Discutam cu cineva zilele trecute despre antivacciniști, și persoana cu care mă contram era convinsă că nu sunt atât de mulți. Și cred că nu ne dăm seama de cât de mulți oameni cu păreri complet diferite de ale noastre sunt, pentru că nu stăm de vorbă cu ei. Nu mă refer aici la oamenii de pe stradă, ci la oamenii din viața noastră: vecini, colegi, rude.
Pentru că sunt discuții grele de avut, și oamenii preferă să le evite, că poate nu e cazul să le aibă vreodată. Citeam la un moment dat un articol despre tinerii americani și despre cum subiectul banilor este atât de sensibil încât cuplurile îl amână până după căsătorie. Așa și aici. Nu prea vrei să discuți cu gagica despre avort, vaccinuri, sindromul Down și alte mizerii din astea. Mai bine un Capatos cinstit (sau, mă rog, Black Mirror, depinde de bulă).
Nu știu de ce, dar mie mi s-a părut mereu normal ca, atunci când intru într-o relație, să știu cu cine am de-a face și am pus întrebările incomode înainte de a investi timp și sentimente. Vrei copii? Ce metode contraceptive folosim? Când ți-ai făcut ultima oară analizele? Ai ceva istoric de boli nasoale în familie? Ce părere ai despre vaccinare? Ce părere ai despre avort? Ai făcut avorturi până acum? Dar dacă descoperi că fătul are probleme, cum mai e părerea ta despre avort?
Faze din astea, care trebuie discutate înainte de a se întâmpla, nu când se întâmplă.
Și știu, de cele mai multe ori el zice că nu vrea copii și ea își zice în gând că are puterea să îi schimbe gândul ăsta și după cinci ani e mirată că nu a reușit și relația se duce naibii și ea e surprinsă de asta.
Dacă mai aveți idei de discuții grele de avut cu jumătatea, lăsați-le mai jos. Also, varianta video la ce am scris mai sus e aici.
Pe mine ma interesa doar pasarica si daca avem gusturi comune la muzica si filme. Dar, subliniez, pasarica. Gandurile de viitor nu treceau de concediu. Si apoi, stii cum se spune: futi, nu futi, mai tarziu tot trebuie sa platesti.
Plm, sunt însurat de 12 ani, ce întrebări sa mai pun?
unde îi împrăștii cenușa când scapi de ea.
Daca scapa el primul….
pai mie mi-a zis deja: pe stadionul dinamo. si io ma mut la tara.
@vali: știu ce vrea cu cenușa. Altă întrebare?
Hmm daca zice ca a mai facut avort ce facem? Mai facem unu sa aibe unu si cu mine =)))
Unele întrebări de genul, au fost discutate. Altele, la care nu ne-am gândit au fost subiecte propuse de preotul catolic la intâlnirile de pregătire înainte de căsătorie. Am rămas plăcut impresionat de utilitatea acestora..
ce intrebari?
Au fost foarte multe subiecte. Ca sa generalizez, cred ca as putea zice top 30 motive pentru care cuplurile merg la terapie sau divorțează. De la câți copii vrem .. ce se întâmpla dacă nu o sa fie deloc..in ce fel vrem să-i creștem. Ce o sa faci dacă partenerul o sa pățească ceva grav.. cât de mult o sa conteze părerea părinților in viața de cuplu.. și tot felul de lucruri, care nediscutate ar părea normale/default pentru fiecare dintre parteneri, dar totuși total diferite și uneori peste care nu se poate trece..
O sa încerc sa fac rost de lista și poate mai discutam pe marginea subiectului.
Pregatire inainte de casatorie , nu inteleg.Ce utilitate ? , iar nu inteleg..!
@Arhi: băiețelul îl trimiteți aici la biserica la mine, da?
„întâlnirile de pregătire” ?!?!
WTF, e prima dată când aud de așa ceva. Adică discuții în afară de locul și ora. Și…ahem, costul.
Curiozitatea bate impulsul de a face mișto. Pe bune și foarte serios, da-ne măcar un subiect de discuție ridicat de preot.
