Puneți-vă în pielea unui copil de 10-16 ani și citiți textul de mai jos. E limba română, în caz că nu v-ați prins. Asta ne învățăm copiii la școală, să citească texte în limba asta, să le înțeleagă și să le redea.
Voi ați fi atenți la școală la faze din astea? Ați vrea să citiți textele astea?
Capul lui Moțoc vrem! Ce e asa de greu de inteles?!
Care?
PE care
PRE care…:))
pre carele
Precare.
Se spune „ce mai slove cetesc coconii”
Corect e „Nivea CARE”!
Prescura?
Teoretic e simplu să ne punem în pielea lor, că și noi tot atunci am citit-o. Sau nu?
100% am facut in liceu asta. Nu ca ar fi fost ok nici atunci. Dar e o evolutie de la Miron Costin.
Unii (eu) au citit doar comentariul. Nu cred că am pierdut nimic
Condimentezi textul cu romgleză şi va fi clar.
ce ar trebui totusi sa citeasca? din cine? despre ce? scris cand si cum?
nu intreb ironic!
Limba romana trebuie curatata de englezismele care nu sunt necesare. Period,
Cam da, avem multe „neologisme” importate pentru care aveam deja cuvinte in romana, de exemplu „a targeta” sau „a se focusa”, „loot”, „bro” si altele. Care nu au beneficiul de a fi neaparat cu mult mai scurte. Sunt pur si simplu popularea pentru ca suntem obsedati de cultura lor de origine.
Negruzzi ăsta, bag seamă, nu prea le-avea cu tic-tocu’ c-altfel stăteau ăștia cu gura căscată 25/24, 8/7!
Păcat, că scriptu-i bunicel.
Asta a fost replică de Alina, nu de Alin.
Încearcă sa citești Amintiri din copilărie a lui Ion Creanga și o sa vezi ca e mai rau, sunt o grămadă de cuvinte care nu se mai folosesc astazi, astfel încât e foarte greu de citit pentru un copil.
Problema este ca în România oamenii nu prea citesc, mulți rămân cu ce au citit în școală- de aia pentru mulți oameni Ion Creangă, Sadoveanu etc. sunt niște nume sacre – și de aceea nu poți sa spui ca un text scris de Ion Creangă este greoi ca imediat ești catalogat ca incult, nu îți respecți valorile naționale etc.
Vad ca au început mânuțele roșii asa ca revin cu câteva cuvinte din primele 2 paragrafe din Amintiri din copilărie:
-prizarit
-poporeni
-vatale
-tintirim
-zaplaz
-stresnit
-chilie durata
-șindrila
-suveica
-holtei .
Da, sunt cuvinte folosite zi de zi. (Sunt ironic)
Plăcerea de a citi ar trebui sa fie o placere, ori dacă trebuie sa citești și sa te întrerupi la fiecare rand sa cauți un cuvânt în dicționar aia nu e placere – e o tema pentru școală, o faci apoi urăști sa mai pui mana pe o carte.
Nu m-ar mira ca ura asta pentru citit din România sa fie și o consecința a importantei acordate acestor cărți foarte vechi – copilul la 10-14 ani citește forțat la școală toate cărțile astea vechi, nu ii plac, toti din jur ii spun ca sunt extraordinare, astfel ca rămâne cu concluzia ca toate cărțile sunt asa, trebuie citite cu dicționarul – și renunță la a mai citi.
Cum peste ani cam cărțile astea sunt singurele pe care le-a citit ajunge la concluzia ca totuși erau extraordinare, nu le-a înțeles atunci când era copil – și ii spune copilului lui ca aceste cărți sunt extraordinare- iar ciclul se reia.
In anii 90′ clar se foloseau acele cuvinte… A, stai, nu, nu se foloseau. Din fericire însă, datorita evoluției, existau dicționare… De arhaisme, de regionalisme, de sinonime samd. Unde mai pui ca și părinții cunoșteau multe dintre cuvinte, ca deh, si aia niște prosti care citisera la viata lor.
Bine, asta in anii 90.
Între timp, acele dicționare au fost probabil arse și de aia apar tot mai multe și multi ca tine, care se declara anti Ion Creanga și ca vaai cât de dificil e de citit. Ferească Sfântul sa depui un pic de efort și sa notezi ce nu știi și sa cauți mai apoi explicația. Bine, e normal, știu ca nu e destul timp pentru asa ceva când trebuie sa jocuri pe telefon, sa belești ochii in youtube, tiktok… D’astea cu adevărat utile.
Sa iti cunoști limba materna sub diversele ei forme e de rahat.
@Ioana
Nu sunt anti Ion Creanga
Își are rolul lui în literatura română, este bine ca la școală sa se învețe despre el și opera lui – dar trebuie sa ne oprim sa mai spunem despe el ca este extraordinar, pentru ca nu este.
Referitor la dicționare revin la ce am spus mai sus – când citesti o carte si la 2-3 rânduri trebuie sa cauți un cuvânt în dicționar ala nu e citit de placere, este o tema, pe care o faci și apoi nu vrei sa mai auzi de ea.
Să nu citiți Război și Pace, că o luați razna, dacă nu știți franceză. Stați cu dicționarul lângă voi, ca barbarii.
Uite rușii cum se chinuie cu Dostoievski și nu s-a prins nimic de ei.
Idiotul de Dostoievski!
@Ubercool
Da, la 10-11 ani nu are rost sa citești Război și pace.
Oricum, articolul lui Vali este despre un text pentru copii, eu spun despre Amintiri din copilărie care teoretic este pentru copii de 10-11 ani – iar tu arunci o ironie cu cartea Război și pace care în mod evident nu se citește la 10-11 ani.
Dar na, tu m-ai ironizat, o grămadă ti-au dat like ca mi-ai zis-o apoi v-ati întors la treaba voastră și problema de fond a rămas aceeași – problema fiind ca Amintiri din copilărie este o carte greoaie pentru copii de 10-11 ani.
Cam asa mor o mare parte din ideile din România:
-Eu – cartea Amintiri din copilărie e greoaie pentru copii de 10-11 ani
-X – da Razboi și pace e mai grea și uite ca oamenii o citesc și n-au murit
-Eu – ce legătură are cartea Război și pace, ca nu e în programa școlară pentru copii de 10-11 ani ?
-X – are treaba, nu știi tu, lasă lucrurile asa ca știu eu mai bine
Eu – pai ce știi ca eu vorbesc de o carte și tu spui despre alta, care nu are nicio legătură
X – (arunca o ironie din care rezulta ce fraier sunt eu si ce destept e el)
Oamenii aplauda ironia și cam aici se încheie discuția.
Am stat eu cu dictionarul langa mine, o foaie de hartie, stiloul in mana si cartea lui Creanga. Eram prin clasa a cincea parca. A fost cea mai traumatizanta lectura, imi amintesc si acum. Pana cautam in dictionar sensul acelor arhaisme si regionalisme, pana notam eu pe foaie fiecare ce inseamna, uitam sensul cuvintelor, nu mai tineam minte unde am ramas cu lectura. Plangeam langa carte, nu intelegem nimic, ma impotmoleam. Pana la urma i s-a facut tatalui meu mila de mine si imi ‘traducea’ el pe masura ce eu citeam.
Asa am fost facuti in scoala sa urâm lectura. Prin carti nemaipomenite precum Ion, Amintiri din copilarie, Baltagul, Moara cu noroc. Le-am citit ca sa fie citite si sa ma pot rapid intoarce la ceea ce-mi placea- Lord of the rings, cartile lui Anne Rice, Agatha Christie si J.K. Rowling in clasele 5-8, Salman Rushidie, Kurt Vonnegut, Jonathan Coe, Carlos Ruiz Zafon, samd in liceu.
Eu am avut noroc de o bibliotecara minunata care imi recomanda carti, tinea ultimele achizitii rezervate pentru mine si ma surprindea cu o carte noua de fiecare data.
Amintirile lui Ion Creanga sunt super amuzante daca le citesti ca adult.
Ion are fazele alea brutaliste si crude pe care domnu Rebreanu le-a importat din literatura franceza, ca era Zola cu „Germinal” la moda care daca nu-ti intorcea stomacul pe dos de 2 ori nu era bine. Prostiile alea erau in plus si inventate, ca Ion era inspirat de un taran din sat, si ala nu si-a omorat nevasta, dar ce sa facem, daca moda cere…
Fara alea, Ion e o carte excelenta.
Citeste pe kindle boss, doar apesi pe cuvant si-ti spune ce inseamna.
@Mirel, cu vreo 3 excepții eu știu ce înseamnă cuvintele alea.
Și pun pariu că dacă le-ai fi scris cu diacritice și/sau le-aș fi citit în context, necunoscutele s-ar fi redus la 1 sau nu ar mai fi existat.
Asta în condițiile în care nu-s moldoveancă, n-am făcut vacanțe la țară în Moldova, nu am avut contact cu regionalismele moldovenești prin intermediul unor rude sau altcuiva în vârstă.
