Făcusem clipul de mai jos pe marginea acestui studiu pe tema motivelor pe care se ceartă cuplurile cu copii și nu găsisem încă un context pentru articol. Până când mi-a arătat cineva aseară clipul ăsta cu Deea Codrea care se plânge că e greu cu copil, mai ales când ai atâta treabă. Mi-a venit să sparg monitorul.
Ăsta nu e pe lista aia, “mami nu se mai oprește dracului din postat pe social media”. Mami având bonă, eventual două, ca Diana Bart. Mi-a mai arătat-o și pe Christina ICH, care și ea pișă ochii că crește fi-su și îi este ei foarte greu, că și la ea tot bona îl crește. Nu vă dau clipul că nu vreau să contribui la starea ei, suspectez că are ceva probleme personale momentan.
Dar ideea rămâne.
La munca, nu la intins gura.
Ii greu cu copiii ca nu stiu scrie un document, lucra cu Excel, sa faca o programare online, sa citeasca Termenii si Conditiile unui serviciu.
Dar cel mai greu e cand sotul/sotia nu stiu nici ei…
https://www.libertatea.ro/entertainment/smiley-si-gina-pistol-au-plecat-in-vacanta-fara-fiica-lor-4251844
N-as zice ca e asta o tragedie, mai ai nevoie de un moment de respiro din cand in cand.
In schimb panarama aia din video-ul tau…. Get a real job then complain b!tch.
O vacanță fără copii pe an, una-două ieșiri în oraș fără copii pe lună… astea-s secretele unei relații trainice.
”Smiley și Gina Pistol au plecat în prima vacanță fără fiica lor, Josephine.”
Nu știu ce fel de părinți sunt, că nu urmăresc, dar e prima vacanță singuri într-un an jumate. E ok, ce naiba.
Voi nu aveti idee cat de judecati parintii care pleaca in vacanta fara copii. Sau fac orice fara copii. Mai ales de mame, pe grupurile specifice.
Apoi se intreaba de ce nu mai merge relatia…
„Eu și soția ieșim în oraș fără copii la o cină liniștită, cu muzică în surdină.
Ea marți, eu vineri.”
Simley si Gina Pistol alai ma, combinatia bomba…
In general astia care latra si se vaita mereu ce greu este sunt si cei care fac cel mai putin in cuplu legat de copii. Am si eu niste vecini, ea nu lucreaza nimic, au bani gramada, are bona si ma-sa acolo des, are o alta femeie ce face curat in casa dar… non stop se vaita.
De unde au bani grămadă ? Sunt curios, vreau și eu sa am…
Dacă are și un angajat să îi dea la buci, atunci chiar că exagerează cu văicărelile.
De la sotul cu 15 ani mai mare ca ea dar nu schimbati subiectul.
Concluzia este ca si in forma „traditionala” 44% dintre cupluri tot se cearta.
Si asta e cel mai mic procentaj. Acum fiind vorba de un sondaj auto-raportat clar ca exista o distorsionarea data de elementul de partinire.
Concluzia finala este ca aproape toate cuplurile se cearta. Problema impartitrii responsabilitatilor are un element major subiectiv. Daca sotia nu te mai suporta poti prelua tu toata munca casnica de dupa program si tot va spune ca nu faci destul.
Asemenea si pentu certurile din cauza copiilor. Pot fi ei si de nota 10, daca ambii soti sunt stresati cea mai mica greseala va fi aspru pedepsita.
Asa ca cele mai importante motive de cearta raman lipsa banilor, sexul de slaba calitate si lipsa timpului liber. Paremi-se ca majoritatea cuplurilor efectiv nu sunt pregatite pentru viata de cuplu.
”There is good evidence that today’s fathers are doing more housework and child care than their own fathers did.2 For example, a study by Frank Stafford and his colleagues at the Institute for Social Research at the University of Michigan found that that the amount of housework done by married men doubled between 1976 and 2005, while the amount done by married women decreased over the same period”
Când bărbații vor face toate treburile casnice și femeile vor sta cu mâna în pantaloni, dând scroll pe tiktok, tot vor fi nemulțumite. Probabil pentru că va fi berea caldă sau mâncarea rece sau ceva de genul.
