Mă râcâie faza asta: deci nu trebuie să judecăm pe nimeni pe stradă după cum se îmbracă, dar trebuie să facem impresie bună la interviurile de angajare? De ce? De ce nu aplicăm același standard?
Și e mai sinistru cu cât majoritatea oamenilor din HR care fac angajările și care scriu articolele astea sunt femei, femei care se plâng că bărbații se holbează la ele pe stradă dacă sunt îmbrăcate într-un anume fel.
Dress code la job? Neah. Dress code la evenimente? Nici atât. La întâlniri? Tocmai m-ai judecat după cum m-am îmbrăcat? De ce contează că am venit în trening în timp ce tu ești în rochie de cocktail?! Ce e mizeria asta de discriminare?
true
Primul job al unui prieten, ceva internship la financiarul unui trust de presa. Ca sa faca impresie, venea mereu la costum. Asta pana cand i-a zis seful lui sa vina imbracat mai casual pentru a-i nu pune pe colegii lui intr-o pozitie de inferioritate
Asta mi-a amintit de directorul unei societati de stat, care se imbraca obisnuit, uneori chiar neglijent. In schimb soferul sau era mereu la 4 ace, costum, cravata, camasa alba, pantofi impecabili. Si nu de putine ori, cand mergeau prin tara, gazdele dadeau calduros mana cu soferul, faceau plecaciuni in fata lui, ignorandu-l pe director.
Stai, cum? Adica daca nu sunt in costum am o pozitie de inferioritate?
costumul e cam de secol 20…chiar am citit acum cateva luni un articol ca prin anglia si sua scad in draci vanzarile. ca si pe la bancile mari de investitii s-a trecut la smart casual daca nu te intalnesti cu clientul.
@S: In Anglia e acum la moda sa te plimbi peste tot imbracat ca un boschetar. No joke, cat timp am stat la Londra, era sa dau bani la aproape tot ce misca pe strada sa-si permita si aia o franzela :))). In US scad vanzarile la costume dintr-un motiv simplu: cresterea cazurilor de obezitate tot mai mare. Pentru aia, daca vor costum + camasi, trebuie sa mearga pe bespoke, si alea costa cate mii de dolari. Cele made-to-measure si off-the-shelf nu pot fi purtate decat de cei cu o constitutie mai normala, nu dinaia specifica de „muh body pozitiviti!”
@George S. hai ca te-ai uitat prea mult la Senatorul Melcilor :))
cum sa nu, Emil, sigur nu iau in calcul fabricantii de costume marirea greutatii medii a americanilor si au fost luati prin surprindere de valul de obezitate care prinde viteza deja de zeci de ani…
@Emil, nu mai da bani la cersetori, nu faci decat sa ii incurajezi
Acum serios vb, cunosc si eu cazuri de oameni cu salarii ok si uneori ii vezi imbracati de iti vine sa le bagi 100 lei in buzunar in timp ce le spui: „sa iti iei si tu ceva frumos”
@S: tu ori n-ai purtat in viata ta un costum calumea, ori face pe desteptul mai mult decat trebuie. Uita-te sa vezi cati se plang la americani ca nu gasesc haine pentru „body positivity-ul” ala pe care il tot promoveaza aia mai nou. Cu atat mai mult la costume, in special la unul ca la carte. Ca alea ce le gasesti la Zara/H&M/ numai de calitate nu sunt. Iar costumele care iti vin bine si iti scot in evidenta trupul si sunt si de calitate, sunt cele bespoke (alea la comanda), iar daca nu iti permiti sa scoti cateva mii de coco din buzunar si sa astepti si juma de an dupa el, atunci mai ai alea made-to-measure (masuri stantard care sunt modificate sa-ti vina mai bine pe corp), care si alea se invart pe la 1-2000$ si tot dureaza o luna pana il primesti dupa proba si masuratori.
inca o data. nu au avut timp firmele sa se adapteze la noile marimi ale americanilor si acum oamenii sunt obligati la made to measure, bespoke si alte bs?
si nu conteaza de ce scad vanzarile . daca e de la obezirate, foarte bine. in sfarsit un efect pozitiv al obezitatii.
Daca te iei dupa vanzatorii de haine sau cei care le fac reclama ar trebui dress code de la cum te duci la piata pana la cum te caci. 121213 randuri de haine, unele ce le imbraci din an in Pasti sau deloc. Pana si managerul s-a plictisit sa vina imbracat in costum la mine la firma mai ales ca rar avem contact cu clientul. In blugi si tricou m-am angajat, asa merg si la birt, asa merg si pe strada, asa vreau sa ma si ingrop.
Da, asa taran sunt.
nu, blugi si tricou e normal, nu taran
taran esti daca ai cele 3 linii albe pe training.
@mac gregor
Daca n-as fi roman si as avea cele 3 linii albe pe trening, m-ai mai considera taran?
Ciocane, păi și dacă mori în ianuarie-februarie, tot în tricou? Ia și fularul să nu răcești.