Mie mi-a placut Creanga cand eram copil. Si povestile, asa arhaice cum erau ele. Ghiceam cuvintele, nu ma impotmoleam in ele, urmaream povestea. Intelegeam ca o suta de ani inainte era alta limba vorbita.
In schimb, am urat cu spume “Padurea Spanzuratilor”, pentru ca nu aveam experienta de viata sa o inteleg. A trebuit s-o vad in regia lui Radu Afrim ca sa imi placa (acum avand peste 40 de ani) – si prima reactie a fost “de ce n-a fost un Afrim s-o puna in scena cand eram la liceu…”.
Bai, cand eram tanar it-ist, chestiile astea m-au ajutat intr-un conflict cu unii care nu isi schimbau parola la timp si pretindeau ca nu inteleg mesaje de genul „Your password will expire in x days. Click here to change it”. Am schimbat mesajul standard cu „Slova ascunsă se va săvârși in x zile. Lovește colea cu săgeata să o primenești”. Nu a mai uitat nimeni.
Mie mi se pare un exercitiu bun, mai citesti, mai te duci la dex, acum e la un click distanta, eu trebuia sa scot ditamai caramida din biblioteca.
Nu mai tin minte sa fi folosit vreodata dictionarul cand citeam cartile astea, dar foloseam alte instrumente cand nu stiam un cuvant:
– ignoram cuvantul
– sau ca in bancul ala -„Exista doua tipuri de oameni: unii care stiu sa extrapoleze”
Rumbu, you just made my day, cum zicea si Vlad Tepes cand mai tragea (ma scuzati) un turc in teapa
Vegheaza-te-te de roxadustat ca-i mincinos soi hiclean si te razbeste drept in buba’
Patrichie Muratoglu
@bosulean
Inclusiv numele autorului trebuie modificat, cum poate un copil de 10-11 ani sa pronunte/inteleaga Patrichie Muratoglu…
Asa se vorbea la … 1800 spre 1900.
Daca ne-am intoarce in timp pe la 1600 am avea probleme de intelegere.
Greșit greșit greșit. O data u 1848 când pașoptistii au aduc noua scriere din vest (Viena) 60% dintre acele cuvinte se schimba și se adaptează. Cartea, ce citim azi e intr-o uriasa proporție adaptata pt a fi citita de cineva de la 1900. Verificați manuscrisele originale, f multe cuvinte au fost adaptate noului vocabular. Dar atât. Scria unul mai sus ca aceasta opera nu e updatata la sec 21..în romgleza de tip tok.
… altfel cum le bagi pe gât conceptele de arhaism și regionalism?
Cu î din a am eu o problemă acolo…dar expresiile sunt ok pentru procesul de învățare.
adică cu â
Exact. Din text lipsește. E comunistul „î” din i.
O citeste cineva pe bune? Cand eram la scoala prin ’90 si cam totul era in genul asta am citit 2-3, dar la vasta majoritate am luat din carti de comentarii. Nu cred ca sunt multi care sa citeasca efectiv (chiar si atunci in clasa aveam max 3-4 „tocilari” care citeau chiar tot pe bune – ma rog, genul care mergeau pe „umane”, din clasa de „real”) .
Oricum, acuma textele de tip TLDR; s-au cam mutat pe net la liber, macar nu mai trebuie sa platesti daca stii sa cauti.
Nici eu nu prea am citit lectura recomandată la școală. Nu mi-a plăcut nici Amintiri din Copilărie, nici Baltagul, nici Ion, nici poezia simbolistică. Mi-a plăcut mult Moromeții, în schimb și pe asta am citit-o integral. Oricum, nu sunt exemplu, dacă mă pui să fac o compunere, nu îți umplu o pagină A4.
Nici mie nu mi-a placut Ion, da’ din pacate e foarte actuala. E plina tara asta de Ioni.
Invatamantul romanesc e complet desprins de realitatea anului 2022. Nu degeaba avem cel mai mare procent de analfabeti functional. Asta li se baga pe gat elevilor, nu se face niciun efort sa fie atrasi de lectura. Scoala romaneasca e incremenita in anii ’90, cu profesori mediocri, blazati si incompetenti.
Corect! Bine spus! Ce învățământ prost avem! In primul rand, că acele cuvinte nu mai sunt folosite in viața de zi cu zi! Cine se mai exprima așa în ziua de azi?? Sa nu exageram atât cu limba română care este doar o limbă exotica și care nu te ajuta odată ce pășești in afara granițelor.
Analfabeți funcțional sunt pentru că nu face nimeni analiză literară pe bune. Toată lumea copiază comentarii și caracterizări de pe internet. Nu există o discuție liberă pe temele astea. Dacă vii cu opinii personale, primești note mici, pentru că nu se aliniează cu ce a citit profesorul pe internet.
@AdrinaT, am auzit ca si in scolile din Marea Britanie se preda Shakespeare. Si operele lui au poate chiar mai multe arhaisme decat operele lui Creanga. Prosti si britanicii astia, nu v-au avut pe voi sa le explicati cum trebuie predat doar Harry Potter eventual. Dar pana si ala are ceva cuvinte dubioase.
Pai nici parintii nu fac nici un efort sa le insufle copiilor placerea lecturii. De ce ar fi copiii altfel?!
🤦 Nu s-a schimbat nimic. Din cauza lecturilor de genul ăsta am ajuns să nu mai citesc deloc, nici măcar o carte. Învățasem singură să citesc înainte să intru la școală, devoram tot ce-mi cădea pe mână din biblioteca părinților, dar după ce am început școala și am dat de lectura obligatorie pur și simplu m-am oprit din citit. Învățam rezumatele / comentariile și mă opream acolo. Am reînceput să citesc de abia la 20 și ceva de ani, când am realizat că există și alt gen de cărți, unele chiar utile în viață.
Până la școală devorai tot din bibliotecă, dar ți-ai dat seama că există și altfel de cărți abia la 20 de ani?
@Cristina, vrei sa ne spui ca esti o persoana pasionata de literatura, care a invatat singura sa citeasca inainte de scoala.
Si in acelasi timp ne spui ca ai renuntat la aceasta pasuine timp de 10 ani doar pentru ca in scoala ai fost nevoita sa citesti cateva carti care nu ti-a placut ca exprimare. Si nu vorbim de o carte in fiecare saptamana, in lectura obligatorie cred ca sunt maxim 1-2 carti pe an.
Sigur… este foarte credibil ce ai scris aici.
La vârsta de acum, da, nici mie nu mi se pare deloc rațional. Dar fix așa am fost: un copil care a căpătat repulsie față de cărți și a redescoperit plăcerea de a citi de abia după ce a terminat școala. Și știu că mai sunt mulți cu povești asemănătoare.
@Cristina, cei cu povesti asemanatoare nu au devorat nici o biblioteca in copilarie. Majoritatea spun doar ca lectura obligatorie din scoala nu le-a insuflat o pasiune pentru citit, nu ca le-ar fi inhibat placerea aceasta dobandita anterior.
Problema cu scriitorii români consacrați e nu doar că-s incredibil de plictisitori cum tot bat ei apa în piuă cu drama țăranului român, ci mai degrabă că-s cei mai buni din tot ce-aveam noi la vremea aia. Problema cu – de exemplu – Hortensia Papadat-Bengescu nu e că efectiv adormi citind-o, ci că restul contemporanilor ei erau și mai nasoli. E chestie de ”asta e – cu ăștia defilăm noi ca popor”. Bardul Eminovici e pe lângă Edgar Allan Poe așa cum e Becali pe lângă Musk când vine vorba de avere și expunere. Doar că Becali e ”al nostru”, așa că îl scoatem în linia întâi. La fel și cu Costache Negruzzi – ”măi… e nasol… dar mai bun nu avem”.
Până după perioada interbelică când a început neamul să mai meargă la școală să învețe buchiile, literatura română e pur și simplu o cloacă din care ăștia de la minister au scos ciolanele care mai aveau ceva carne pe ele, le-au curățat ne nămol și le-au înfipt în manuale. Abia apoi apar Ion Pillat, Lucian Blaga, Sorescu; nici ei însă neavând voie să-l dea jos pe Eminescu de pe tron.
Ăștia suntem.
Cred ca până în perioada interbelică, drama țăranului român era cam tot ce aveam. Drama burghezului român ar fi fost dificil de definit, dat fiind că majoritatea „burghezilor” erau țărani un pic mai isteți și cu ceva mai mult „spate”.
Iar drama boierului român de la vremea aia o surprinde foarte bine Negruzzi.
Nici britanicul de rând nu era cu mult mai sofisticat decât cel român. Britanicii și francezii de rand la vremea aia mâncau pâine îndoită cu sulfat de calciu. Dar știau sa buchisească vag mai bine decât omologii lor romani, mare fâs.
Wow! Super scris!
Da, după perioada interbelică avem și noi un Adrian Păunescu, nu? Un Vadim Tudor, un Mircea Cărtărescu. Ceva frumos, nu, fraieri ca Eminescu.
Tot după prin perioada interbelică apare și Mihail Sadoveanu, care nu e deloc plictisitor. NOT.