Posibil, dar în România profundă va mai trece multă apă pe Dunăre până când se va putea vorbi la modul general că bărbații fac toate treburile casnice.
Bine, va mai trece multă apă pe Dunăre si până când în România sau bărbații români, 90% din ei fac măcar vreo 30% din treburile casnice, de preferat de bună voie și fără să fie bătuți la cap proverbiala 6 luni.
Personal am crescut într-o casă în care bărbatul făcea treburi casnice fără circ, ba chiar și în casa bunicilor bărbatul făcea unele treburi casnice (cum ar fi gătitul), dar știu că majoritatea caselor din jurul meu erau din alt film.
Da, ubercool, s-o dublat procentul. Inainte faceau 5%, acum fac 10%…
Ich isi ia bilete de avion la agentia unde lucreaza sotia. vorbea cu colegii si nu s-au hotarat daca femeia e inimaginabil de „naiva” sau e pe droguri constant. Ce e cert e ca nu da impresia ca ar fi trait pe Pamant, printre oameni, cel putin jumatate din viata ei.
Lind Ich……
sau măcar printre români
Mi se pare urat ca ai impartasit asta. Unde e discretia si profesionalismul unei agentii respectabile, caci nu cred ca-si cumpara biletele de la tanti Maricica din coltul strazii.
Mama soacră doar 29% ?!? E fake studiul…
pai au intrebat doar de soacra-mea si a dat scoru ala pe tot studiul.
Pare cam la limita, dar nici soacrele nu mai sunt ce au fost, plus ca de multe ori sunt peste copii cu stresul. Am auzit de la un prieten.
Atat eu cat si sotia suntem foarte multumiti cand vin “socrii”. Ca nu vin pentru noi, vin pentru copil. Si stau cu el, se joaca, etc. iar noi mai avem timp pentru noi. Da, copilul e mai alintat de bunici decat de noi, dar pana la urma asta e treaba bunicilor. Poate din ce in ce mai multe familii sunt asa, poate si parintii s-au mai invatat ca nu trebuie sa le decida viata copiilor si “socrii” nu mai sunt atat de enervanti ca in trecut.
Oare știe să pună murăturile fata asta?
pai hai să sară Râureni cu o sponsorizare şi poate descoperim că punea castraveţi dinainte să vorbească
Si mamele si bunicile noastre se plangeau continuu, diferenta din generatia noastra si a lor e ca
1. ei nu aveau camere , youtube si tiktok
2. situatiile degenerau catre violenta fizica si verbala
3. audienta s-a mutat de la vecine la abonate pe social media
Si vreau sa atrag atentia asupra faptului ca in Romania e o mare problema cu narcisismul si tulburarea de personalitate narcisica a mamelor si bunicilor. Imi doresc ca Dnul Coloja sa detalieze chestiunea asta.
subscriu, dorim o detaliere despre mame narcisice care trăiesc toată viața cu mentalitatea de victime în timp ce nu accepta ca pot greși în vreun fel
@holycanoli: stai sa vezi ca sunt mai multe tipuri de mame narcisiste, si pe parcursul vietii isi pot schimba tipologia.
@casnica abia aștept, e mega fascinant.
@casnica: fix ieri vorbeam cu o clientă despre ceva similar. Și anume că în România comunistă societatea era puternic patriarhală. Femeia avea dreptul să muncească la fabrică, dar tot tradiționalismul învingea în cele din urmă. Așa că – la oraș mai ales – fetele erau educate de părinți în spiritul lui ”învață mamă să gătești și să deretici, că altfel nu te ia nimeni de soție”. Ideea principală insuflată fetelor era că trebuie să-și găsească un soț. Ceea ce presupunea – implicit – că nu se prea chinuiau cu cariera sau cu educația, că pe la 18-20 se căsătoreau oricum, făceau copil și deveneau casnice (no pun intended). Așa că ultima generație de femei din comunism a crescut fără mari abilități ori așteptări. erau învățate să gătească, să coasă, să aspire și să arate frumos. Se punea accent pe frumsețe, că altceva nu aveau ce aduce la masa de târguială. Așa că, de mici, li se insufla ideea asta cum că trebuie să fie cuminți, ascultătoare, prezentabile, machiate, stilate. Și cam atât; că nu le învăța nimeni filosofie, că filosofia nu e necesară la învârtit în ciorbă. Așa că, de mici, părinții se chinuiau să le îmbrace și decoreze. Fata era mândria familiei și se atepta de la ea să fie pețită încă de prin adolescență. Mergeau la coafor, se parfumau, socializau, mergeau la teatru – chestii de-astea de domnișoare.