@mac gregor: Nu pe trening, pe masina
in blugi pescărești
@Dan ai intalnit vreun om imbracat la trening cu 3 linii si care sa aiba un caracter ok ?
@N.
Evident că am întâlnit.
De accord. Dezbracati la interviu.
Sunt si interviuri din alea
Castingcouch?
well…
La ce bunaciuni am vazut pe la unele firme la HR, as fi de acord dezbracati. Cu totii, ca sa vada ca ma bucur sincer cand o vad
eu judec lumea dupa cum se imbraca. mi se pare ca daca iti place sa te imbraci dezlanat inseamna ca si la treaba te complaci dezorganizat, daca te imbraci ingrijit ma gandesc ca esti mai atent la detalii si poate chiar esti mai harnic sau organizat. sunt prea putine exceptiile ca sa ma ghidez dupa zicala ca nu haina il face pe om.
toti aia de care cercul de amici zicea ca sunt „boemi” mie imi faceau impresia de imputiti iar aia care purtau inclusiv vesta la costum cand noi eram in blugi si o camasa casual…. well nu imi repugna dar imi ridica o spranceana…
Einstein era foaaarte îngriji
si exemple sunt destule daca te scremi
pe principiul tau, Steve Jobs,care era in niste blu jeans deșelați si un turtle neck la prezentări la care era pe scenă în fața a mii de oameni, prezentări transmise in direct si vizionate de milioane, nu prindea vreun job de doamne ajută
job, get it?
da, exceptiile care confirma regula
un turtleneck de issey miyake*
da Alex, cateva sute de exemple la 7miliarde, neglijabil
E atât de simplu să îmbrac la costum, doar ca să îți dau ție impresia că sunt organizat, încât nu are rost să ții cont de criteriul ăsta. Pune-mi întrebări, dacă vrei să mă cunoști.
omg, lumea de azi chiar il compara pe Jobs cu marii inventatori, savanti si geniile care au schimbat lumea. standarde elevate, nu gluma.
@Anda un ratat de doi bani și Jobs ăla, parcă tu dacă te scremeai un pic nu ai fi reușit să faci ce a făcut el.
anda, alea sunt exemple popularizate
stii tu cati sudori, meseriasi, matrițari umbla nebărbieriți cu combinezoane rupte si fac o treaba buna?
port camasa calcata si pantaloni calcati zilnic
sunt dezorganizat (așa imi place da fiu)
incep 1000 de tasckuri deodata
dar deadline urile sunt deadlineuri
ce vreau sa spun
nu e totul alb – negru
lumea e superficiala si nu evaluează competența si devotamentu ci aparențele
intamplarea face ca lucrez in hr
si vad o gramada de oameni care trec interviul cu brio si apoi dau chix
pt că cei care fac interviul pun accent pe aparențe si nu pe competențe
noroc cu perioada de proba de 3 luni
problema e ca aia sunt ușuiți si cei care raman sau vin dupa trebuie sa adune cuiburile ramase dupa incompetenți/ leneși
@Alex, ca zici ca lucrezi in hr, cati din aia care ti-au venit la interviu cu bocanci murdari si in short s-au descurcat bine apoi? .. la interviu, la job, samd.
lucrez din 2005, o fi mult, o fi putin, si nu in hr, am tinut cateva interviuri tehnice de-alungul timpului, nici unul din aia veniti imbracati prost nu s-a descurcat mai tarziu, chiar am un exemplu in cap: s-a angajat, nu era prost, dar era f delasator si…ingalat, cu timpul s-a cernut si s-a pierdut. in schimb am avut niste baieti, tineri, politicosi, ingrijiti, care nu numai ca s-au descurcat bine la interviu, dar mai apoi la job, atat de bine, ca mereu cand mi-am schimbat jobul i-am recomandat in ideea ca-i aduc langa mine. ce vreau sa zic e ca din strict experienta mea, fac o legatura directa intre haine si capabilitati, pt ca personal n-am intalnit nici direct si nici in bula mea o exceptie de la regula pana acum. poate am eu ochelari de cal dar e greu sa-mi schimb parerea.
Eu ma îmbrac îngrijit, costum, s. a. m. d., dar sunt dezorganizat. Vin cu agenda la întâlniri, notez tot și pierd agenda…
Dacă judeci după asta, pierzi mult. Dacă mie îmi iese treaba f bună și tu crezi ca a ieșit asa datorita faptului ca ai considerat tu ca m-ai judecat tu bine de la început, iar te înșeli.
Ma îmbrac ok ca știu ca judecați acest aspect și vreau sa va iau banii.
Îmi fac treaba bine pt ca vreau sa ma recomandați altora pt a le lua banii.
E atât de simplu. Nu are nicio legătură cu ceea ce sunt eu.
Una e sa fii ingrijit/curat si alta e sa fii la 4 ace.