Bre, acu’ nu stiu ce sa zic da’ ca poet mie Poe mi se pare mai slab si mai bagat in fata de ‘muricani decat Eminescu pe acelasi motiv de „asta avem, cu asta ne mandrim”
Valabil si pentru Walt Withman si ce mai au ei prin programa.
Eminescu era asa…mai pe la nivelul lu’ sotu’ Doamnei Shelley daca e sa comparam romantic cu romantic.
Dar la capitolul asta mictioneaza germanii in capul lor cu bolta ca de la ei s-au inspirat toti.
@Răzvan T. Coloja, mi se pare ca ai sintetizat foarte bine motivul pentru care in scoli se studiaza acesti scriitori: „altii mai buni nu avem”.
Lasa, stim noi ca esti ungur.
Un roman de Sadoveanu de studiat este un roman prea mult.
Bre, atata snobism mai rar…
Eminescu e un poet absolut ok cand vine vorba de curentul romantic european si foarte potrivit pentru primii ani de educatie scolara in Romania. La fel cum sunt unii ca Alecsandri sau Cosbuc. Din simplul motiv ca nu poti incepe cu Lucian Blaga si Ion Barbu de la orice varsta. Iar un „Elon Musk” ca Edgar Allan Poe nu e oricum potrivit, oricat de avangardista ar deveni programa scolara. Pentru ca se pierde dramatic din valoarea textului prin traducere, fiind vorba de poezie. Trebuie citit in original. Si nu a scris in limba romana, din cate stiu.
Cum sa zic eu, vad aici niste sechele din anii in care unii dintre noi invatam comentarii la greu pe dinafara pentru examenul de admitere in liceu, preferati fiind evident „clasicii”. Prea mult Eminescu bagat cu forta pe gat duce la reactii adverse puternice.
@silicon_v:
Te-ai pripit nițel cu concluziile. Eu nu ziceam nici că Eminescu nu e OK pentru clasele primare, nici că Edgar Poe ar trebui predat în locul lui. Că ar fi absurd să predai la Limba și Literatura ROMÂNĂ opera lui Edgar Allan Poe care era american. Eu făceam o paralelă calitativă, la nivel de neam, între opera lui Poe și ce a lui Eminescu: care pe unde se situează, dacă tot erau amândoi din curentul romantic; nu spuneam să se predea Poe în locul lui, lol.
Absolut de acord că nu poți începe cu Blaga în clasele primare.
Cum să zic… tu vezi aici ”niste sechele din anii in care unii dintre noi invatam comentarii la greu pe dinafara pentru examenul de admitere in liceu”; eu văd un om care n-a priceput comentariul.
Bre, literatura aia e inspirata de evenimentele trecutului.
Mie mi-a placut sa citesc ciocoii, prin perioada aia am pus pe urma mana pe „Burghezia Romana” a lui Stefan Zeletin, si Morometii a fost iara interesant de citit.
Problema cu HP-B nu e neaparat ca adormi citind. Un soporific e benign si de multe ori bine-venit. Problema cu HP-B nu e nici macar ca rimeaza cu diversi virusi. Problema e ca cartile alea (cacofonie intentionata) sunt mari responsabile de contemplarea vidului, alcoolism si boli neurodegenerative printre adolescentii care chiar vor sa invete ceva la scoala. Dupa ce citesc HPB nu mai au cum sa invete nimic pt ca nu mai au cu ce.
Nepotu’ a primit „Povestea slujitoarei” ca lectura in cl. 8.
Probabil profesoara nu are prieteni?
Adica handmaid’s tale?
da Andrew. aia
Eu cred ca astia suntem si trebuie sa stim cine suntem. Un profesor bun scoate informatii si dintr-o eticheta de borcan.
Shakespeare (l-oi fi ortografiat corect??) cum o suna, comparativ cu limba vorbita azi?
Si ce ar citi de plăcere generația actuala, citate din Dorian Popa si Dani Oțil, eventual textele reclamelor Cristinei Ich?
E aceeași problemă ca și-n alte domenii. Cine vrea, deja citește iar pe cine nu vrea, cu greu o/îl convingi. Și literatura studiată la școală în alte țări conține arhaisme și regionalisme.
Foarte posibil că Byron este comparabil de greoi pentru liceenii britanici, cu Negruzzi pentru liceenii romani. Încă o fază de tip „vai ce de kkt e România…”.
Da, Romania e de kkt. Nu compara invatamantul nostru cu cel din alte tari. E ridicol si jenant. Copilul va dori sa citeasca daca stii sa il atragi in directia asta. Daca nu, ii bagi Sadoveanu si capul lui Motoc si alte imbecilitati extrem de plictisitoare si mediocre si ai facut rahatul praf. „Dom’le, ce sa-i fac, daca nu-i place sa citeasca?!”. Asta e, astia suntem atat se poate.
Boss, Romania e o țară de kkt! Fără să exageram, Romania un stat semi-esuat din enorm de multe puncte de vedere! Ia orice domeniu și suntem praf, mai puțin viteza internetului! Merita sa stai aici dacă poți fura la greu sau chiar ai vreun business care rupe, altfel, sperați degeaba…..
Deea maica….ba citesc etranjerii ceva de speriat…mai ieri ma duceam la un prieten de sta printr-un banlieu din asta mai muncitoresc si calc in ceva moale…
Cand ma uit, ce sa vezi: era un volum de Baudelaire pe care il cam luase ploaia…
Mai incolo, scapat din mana de un bibliofil neatent….un Villon.
Cred ca asta de-l scapase suferea de diabet sau ceva, ca scapase si niste seringi….:)))
Really, know when to stop….
@AdrianT: poate are legatura si cu mentalitatea, cu atitudini defetiste ca cele exprimate de tine mai devreme. Poate ar fi util sa facem ceva, in jurul nostru, cu familia, prietenii, la munca, sa fie un pic mai bine azi decat a fost ieri si sa dam inainte. E prea usor sa ne lamentam. Avem un punct de plecare, care poate e sau poate nu e cum sustii, dar hai sa vedem pana unde putem ajunge atat individual cat si impreuna.
@AdrianT Romania este un stat semi-eșuat, dar nu din cauza ca majoritatea tinerilor nu citesc sau pentru ca literatura națională a României nu se compara cu cea a Marii Britanii.
@Deea Consideri că studierea de literatură străină tradusă în limba Română ar îmbunătăți rata de analfabetism funcțional? Crezi ca unui copil de la țară, cu buda în fundul curții, îi pasă dacă are de făcut o compunere despre Povești Nemuritoare față de Harry Potter?
Cehii citesc în medie 7ore pe săptămână.
„Let that sink in”
În traducere aproximativă: mută și tu buda în casă.
@Deea, @AdrianT, Romania suntem noi, locuitorii acestei tari. Noi am esuat in ridica tara din mocirla in care a fost dusa de comunism.
Nici gand, eu nu am esuat cu nimic. Eu mi-am platit taxele si impozitele lunar, timp de 20 de ani. Am fost si sunt un bun cetatean, respect legile si regulile. Romania si sistemul m-au scuipat de fiecare data. De fiecare data a trebuit sa lupt pentru chestii absolut firesti, de fiecare data m-am sufocat de neputinta. Asa ca nu, eu n-am esuat cu nimic, doar am avut marele ghinion sa ma nasc in cloaca Europei.
@Deea, ba da, tu si cu cei din jurul tau ati esuat in a ridica tara asta din mocirla. Daca nu ti-a placut ce se intampla, de ce nu ai incercat tu sa schimbi ceva? De ce ai ales sa votezi in continuare aceleasi lepre care sunt de 30 de ani la putere?
Nu exista ca „eu mi-am platiti taxele si trebuia sa fie bine” nicaieri. Inclusiv in tarile alea pe care le admiri tu, oamenii au luptat pentru drepturile lor. Au facut revolutii, au taiat capetele regilor, etc.
Tu doar te plangi ca nu te-ai nascut intr-o zona in care altii sa fi facut greul in locul tau si tu sa primesti totul pe un platou.
Da, e ok să le citească, să înțeleagă vag cam despre ce e vorba acolo. Cum zice şi @Raider, să priceapă că limba e fluidă (cre’ k e klar de ke) şi că, la un moment dat aşa se vorbea.
În schimb, ce e absurd e să apară chestiile astea prin teste sau examene.
Se pare că nu mai apar chiar așa des.
Tata e prof de matematică și într-o zi, în una din școlile în care predă, o profesoară de română și-a exprimat dorința de a citi „poveste fără sfârșit” de Michel Ende, pt că în ultima vreme copiii tot primesc texte de acolo la diverse examene și concursuri.
PS. Taică-meu i-a împrumutat cartea din propria bibliotecă, că lu’ tanti îi era târșă să se ducă la biblioteca publică.
Profesoara de romana careia ii este lene sa se duca la biblioteca? Si ne mai miram de ce restul populatiei nu prea citeste.