Ai ramane surprins ca nu e pe bani (asta e apanajul exclusiv al popilor ortodocsi), iar acele ore se pregatire sunt de fapt un fel de consiliere a popii pentru a fi sigur ca partenerii se cunosc si sunt compatibili a trai o viata impreuna (stiut fiind faptul ca in Biserica Catolică nu vei obtine un divort decat in cazuri extrem extrem de date si clare). Sa sti ca sunt foarte utile. Iar căsătoria a fost gratuita, avand taxa anuală plătită. Nasul a insistat sa ofere ceva bani pt popă, a primit chitanța de donație de pe asociatia de ajutorare copiii pe care o coordonează preotul. Am mai dat ceva maruntis la organist si la copiii de altar. Jumătatea cealalta a familiei se comportă ca niste semianimale, de parca o necinsteam pe fata lor ortodoxă (nunta mixta), pt ca nu înțelegeau de ce eu, un papistas de sapte generații, nu vreau tambalaul de la fratii ortodocsi cu costurile astronomice si pretentiile exagerate de acolo (de ex eu sa ma botEz, si sa imi iau musai inca o pereche de nasi musai ortodocsi. Dacă nu pot se reZolva dar trebuie o spaga la episcopie. Nu se poate nunta cand ne am gândit gandit noi ca e nu stiu ce post. Adică se poate daca mai dau niste bani.)
@adyzah probabil reply-ul meu a fost aprobat după al tău.
Da.. știu ca pare incredibil ca un preot chiar sa aibă o utilitate in viața unei familii, dar mai exista și excepții.
Poate pentru ca face parte din generația noastră.. sau pentru ca își ia meseria in serios.. sau poate pentru ca e catolic si nu are un BOR deasupra lui care sa-l transforme in masina de propaganda și stors bani.
De asta, dacă e sa merg la biserica pentru puțină reculegere aleg oricând sa intru in una catolica.
E foarte trist când nu îți mai permiți sa te gândesti la spiritualitate și reculegere fără sa asociezi asta cu scârba față de ce au ajuns sa fie bisericile și preoții in ziua de azi.
Alex_G pune de un guest post pls
Si noi am facut cununia la reformati (protestanti calvinisti), suntem o familie mixta, slujba a fost in romana si maghiara, oficiata de o preoteasa, slujba s-a tinut la sala de evenimente, nasii sunt si ei familie mixta, inca necasatoriti.
Inainte de cununie, am participat la o intalnire cu preoteasa in care am discutat despre cum ne-am cunoscut, ce lucruri avem in comun, generalitati de genul asta.
Cred că cel mai important e să te întrebi a cui e copilul. Orice căsnicie se bazează pe asta. Certitudinea paternității copilului e piatra de temelie a oricărei familii.
După părerea mea, fiecare nou născut trebuie să aibă un test de paternitate.
Plm mea, de draq faci copil dacă tu vrei test de paternitate? Și pînă aici să te și căsătorești.
Eu i-am recunoscut după degetele de la picioare pe unul si pe celălalt după fizionomie.
25% dintre copiii din România au alt tată biologic decăt cel înscris în ceretificatul de naștere. Sursa: medic legist INML care are face testele de paternitate.
fixed: 25% dintre copiii din România pentru care se fac teste de paternitate au alt tată biologic decăt cel înscris în ceretificatul de naștere. Sursa: medic legist INML care are face testele de paternitate.
Testul de paternitate il faci daca ai banuiala ca nu este al tau . Mai corect : 75% au presupus gresit ca nu este copilul lor.
25% din copiii din România nu doar din cei testați, dar e bine că vă pricepeți si la genetică și la statistică, o să-i transmit medicului să se lase de mesrie că au zis niște băieți pe net ca nu e așa cum știe el.