Ca daca te duci cu pete de maioneza pe tricou la o intalnire si duhnind a ceapa…
A, si pantofi cu gauri.
si simplul fapt ca te duce capul sa te imbraci mai atent ca astea sunt prejudecatile si tot inseamna ceva. poate asta imi demonstreaza ca vei duce la bun sfarsit un task conform specificatilor si nu pe o scurtatura care poate fi buna sau proasta
@Maxp, treaba a ajuns foarte departe, mult mai departe decât îți imaginezi. Anul trecut m-am „distrat” cu căutat de job. Veneam dintr-o bancă, știam ce-i ăla dress-code, nu mă duceam în blugi și ie căzută pe un umăr.
Dar în ultimele luni m-au prelucrat niște prietene: nu pantofi/poșetă colorate (nu mă duceam cu geanta de plajă sau în șlapi, dar cam urăsc negrul, așa că mai puneam o culoare pe mine), nu ruj/ojă colorate, dar musai ruj și ojă. Ideea era că să nu dea dracu’ să ies din alb-negru-albastru-bleu. Mi-au donat poșete, cămăși, fuste, rujuri.
Efectiv nu mai suportam să mă văd în oglindă când plecam la interviuri, parcă vedeam o fantomă, incoloră.
Ce zici tu de haine curate, aranjate, potrivite cu postul e atât de benign și normal, că e de-a dreptul hilar față situația la care s-a ajuns.
Apropos, în bancă femeile aveau un sertar cu pantofi (tocuri, draci) și dresuri, iar bărbații cravate (unii și cămăși cu mânecă lungă) pt situații de întâlniri sau super-șefi fixiști.
Da, nasol, probabil ca fata e si mai complicat.
Nu as putea lucra niciodata intr-o banca.
Unul din primele mele interviuri acum multi ani a fost la o banca. M-am dus in singurul meu costum. Cand mi-au explicat ca ei au dress code business casual pentru pozitia mea (ala mai junior de la IT, surubareala si bagat pe sub mese sa traga cabluri) cred ca s-a vazut pe fata mea reactia. Interviul s-a incheiat foarte rapid dupa si nu am mai auzit de ei de atunci.
„pe principiul tau, Steve Jobs,care era in niste blu jeans deșelați si un turtle neck la prezentări la care era pe scenă în fața a mii de oameni, etc etc”
Scuza-ma, frate, dar nu ma pot abtine. Are you Steve Jobs? Are you Steve Jobs?
https://www.youtube.com/watch?v=Dk0roE34zLw
eu cred ca e vorba si de respect personal si apoi de enticheta.
cum mi se pare exagerat sa mergi impopotonata la birou ca la nunta( am vazut niste specimene la banca de faceau parada modei) asa mi se pare de prost gust sa mergi imbracat rupt in cur. Decent dai, si in special, curat. Apa si sapun exista. Am avut unii la birou in Ro care putzeau a nespalat. Nu mai vorbesc de ultimale gioarse de tenisi sau adidasi, rupti, murdari sau eu stiu cum. Sau de unul venit la interviu cu bocanci si treningul bagat in bocanci dar sub ciorapii flausati albi.
Ca firma, ai dreptul sa impui un dress code. nu convine, pa. Simplu.
Eu cred ca bunul simt s a dus in mod serios pe pla. rau de tot.
acum se face o reeducare:
deci adio black day, (Black Fridays for sure), cake walk, happy hours, master slave, blacklist, whitelist yadda yadda yadda.
Omul este un animal social si trebuie sa respecte regulile societatii, reguli precum: la inmormantari te imbraci in negru, cel putin in crestinism.
Da, societatea evolueaza, se transforma, dar ne trebuie un set de reguli dupa care sa ne ghidam, sa supravietuim. E frumos fara reguli si boem, dar hai sa facem un exercitiu de imaginatie:
– te duci la banca si il vezi p-ala in halat roz si papuci roz.
– te sui in autobuz si e unu nespalat, ca deh, nu ii place apa
– mergi pe sosea si unu merge pe contrasens ca asa are el chef
– te sui in avion si la 12.000 de metri unu are chef de o tigara si deschide usa
Stiu ca am dat exemple extreme, dar la ele se ajunge cu pasi marunti. Brusc sexul nu mai e determinat de ce ai intre picioare ci de cum de simti (copacel, balena, sirena de pacific etc.), hainele nu mai conteaza si tot asa.
Lumea nu intelege un lucru. La munca nu e democratie, e dictatura. Dictatura boardului, CEO-ului, patronului. Nu vrei, nu te angajezi. Simplu. Da, patronii vor face compromisuri pentru ca nu vor gasi sclavi gratuiti. Primul compromis, te va plati, apoi iti pune la dispozitie un frigider sa iti pui mancarea de pranz si tot asa.
Bine ati venit in socialism, un set de reguli sociale care ajuta muritorul de rand sa aiba: ajutor de somaj, servicii medicale gratuite, preaviz la demitere si tot asa. Vrei capitalism salbatic unde nu ai toate astea, SUA te asteapta. Poti exploda ca o supernova sa te umblii de bani sau pot sa dormi intr-o rulota cu multii altii care au visat frumos.