Ei – și-acum fast forward în ziua de azi. Toate acele fete s-au căsătorit în cele din urmă. Apoi a venit Revoluția. Viața aia fără griji care le fusese promisă a dispărut. Dintr-o dată era greu să ții o femeie și doi copii dintr-un salariu, chestie care pe timpul lui Ceaușescu era la ordinea zilei. Femeile alea nu știau să facă mai nimic aparte de a arăta bine și a se dichisi. Iar cum părinții acelor femei în fix spiritul acela le-au crescut, viața fetelor respective a fost presărată de frânturi ale viitorului ei: ai să fii soție de doctor, ai să fii logodită cu X care e inginer, du-te mami la coafor că vine Y în vizită la noi să te vadă. Și erau lăudate excesiv pentru aspect: de către părinți pentru că părinții asta doreau de la ele – să fie frumoase; de către prietene pentru că fiecare concura cu cealaltă de vârsta ei pentru a fi cât mai cochetă; de către băieți/bărbați pentru că nu poți să-i spui unei tipe că e urâtă.
Și-așa s-a născut o mare generație de mame narcisice și histrionice: din încurajările societății și presupunerea că ele nu pot greși cu nimic atâta vreme cât arătau cât-de-cât cochet. Mai nasol – majoritatea erau fără educație, că la ce-s bune buchiile când singurul tău scop în viață e să faci copii? Așa că femeile astea narcisice și histrionice nu doar că erau obișnuite cu laudele și atenția necondiționată, dar – odată pocnind Capitalismul și Democrația la noi în țară – au realizat că nu știu face nimic altceva decât ceea ce fusese în proiectul lor: curat, mâncare, copii, zâmbit.
La sate era altfel. Ponderea e mai mică acolo deoarece la sat viața era grea și orice mână de lucru disponibilă era folosită. Nu puteai merge la cules de porumb cu părul făcut permanent iar cuva de pețitori era limitată la vreo 30 de flăcăi din satul tău și satele învecinate. Era cumva ”un dat” că oricum te ia cineva, că nu prea aveau flăcăii de unde altundeva alege. Deci nu era necesar să ai baticul mereu curat ori genele făcute cu rimel. Prin urmare era timp berechet de dat cu sapa iar meritele unei femei se traduceau prin muncă și cum știa să întrețină o gospodărie.
La oraș în schimb… La oraș aveai zeci și sute de mii de oameni. Aveai de unde alege. Câștiga cea cu statut social dat (fiică de șef de cabinet sau comitat, șef de fabrică, inginer, doctor) și cea care arăta mai bine și – odată agățată de brațul tău – știa cum ține în societate o linguriță în mod regulamentar ori cum să ceară la restaurant ceva mai sofisticat. Era problematic ca arhitect să ieși la rendez-vous cu una care comanda slănină cu ceapă și un șpriț ori una care hăhăia izbind în masă. Așa că domina eticheta, aspectul fizic și familia din care se trăgeau fetele.
Revenind: cele de la sat erau lăudate pentru munca depusă. Care muncă, dacă nu era pe măsura efortului celorlalți, nu era recompensată prin laude. La oraș însă fetele erau lăudate pentru simplul fapt că arătau bine și cunoșteau eticheta socială. Laudele excesive pentru ceva asupra căreia nu ai control și e dat (cum e aspectul feței, culoarea ochilor ori dimensiunea bustului) duc la dezvoltarea narcisismului sau histrioniei. Ergo cam colcăie cum România de generația de atunci.
@Coloja – nu stiu ce varsta ai dar aici ai dat-o rau de gard. Am crescut in perioada respectiva (la oras) si cazurile de printese erau doar exceptii rare – ceva fete de comunisti de rang inalt, eventual magistrati sau politisti. Asta atat printre tipele din liceu cat si printre cele din facultate.