Io le pot citi, dar nu se pune că am citit fără probleme și Moromeții și Ion. În schimb nu am citit veci cap coadă Ultima noapte… și citeam așa dintr-o privire rapidă descrierea scării din Enigma Otiliei.
Oricum, mie sincer nu-mi pasă dacă mâine bagă în programă Harry Potter sau ce citesc copiii la vârstele astea, numai să nu pună cărțile alea super educative (a se citi plicticoase) care sunt acum la modă printre mamele pruncilor. Decât alea mai bine Negruzzi, că îi mai funny, cu intrigi și crime.
În mod normal, la 10-16 ani, știe ce e ăla un dicționar.
Tu câte cărți ai citit cu dicționarul lângă tine?
@Serban, până pe la 20 de ani, citeam cu dicționarul lângă mine și în română, și în engleză. Așa se dezvoltă vocabularul, căutând sensul cuvintelor. E absurd să vrei să citești doar texte pe care le înțelegi cu bagajul de cunoștințe acumulate până la 12 ani.
Bosilor se poate sa constientizam ca societatea de azi e diferita de societatea de cand eram noi copiii deci difera experientele actuale de cele din trecut ? Azi ai dexonline la 2 clickuri distanta, nu mai rasfoiesti caramida aia de dictionar cum faceam noi.
Nu doar ca ai dexonline, dar ai si Kindle pe care poti sa instalezi direct dictionarul limbii romane si sa ai definitia la un simplu „click” pe cuvant.
Noi le-am citit, a fost ok, le-am înțeles cumva, dar asta și fiindcă lumea prezentată în acest tip de lecturi era mai aproape temporal de lumea în care trăiam.
Am avut bunici care vorbeau cu arhaisme sau regionalisme. În casele lor, în poveștile lor, povestite cu vocabular și expresii și cunoștințe de maxim 4 clase (că atât au apucat să facă) mai găseam elemente din aceste scrieri. Fără supărare, dar copiii mei au bunici moderni, care au trăit toată viața la oraș, care s-au născut după război, care au avut job-uri moderne și acces la educație. Ce regionalisme, ce arhaisme să audă piticii mei de la ei? Unde să vadă sfoara cu motocei de crăpau mâțele jucându-se cu ei, cum să-și imagineze care-i faza cu dormitul pe cuptor când bunica lor are d-ăla electric? Ce povești să audă de la niște oameni care s-au născut în comunism, în timpuri moderne, și cum să facă legătura cu lecturi scrise înainte de războaie?
Aici e problema: Sadoveanu, Creangă, Negruzzi și restul au fost „piesă” pentru bunicii noștri, au fost ok pentru părinții noștri, au mers cât de cât și pentru noi, dar pentru copiii din ziua de azi sunt imposibili, de neînțeles, neatractivi. Am făcut experiment acasă cu un copil de clasa a 5-a. L-am pus să citească Creangă, Caragiale… A trebuit să stăm (și eu, și el) cu dicționarul în mână, cu netul deschis, ca să înțeleagă ceva. Nu i-a plăcut, nu a înțeles nimic, s-a plictisit, în condițiile în care a citit deja Tolkien, Ende, Patterson și altele. Deci nu e neapărat vorba că nu îi place să citească. Asta e problema cu mulți copii, inclusiv cu unii adulți mai tineri: nu le place lectura fiindcă le sunt băgate pe gât aceleași vechituri care, pentru ei, nu au nici un înțeles, și atunci percep lectura ca pe un chin inutil.
Bine și articulat scris! Stimă Johnnyfer!
Să înțeleg că nu are cum să înțeleagă dormitul pe cuptor și sfoara cu motocei, dar înțelege hobiți, dragoni și altea alea.
Da, fiindcă, deși hobiții și dragonii sunt pentru el la fel de SF ca motoceii și cuptorul, p-ăia îi întâlnește mai des în filme, jocuri, la petreceri, locuri de joacă, magazine cu jucării etc. Sunt mai prezenți în lumea lui decât cuptorul pe care l-a văzut doar exponat la muzeul satului.
Iar hobiții și dragonii sunt traduși în carte pe limbajul lui actual. Creangă și Negruzzi nu.
Pentru că, de fapt, și asta e o problemă. Ne place literatura universală și pentru că a fost tradusă cum trebuie ca s-o înțelegem. Unii clasici străini scriau la fel de greoi și învechit, erau chin pentru nativi, dar ce mișto se citesc în română!
Îmi pare rău pentru copilul care este la vârsta la care poate citi și intelege „patterson” dar conceptul de pisica care se joaca cu o sfoara cu ciucuri este mult prea greu de priceput. Sau sa ii povestești cum erau sobele si plitele la tara în trecut de se putea dormi pe cuptor.
Sa nu cumva sa le puteți explica voi copiilor cuvintele pe care nu le inteleg, doamne ferește sa le știți voi sensul fără dicționar sau sa va placa discuțiile de genul asta cu copilul în care tu îl înveți lucruri noi. El trebuie sa citească doar de hobiti și dragoni, chestii din astea cunoscute și ușor de inteles.
Asa ajungem sa avem o tara de imbecili semi funcționali, cu parinti și atitudini ca aici. Pitiful
Ingrediente:
Una bucata copil sau adult
Una bucata pui de pisica (vie, de preferat tanara)
Una bucata sfoara de 50 cm lungime (merge si un siret vechi)
Una bucata servetel
Mod de preparare:
-legi servetelul de sfoara cu un nod rezistent
-fluturi sus numita sfoara cu servetel la nasul pisicii (servetelul pe partea cu nasul)
– dupa ce pisica reactioneaza, se inmaneaza sfoara copilului de la punctul 1.
Aceasta este exemplul practic de “sfoara cu motocei de se joaca matzele”.
Coae, voi aveți timp și vă pricepeți să exemplificați și să explicați copiilor absolut toate mizeriile care le făceau aia pe la 1900 și care apar în literatură noastră? Ce tare! Câtă dedicare! Sunt convins că, în ciuda analfabetismului funcțional în creștere, în ciuda rețelelor sociale înroșite de copii și adolescenți, în ciuda ratingurilor făcute de filme dublate (că nu se mai citesc subtirări), youtuburi si tiktokuri, fix pe blogul ăsta s-au întâlnit toți oamenii speciali și frumoși care explică copiilor lor cuvânt cu cuvânt, scrierile lui Creangă, Negruzzi, Sadoveanu, Caragiale, Slavici și Calistrat Hogaș, poate chiar Cantemir sau Grigore Ureche. Toți au dex-urile tocite în casă, iar google se deschide la dicționare direct.
@teslamuscle, ai citit comentariul meu și nu ai înțeles ideea principală, te-ai legat doar de exemplul dat de mine ceea ce dovedește o imbecilitate mai mare decât a mea.
@ubercool exact. De fapt cartile alea sunt plictisitoare cand le compari cu tiktokul. Sincer nu ii blamez pe copii, doar ma ingrozesc ce capacitate de concentrare mai au la cat le **** mintea social-media.
Ideea principala e ca tie ti se pare un chin pentru in timp ce unor copii si parinti normali sa citeasca creanga cu arhaisme si tot este fun. Tati da ce e aia x ? Da y ? Mie îmi e scarba de atitudinea ta pe care sigur i-ai imprimat-o copilului. Micul geniu nu se poate apara de lectura cea grea care ii pune in fata cuvinte ciudate, doamne ferește sa invete un cuvant nou, probabil la fiecare arhaism citit i se sterge din memorie vreun principiu a lui Maxwell.
In era dexonline, alexa ce insemna x, ok google definitia x, e greu rău. Ce, te deranjeaza de la netflix copilul cu intrebari ?
Johnnyfer, da’ pe vremea ta cum era? ca iti explica mama-tata o data, de doo ori, de trei ori dupa aia te indruma sa te descurci singurel. Asa ne-am dezvoltat cu totii neuronii din dotare, prin invatare activa, nu „explica si mie ce inseamna asta ca sa am ce sa te intrerup din nou peste 2 minute”.
Hai sa acceptam ca nu toti oamenii sunt orientati nativ spre lectura. Nu e o rusine asta, dimpotriva, e mai in regula sa spui cu voce tare ca nu iti place sa citesti decat sa aberezi cum te-ai lasat de citit in clasa 1 ca te-au obligat aia sa citesti ceva ce nu ti-a placut si te-a lovit din nou cititul dupa 20 de ani cand ai iesit deja de 2 ani din ciclul de educatie obligatorie.
E mai ok si decat sa bagi 7 motivationale/luna pentru e la moda acum sau sa te miri artistic ca la ala micu’ nu-i place sa citeasca daca nu te-a vazut vreodata cu o carte in mana si te-a auzit comentand despre cat de kkt sunt cartile ca nu le intelegi toate cuvintele.
E programa de literatura romana proasta? probabil ca da. Nu sunt din sistem deci nu pot avea o parere 100% corecta. Am ramas din liceu cu ura fata de „Dan Capitan de plai”, Miorita si mai ales fata de festivalul de osanale pentru Eminescu, ignorandu-i cu seninatate o parte din opera literara. Ma socheaza chiar si acum in ce hal au putut sa-l urce pe un piedestal si nu-l lasa sa coboare. S-a inventat inclusiv termenul (meseria?) de eminescolog.