@Cristi, genetica nu o contesta nimeni. Statistica da. Omul a testat x copii si a iesit 25%. Cum a fost selectat esantionul si cat de mare a fost acesta? Pentru ca daca tinem cont de sensibilitatea subiectului, in special in romania, subiectii au fost alesi exclusiv la cererea lor, in numar foarte mic si doar din clasele sociale mediu+, nereligiosi. Adunand astea mie imi spune ca realitatea poate fi oriunde intre 0.25% si 75%.
Ps1 Cam ca la sondajele alea ultea profesioniste dinainte de orice alegeri sau alea cu audientele.
Ps2 daca mai intrebam si de p deja ne ducem dracului probabil.
@Cristi, pana nu dai link, aci tu esti „un baiat pã net cu pareri” no offence
Dar dacă nu a testat , de unde ar putea ști ?
Cristiii, ba Cristi…prietenu asta e acelasi cu ala al meu care jura ca i-a dat curva banii inapoi.?
#oameniivoteaza #140% #prostiameaelafeldebunacastiintata #amdreptullaoparere
Adaug la vorba cuiva de aici: din ăia 25% cîți sînt ai lui Borcea?
Pt mine a fost de ajuns sa zică toată lumea, da’ fix toată lumea ca amândoi piticii îs leiți mie. E posibil sa fi luat țeapă 😁😁, dar pe tanti de la parter nu avea cum sa o plătească nevasta sa spună asta 😂😂😂
voi vă dați seama cât de misogină e cheastia asta?!
chiar ați pune această întrebare mamelor voastre (sunt tot femei, în caz că n-ați aflat), surorilor, soțiilor și, de ce nu, fiicelor voastre?!
de ce plm vă căsătoriți dacă vă puneți chiar și în glumă întrebarea asta?!
o glumă d-asta este profund jignitoare pentru partenera (soție, iubită) care v-a născut un copil (sau mai mulți).
Nu e misogină deloc. E misandrină. O femeie înşală pentru că bărbatul de lângă ea e oribil.
Suntem într-o țară cu cei mai scunzi bărbați din Europa, penisul cel mai mic, avem peste 60% din bărbați cu burtă, mulți au păr pe burtă şi pe picioare, dar pe cap nu au, alții sunt slabi ca parul. Şi multe alte defecte.
Femeia NU se ține cu BMW X6 sau cu un job bun. Femeia se ține dacă eşti atent şi arăți bine. Femeia stă pentru orgasm vaginal, care aşa se face.
Altfel, te înşală. Şi vina e a ta. Totdeauna.
Felicitări celui care m-a făcut misogin. E prima oară când mi se zice. Toți prietenii şi prietenele mă cunosc ca un feminist convins (mă refer la valul 1 si 2).
Vă urez burți pline!
Cred ca “…discutii greu* de avut…”, nu “…grele de avut…”. Nu e nevoie sa fie postat comentariul. Numai bine!
E la fel de corect „discutii grele de avut” pentru ca „grele” e adjectiv al discutiilor.
Da, putea fi formulat si „discutii greu de avut” caz in care „greu” e adverb.
Am avut de carat niste saci grei. Am avut niste saci greu de carat. Am avut niste saci grei de carat. Get it?
Depinde cum vrei sa construiesti propozitia, ce vrei sa spui. Nu mereu ordinea dicteaza sensul. Da, se poate schimba total sensul propozitiei dar uite ca aici oricum ai zice se intelege acelasi lucru si e corect in ambele cazuri.
Am avut doar intentii bune – nu inteleg minusurile, dar nu ma supar pe voi; in contextul din textul lui vali, cred ca era corect cum am zis eu. Inteleg si sunt de acord cu ce ai explicat.
„Ai de gând să fii „puiul mamei” până la adânci bătrâneți?”
„Ce așteptări avem unul de la altul si cum ne descurcăm dacă unul din noi se îmbolnăvește grav?”
Faci anal, oral, sex zilnic etc….intrebari parintesti
Cîți copii ne dorim?
-daca nu mai as avea job, ce ai face?
-daca vreau sa ma ne mutam la tzara, ce ai face?
-daca vreau sa emigrez, ce ai face?