Nu stiu care e proportia de narcisisti in populatie dar fac pariu ca nu a crescut semnificativ in anii 80, ba as paria chiar pe contrariu data fiind situatia economica de atunci.
Cred ca valul asta de narcisism si misecuvenism are legatura cu situatia economica mult mai buna din ultimii 15-20 de ani.
@babu: acum aș putea să te întreb câte din femeile de dinainte de 1989 aveau job-uri bine plătite și non-simbolice; sau aș putea să spun că nu vorbeam de ”prințese” exclusiv; dar mi-e că o dau iar rău de tot în gard. Asta e – mi-au trebuit mie opinii, lol.
Domnule Coloja, eu pot să vorbesc despre ceea ce știu, nimic mai mult. Am trăit și eu câțiva ani în perioada aceea, mama de ex a fost profesoară. A plecat de la țară la 14 ani, a făcut liceul Pedagogic 6 ani, Facultatea de litere încă 6 ani la fără frecvență pentru că deja lucra ca educatoare în oraș și pe urmă a reușit să se titularizeze pe un post la o școală generală în oraș. S-a căsătorit, e adevărat, la 22 de ani, dar a făcut-o din dragoste, soțul lucra inginer in fabrică și a murit într-un accident de mașină când ea era încă tânără. Nu s-a recăsătorit deși era frumoasă ca o actriță de Hollywood, a muncit să mă crească. Și toate colegele și prietenele ei pe care le cunosc și mi le amintesc au muncit la fel. De luni până sâmbătă, nu până vineri ca astăzi. Nu cunosc nicio prințesă printre cunoștințele ei. Să mă iertați!
@Ambra: eu vă iert, dar mă văd nevoit să specific a treia oară: nu de genul acela de prințese vorbeam. În plus, mama dumneavoastră a făcut facultate. Din start nu se încadrează acolo.
Ceea ce se întâmplă când scriu ceva din domeniul sociologiei e că oamenii se activează: ”păi eu nu sunt așa”. N-a zis nimeni că voi, ca indivizi, ați fi cumva. Dar social vorbind există curente.
Luați-o așa: dacă eu afirm că românii fură, asta nu înseamnă că eu sunt ferm convins că tu, Ambra, faci și tu aceeași chestie. Sau că mama Ambrei făcea ea asta. Sau că prietenele ei făceau asta.
Un alt exemplu: ”francezii sunt un popor de gurmanzi”. Asta nu înseamnă că absolut TOȚI francezii sunt gurmani sau că nu găsești o cantitate bună de francezi care mănâncă fast-food. Dar sociologic vorbind, DE DEPARTE, există un curent social și putem afirma că – da – francezii sunt gurmanzi. Sau că republicanii-s creștini. Sau că comuniștii erau îndoctrinați. Și că naziștii urau evreii.
Nu vă gândiți la exemple specifice. Dacă Schindler nu ura evreii, nu înseamnă că naziștii nu urau evreii. Nu mergeți spre particular, pentru că așa putem invalida orice grup sociologic. Luăm cazul ăla individual de care știm noi și-l aplicăm întregului grup social.
@Răzvan lasă vrăjeală. Dă exemple de 10 femei din astea narcisiste sau narcisice (cum s-o zice).
@coloja
Salarii non simbolice?
Profesorii de mate care stăteau lângă mine undeva peste 4000 împreună. Doar salariul. Din pregătiri făceau cel puțin încă pe atât.
Maică-mea era inginer proiectant – undeva la 2500-3000 lunar.
Muncitoarele din fabrică undeva între 1500 și 4-5000 (se lucra în acord -plătiți la numărul de piese).
Tipa ajunsă din muncitoare ceva pe la sindicat lua cel puțin cât maică-mea.
Asistentele medicale, vânzătoarele (chiar și cele de la librărie) aveau o poziție privilegiată.
Erau și industrii unde muncitoarele erau plătite mai prost gen industria ușoară (dar mai bine ca azi).
Ah, și eu nu știu să fii fost prea multe casnice prin zonă – una din vecine le un moment dat era casnică dar era sotie de inginer petrolist.
Sunt curios dacă teoria ta sociologică se bazează pe niște date/studii. Că discuția a pornit cu „mi-a spus o clientă” așa că opiniile noastre sunt cel puțin la fel de relevante.