Poate fi imbunatatita programa? Cu siguranta, orice poate fi imbunatatit. La fel si lista de lecturi data de scoala sau recomandata de parinti.
Pot fi copii invatati sa faca distinctia intre „citim stiintific o carte” si „invatam un comentariu pe dinafara”? aici pare mai complicat…
@N, lasă copiii, eu mă îngrozesc în ce hal a ajuns capacitatea mea de concentrare, proprie și personală din cauză de social media.
Până acum câțiva ani putea petrece ore în șir (de la 3 în sus până la noaptea întreagă, cu maxim o pauză pt pipi) citind, acum, dacă bag o oră non-stop, mare minune.
Mă îngrozesc, îți zic.
@Johnnyfer păi s-au făcut filme și după Amintiri din Copilărie și după Ion și după Moromeții.
Nu e nimic gresit acolo. Ar trebui sa scoata si englezii urmatoarele texte din scoli?
‘Romeo, Romeo! Wherefore art thou Romeo?‘
‘The lady doth protest too much, methinks’
‘What light through yonder window breaks’
‘Full fathom five thy father lies, of his bones are coral made. Those are pearls that were his eyes. Nothing of him that doth fade, but doth suffer a sea-change into something rich and strange.’
Victor! Credeam că ești deștept! Pai, matale (că sa folosesc un cuvant din asta preistoric) compari cea mai tare limba din lume cu română!!? Bai, băiatule…..Stai jos! Nota 4!
Adaptare din limba engleza:
Romeo, Romeo! Unde pana mea esti, Romeo?
Ba, da ce se zbate fata asta!
Fir-ar al dracu de bec, imi bate fix in ochi!
La 2 metri sub pamant, tac-tu tace, e-n mormant. Oase, țeastă fără ochi, vai ce sufar, nu mai pot…
@AdrianT, deci spui ca noi nu ar trebui sa mai invatam română, pentru ca este o limba de rahat. Si ar trebui sa se studieze la scoala direct Romeo si Julieta in limba engleza?
Ce atîta carte! Se tîmpesc săracii copii! (s)
È irelevant ce scrie în cartea aia. Faptul că e greoaie, că reprezintă 2epoci diferite (una a acțiunii cartii și alta a scrierii ei) te învață ceva. Nu se poate să fie 2/3 învățăminte utile acolo. Dar dacă nu ai practica cititului ȘI a gândirii, nu te alegi cu nimic…
Nu văd nimic în neregulă cu textul.
Ar trebui sa mai iesi din Mordor
Ți-am dat laic
Acum serios vorbind, în ziua de azi, orice copil de 10-16 ani care are smartphone, nici măcar nu mai tre sa stea cu dicționarul după el, chiar dacă îl bat arhaismele.In 10 secunde găsește cu sfântu Gogu orice cuvânt din textul ăla.
O fi așa nasol și nefolositor sa fii curios și sa înveți să cauți pe net? Cine știe, poate îți extinzi și vocabularul cu ocazia asta. Altfel înjuri un coleg pe tiktok cu un arhaism bine țintit.
Boss, e perfect textul ala, si foarte prezent.
Sa-l citeasca si sa inteleaga din el ca daca te duci cu prostimea la poarta palatului fara sa stii ce vrei, deturneaza unii protestul sau te plimba prin marsuri pana ti se acreste…
Daca nemultumirea e clara insa….iete.
E psihologia multimor explicata intr-o pagina.
In plus explica viata intr-o companie multinationala, mereu e cumparata si vanduta sefii se tot schimba, managementul de sus se descurca mai mereu in cazul in care nu cade nasol DNA pe ei, aia mai de jos pana la palmasi vor munci pana la moarte oricine ar fi sef.
Încercați Dumbrava minunată. În clasa a patra.
Ion Creangă e citibil, mai ales pentru un copil care își petrece vacanțele la țară cu bunicii, așa cum am fost eu. La fiu-meu, nu mai e cazul.
Acu, într-a opta, i-am dat să citească expozeul lui Eftimie https://eftimie.net/ion-creanga/ ca să-l tentez. A funcționat puțin.
Tot acu, într-a opta, trebuie să citească Solaris.
Sa vezi cum e Dumbrava Minunata la clasa a 2-a
Mi-am vomat eu matele citind-o, de saracul copil ce sa mai zic.
Dumbrava minunata a fost una dintre cele mai frumoase lecturi atunci. Ce copilărie trista, auzi, i-a venit sa vomite citind dumbrava.
@tesla poate o confunzi cu La Medeleni, aia a fost frumoasa într-adevăr.
Solaris, în clasa a viii-a?!
Am reușit abia acu’ 2 ani.
Bine, SF-ul nu e chiar genul meu favorit.
Aste slove cu șăgalnicie amintesc aievea de cele vremuri în care, întru buchisirea grămăticii limbii, învârtoșau dascălii pre copchii cu dărăburi din aiestea de texte la despicat.
Jos mânili di pi Eminescu !!
Ce versuri ați scris matali, unde ți-s poiezâoarili sâ țî li luăm oleacâ-n… la scarpinat !?
Ca doară critici literari putem fi tonți, cum ar veni, daca ne știm limba.
Comparațiile dintre scriitorii respectivi sunt ca merili cu perili.
Ca și cum ai compara pe #reziștii ‘telectuali ai iepocii de aur („rezistența” prin cultură, blea), cu scriitorii europeni ai veacului al XX lea.
Altă gâscă-n altă traistă.
Să nu uităm îndemnul de bază la propășirea culturii scriitorimii: scrieți orice, numa scrietz… s-or găsi ceva pi ciolanili voastri să roadă și urmașii la ele.
Pfui ce poftă de abereațiuni ale gândirii avui în dimineața asta, na că m-am ușurat !
Care e diferenta dintre „rezistenta” si scriitorii europeni ai veacului al XX lea?
Ca unii au putut scrie si altii nu? In rest nu vad diferente.
Alexandru Dragomir a fost invitat de Heidegger la el acasa, tinea lectii private. Voi comunistii l-ati bagat la fabrica.
L.E. Pi la vreo 9-10 anisori buchiseam la O mie si una de nopți ale Sheherezadei, să pricepeam problema nurilor, la o adică, acolo să iți prinzi mintea pe moațe, acu na, fiecare cu cultura lor !
Și nu, nu era lectură obligatorie, doar zic.
Hahaha, și eu tot pe-acolo cu lectura pe la 9-10 ani. Și fiecare poveste se termina cu Seherezada în iatacul șahului unde „făceau ce face fiecare soț cu soția lui „. Am întrebat -o atunci pe mama ” păi ce făceau ei acolo?” . Răspunsul era invariabil că șahul o lua în brațe pe Seherezada și dormeau.
Cam tot pe la vârsta aia mă duceam cu mama la sala de lectură să citim cărți care nu erau la bibliotecă. Ce vremuri!
Poate ar trebui scoase versiuni adaptate la limba romana din ziua de azi. In clasa a-2-a i-o dai copilului pe asta, cand mai creste si daca vrea, o poate incerca si pe cea originala.
Mai crede cineva în afară de mine cā lipseşte un /s mare la final de comentariu? Mi se pare o tâmpenie să adaptezi texte pentru vârste diferite, ştiu că s-a fācut, rămân la părerea că e o idee proastă.
Sunt destule cărți pentru fiecare vârstă. Nu poți să citeşti Creangă, e ok, citeşte Nosov, ai destule de învățat şi de acolo (ah, îl urăsc pe Ştietot, e aşa un încrezut!)
Lectură școlară, boss! Mai ții minte ce e aia? Crezi că vine elevul român și zice „mă scuzați, Creangă e cam greoi pentru mine, prefer să citesc Nosov”? :))
Observ în mai toate comentariile un model consacrat în societatea românească și foarte păgubos, și anume acela că adulții gândesc cu minte și experiență de adult ce ar face un copil într-o anumită situație, ce i se permite să facă, de ce și cum ar trebui să facă. D-aia pare că nația asta își urăște copiii, indiferent dacă e vorba de educație, sport, joacă sau sănătate! Fiindcă foarte puțini se pun în locul copiilor și foarte puțini încearcă să privească un anumit lucru din perspectiva lor.
Tu așa făceai în școală? Că eu l-am urât pe Eminescu, îmi plăceau alți poeți, dar la Bac tot el mi-a picat. Csf ncs!
@adyzah observ o atitudine foarte „Eu am suferit, sa sufere si altii, ce mama naibii?”
Creanga e de citit cand esti mic, dar timpul a trecut, limba s-a modificat, si e cam greoi de citit la varsta potrivita. Iar cand ai crescut, si esti in liceu, parca nu mai o lectura care sa te atraga. Si ce facem?
Pai sa puna mana sa citeasca, mucosu’ dracu’! Ia uite la el pretentii!