Pe cine ne bazam la cresterea copilului/copiilor, o sa te implici si tu in asta si cat (asta e intrebare pt barbati, ca poate te trezesti ca iti tranteste soacra cu care nu te intelegi imediat dupa ce nasti, ca el e ocupat si asta nu e treaba de barbat); cum facem cu banii pentru toate tipurile de cheltuieli; ai credite? Ai datorii? Iti place la pacanele sau la poker? Joci pe bani? Tac-tu e betiv? Ce facem daca unul din noi se imbolnaveste grav?
Traiesti o drama, asa-i?
Nope, dar ma inspir din jurul meu
Multe fumei ai pe blog, vali
Ți-ai tras-o cu Borcea?
Asking the real questions.
nu dacă, ci când
la intrebarile alea iti spune ce vrei s-auzi ca doar nu il pui pe partener la detectorul de minciuni (eu l-as injecta cu drogul adevarului) si-n practica se intampla fix invers
Intrebarile tale incomode puse la prima intalnire valoreaza cam cat „care sunt defectele tale?” la interviul cu HR. Eu unul sunt „prea perfectionist”(sic) si „muncesc prea mult”cand e vorba de dansat calusul. Un romantic, stiu. Matur mai ales.
Sunt lucruri care se discuta serios din pacate doar de la „te iubesc ” incolo, cand esti in rahat de nu te mai scoate nimeni de-acolo decat de pierce-urile alea sensibile.
nu zic nicăieri că la prima întâlnire.
Nu e nevoie să provoci forțat discuții, e suficient să stați minim 6 luni singuri, eventual cu niște vizite ale ambelor perechi de părinți ca să vedeți care-i relația cu ei.
6 luni ajung să-ți dai seama cu cine ai de a face. Aș spune și mai puțin dacă ești atent.
Prea putin. Eu am auzit de la batrani (de la ele in special) ca de vreo 2-3-5 ani dureaza sa-ti dai seama cine e & daca ramaneti.
hai sa fie 25 30, preferabil pana la prima inmormantare….
Asta-i că și prințul pe cal alb al celor nemăritate, doar că pentru bărbați. Dacă pui toate întrebările astea și vrei și răspunsuri, stai și aștepți să te însori.
Ceea ce nu e neaparat ceva rau. Sunt multe divorturi pt ca lumea se casatoreste de dragul casatoriei. Ceva de genul inlove with love. Si evident castiga popii, notarii samd. Bani sa iasa
Cred ca multe din intrebarile de pe aici nu isi au rostul. La ce-ti foloseste sa stii “ce va face x in caz ca” in momentele alea in care totul e frumos, ei amandoi sunt odihniti etc? La ce bun sa stii ca vrea acum 3 copii (cati vrei si tu) ca dupa primul sa-ti spuna ca-si leaga trompele ca ea nu mai poate (sau ca nu e de el)? De-aia casatoria nu e pentru toti. Fara lupta si compromisuri de ambele parti nu ajungi departe. Se spune ca dragostea moare, dar este gresit! Ea nu moare singura ci ajutata de noi, de orgolii, de oboseala, de refuzul de a va rezolva problemele, din lipsa de comunicare etc.
Adică îți întâlnești partenerul și după ce se stabilește mutual compatibilitatea socială si sexuală scoateți carnețelele si începi să pui întrebări și să notezi răspunsuri?
Eu credeam că dacă trăiești cu cineva o perioadă de timp îți cam dai seama cu cine ai de a face.
Chestia asta n.ar merge pentru ca:
– la inceput toti incercam sa ne punem intr.o lumina cat mai buna
– ne imaginam ca am reactiona intr.un anumit fel intr.o situatie data, cand de fapt, poate e fix pe dos
– oamenii, circumstantele, opiniile, contextul se schimba in timp
– nu ne cunoastem suficient pe noi insine
Unde te vezi peste 5 ani? 😂
”Ai ceva istoric de boli nasoale în familie?”
Adică dacă cineva în familia ei a avut Alzheimer, Huntington, MS sau insert alte chestii nașpa și posibil ereditare, îi dai papucii?