@ Răzvan T. Coloja – cred ca gresesti aici, desi inteleg punctul tau de vedere ca suntem cam de-o seama, am prins putin si inainte de 89 si mai mult dupa.
Cred ca ai amestecat esantioanele – la sate da, erau multe casnice care cel mult mergeau la CAP ca statul comunist nu prea te lasa sa stai tu acasa doar ca asa aveai chef insa la oras nu si logica este simpla – veniturile erau prea scazute ca sa existe acea dinamica in care el castiga destul ca sa tina o familie. Femeia si barbatul munceau cot la cot, doar ca da, el era in fabrica si ea la alimentara insa toti care ii stiu eu in comunism munceau si el si ea.
Plus ca in comunism nu exista acumularea de avere care a fost inainte de el sau dupa el, azi e mai probabil sa ai o familie care a adunat ceva avere si fata/sotia isi permite sa stea degeaba pe cand in comunism dupa 40 de ani de munca nu aveai decat o pensie, nu aveai ce construi.
Văd multe argumente contra. Probabil greșesc eu atunci.
Razvan T. Coloja: n-am idee ce vrei sa zici, dar inainte de ’89 practic toate femeile care locuiau in orase sau in sate cat de cat apropiate de un centru urban erau angajate si munceau. Ideea de casnica era rarisima. Eu am crescut intr-un sat, situat langa un mic oras, care avea vreo 2 fabrici. Singura femeie din generatia mamei mele (eu am acum 45, ca sa-ti faci o idee de perioada despre care vorbesc) care nu era angajata undeva era o vecina de-a noastra. care era croitoreasa, deci lucra si ea, dar de acasa.
Daca ar fi sa identific un silver lining al comnunismului, fix asta e, ca a introdus femeile in campul muncii, ceea ce se vede si astazi, de altfel, chiar daca a scazut in ultimul timp rata de intrare a femeilor pe piata muncii (probabil si din cauza ca multe sunt plecate prin strainatate la diverse munci gen ingrijire copii sau batrani, sau munca agricola, asa ca nu se vad in statsticile legate de munca din RO.
@Răzvan T. Coloja
Cred ca ai supra-apreciat proportia celor din categoria mentionata de tine; sigur ca existau, dar in numar nu foarte mare.
Probabil ca este o problema de esantion
@Razvan T. Coloja: „Viața aia fără griji care le fusese promisă a dispărut. Dintr-o dată era greu să ții o femeie și doi copii dintr-un salariu, chestie care pe timpul lui Ceaușescu era la ordinea zilei.”
Ori tu ori eu am trait o epoca a lui Ceausescu intr-un univers paralel. In ala in care am trait eu orice produs era extrem de greu de gasit si, daca totusi prindeai, era mult mai scump decat suntem obisnuiti acum. Nu stiu cum ai calculat tu ca se traia dintr-un salariu, ca multora nu le ajungeau banii din 2 salarii („ei se fac ca ne platesc”) si nu traiai doar din salariu ci si din mici ciupeli si descurcareli, din muncit la tara in concediu ca sa ai de-ale gurii etc.
Lumea nu se plangea atat pentru ca multe locuri de munca erau doar pe hartie de 8 ore pe zi 6 zile pe saptamana, era si multa frecare de menta („noi ne facem ca muncim”) se mai luau concedii medicale pe spaga, se mai pleca de la munca sa stai la coada la carne/lapte cand se gasea s.a.m.d. Evident ca nu toate joburile erau asa, dar multe din cele de birou erau. Per total, viata in comunism presupunea mai multe griji, dar noi copiii nu tinem minte asta pentru ca parintii, ocupati cu grijile alea ne lasau de capul nostru cu cheia de gat.
In comunism femeile erau angajate in numar mai mare decat intr-o tara capitalista din aceeasi perioada, dar nu inseamna neaparat ca munceau mai mult. La fel si barbatii.
@Coloja, deci de asta e soacră-mea obsedată și nu iese nici până la poartă nemachiată. Ba chiar o ceartă și pe fiică-sa că are tupeu să meargă la magazin nemachiată, păi unde se duce cu fața aia? (ea fiind tânără și frumoasă, dar rar am văzut-o nemachiată).