Concluzie, cat timp traim in societate trebuie sa respectam niste reguli, altfel societatea ne va respinge. Da, societatea poate fi transformata dar usor si cate un pic. Atat in bine cat si in rau.
ideea e cea din ultimul tau paragraf, dar in ritm mai rapid. bineinteles ca sunt reguli, dar, daca nu iti convin incerci sa le schimbi. cum am pus din ce in ce mai multi presiune in corporatii si am eliminat in buna masura venitul la costum. si s-a intamplat, in masa, in probabil 2-3 ani.
Frumos cum de la purtat un tricou la muncă ai ajuns la schimbări de sex.
Perfect echivalente.
dictatura se opreste la un punct, cand angajatorul e disperat sa-si pastreze angajatii. si atunci face concesii in primul rand la lucruri care nu afecteaza rezultatul financiar.
pai e simplu. pt ca dasteptii din Silicon Valley cred ca bula lor e ce conteaza si apoi prin mizerii fb insta Twitter etc promoveaza d astea.
Si mai e misto si chestia cu pronumele tale. Vorbeam cu unii care isi puneau in semnatura he him his sau variatiuni.
Nu inteleg de ce si de cand problema acestei fabuloase tari, amurika, a devenit problema europeana sau mondiala.
ma doare la banana de Amurika. au construit un ca cat de societate si acum e ce e.
Pe jeleu il doare-n plua si ii critica de muricani ca un roman verde , adevarat si autosuficient ce se afla in timp ce scrie de pe un laptop/smartphone conceput de ei.
Boss pana nu scapi de complexele astea de superioritate nu o sa evoluezi ca individ nici macar pana la genunchiul broastei muricane.
Anton, am cunoscut de aproape fenomenul.
Sua a fost minunata insa s a schimbat f mult, din pacate.
Bunicu mi-a spus 99% cunosti un om daca te uiti la „par dinti ceas pantaloni si pantofi. Toate sunt neingrijite/varza? Asa este si caracterul”
Undeva sunt de acord.
In special la dinti si pantofi.
Iti spun o poveste.
Frate ce aveti cu parul? Eu daca nu sunt tuns foarte foarte scurt, imi sta parul ciufulit indiferent ce as face (da da, inclusiv fixativ/gel/etc. cedeaza dupa 2 ore). Iar tuns scurt de tot arat ca un cartof…
Ai văzut vreodată cum arată un om întors de la sapă? Dar un miner? Ce zici de un măcelar?
Băbuța fără dinți care vinde leuștean la colț are un caracter nașpa?
Duamna politician cu părul blond platinat și gentuțe de jdemii de euro are un caracter extraordinar?
Povețele bătrânești ușor de infirmat nu te-ajută la nimic. Oamenii trebuie judecați de la caz la caz, nu în baza unor proverbe și zicători.
ce vă mai place să despicați firul în 4 și să întoarceți pe dos replicile. Omul a spus extrem de simplu: păr, dinți, ceas, pantaloni, pantofi, dacă sunt toate neîngrijite așa e și omul.
Par, dinti, ceas, pantaloni, pantofi. Parul e scurt sau varza, sunt urata, deci am caracter infect. Dintii sunt spalati, dar strambi, trebuie indreptati. Nu am ceas. Pantalonii sunt curati, nimic smecher, nu dau bani pe fantasmele mele, am alte prioritati. Pantofii sunt normali, de obicei curati.
Nici nu stiu de ce dracu’ s-a mai incurcat barbata-miu cu mine
@Andrei
Simplu nu înseamnă neapărat corect. Sunt două noțiuni distincte.
„Pământul e plat.” = simplu dar incorect.
„Pământul pare plat pentru că nu îi vedem curbura cu ochiul liber, dar se poate demonstra că nu e plat.” = am despicat firul în 4, am întors replica pe dos, este?
E ok să te îmbraci în funcție de eveniment și de loc. Nici underdressed, nici overdressed. Înainte de codul vestimentar, cred că educația dictează felul în care te îmbraci. Din educație derivă decența. Înaintea hainelor vine omul și educația din el.
Nu mă duc la costum să mănânc mici, dar nici nu mă duc la nuntă în trening.
Ăsta cu nejudecatul după haine e o mare minciună.
Haine pe lângă rolul funcțional de protecție, mai are și rolul de a te prezenta, de spune cine ești, ce faci, din ce mediu vii.
Ne place să vedem o p**da mișto îmbrăcată, cochetă, care miroase bine. Urâm oamenii care put, care emană sărăcie, zdrențuroși, fiindcă suntem atrași de oameni frumoși și curați.
Ne place când ne ducem la magazin și luăm o haină, care vine pe noi și ne scot in față.
E o vorbă: haină nu îl face pe om, dar îl scoate în lume.
Până ca lumea să afle cine ești, să afle ce ai de spus, imaginea vinde.
Haine decente și curate, o barbă aranjata, o frizură întreținută, un parfum bun, încălțăminte curată, sunt niște minime standarde.
Cum arăți constant pe stradă, spune multe despre felul în care trăiești în casă. Vin cam toate la pachet.