Și serios, există lume care chiar întreabă una ca asta? Adică, ok… așa ceva inevitabil se află, dar chiar e pe ”lista” de întrebări?
poate vrei totuși să știi, poate vrei să faci nici niște analize suplimentare înainte să te apuci să faci un copil (poate și cel care pune întrebarea are ceva istoric de boli genetice și atunci poate își pun problema de la început că n-ar fi o idee bună să facă un copil), poate vrei să faci o asigurare de sănătate mai bună…
nu știu, cumva să te pregătești (măcar mental) pt ideea că s-ar putea să ceva.
Ah, dar stai, că Vali zicea că întrebările astea se pun la început, înainte să ”investești timp și sentimente”. Păi dacă nu-s sentimente, te și gândești la făcut copii?
Așa și eu i-am spus omului despre o chestiune legată de sănătatea mea, care urma să ne privească pe amândoi ca și cuplu – dar i-am spus-o când eram de ceva timp împreună și era clar pentru amândoi că ne îndreptăm spre dat cu subsemnatul.
Cred c-ar fi fost cel puțin ciudat să-i spun din primele săptămâni despre ceva ce urma să fie relevant doar în cazul în care rămâneam împreună. Și încă și mai aiurea dacă s-ar fi trezit el să mă-ntrebe…..
cred că am ratat faza cu ”de la început, înainte să investești timp și sentimente”.
plm, la început întrebi ”dacă vrei fără prezervativ, tre’ să ai răbdare să înceapă pilulele să-și facă efectul” sau ”când ți-ai făcut analizele ultima oară” ”la mine sau la tine”, d-astea.
poate ”ești vegan(ă), cu cine votezi” că, na! vrei să mănânci o friptură și să muiești psd în liniște.
eventual, dacă el are mâncărici întreabă ”câți ai mai avut înainte/ai făcut video-chat”, d-astea.
de ce ai pune întrebări d-astea existențiale, de ”drum lung” la început înainte de timp și sentimente!?
Asta am zis si eu
Noi am locuit 5 ani impreuna inainte de casatorie si tot ne-am lovit de intrebarile urmatoare doar dupa ce ne-am luat. Suntem cuplu de religii diferite (chiar antagonice in istoria ultimelor sute de ani), dar nepracticanti. Cred ca trebuia sa comunicam mai bine.
Facem cununie religioasa? Copiii ce religie vor avea? Ce nume le dam? Cand ne-o veni ceasul, unde ne inmormantam, la tine sau la mine?
Un subiect de discuție ar fi: ce o să se întâmple cu unul dintre parteneri după ce perechea moare. De exemplu imediat după moarte: unde vrea să fie înmormântat sau dacă vrea incinerat, cu preoți sau fără, parastase și tot balamucul și ritualul de înmormântare de la ortodocși sau fără etc.
Sau asigurările de viață, cine va fi beneficiar și în ce circumstanțe. Sună macabru discuțiile astea de cuplu dar eu de exemplu, deși am asigurare de viață cu repatriere (am emigrat) nu vreau să fiu repatriată și îngropată cu tot ritualul ortodox. Nu cred în viața după moarte și nu ar ajuta cu nimic partenerul meu să treacă mai ușor peste moartea mea dacă o să înceapă demersurile pentru repatriere, ritualuri de îngropăciune și parastase. Încinerată și să îmi arunce cenușa (am și numele Cenușă, hehehehe) undeva în mare sau să o depoziteze în cimitir dacă va vrea să îmi mai ducă flori și un omagiu din când în când. Va fi greu pentru restul familiei să accepte, dar serios, eu îmi asum dacă nu o să ajung în rai pentru că nu mi-a cântat un preot lângă cosciug și nu mi-au aprins oamenii lumânări.
eu îmi pun problema acestei discuții cu părinții (despre mine, nu despre ei) (în lipsă de parterner, că p-ăla îl cam alegi, dar părinții nu prea) și nu prea știu cum când și cum s-o încep.
cred că o să vorbesc cu cumnată-mea. 