Mama nu s-a machiat decât când a fost nașă și soacră mare, altă extremă.
Eu mă machiez când merg undeva și trebuie să fiu mai prezentabilă, în niciun caz cand merg la Lidl ca femeile din partea soțului…
Interesanta observatie. Si eu m-am gandit la asta, suntem o natie de narcisisti si femeile din generatiile trecute au dezvoltat adevarate patologii in acest sens.
Ce e infricosator in toata situatia asta e ca iti dai seama tarziu in viata (dupa carti SI terapie) pentru ca daca de mic esti expus acestor tipare de comportament, ajungi sa crezi ca sunt normale sau sanatoase si te astepti ca TOATA lumea sa se comporte asa si sa inghiti cacat de la multi cretini.
@Razvan T. Coloja Anii ’70-’80 au facut mult pentru emanciparea femeii in Romania.La oras cele mai multe erau angajate pentru ca vroiau si aveau oportunitatea dar si pentru ca in general o familie tanara nu se descurca cu un singur salariu ( nu exista posibilitatea unui imprumut de nevoi personale si CARurile au aparut cred dupa ’75-’80).Cele fara servici erau /se considerau proaste/fraiere pentru ca erau dependente de banii sotilor lor.Existau diverse intreprinderi , comertul , care absorbeau mana de lucru feminina .Paradoxal , partidul incuraja egalitatea femeilor cu barbatii ,sa fie independente, (comunistii mimau „dreptatea sociala” ascunzand faptul ca industrializarea fortata avea nevoie de mana de lucru indiferent de sex )si din acelasi motiv femeile insele imbratisau si meserii tipic masculine; in anii 80 la multele facultati tehnice ponderea femeilor era importanta.Este perioada deci in care femeia isi asuma pe langa rolul din familie in plus si un statut social de angajat.In anii 80 sub acelasi comandament al asigurarii fortei de munca pentru industrializare incep controlul nasterilor si in intreprinderile mari lunar femeile se incoloneaza si se fac controale de sarcina .Din anii 70 la tara nu mai raman tinerii, nici baieti nici fete , toti isi cauta si gasesc slujbe la oras si fie se muta de tot la oras fie fac naveta , la tara nu mai raman decat mamele cu copii multi si cele slab inzestrate …munca agricola la CAPuri se face exclusiv cu femei dar nu tinere , de la 40-45 de ani in sus.
Anii 90 sunt un regres pentru ca se produce un fel invers de feminizare a femeii ;cum pe plan economic social se intimpla un regres primele care intra in somaj sunt femeile; facultatile tehnice isi reduc numarul de locuri sau nu mai sunt atractive pentru generatiile tinere si fetele nu mai merg la acestea pentru ca nu mai ofera niciun viitor.Deci si optiunile sunt mai putine.Societatea romaneasca pana atunci relativ impermeabila la actualitatea occidentala sufera un puternic proces de sexualizare iar femeia ca rol regreseaza alunecand spre obiect.Ponderea si repartitia femeilor in intreprinderi se schimba sau scade.Probabil ca exista o implicare mai mare a barbatilor in treburile casnice acum dar femeia in continuare face mai mult.Exista un punct important castigat: femeia hotaraste cheltuielile pentru casa si in general este atenta la finantele familiei si participa .
38, 22 si 4% sunt legate
si se putea face o singură categorie: nu mai ești atras de celălalt
Daca socrii sau parintii au grija de copil cand parintii is la munca mai greu cu „Nu-l mai vezi!”.
@Psionics
Mai greu intradevar, dar daca consideri ca bunicii au o influenta semnificativ negativa, gasesti alte solutii.
Cred ca acest articol/vlog este cel mai bun rezumat al unui parenting sanatos! Sunt foarte de acord cu tot ceea ce zici! Ma regasesc in multe dintre situatiile povestite de Vali in relatia cu fiul meu, si sunt de multe ori blamat de bunici si prieteni ca sunt foarte strict cu copilul si ca nu trebuie tratat totusi ca un adult („Este totusi un copil!”). Poti povesti cum te comporti cu juniorul in momentul in care aveti musafiri cu copii care au un comportament total diferit (tipa, arunca, nu asculta, etc). De multe ori incerc sa ii zic copilului care este in vizita exact ce i-as spune fiului meu in situatiile in care are un comportamnet gresit(din punctul meu de vedere), dar in momentul in care nu ai cu cine(dupa cateva incercari), ma simt nevoit sa renunt… Nu stiu cum se simte fiul meu cand vede ca sunt mult mai relaxat cu alti copii, comparabil cu el… Am incercat mereu sa ii zic ca fiecare copil are parintii lui, care sunt responsabili de sigranta, sanatatea si educatia acelui copil, dar as vrea sa vad si alte puncte de vedere.