Să nu defecăm pe noi, că nu judecam, nu bârfim. Suntem oameni, ne e in natură și suntem programați genetic să fim atrași de oameni simetrici și cu jaloane peste ce suntem noi.
Din păcate s-a întipărit foarte mult mentalul ca haina îl face pe om și pana la un punct înțeleg. Unii nu știu totusi să aibe o igienă corespunzătoare, iar alții merg prea mult cu nonconformismul de nu-si mai aparțin.
Dar ceea ce frapează cel mai mult este faptul ca foarte multe companii încă plusează foarte mult pe dress code pentru poziții din backoffice. Adica mi se pare aberant sa trebuiască sa vin îmbrăcat la costum și cravata eu nefiind vreo interfata cu clientu. De asemenea cel mai deranjant este vara când pe cod portocaliu trebuie sa fi imbracat ca de nunta ca e posibil sa ne viziteze vreun barosan.
Fix din aceste cauze mulți oameni o sa aprecieze din ce în ce mai mult munca de acasă pentru ca nu ai dress code…
As vrea sa vin cu o completare.
Prefer sa lucrez intr-o companie in care este un minim de dress-code inclusiv pentru back-office. Evident, nu 4 ace, dar pantaloni lungi si tricou macar.
Nu vreau sa vad:
– mararul de pe picioarele colegului de 150 de kg
– vreo zana la 100 de kile in maieu si pantaloni scurti, ca asa se simte ea bine
– barbati in sandale
– colegi in maieu, ca e cod portocaliu
– parul de subrat al colegului
Cred ca ai prins ideea. E vorba de respect reciproc.
Evident, ma refer la locuri unde se munceste de la birou si implict exista aer conditionat, nu la hale si depozite.
colanți.
Intr-o vara de acum cativa ani, aveam niste servere la mansarda, se stricase aerul conditionat si se facusera vreo 50 de grade in sala. Baietii de la sistem lucrau in pantaloni scurti, in slapi si la bustul gol.
@Cristi: sunt convins ca preferi sa-l vezi pe colegul de 150kg transpirand ca un porc, dar sa nu-i vezi mararul. Si decat barbati cu sandale, mai bine cu niste adidasi puturosi.
Tu mergi la munca sa urmaresti pe cine are par la subrat sau sa-ti faci treaba?
@corcodusul
cand poporul vine si impune un dress code mai lejer, nu prea mai au ce sa faca conducatorii
@Cristi sunt in asentimentul tau, dar e o chestie asupra careia eu personal nu am control, deci o ignor. Si eu am colegi in slapi, in pantaloni scurti etc.
Personal nu am venit niciodata la birou nici in papuci / sandale, nici in pantaloni scurti. Ba chiar am observat acum multi ani (cand eram mult mai gras) ca tricourile ma fac sa transpir si sa put, deci prefer camasile.
@Cristi, există oameni care vin la muncă ca să muncească și mai există oameni care vin să se uite la picioarele colegilor de muncă.
@Radu: sa-mi fie cu iertare cu nu stau intepenit pe scaun 8 ore si mai dau o tura pe la toaleta, pe la alt coleg sa vorbesc de proiect, sa mai iau o pauza etc si atunci nu stau sa ma uit doar in pamant.
Plus cand vine unu d-asta la tine, e cam greu sa nu-l observi.
Astia enumerati de mine ii consider pur si simplu nesimtiti si au tot felul de scuze: ca mi-e cald, ca pe aici si pe dincolo. Asa cum eu nu defilez in chiloti tanga ca asa ma simt eu bine, fac dus si ma spal pe dinti, am aceleasi pretentii de la tine, altfel, nu-mi cere respect. Nu pot sa respect pe cineva care nu se respecta pe el insusi.
N-ati avut niciodata un sconcs in birou?
Unu care sa vina in sandale si sa aiba niste copite in loc de unghii ca a uitat luna trecuta sa si le tunda?
Faza e ca nesimtitii sunt nesimtiti si cu camasa pe ei, nu trebuie sa poarte maiou ca sa miroasa urat.
Am avut un din acesta in birou, imbracat la camasa, etc. Zis in fata de catre colegi, managera, hr. Nu stiu cum dar a disparut.
Nu ti se pare putin exagerata comparatia chiloti tanga/ pantaloni scurti? Eu n-am fetisuri d’astea dubioase dar am probleme mari de la caldura si prefer pantaloni scurti si tricou vara, mai ales daca nu am interactiune cu clientul.
Prea putin imi pasa ca ti se pare tie dubios si chiar nu vad unde e lipsa de respect, atata timp cat normele sociale sunt respectate (a se citi tanga nu, pantaloni scurti da). E plina lumea de frustrati d’astia care au ceva de comentat la absolut orice, dar sa ai ceva cu pantalonii scurti si ce haine purtam la birou chiar e aberant. Ca sa nu mai spun ca si grasii au dreptul sa se imbrace sumar, chiar daca nu-ti convine tie (inclusiv aia parosi de 150 de kg).