@Zarax, man, hai să nu pomenim termenul „suferință” când e vorba de citit, chiar şi dacă e ceva plicticos. Citeşti pe diagonală, mai sari un pasaj-două (remember Jderi Brothers?)
Cred că o să supraviețuiască sărmanii copii. Şi, posibil, chiar să rămână cu ceva. După cum am zis, e însă de rahat să bagi lucrurile astea prin teste şi examene.
Zarax are dreptate, se face si in alte parti asa pnetru copii mici (sub 10 ani). Oricum, stati linistiti ca nici voi nu cititi fix cum a scris creanga.
Pe de alta parte articolul mi se pare exagerat daca vorbim de elevi cu buletin. Pana la urma asa se dezvolta vocabularul, altfel am ramane la mama/tata/papa.
Plus ca expresii de genul : Voi ati muls laptele tarii, acum e vremea sa va mulg eu pe voi, suna exact a slogan AUR sau cine tre’ sa vina la putere sa faca curatenie de chiaburime imputita.
Ce oameni, ii pun pe saracii copii sa citeasca. Carti. Cu cuvinte. Pffff, unde am ajuns? Cand ne vom civiliza si noi?
Invata si copiii arhaismele,no big deal….scopul acolo e sa si formeze niste mecanisme,acela de a cauta anumite cuvinte in dictionare,dar si pt a face deductii,analogii…
Facand o paralela intre invatamantul romanesc si cel vestic,ca vad acum ce inseamna sa fii parinte,cel romanesc,daca esti un elev interesat,daca ai o clasa ok,daca ai profesori smart,dedicati meseriei,cu empatie fata de copii,fara mizerii gen meditatii(am inteles ca nu prea mai sunt),apoi ai sansele sa devii mai inteligent,si mai descurcaret,decat un copil ce a invatat in alte tari.
Am avut ocazia sa mai discut cu chinezi/sudcoreeni,despre subiect….pai acolo e tortura…nu Romania.Idem,discutam cu cineva din Africa de Sud,care a trecut prin tot felul de scoli private,cu nume,si care era pur si simplu uimita de ce programa interesanta si variata poate avea un copil roman.
Mda, programa interesanta si varianta, dar doar pe hartie. Enspe materii bagate pe gat copilului fara pic de corelatie intre ele, doar ca sa-si faca profesorii norma. Vocatia copilului, ce-i aia?! Lasa la gramada, sa invete mecanic, ca un papagal. Meditatii se fac in continuare, si inca cum. Imi amintesc de profesorii mei, daca scriai la teza cuvant cu cuvant ce dictau la clasa, luai 10. Daca indrazneai sa iesi din tipare si sa vii cu propria idee sau interpretare, erai taxat. Sa dezvolti gandirea critica a copilului, ahaha, ce gluma buna! Noi formam papagali, nu viitori adulti functionali.
„interesanta si variata”
Intai am ras, apoi dupa ce mi-am sters lacrimile am vomitat.
Dincolo in tarile cu apa calda ii atrag altfel spre lectura. Le dau citate din clasici si apoi discuta liber pe marginea lor. E mai interactiv si mai atractiv pt elevi. Asa te si dezvolti de fapt si incepi sa intelegi mai bine textele literare. La noi o sa vedem asta peste alti 30 de ani.
Au Tzanca pe TikTok.
Am invatat mai mult de pe YouTube decat in clasa 1 – 12 si facultate. Generatia mea a fost „tranzitia” pacat ca nici dupa covid ministrul educatiei dar nici profesorii nu au invatat nimic si s-au dus inapoi la moduri de predare arhaice.
Stai că pornește din nou învățământul online. E frig și facem economie.
Teoria conspirație începe să semene a spoiler alert.
Clar trebuie mai multa engleză.
gen bosulica.
Haha, stai sa ajunga la „Scrisoarea lui Neacsu”. Ipac, Maria Ta.
Stai sa ajunga vreunu sa citeasca sonetele lui Shakespeare…fereasca!
In alta ordine de idei nu am nimic impotriva sa citeasca copilul cartile astea.
Dar vai, cum ce sunt alea arhaisme si regionalisme, saracu copil cu creieru varza ce o sa inteleaga el…cred ca va subestimati grav copiii.
Daca prinde rapid orice rahat de slang, argou, chestii moderne, va intelege si lucrurile scrise din cartea aia.Daca nu, poate sa intrebe profesorul(valeii maica) sau parintii care au citit aceleasi lucruri. Culmea, ideea principala e sa citeasca chestii si sa-l ajute sa isi dezvolte un vocabular.
Nu zic ca nu ar fi buna o revizie a acestor carti dar nu cred ca mai vedem noi asa ceva.
p.s. voi ati fost curiosi sa vedeti cum comunica in scris copiii adolescenti in ziua de azi?
eu sunt din aia carora le-a placut lectura obligatorie din scoala. si mi se pare ok si acum. mi se pare un efort util sa-i dai copilului aluia si niste cuvinte sa-l scoata din sfera lui confort. e varsta la care se dezvolta circumvolutiunile pe creier si nu se dezvolta cu tiktok si insta si ytb. trebuie putin efort. aveam carnet de metafore pe vremea aia si treceam acolo tot ce nu intelegeam. niste ani mai tarziu, de pe la liceu incepand, se vedea diferenta in vorbire intre copii.
era o vorba ca pana sa zici tu ca nu-ti place cartea, ea te-a lasat de mult….
tot o dam ca sa adaptam la 2022. ce sa adaptam, cum? plecam de la premisa ca toti vor fi super nisati? nu mai bine asezam o fundatie mare si solida pe care apoi poti construi un chiosc sau un palat in functie de nevoi?
daca de la 10 ani ii stabilesti obiectiv copilului ca n-are nevoie ca el poate se face mecanic auto, el o sa ajunga maturator, nu mai bine il pregatesti pt Luna ca sa ajunga macar mecanic auto?
e ca la fotbal: daca obiectivul e sa faci egal, o sa iei bataie.
hai sa facem si exercitiul invers: ce recomandati de citit pt 10 ani?
Editura Arthur, Corint Junior, Nemira la astea cel putin poti filtra dupa varsta.
As spune ca >90% din ce e acolo e citibil de copii.
Recomandarile punctuale sunt dificile, fiecare copil are preferintele si nivelul lui propriu de intelegere. Eu am citit multe carti pt copii in ultimii ani pentru ca nu stiam daca sunt sau nu de nivelul lor si pot spune ca preferintele lor sunt clar diferite de ce am crezut eu ca o sa le placa mai mult.
Oricum daca nu ii place o carte sau e prea grea pentru varsta respectiva o poti pune deoparte si o poate incerca peste 1-2 ani.
ce zice @Stefanb, plus editurile booklet, panda m (secțiune pt copii de la ed. trei), DPH, All, Cartea copiilor, la Nemira, secțiunea pt copii se numește Nemi și chiar Humanitas.
Litera mică e axată foarte mult pe chestii disney și alte comercialități.
pt chestii educaționale, (sorry, nu mă pot abține) vezi la editura Prut (moldovenească din republicuță) sau Gama (deși ăștia mi se par exagerați, matematică pt puradei sub 1 an, hai, dă-o dracului)
artur si cartea copiilor sunt favoritele mele. cu mici incursiuni la booklet (seria cu motanul winston) și panda m (findus și petson).
M-am saturat de parinti care se plang ca ai lor copii trebuiue sa citeasca sau sa invete chestii grele. Acesta este un skill special, care tine de expresii arhaice, exprimate preponderent oral.
O sa-i foloseasca copilului fix la fel ca aducerea la acelasi exponent a puterilor.
Dar o sa ii deschida orizontul ca exista asa ceva si poate i se pare misto. Nu e un efort exagerat. Copiii au creier pentru asa ceva, trebuie doar sa-l foloseasca.
Inteleg insa se abordarea „copilul meu trebuie sa invete programare, ca asta se cere, nu are timp de bălării”.
Am si uitat limbajul asta arhaic, pana am cautat recent niste povesti audio pentru copiii mei (5 si 7 ani) cat timp mergem cu masina dimineata la gradinita/scoala.
Am incercat Harap-Alb, la un moment dat mi-a zis cel mare ca de ce tot zice „vorba ceea, XXXX” la doua minute? Si asa era, povestea ceva, apoi „vorba ceea – si trantea o zicala de care n-a auzit nimeni”.
Mai sunt si alte povesti, dar ma mir ca nu au aparut niciunde „repovestite” pentru copiii de astazi, unde sa scoata un pic arhaismele si regionalismele acelea. Povestile sunt faine, cand stau sa le ascult citite sau interpretate cu limbajul ala trebuie sa pun pauza tot la 5 minute sa le explic ce s-a intamplat sau ce a vrut sa spuna acolo.
Mai bine explic in engleza decat regionalismele vietii.
Pentru cine e interesat, am incercat o vreme si voxa.ro, vreo luna sau doua. Am ascultat o mini serie cu Zoe si gradina zoologica, apoi am dat doar de povesti citite/interpretate de oameni care se simtea in voce ca nu au niciun chef sau talent in a citi ceva. Plus unii pronuntau gresit cuvinte in engleza, ii corectau baietii.
