Cristi Dorombach are un Panasonic G1 pe care nu ştie să îl folosească, şi asta e cunoscut de toată lumea. Ştiu aparatul, m-am jucat cu el câteva zile, este primul din gama Mirrorless de la Panasonic.
Ca el sunt alţii care ar vrea să facă poze bune (a se citi “clare, nemişcate, expresive”), dar nu sunt ajutaţi de tehnica pe care o deţin, mai ales în cazurile în care fotografiază subiecte în mişcare.
Iată câteva idei pentru a face un pas înainte spre acest scop:
- Trage în rafală. Unele aparate au modul Sport, altele au Hi-speed Continous, altele Burst, dar toate înseamnă acelaşi lucru: apăsarea declanşatorului duce la producerea mai multor poze a aceluiaşi moment (acel frames per second sau fps). Eu de obicei fac două, din care una sigur iese nemişcată. Asta presupune un card de stocare capabil (minim class 6) şi renunţarea la a mai trage la capacităţile maxime ale aparatului.
- Verifică poza făcută. Subiectul are gura deschisă? Se strâmbă? Ce se vede pe fundal? Lumina e corectă? Dacă nu e ok, mai încearcă o dată.
- Selectează pozele. Nu urca 16 poze la fel scuzându-te că n-ai avut timp să le selectezi sau nu e nici una clară. Decât 16 poze proaste, mai bine nici una. Timpul oamenilor e limitat, a urca poze care nu spun nimic e o pierdere de vreme şi pentru fotograf şi pentru privitor.
- Fă o procesare minimă. Un pic de contrast, un pic de crop, nimic complicat, dar chestii care fac diferenţa dintre o poză bună şi una aruncată pe net.
- Micşorează pozele. Nu urca poze la 4000×3000 doar pentru că poţi sau ai spaţiu destul unde o faci. O poză la 1024px se încarcă mai repede şi este uneori mai clară decât una mare pentru că (explicație grobiană) patru pixeli vor fi comprimaţi în unul singur, ceea ce e un lucru bun.
Nu sunt chestii noi sau adevăruri absolute. Dar în unele cazuri ajută.
La aia cu tortu a vrut sa faca timelapse