Si da, am avut si sconcsi in birou? Dc nu pot eu sa vin in pantaloni scurti doar pt ca exista idioti care nu se spala? Daca ai ceva de spus, ii zici omului, nu lu’ Zoso pe net, ca e irelevant.
Purtati de colegul de 150 de kg
io sunt curios daca colegul de 150 de kile se rade pe gladiole, poate veni in panaloni scurti?
iauzi mancamiai pula de taliban, nu am voie in sandale ca te deranjeaza vizual. Si nici in bermude.
Ai vise homoerotice si te deranjam de la iesitul din dulap sau care e faza?
@animaloo: animalule, nu
citez din mine, cu modestie chiar:
„prefer sa…”
intelegi da, ca e o chestie de preferinte si nu ti-am pus pistolul la tampla. din punctul meu de vedere, umblati la birou cum vreti, dar cand ma duc la un interviu si ii vad pe toti aia ca tocmai ce au coborat din copac, sandale bermude etc, ghici ce, tocmai imi creste pretul. Adica daca tot e sa sufar o neplacere (da vizuala ca nu vreau sa te vad pe tine in talpile goale ca pur si simplu nu am chef), macar sa o sufer pe bani multi sau deloc.
Poti sa consideri aceasta gandire a mea cum doresti, aroganta, elitism, fundamentalism vestimentar etc, dar nu o sa accept sa ascult manele ca asa fac toti sau asa e la moda si nu o sa apar in slapi la birou doar pentru ca pot.
Daca tot ne laudam ca suntem mari gusteri profesionisti si tot asa, apai hai sa fim profesionisti pana la capat, inclusiv vestimentar, sau profesionalismul se termina la ce punem pe noi.
Si daca e sa fie bermude, hai sa fie pana la capat: mergem la nunta si pomeni in bermude, vedem parlamentarii in bermude, mai-mai ca il vad si pe presedintele romaniei oricare este si va fi el in poza consiliului europei in bermude. Si vom fi mandri. Tara in bermude.
Unde tragi linia, si de ce?
@animaloo, daca iti ingrijesti picioarele e ok. daca vii cu pamant intarit sub unghii, cu ele nespalate, cu ele neingrijite ( ca sa acoperim tot spectrul), normal ca am o problema.
si regulile au fost facute pentru ca da, unii inaintasi si contemporani au venit exact asa.
si inca o chestie, nu mai intra la rupere cu coolisme ca nu da bine. da exact ca niste bermude rupte n c ur si niste sandale care accentueaza niste calcaiie groaznice si unghii neingrijite. Esti popular, te stim , e ok.
jeleu: pai si ce, pantofii nu pot pati acelasi lucru? Am cateva zile in care m-am dus cu papucii „de bun” la lotu de pamant, ca doar ud, si mi i-am facut de tot porcu. Daca ma duc cu aia asa la munca e mai bine?
Cristi: si ce mai doreste domnu. Merge si Adidas sau numa Van sau ce plm de marci mai sunt la ora asta?
Vai ce imi place de barbatii astia de nu mai aveti loc de sandale.
*nici macar nu ma duc cu sandale la birou. Vara, cand e timp de sandale, ma duc cu toacla, deci papuci de toacla. Asa ca am niste tenesi in vestiar
@Cristi sper ca nu esti coleg de plantatie cu mine, ca esti foarte trist, man. Ai un stil aparte de a despica firul in patru si, mai ales, de a nuanta frazele in asa fel incat, daca ti se da peste nas gen animalu, alegi sa nu iti asumi un punct de vedere. „Prefer sa” inseamna ca e evident de doresti. Deci doresti ca altu sa nu vina in pantaloni scurti pentru ca pentru tine conteaza confortul tau vizual si, judecand dupa preferinta ta, ai alege confortul tau vizual in detrimentul confortului termic al colegului tau. Esti naspa si extrem de „opinionat” pe o tema banala.
nu hainele conteaza ci excesul. si acest exces e la limitat de bunul simt al ambilor interlocutori. si intervievatorul, si candidatul. angajezi midle management sau mai sus pentru o banca internationala… e oarecum excesiv sa vii in blugi si tricou. anagajezi un inginer in executie pe santier sau vreun (termen generic) programator care nu va iesi din subsolul unde sunt serverele niciodata, de ce vrei sa il vezi la costum?
bine, in aproape orice situatie e excesiv sa te duci la interviu imbracat ca si cum te-ar fi tarait pe jos cainii de acasa pana la sediu, sau in chiloti, sau …
orice este cat de curat permite mediul inconjurator in localitatea respectiva (daca ai zeci de santiere primprejur e stupid sa te uiti la praful de pe pantofi) si este ingrijit eu (adica nimeni in hr) zic ca e ok.
este valabil si pentru bijuterii, piercing si mai stiu eu ce alte nazbatii le mai trece prin dibla oamenilor.