Am anulat abonamentul si le-am trimis si nemultumirile mele, inca nu stiu daca au rezolvat ceva sau nu. Ce-i drept mi-au si dat banii inapoi pe o luna neutilizata, au fost de treaba.
Daca mai are cineva vreo idee de loc unde as putea pune la ascultat povesti frumoase si mai lungi de doua minute, apreciez. Poate ma apuc sa scot de pe youtube colectia Electrecord, ca eu am crescut cu alea.
Era greu al dracu sa ii explici sensul lui „vorba ceea”… De fapt problema nu e cu textele, nu e cu efortul copiilor… De fapt e despre efortul VOSTRU pe care nu vreți sa îl faceți în a aloca 30 de secunde sa le explicați ceva! Pai cum dracu, io sa stau sa explic?!???!
Nu nene sa faca sa dreagă alții in asa fel și sa scoată dracu niște texte pentru retarzi sa înțeleagă tot omul.
Sper ca știi ce înseamnă ” sa faca sa dreaga”…
Mai.. decat sa citeasca la scoala neomarxisme cu LGBT si egalitatea de gen (de parca oamenii au gen in chiloti in loc de sex) mai degraba texte din astea de pe timpul lu Voda
Right!
„Din vorbe mari cumplit meșteșugite
Adăugând și îndemnuri pentru vite
M-am încordat și-am scris cuvinte potrivite”
mno, acum sa precizam ca in chiloti sunt organele genitale si nu sexul?
Este tradus cu Google translate
Si uite-asa, „analfabet functional” va deveni in curand un compliment, nu o expresie peiorativa…
… Scoala are rolul de a forma niste deprinderi… Una utila, e sa intelegi cam ce vrea sa transmita un text scris, e irelevant daca-ti place sau nu… Daca un copil de 10-16 ani – hai sa zicem mai mult spre 16 
– nu e in stare sa inteleaga textul respectiv, trecand peste faptul ca poate nu intelege unele cuvinte ce pot fi deduse totusi din context, atunci e foarte probabil sa nu se descurce nici cu un text modern… E amuzanta de-a dreptul inversunarea unor „comentatori”, care se pare ca au ramas cu sechele serioase de pe urma scolii 
… Realitatea trista e insa ca avem din ce in ce mai multi oameni care nu sunt in stare sa priceapa ideea transmisa intr-un text de 3 randuri, fenomen vizibil si in presa si in diverse comentarii… Si am impresia ca viitorul va fi si mai trist…
Eu totusi cred ca ar trebui ca in scoala sa se studieze texte mai usor de inteles, care sa si captiveze copilul. Or fi fost astea bune de studiat, dar acum 50 de ani, sa nu zic mai mult.
Bagi Costache Negruzzi, Ion Creanga cu niste texte antice, si apoi te miri ca adolescentii nu au tragere spre literatura si nu sunt atenti la scoala.
Analfabetismul functional il poti combate si cu niste lucrari mai de actualitate, mai potrivite pentru varsta la care sunt citite. Si acolo poti cauta cuvinte al caror sens sa il deduci din context.
Corect comentariul, dar nu pot sa nu remarc câți prosti scriu aici la Vali pe blogul lui…mă refer la cei care au taxat pe cei care au spus că e aiurea să înveți cuvinte care nu se mai folosesc…de acum 100 de ani…mai bine…..
E plina Romania de prosti, de aia tara asta merge că un cur!
Mereu îmi vine in minte faptul că Țuțea avea dreptate când a spus că Balcanii sunt noada Europei…..!
Da, e un paradox, toata lumea e de acord ca e plina tara asta de prosti, crezand ca el nu intra printre prostii aia
Eu habar n-am ce-ar trebui sa se predea la limba romana, spre deosebire de multi altii de p-aici care au pareri ferme (de ce sunteti asa siguri pe parerea proprie, hai ?) Nu sunt prof de romana si nici sociolog. Am insa pareri despre cum ar trebui sa se predea: cu explicatii, cu dialog la clasa, nu cu conspectat, invatat pe de rost, sau amenintari / teroare. Mie mi-a placut si Ion Creanga, si Marin Preda (sunt si scene mai sexy pe-acolo), si Calinescu, si m-au ajutat sa invat din experienta altora / sa invat si istorie mai romantata asa. Am citit cu placere si istorie, ca sa aflu de unde venim si unde ne ducem, mai ales ca eu am invatat istorie comunista si eram curios. Intodeauna am cautat sa-mi formez parerile proprii prin lecturi ale unor materiale recunoscute, si nu ‘pe scurtatura’ din parerea altora. Plus ca literatura iti formeaza si vocabularul (lucru valabil si in alte limbi, cititi-l pe Mark Twain in original, Huckleberry Finn e teroare, la propriu, sau Shakespeare – eu nu inteleg nimic, desi stiu engleza, dar ce umor fin e cand intelegi glumele cu substrat, recomand Viata pe Mississippi, am ras cu lacrimi! )
Bine, si daca ar veni aia si ne-ar impartasi cum trebuie facuta programa, ar fi destui care ar zice ca si aia vorbesc prostii, ca nu se pricep etc.
@hash: Suntem pe un blog unde comentam diverse, de ce nu am fi siguri pe parerile noastre?
Ai mare dreptate ca si modul de invatare a limbii romane e defectuos, din cauza programei invechite, delasarii cadrelor didactice sau altor motive, insa si operele sunt cam vechi.
Eu de exemplu am citit cu mare placere si fara efort o gramada de opere de-ale lui Mihai Sadoveanu inainte sa fie studiate la clasa, am citit si volume de poezii din placere (Cosbuc, Arghezi), si tot mi s-au parut groaznice romanele alea clasice gen Padurea spanzuratilor, Morometii (am reusit sa citesc doar primul volum si mi-a placut, pe al doilea l-am abandonat cam la o treime), Ion a fost asa si asa, Baltagul nu mi-a placut. In paralel am citit destule si in engleza, de exemplu calatoriile lui Gulliver sunt destul de greu de citit pentru un copil (iar ultimele parti si pentru adulti).
Si tot sunt de parere ca ar trebui niste texte mai putini lipsite de arhaisme si cu un limbaj mai accesibil. Nu de alta, dar majoritatea profesorilor isi da 0 interes, daca programa si cartile sunt tot acestea, sa nu ne miram ca ies alfabeti functionali.
Oi fi eu mai special, dar mi se pare ca daca nu reusesti ca si cadru didactic sa explici copiilor logic si intr-un fel in care sa inteleaga rapid, e vina ta, nu neaparat a copiilor ca nu isi dau silinta (cu exceptiile de rigoare).
Tin minte cand am citit Sadovean… rar mi-a fost dat sa citesc asa texte mizerabile. Ok inteleg ca arhaisme si alte alea, dar in final eu de ce ar trebui sa citesc „Neamul Soimarestilor”, „Baltagul” … pentru ca vreau sa fiu un elev model? Adica pur si simplu am ajuns sa facem scoala ca acum 100-200 de ani in conditiile in care in ultimii 10 ani s-au schimbat toate radical… si tot ce s-a facut acum 100 de ani in materie de educatie e total invalidat…
PS: Ca fapt divers, stiti ca tot ce tine de nutritie de acum 30 de ani, toate bs alea cu mananca de dimineata ca e important si 3 mese pe zi… sunt toate invalidate stintific in ziua de azi? … practic cam tot ce auzi legat de nutritie de la cei trecuti de 50 de ani si spus din amintiri sunt baliverne care n-au niciun fundament stintific.
Nu doar în nutriție. În foarte multe domenii, peste tot pe unde există evoluție, progres științific…
Nu vezi că aștia aici pe blog ridică în slăvi cutia automată, panourile solare, mașina electrică, telefonul nu știu de care, tot felul de scule moderne, și apoi vin și susțin că tot cu literatura aia de la 1900 ar trebui să-și piardă timpul copiii prin școli? Tot cu arhaisme și regionalisme, cu expresii care nu se mai folosesc de minim 50 de ani, că le dezvoltă gândirea?
Și dacă îl întrebi pe unul de ce nu mai folosește telefon cu disc (că și formatul numerelor dezvolta gândirea și limbajul colorat :)) și de ce și-a luat smartphone, o să zică că nu are nici o legătură.
nu e important sa mananci dimineata? ca eu tot asa traiesc….
Ce mănânci dimineața? Cât? Cum? Fix ca străbunicii acu’ 100 de ani? :))
Eu fac intermittent fasting, adica nu mananc de la 20:00 la 12:00 a doua zi. Si asta o fac din liceu. Adica de peste 20 de ani.
după ce m-am angajat, am constatat că organismul îmi cere masa de dimineață. sunt fiară până la prânz dac-o sar în zilele de serviciu.
bine, nu basculez ca tataie când pleca la coasă, dar un sandwich acolo, să nu leașin sau să nu strâng pe careva de gât.