@Daniel am mai pus intrebarea asta sperand sa primesc niste raspunsuri de la parinti de felul asta, dar cu odrasle trecute 14-16 ani pentru ca acolo se vad rezultate in „meseria” de parinte dupa parerea mea. Educatia asta sigur nu o sa le dauneze ? Sigur nu o sa fie etichetati drept timizi, fatalai, lipsiti de tupeu etc. pentru ca acasa au fost educati ce e ala bun-simt, sa stie cum e sa li se zica „nu” si multe altele ? Ca ma uit in jurul meu si am impresia ca lipsa de educatie in haznaua asta numita Romania (si o zic cu parere de rau, nu cu superioritate hipstereasca ) devine din ce in ce mai mult un avantaj.
„lipsa de educatie devine din ce in ce mai mult un avantaj.”
într-un angrenaj care stă pe loc, e cam greu să fii timid, pentru că ți-e teamă să pornești angrenajul și mori. Dacă n-ai experiență începi să dai din coate de nebun și eventual pornești angrenajul, sau o iei de unul singur și te învârți pe toată căile
Lasa ca vine egalitatea culturala si reolva lucrurile civilizat
https://youtu.be/8T112j7MODo refugiati economic la cumparaturi
https://streamable.com/h8b4xe refugiata de razboi violata de un refugiat economic.
Comportamentul copilului este dictat de catre parinte.Am vazut n proaste prin supermarket care butonau telefonul, in timp ce ala micu’ darama tot de pe rafturi sau urla ca la apocalipsa.La atentionare, un singur rspuns: „da ceai domne, cai copil!”.
Uitati-va la filmarea cu boul ala de copil de la Primaria Capitalei, care si-a dat cu betonul in cap pe motiv ca ta-su era prea bou ca sa-l supravegheze sau sa-l educe.
Am fata de 30 de ani, niciodata nu a avut macar o zgarietura din cauza de needucare, intotdeauna a fost la cel mult un metru de mine distanta,intotdeauna in magazin nu a pus mana pe niciun produs decat daca i-am dat eu voie.I-am explicat mereu ce e bine, ce e rau, care sunt riscurile, pana a invatat sa se descurce singura.Dar din pacate asta se realizeaza cu munca din partea parintelui.Daca pe parinte il doare in plua, la fel si pe copil o sa-l doara in plua si o sa devina o povara pentru societate.
Nu am intenția de a te jigni, fac doar un comentariu la obiect, asta sa fim înțeleși. Dar fetele astea care sunt crescute „din scurt ” cum le caracterizam noi cei din generația mea în general devin extrem de curioase după ce „scapă” de ochiul vigilent al părintelui, dacă ma înțelegi ce vreau sa insinuez…si o spun din perspectiva unuia care a văzut și trăit multe ( si tată de fată)
subscriu la comentariul lui @mike. Stiu cazuri de tipe care in orasul de bastina erau „cuminti”, apoi cand ajungeau in orasul unde faceau liceul sau facultatea umblau cu cate 2-3 in acelasi timp.
@Mike si @N
Domnilor, sunteti intr-o mare confuzie. Un copil educat nu insemna „tinut din scurt”.
@Gigi – felicitari.
e atât de clasic când tu spui ceva și deja doi inși comentează cu totul pe lângă subiect
” NICIODATA nu a avut macar o zgarietura din cauza de needucare, INTOTDEAUA a fost la cel mult un metru de mine distanta, INTOTDEAUA in magazin nu a pus mana pe niciun produs decat daca i-am dat eu voie” – asta inseamna tinut din scurt. „Niciodata”, „intotdeauna”, nu exista loc de exceptie, de concesii, INTOTDEAUNA sa ceri voie lui taticu’ sa faci xyz….