In general cand oamenii se imbraca corect: nu haine scumpe sau flashy ci haine care le vin bine si sunt adaptate mediului – inseamna ca au o stima de sine buna, au energia necesara sa depuna efort in directia asta. Cand mergi undeva unde, si din pacate, ai nevoie de ajutorul altora (interviu, incheiat contracte, cerut servicii) – trebuie sa te vinzi sa faci o impresie, sa-l ajuti pe interlocutor sa-i fie usor sa relationeze cu tine.
Cu haine ok – ingrijite, vocabular decent, atitudine ok – ai sanse mari sa nu-ti iei o ranga peste picior daca gresesti cu ceva.
Mehehehe… am lucrat la o firma maricica unde interviurile pentru oamenii „de business” (sales, marketing etc) le facea si directorul general. Ala nici nu se uita la tine daca nu veneai imbracat tipla la chestiile astea si daca nu stiai sa te vinzi.
crezi ca erau deplasati?
Vănd tricouri polo bărbați cu gulerul deja ridicat, mărci renumite, diverse mărimi 100% originale .
Livrezi si in provincie ?
cât de mare e logoul? 1/3? 1/2?
Am inclusiv doar logo cu guler.
„logo cu guler” pentru barbatii cu valoare
pentru aia care zic ca nu suporta parul de pe picioarele colegilor: daca as fi barbat m-as imbraca in femeie si mi-as pune ciorapi lycra peste parul de pe picioare, fiindca n-ai voie sa ma dai afara ca imi discriminezi identitatea (mai tineti minte protestele soferilor de autobuz din anglia, cand au venit in fuste fiindca erau discriminati fata de femei? ei trebuiau sa poarte pantaloni pentru ca dress code, in timp ce colegele lor se racoreau in fuste la 35 de grade plus); ca femeie as purta cele mai butucanoase incaltari antiviol posibile si haine largi ca sa va repugne chioratul aiurea la formele mele – iar legat de chestia ca ne plangem ca suntem violate dar ne imbracam provocator, din experienta mea, cu orice m-as imbraca, tot se gaseste unul sa imi arunce priviri „d-alea”, chiar si dupa ce am „expirat” ca varsta
Vezi că asta cu haine largi purtate de femei nu e exemplu negativ și chiar se recomandă … din păcate unele gagici aleg să vină cu colanții între buci la muncă ca să atragă atenția
acuma sunt interzise privirile…
Eram tânăr și naiv când credeam că joburile ar trebui ocupate în funcție de competențe.
bineinteles. ce e neclar?
Ai vorbit ca un adevarat influencer
A fi elegant, a sti sa te prezinti, a sti sa oferi respect…sunt competențe. Soc si groaza.
Să ne înțelegem, 98% din HR tre să se rezume la hârtii și atât. Pe exact aceleași salarii dar să facă doar medicina muncii, concedii etc.
Tot ce inseamna career mgmt trebuie sa fie in echipa de lucru. Inclusiv recrutarea, fara vreun input de la persoane care nu inteleg / nu stiu sa facă jobul respectiv.
Si-atunci automat ne linistitm cu prostii gen dress code si alte d-astea.
Tanti e consultant vestimentar si zice si ca a fost la un singur interviu in viata ei. E bine ca vorbeste din experienta totusi.
daca haina sau igiena nu conteaza, de ce nu invitati acasa la masa niste boschetari, de ce nu ii lasati sa bage un dush, eventual un somnic de dupa amiaza. Mie mi se pare f normal. Eu chiar as insista sa nu se spele, ca tot nu conteaza.
Haina nu contează
Igiena da
Fă o diferență
Pt mine contează și haina, daca ești politician in tricou nu merge, până și Nicușor Dan o arde la sacou și cămașă
sincer, si o sa zic ceva controversat, prefer sa vad pe cineva imbracat cu gust dar murdar decat pe cineva imbracat curat, dar fara gust. asta pana cand e destul de departe cat sa nu-l miros. vara, mai ales, multi se imbraca horror. dreptul lor si poate ca multora nu li se pare atat de horror (fapt dovedit fix de faptul ca multi se imbraca la fel)
Ce bine cu muncitul asta de acasa, am apucat sa mai scot si eu costumul de la naftalina.
Probabil ca in alte domenii se poarta, dar la noi, astia care scriem cod, costumele sunt doar pentru nunti si botezuri. La interviuri, maxim o camasa, plm, nu ma duc sa fac parada modei.
si la nunti cam isi fac loc blugii.
foarte bine, mai ales daca nu ai in plan sa dansezi mult.
1. Trebuie sa te imbraci in functie de mediul in care activezi (IT, publicitate, vanzari etc.). Degeaba te imbraci la costum intr-i firma de IT daca restul vin in tricou si blugi
2. Te imbraci in functie de persoanele / clientii cu care ai contact si daca ai contact. Daca ai clientii din mediul financiar / legal cam trebuie sa porti costum altfel de te vor respinge din start ca nefiind de-al lor.
3. Te imbraci in functie de pozitia din organigrama pe care o ocupi. Esti manager, camasa si pantaloni obligatoriu. Esti intern / junior, nu prea merge sa vii mai elegant decat CEO-ul (vezi primul punct). S-ar putea sa conteze cand o sa ceri marire de salariu.
