi dovezi de la bun inceput, ca nu se stie cand ai nevoie, defectule
eu cred ca as pleca de la premiza ca nu este bine sa arzi podurile in urma ta, indiferent cat de marsav iti este patronul/seful. daca vezi ca nu mai este de tine, cel mai diplomatic este sa te tirezi salutand pe toata lumea, cat mai ai timp sa fii tu „la mutare”.
chestiile astea cu santaj si scandal, daca ajung la public – si aici nu ma refer neaparat la ziare, dar macar ajung publice in bransa in care activezi – au efectul cacatului aruncat in ventilator: nu conteaza numai ca patronul tau a fost un ticalos si i-ai tras-o poate indreptatit, ci mai conteaza si faptul ca tu esti un „shit disturber”, si usor-usor se cam face gol in jurul tau; e din ce in ce mai greu sa prinzi un job bun in bransa, oamenii cu care ai de-a face sunt tot timpul cu garda sus, nu le poti castiga increderea, ori e din ce in ce mai greu sa ai parteneri rezonabili de biznis, etc.
mai exista apoi victimele colaterale: vine randul si il futi pe patron fara vaselina, ajunge de pierde o gramada de bani -ca sa-ti plateasca tacerea, sau ca sa acopere pagubele produse de santajul tau- si totul se rasfrange si asupra lui costica, care lucra in aceeasi firma si care a fost concediat fiindca firma a ajuns pe butuci, sau un control general a descoperit cacaturi si la gigel in departament si l-au scos pe el tap ispasitor… cum-necum, se va afla cine e la radacina raului, tu de-acum ii ai pe costica & gigel pe constiinta, daca nu chiar dusmani pe fata, etc, etc.
din experienta proprie: am ajuns de cateva ori in situatia de „divort iminent”, si vazand ca „we agree that we disagree” m-am carat jucand dupa reguli, dar pe cat posibil alegand regulile care produceau cel mai mult disconfort partii adverse, fara ca ei sa-mi poata vreodata bate obrazul. partea cea mai misto a fost odata cand, curand dupa ce-am plecat, m-au cautat ca sa le rezolv o chestie cu care ramasesera descoperiti, si chiar m-au platit cu mult mai bine decat plateau de obicei. (recunosc ca am si avut noroc la faza asta, dar nu au contat neaparat banii, ci faptul ca pana la urma cu totii am depasit civilizat ceea ce ne divizase in trecut.)
Oamenii spera in general sa ii moara si capra vecinului. Probabil se merge pe premiza „daca ma face sa sufar hai sa ii provoc si eu probleme”. Cand nu exista dovezi se inventeaza. Doar simplul fapt ca cineva isi pune intrebarea „oare chiar e adevarat ce se spune despre x-ulescu” este deja un succes in a creea probleme cuiva pentru ca oamenii simt nevoia sa fabuleze pe marginea unui subiect, sa discute despre acesta si sa mai adauge putin de la ei.
Depinde de cât de personală devine toată treaba. Cu o condiţie: ca acţiunea ta să aibă drept scop încercarea de a-i avertiza şi pe alţii (viitori angajaţi) despre cât de mojic e omul. Dacă este. Dacă nu, nu.
De acord cu VanGhelie, aşa mi-a zis şi mie organul de control când l-am sesizat: „Trebuia să strângeţi cât mai multe dovezi”. Când vei pleca şi tu de la angajator (implicat în politică, apropo) cu salariile neplătite, cartea de muncă neoperată şi ameninţat, vei înţelege ce vorbim noi, workerii de rând.
@ghizuroi: Mulţi workeri merg, din diverse motive personale, pe principiul „capul plecat sabia nu-l taie”. Degeaba îi avertizezi, pentru că vor consimţi singuri să facă compromisuri. Sunt bune site-uri precum desprefirme.com, şi nu pentru răzbunare, ci pentru informare, dar dacă workerul e masochist te pui cu plăcerea lui?
Eu nu inteleg o chestie… Cine ar mai avea incredere sa te angajeze dupa ce ai plecat de la ultimul loc de munca facand cu ou si cu otet fostul angajator? Eu am tinut cateva interviuri pentru angajare pana acum. Pe cei care veneau cu povesti despre cat de jigodii erau fostii patroni ii descalificam rapid.
Cum se pupa articolul asta cu ala cu publicatul scrisorii angajatilor Neogen de la chisinau? Acolo era ok sa-ti faci fostul angajator de rahat si sa nu te gandesti la „cariera ta” ? De ce da, de ce nu?
raspuns scurt: functioneaza cu frica si nevoia de securitate. undeva destul de jos pe scara Maslow.
cred ca nu pricepi atitudinea pt. ca nu identifici corect ce se intampla, te gandesti cum ai face tu ca angajat. Dar nu te gandi asa
uite:
Stii cum faci mata spume nestavilite (si te si razbuni uneori) in articole multe despre cei care te fura pe blog? Seful ala e pt. unii angajati (care se simt inselati, iar inselarea, chiar si a increderii, tot un fel de furt este) omologul hotilor tai. Si asa cum tu te protejezi cat poti de hoti, pt. ca esti paranoic**, tot la fel unii sunt paranoici cu seful lor.
**(probabil esti asa in mod justificat, eu sunt doar un cititor si nu stiu cat e adevar in asta, ALEG sa te cred pe tine pt. ca-mi place cum scrii, dar chiar si asa tot ai o aura de paranoia cand vorbesti despre hotii de continut)
eu nici acu nu l-am uitat pe primu sef care m-a pacalit. sunt sigura ca nici tu nu-i uiti usor pe cei care te fura.
@Andrei: şi ne mai mirăm pe urmă pe ce criterii sunt angajaţi incompetenţii pupincurişti.