Daca citesti Alexandru Lapusneanul in cheie Game of Thrones, pare mai ok.
eu cu creanga nu am avut probleme. bine nici nu am citit in extenso opera lui. doar alea cateva fragmente prezentate separat cu titlu propriu + basmele + nelipsita poveste. adica in clasa x, care era, ca nu mai stiu, invatatoarea (una exceptionala) ne punea sa le citim individual in clasa si sa ridicam mana cand nu intelegeam cate un cuvant. ni-l explica si ne punea sa il notam in „vocabular”, caietelul ala a5. bine, aici invatatoarea a dat un chix… nu ne-a explicat niciodata sensul cuvantului „vocabular” asa ca in mintea mea inca asociez primar cuvantul cu acel caietel.
mai tarziu a urmat sadoveanu. de vreo 3 4 ori am incercat sa citesc mizeria aia de neamul soimarestilor. de fiecare data m-am oprit dupa cateva pagini din exact motivul descris. pur si simplu nu intelegeam cuvintele. baltagul si restul mormanului de baliga produs de individ nici nu m-am mai apropiat.
a venit apoi randul lui rebreanu cu acel cacat polisat numit „ion”. am ajuns la jumatate cand am renuntat invins de imbecilitatea acelui „las fierbinti” mai putin caricatural, dar la fel de desprins din realitate. am citit „comentariul”, n-am intels nimic nici de acolo si inca ma intreb ce dracu inseamna „limbaj bolovanos”. ca asa il descria alt campion al mortii cerebrale numita pompos „literatura romana”.
in final, apoteotic in aparent nesfarsita procesiune funerara denumita glorios „literatura romana”, apare acea porcarie sinistra numita „concert din muzica de bach”. nu am ajuns la pagina 3. cand m-a intrebat profesoara daca l-am citit, i-am detaliat o lista mult mai lunga in numar de cuvinte tiparite de nemira sub numele „nautilus”. nu m-a lasat corijent, dar nici mare dragoste nu a mai fost intre noi.
scrisesem ditai cearșaful pe telefon, dar m-am răsucit în pat cu telefonul în mână și a dispărut în eter.
o voi lua pe puncte pt un minim de coerență.
1. spuneți-i cum vreți, dar consider că astfel de texte trebuie făcute în școală. din mai multe motive.
seria logofătului Radu Adronic de Rodica Ojog-Brașoveanu (rar am întâlnit oameni cu pasiunea cititului căruia să nu le fi plăcut această autoare), sau ”calpuzanii” – silviu angelescu (scris prin 1980, superb, recomand) sau ”manuscrisul fanariot” – doina ruști (splendid, iar recomand) și probabil multe altele de care nu-mi amintesc acum.
a. pt că țin de cultura noastră. ok, n-avem alții mai buni, facem ce putem cu ce avem. mă îndoiesc că alte popoare, care nu au autori de talia lui Poe și cine s-a mai vehiculat p-aci, studiază autori străini în școală pt că sunt autorii străini sunt mai buni ca ai lor.
a prim. pun pariu că în școlile bune englezii îl studiază pe Shakespeare în limbajul original, ba chiar și pe Geofrey Chauser (ev mediu), americanii pe Twain (am întâlnit cândva o bucățică de text în original, m-am uitat ca ultima vită analfabetă), suedezii pe Kristin Lavransdatter (titlul cărții, nu autorul) și Selma Lagerlof.
a secund. taică-meu face meditații on-line cu niște copii greci din Grecia, cu mamă româncă. învățământul de acolo e setat pe umaniste, nu pe științe reale. puștiul de clasa a ix-a de liceu îi studiază pe Platon și Socrate în greaca veche. greaca veche (una din ele, cică-s mai multe) și noi miorlăim pt Creangă și Negruzzi și o oră de latină pe săptămână în clasa a viii-a.
b. pt a ne obișnui copiii și cu un pic de greu.
c. și cel mai important, îmbogățirea vocabularului. citeam pe undeva ca numărul de cuvinte diferite pe care îl folosește o persoană într-o zi scade de la generație la generație.
c prim. un vocabular bogat și nuanțat ne ajută să exprimăm cât mai corect, apropiat de ceea ce vrem de fapt să spunem, coerent întâmplări, sentimente, senzații, emoții, etc.
una să spun ”mă simt foarte bine” și alta ”mă simt excelent, senzațional, fericirea îmi curge în sânge în bule mici, ca bulele de șampanie”.
c secund lipsa unor cunoștințe de limbaj arhaic și/sau regionalisme ne poate pune în situații aiurea. tot citesc ici și colo cum diverse tăntici (de regulă) recomandă pt copii sub 10 ani ”1001 de nopți”. măi ficiori și fete, credeți pe cuvânt o tanti care a citit multe, ”1001 de nopți” e cu sânge și violentă și sex, hetero și homp, de face de rușine Kama Sutra.
c terț. un vocabular sărac ne va facem să ratăm anumite texte. ”1001 de nopți” anterior menționată. recomand de la 15 ani în sus.
2. am învățat să citesc cu turma, în clasa I. abia spre sfârșitul clasei a ii-a sau începutul clasei a iii-a am citit suficient de ușor, lejer, fluid încât cititul să nu mai pară o temă de școală, ci o plăcere. am început să citesc și încă nu m-am oprit. dacă nu mă înșeală memoria foarte nasol, printre primele texte citite ”de plăcere” (încă îmi căutam drumul) au fost chiar niște nuvele de Negruzzi, în una era ceva cu Petru Rareș și în alta apărea și dispărea o batistă albă.
primul text mai lung de 1-3 pagini a fost Harap-Alb, 60 de pagini în ediția mea, l-am citit în 3 seri și primul film a cărui subtitrare am citit-o singură, integral, a fost ”pisicile aristocrate”. (la cinema, cu tata și cu frate-meu).
3. la modul general nu mi-a plăcut literatura română, mai ales autorii din manulare, cu rare și puține excepții: Arghezi, Coșbuc, Vasile Voiculescu (îi citisem și recitisem povestirile înainte să le studiez în a xii-a), Gala Galction (care mi-a plăcut mult după ce am tocit ”la vulturi”), dar le-am citit pt școală.
dar asta nu m-a împiedicat absolut deloc să am pasiunea cititului încă din copilărie și s-o urmez neabătut. am avut la dispoziție în casă o bibliotecă serioasă (mulțumesc tată) și am avut permis la biblioteca publică încă de pe la 11 ani. cu toată modestia, cred că am citit mai mult decât fiecare din profesoarele mele de română din generală și liceu.
4. deși consider că astfel de texte ar trebui studiate în școală, consider că ar trebui să dispară cu desăvârșire și ”lista de lecturi suplimentare” și din recomandările informale pt citit din plăcere.
m-apucă dracii și-mi palpită vena aia de la tâmplă când citesc pe grupurile de fb ca recomandări pt ”deschiderea gustului pt citit” aceleași cărți care erau pe lista de lecturi suplimentare acum 30+ de ani și pe care și colegii mei de generație i-au detestat cu o patimă demnă de o cauză mai bună. ”tanti, ești nebună, cum pzm să recomanzi pt un copil al anului 2022 ”cuore”?! a fost scris în 1860 și ceva”.
5. eu personal i-am citit fără grețuri, fără dicționar și carnețel vocabular (dacă am avut așa ceva nu cred c-a avut vreodata 2 pagini scrise adunat) și pe Creangă, și pe Negruzzi, și pe Sadoveanu (inclusiv ”frații Jderi) și Calistrat Hogaș (pe ăsta de plăcere, dar mai târziu, cam dupa 15 ani, când învățasem să apreciez descrierile; omul e absolut senzațional pe descrieri). într-un fel foarte ciudat mi-a plăcut și Agârbiceanu, dar l-am apreciat mai tarziu decât l-am studiat în școală, dar înainte de 20 de ani.
De ce sa ai un copil destept cand poti sa ai un snowfleic?!
Ne plangem de analfabeti functionali cand exact ce e expus in articol ar fi un antrenament care se poate face printr-o combinatie de profesori, parinti, colegi si studiu individual. Ok, nu pricep din prima iau dictionarul, ma uit pe net si invat sa imi explic termeni si situatii. Dupa ajungem la discutii cu medici sau cu institutiile statului sau … si suntem frustrati ca nu ne intelegem cu ei sau nu stim ce sa facem si multe alte situatii in care e nevoie de efort de intelegere care presupune invatare si conexiuni.
N-am inteles nimic.
Blog din Rromânia, anul 2050, despre limba română din anul 2022:
”Na qm s-e scri-a akm 50 de ani, vou-ă var plake ca copi voștrii să citeask asha keva?”
Identitatea culturală a unui popor nu se raportează doar la prezent. De ce trebuie să citim doar literatură contemporană? Unde ar mai fi provocarea documentării?
Crezi că limba engleză a Marelui Will nu este inabordabilă englezilor de azi?
Citim texte vechi și, unde nu ințelegem, ne documentăm. In plus, rolul profesorului este de a facilita si de a accesibiliza mesajul.