4. Decat sa pari strangulat cu un costum de plastic pentru ca nu esti genul mai bine o camasa de calitate si o pereche de pantaloni. E mai sincer si pari mai natural.
Prin haine nu facem decat sa ne completam personalitatea prin care incercam sa transmitem incredere celui din fata noastra. Degeaba te imbraci in costum de 1000 euro daca tu nu esti din filmul ala, la fel cum degeaba te imbraci in adidasi, blugi si tricou simplu la o intalnire de afaceri crezand esti noul Zuckerbers, Jobs daca numele tau nu e sinonim cu munca ta.
Sunt de acord cu tine, cu o singura observație la punctul 3: sunt în funcție de management dar ma îmbrac ca și înainte de promovare. Asa ca vin și în pantaloni scurți și tricou, blugi etc. Am fost promovat pt performante, nu pt îmbrăcăminte. Dar dacă știu ca am întâlniri cu clienții pun o pereche de pantaloni si o cămașă pe mine. Costumul pa incomodează maxim și doar ma stresează, vezi punctul 4.
Btw, in tricou și pantaloni scurți (sa nu fie mai sus de genunchi) ma duc și la întâlnirile de management, cu directorii, CEO, sau cine o mai fi pe acolo. Un director nou mi-a cerut sa vin îmbrăcat mai frumos (acum îmi e șef direct), i-am zis ca nu îmi schimb stilul doar ca are el chef, sunt acolo pt treaba nu pt plăcerea lui vizuala. Nu a mai avut de comentat nimic.
O singura data am fost în șlapi/sandale la interviu (mie nu-mi place sa port asa ceva! Dar atunci erau 35 de grade afara) și se pare ca dacă ești bun te iau și mai ‘dezbracat’, nu contează numai haina.
Ziua ii vezi pe colegii tai la costum si grizonati din cap pana in picioare iar seara cand dau de gustul bauturii incep sa spuna cata mwe ar da ei la contabila sau cata mwe ar vrea sa faca sora unui angajat si cat de buna e de pwla.
So what?
Vorba lui Bula. „puteti sa imi desenati si un tramvai, eu tot la pasarica ma gandesc”
Barney Stinson dormea in pijamale-costum și voi vă plângeți :))
Conteaza sa fii imbracat ingrijit si decent dar cel mai important este sa avem glezna epilata frumos, sa fim pensati corect, unghiile facute si lustruite si nu in ultimul rand sa avem noroc de un coafez bun si creativ!
HR-ul nu e oameni. Sunt doar o clică orgolioasă și inutilă.
Depinde de firma … eu cred ca astia care se exprima pe net, de multe ori într-un mod nefericit, au probleme în a gasi oameni competenti sau cauta ei însisi atentie
astia de la hr care se exprima pe net nu s-ar angaja pe ei insisi daca nu s-ar cunoaste.
In Suedia la munca cred ca s-ar uita urat la mine daca as veni in chiloti. In general se cam cere o imbracaminte decenta si aia e. Mai dubios e iarna cand vine cate unu in bermude dar in rest e ok.
INSA. La interviu se merge pe cat mai biznis. Cam ala e protocolul, sa fii cat mai elegant posibil, fara sa exagerezi, dar ideal ar fi sa ai o camasa pe tine.
Ce bine punctat. NU haina il face pe om. PUNCT!
11. Thou shalt not stink!
Asta contează. În rest, poți mirosi a săpun în sandale și bermude și la fel poți lejer lăsa dâră de putoare îmbrăcat în Armani.
Ioana..consultant de imagine si culoare ne vorbește despre interviuri (la care ea nu a mai fost se multisor vad) cu o suvita plasata strategic pe un ochisor stil Tinder…priceless..
Lucrez la o firma destul de ok, zic eu. Nimănui nu ii pasa dacă vii în șlapi, bermude sau costum, atâta timp cât nu puți, sau nu ai scăpat flaconul de parfum pe tine.
Mai mult, am ținut sute de interviuri până acum (nu pe sales sau marketing) și nu am descoperit vreo corelație misterioasă între dress code și competența la job. Ar fi minunat de simplu dacă ar fi așa.
Un dresscode nu este facut pentru ca omul sa se simta inconfortabil si lipsit de incredere in propria persoana. La un interviu nu te poti prezenta in slapi si bermude ca la plaja, purtarea unor haine adecvate precum un costum, este de bun simt. Dar nah, 2020 este un an cand suntem ofensati de toti si de toate, asadar nici nu este de mirare.
gogule, m-ai angajat ca 70% din timp sa alerg prin santuri si gropi , praf sau noroi, si in restul de timp sa iti generez niste rapoarte sofisticate si frumos colorate din niste softuri de care nu ai auzit si pe care ti le trimit pe e-mail. dar da, costumul este adecvat…
mda, si profa mea de romana din liceu si-a luat un aer super-important si arogant cand ne-a zis ca daca vrem sa trecem bacul, trebuie sa ne imbracam frumos la examene…