Stiti ce se intampla cand pleaca din casa parinteasca si scapa de laț? Dau ca mistretu-n namoale, da, da, fetita aia care NICIODATA n-a iesit din cuvantul taticului isi face de cap cu tot ce misca si se simte tare bine facand asta, ca asta e natura umana.
Asa ca tu, Gigi, poate ai considerat ca ti-ai facut datoria de parinte cu acel „NICIODATA”, dar ai ramane socat sa afli ca fata ta cuminte, care sta mereu la un metru de tine, nu mai da doi bani pe povetele tale din momentul in care isi ia catrafusele si se muta cat mai departe de voi.
Clar, a fost educata și ținută din scurt, vrea sa se futa.
comportamentul acesta funcționează dacă îți dai intereseul, adică dacă tu ca părinte depui și efortul ăla intelectual care nouă nu ne place și vezi dacă copilul este de acord, înțelege lumea și se poate descurca singur.
a nu se încurca tipul: NU FĂ, NU DREGE, AI GRIJE, NU TE MURDĂRI, STAI PE LOC, care de obicei se rezumă doar la imperativele astea, apoi ne întoarcem la activitățile noaste și copilul ajunge să stea și să privească pentru că orice activitate îi este practic interzisă.
Se pare că Deea a dat ca mistrețu-n nămoale, la vremea ei.
@deea – Experientia docet.
Cuplurilor, nu vă mai certați cu propriii copii.
adevărul e că dacă te cerți, aia primești înapoi. Copilul doar asta va ști să replice.
Eu am mai încercat să mă cert și cu copiii altora, dar tot mai bine e cu al meu, că nu mă amenință nimeni cu bătaia prin parcuri.
Ti-a placut sa dai din craci,acum leagana si taci!
Și dacă nu i-a plăcut, cum facem?!
Nu i-a plăcut =
Viol sau
„Tre’ să faci ce vrea bărbatul” sau
Ar fi avut chef de sex, dar pe el nu l-a interesat s-o ajute să ajungă la orgasm, deci nu e ca și cum i-ar fi plăcut la nebunie.
Dacă nu i-a plăcut să dea din craci, dar tot are plod, are voie să se plângă?!
Are voie să i-l pună în brațe ăluia care a dat din cur deasupra ei, să se spele cu plodul pe cap?!
Interesant bărbați vorbind de creșterea copilului.
Sigur ca da.
@Vlad
Nu toti barbatii sunt ca tine
Da ce am zis greșit ?
Mama e mama și tatăl e observatorul și ajuta.
Când se îmbolnăvește sta tată sau mam copilului ?
Îl alăptează mama sau tata copilului ?
Îl îmbracă tatal sau mama copilului ?
Hai sa fim realiști și sa dam cezarului ce e a cezarului.
„Când se îmbolnăvește sta tată sau mam copilului ?”
Parintii stau pe rand, sa apuce fiecare sa doarma cat de cat.
„Îl alăptează mama sau tata copilului ?”
De ceva vreme s-a inventat si biberonul.
Il pregatesti din timp, il lasi la indemana si cand i se face foame copilului n-apuca sa chiraie de 3 ori
„Îl îmbracă tatal sau mama copilului ?”
Stiinta imbracarii unui copil mic este prea complicata pentru un barbat?
„Hai sa fim realiști și sa dam cezarului ce e a cezarului.”
Sunt familii in care de cresterea copiilor se ocupa doar mama, dar sunt si familii in care tatal preia cat poate din treburi. Nu stiu proportia, dar nu suntem chiar o minoritate mica
Treaba cu impartitul sarcinilor casnice in general si crescutul copiilor in special mai are un aspect: femeile de cariera, ambitioase, puternice si independente nu vor un barbat de casa, care sa stea cu copiii si – doamne apara si pazeste – sa castige mai putin decat ele. Deci barbatul e si mai carierist decat ele. Si mai ocupat. Deci de copii se ocupa gaia. La fel si de curatenie si gatit.
Treaba cu femeia casnica si barbatul carierist functiona, invers inca trebuie sa mai evoluam.
Shit. Am ascultat 2 chestii pentru cateva secunde si fix ce nu trebuie fac. Watch later, done.